Hub-ul European de Securitate Maritimă la Marea Neagră. O mare provocare pentru România.
Autor: Cam fl dr. Learschi Sorin-Forumul Securității Maritime
Marea Neagră reprezintă una dintre cele mai critice regiuni pentru securitatea Uniunii Europene, prin importanța sa strategică, economică și militară. Această zonă nu este doar o frontieră estică sensibilă, ci constituie un punct nodal pentru securitatea energetică, rutelor comerciale și aprovizionarea cu alimente. Infrastructura critică existentă în regiune, inclusiv cablurile submarine, conductele de gaze și facilitățile offshore, asigură alimentarea cu energie a statelor membre, iar perturbarea acesteia ar avea efecte imediate și semnificative asupra economiei europene. În același timp, Marea Neagră este o arteră maritimă majoră pentru fluxurile comerciale între Uniunea Europeană și Asia, iar orice perturbare a navigației comerciale poate afecta atât comerțul, cât și stabilitatea economică regională.
Contextul regional actual accentuează vulnerabilitățile acestei zone. Conflictele hibride și militare, în special în contextul războiului Rusia–Ucraina, au generat riscuri majore pentru securitatea Mării Negre, inclusiv sabotajul infrastructurii critice, traficul ilegal, atacuri cibernetice asupra sistemelor maritime și proliferarea minelor marine sau a incidentelor care pun în pericol siguranța navigației. Aceste provocări evidențiază necesitatea existenței unui instrument european de securitate maritimă integrat și permanent, capabil să anticipeze, să monitorizeze și să răspundă rapid și eficient la orice amenințare emergentă.
Hub și/sau Centru – înțelegerea diferențelor
Ca de fiecare dată, importantă este înțelegerea consensuală a termenilor utilizați.
În limbajul contemporan, termenii hub și centru sunt adesea folosiți aparent interschimbabil, însă între ei există nuanțe importante care țin de originea, sensul și funcționalitatea fiecăruia. și noi trebuie să înțelegem foarte clar ce se așteaptă de la România.
Cuvântul „hub” provine din limba engleză și a fost preluat în română mai ales în domenii moderne, precum tehnologia, transportul sau mediul de afaceri. Spre deosebire de termenul românesc „centru”, „hub” sugerează ideea de conexiune și de rețea.
Un hub este, în esență, un punct de convergență sau un loc de conexiune între mai multe fluxuri, rețele sau elemente. Funcția sa principală nu este doar de a fi „central”, ci de a facilita interacțiunea, transferul sau legătura între mai multe componente.
Ideea de bază este că Hub-ul este un punct central de conectare sau interacțiune, conceput pentru a lega mai multe elemente între ele. Accentul este pe fluxuri și rețele, nu doar pe localizare.
Termenul „centru” are rădăcini românești clasice și este folosit de secole pentru a desemna locul principal al unei activități sau funcții.
Centru înseamnă loc central sau principal, fără implicarea automată a ideii de conexiune sau fluxuri multiple. Centrul poate fi spațial, cultural, administrativ sau economic, dar rolul său este de a fi nucleul unei activități.
Ideea de bază este că Centrul este un loc principal pentru o activitate sau funcție, fără a fi neapărat un punct de interconectare între mai multe fluxuri sau rețele. Accentul este pe centralitate și funcție, nu pe legături multiple.
Diferența-cheie dintre „Hub” și „Centru”
- Hub → accent pe conectare și rețea (fluxuri, legături, interacțiune între elemente).
- Centru → accent pe centralitate și funcție (loc principal, nucleu al unei activități).
Trebuie să reținem faptul că: „Toate hub-urile sunt centre, dar nu toate centrele sunt hub-uri.” Iar „Hub” = punct de legătură, iar “Centrul” = punct principal
Cazul particular al României
Crearea Hub-ului European de Securitate Maritimă la Marea Neagră în România — o inițiativă sprijinită de Comisia Europeană — este un proiect strategic complex care implică mai multe etape politice, administrative, tehnologice și de cooperare internațională. Încercăm să facem o analiză a ce trebuie făcut în mod concret pentru ca România să poată lansa și găzdui acest centru. Și nu sunt puține sau simple.
România reprezintă în mod natural locația optimă pentru amplasarea Hub-ului European de Securitate Maritimă. Ca stat membru al Uniunii Europene și NATO, România oferă un cadru de coordonare credibil între structurile euro-atlantice și statele riverane. Experiența sa operațională acumulată în Marea Neagră, combinată cu infrastructura existentă — inclusiv Portul Constanța, forțele navale și maritime și sistemele avansate de monitorizare precum SCOMAR, radare și rețele AIS — asigură capacitatea de a desfășura operațiuni complexe de securitate și supraveghere.
Mai mult, poziția geostrategică a României o plasează în punctul de legătură între Uniunea Europeană, NATO și partenerii regionali, facilitând interoperabilitatea, schimbul rapid de informații și coordonarea operațiunilor în timp real. Această combinație de experiență operațională, infrastructură existentă și poziționare strategică conferă României credibilitatea și capacitatea necesare pentru a găzdui un hub european de securitate maritimă, transformând Marea Neagră într-o zonă stabilă, sigură și predictibilă, protejând interesele economice, energetice și strategice ale Uniunii Europene și consolidând rolul României ca actor central în arhitectura europeană de securitate.
Obținerea acordului și a angajamentului statelor membre ale Uniunii Europene reprezintă un pas esențial pentru realizarea inițiativei privind crearea Hub-ului European de Securitate Maritimă la Marea Neagră. Această inițiativă nu poate fi implementată exclusiv pe baza sprijinului Comisiei Europene, care are un rol de susținere politică și tehnică, ci necesită un consens clar din partea statelor membre, în special a celor riverane Mării Negre, precum România și Bulgaria, precum și, eventual, a altor state interesate. În acest sens, este necesară inițierea unor negocieri formale între statele riverane, în vederea definirii comune a obiectivelor și intereselor strategice. Aceste consultări trebuie să conducă la un acord privind rolul, structura, atribuțiile și statutul juridic al hub-ului, astfel încât acesta să funcționeze eficient și în conformitate cu politicile europene existente. Ulterior, pentru asigurarea legitimității politice și a sustenabilității pe termen lung, inițiativa ar putea fi inclusă în viitoarele decizii ale Consiliului Uniunii Europene, ceea ce ar consolida angajamentul statelor membre și ar facilita accesul la mecanismele de finanțare și coordonare ale UE.
Elaborarea unui proiect concret la nivel național constituie o condiție esențială pentru avansarea inițiativei privind crearea Hub-ului European de Securitate Maritimă la Marea Neagră. În acest sens, autoritățile române, prin implicarea coordonată a ministerelor și a instituțiilor cu atribuții în domeniul securității, apărării și afacerilor europene, trebuie să prezinte un plan detaliat și coerent, care să depășească nivelul declarațiilor de intenție, dar mai ales să fie în concordanță cu viitoarea Strategie de Securitate Maritimă a României.
Acest proiect trebuie să definească în mod clar misiunea hub-ului și domeniile sale de competență, precum și structura de guvernanță, respectiv mecanismele de coordonare, rolurile instituțiilor implicate și contribuțiile fiecărui actor. De asemenea, este necesară stabilirea unui plan de finanțare realist, care să includă bugetul estimat, sursele de finanțare naționale și europene, precum și formele de sprijin din partea Uniunii Europene. Proiectul trebuie să prevadă un calendar operațional etapizat, de la faza de pregătire până la operaționalizarea completă a hub-ului. Totodată, trebuie indicată în mod explicit locația propusă în România, cu argumente clare, Constanța fiind un exemplu relevant, având în vedere importanța sa geostrategică și proximitatea față de principalele puncte critice maritime. Comisia Europeană a subliniat în mod explicit necesitatea ca autoritățile de la București să prezinte un astfel de proiect concret și bine fundamentat, ca premisă pentru susținerea și promovarea inițiativei la nivel european.
Alinierea cu strategiile și mecanismele de securitate ale UE
Hub-ul European de Securitate Maritimă trebuie să fie pe deplin interoperabil cu sistemele și infrastructurile europene existente, pentru a asigura o coordonare eficientă și un schimb rapid de informații între statele membre. În acest sens, hub-ul va integra platforme precum CISE – „Common Information Sharing Environment”, care permite partajarea securizată a informațiilor maritime la nivel european, precum și datele oferite de serviciile spațiale Copernicus, esențiale pentru monitorizarea și supravegherea zonelor maritime. În plus, hub-ul va colabora cu agențiile europene de securitate și alte instituții relevante, pentru a susține analiza și reacția la incidente sau amenințări. Implementarea acestei interoperabilități presupune utilizarea unui nivel avansat de tehnologie, infrastructuri de comunicații securizate și stabilirea unor cadre eficiente de colaborare trans‑frontaliere, care să asigure atât protecția datelor sensibile, cât și funcționarea optimă a hub-ului în context european.
Hub-ul European de Securitate Maritimă nu reprezintă doar un simplu sediu administrativ, ci este conceput ca un sistem integrat și multidimensional de supraveghere și control al Mării Negre, menit să ofere o capabilitate operațională completă, continuă și predictivă. Conceptul se bazează pe ideea că securitatea maritimă modernă nu poate fi asigurată doar prin prezență fizică, ci necesită un ecosistem tehnologic sofisticat, care să acopere toate nivelurile de monitorizare „de la spațiu la fundul mării”. Acest lucru implică implementarea și operarea unei rețele complexe de senzori și echipamente avansate, incluzând radare de înaltă precizie pentru supravegherea suprafeței apei, sisteme AIS pentru monitorizarea traficului naval civil și militar, imagini satelitare de mare rezoluție în timp real, drone maritime și aeriene, precum și senzori submarini capabili să detecteze orice obiect, mină sau activitate subacvatică suspectă.
Pe lângă aceste capabilități, hub-ul trebuie să dispună de infrastructuri de comunicații securizate de nivel militar, capabile să gestioneze simultan informații civile, comerciale și clasificate, cu protocoale de criptare și redundanță care să asigure continuitatea operațională chiar și în scenarii de atac cibernetic sau interferență externă. Mai mult, integrarea infrastructurilor naționale existente, cum ar fi SCOMAR, cu sistemele europene de supraveghere și inteligență, va permite nu doar schimb rapid de informații, ci și analiză comună, coordonare în timp real și reacție imediată la orice amenințare emergentă.
În esență, hub-ul va funcționa ca un nod strategic de securitate europeană, un punct de convergență între tehnologie de ultimă generație, expertiză operațională și cooperare transnațională, capabil să anticipeze, să detecteze și să neutralizeze amenințările maritime înainte ca acestea să devină critice. Această infrastructură nu doar că va spori siguranța României și a statelor riverane, dar va transforma Marea Neagră într-o zonă protejată, predictibilă și sigură pentru traficul comercial, energetic și militar, consolidând poziția strategică a Uniunii Europene în regiune.
Cooperarea regională și stabilirea unor alianțe strategice solide reprezintă coloana vertebrală a succesului Hub-ului European de Securitate Maritimă la Marea Neagră. România, în calitate de stat gazdă, va trebui să acționeze ca un coordonator central, orchestrând un mecanism regional de cooperare care să implice nu doar statele riverane, precum Bulgaria, Georgia sau alte state interesate, ci și instituțiile Uniunii Europene și agențiile sale specializate, pentru a defini clar rolul, mandatul și responsabilitățile hub-ului în arhitectura europeană de securitate.
În paralel, integrarea cu structurile NATO este esențială pentru a asigura interoperabilitate operațională deplină în scenarii de criză, permițând hub-ului să funcționeze în mod sincronizat cu forțele aliate și să sprijine rapid deciziile strategice la nivel regional și european. Aceasta presupune crearea unor protocoale comune de răspuns la amenințări hibride, cibernetice, teroriste sau militare, desfășurarea de exerciții comune și standardizarea procedurilor de comandă și control, astfel încât orice incident sau criză maritimă să poată fi gestionat eficient, coordonat și predictibil.
Cooperarea nu este doar o obligație operațională, ci și un factor de credibilitate strategică: un hub care funcționează izolat, fără susținere regională și alianțe solide, riscă să fie perceput ca ineficient sau simbolic. În schimb, prin construirea unor parteneriate de încredere, schimb continuu de informații și planificare integrată, România poate consolida rolul său de lider regional, transformând Marea Neagră într-o zonă protejată, stabilă și predictibilă. În același timp, Uniunea Europeană își întărește prezența strategică, demonstrând capacitatea de a coordona securitatea colectivă, de a preveni escaladarea conflictelor și de a proteja interesele economice și energetice critice.
Astfel, cooperarea regională și alianțele strategice nu reprezintă doar un element operational, ci un instrument geopolitic de putere și stabilitate, prin care România devine pivotul securității maritime europene și contribuie direct la consolidarea poziției strategice a UE în fața amenințărilor emergente din Marea Neagră.
Asigurarea unui cadru financiar solid și sustenabil reprezintă o condiție absolută pentru transformarea Hub-ului European de Securitate Maritimă la Marea Neagră dintr-o inițiativă teoretică într-un instrument operațional real, capabil să protejeze interesele strategice ale României, ale statelor riverane și ale Uniunii Europene. Planificarea financiară nu trebuie să fie doar o formalitate, ci un element strategic, integrat cu obiectivele operaționale și cu arhitectura generală de securitate maritimă europeană. Fără resurse financiare sigure, hub-ul nu poate funcționa, infrastructura tehnologică nu poate fi achiziționată și întreținută, personalul specializat nu poate fi instruit și menținut, iar operațiunile comune nu pot fi desfășurate eficient.
În acest context, fondurile Uniunii Europene reprezintă un vector central al finanțării, mobilizabile atât prin bugetul multianual al UE, cât și prin programe dedicate de securitate și apărare, precum SAFE, dar și prin alte mecanisme europene care sprijină cooperarea regională și consolidarea capacităților de supraveghere și protecție maritimă. În paralel, contribuțiile financiare ale statelor membre implicate, în special ale celor riverane Mării Negre, trebuie să fie reale, consistente și proporționale cu beneficiile și responsabilitățile asumate, demonstrând un angajament politic și operațional ferm și sporind credibilitatea inițiativei la nivel european.
Pe termen lung, sustenabilitatea poate fi consolidată prin parteneriate public-private, care să valorifice know-how-ul tehnologic și logistic al sectorului privat, să asigure inovare continuă și să reducă presiunea asupra bugetelor naționale și europene. Astfel de parteneriate pot include furnizori de tehnologii de supraveghere, sisteme de comunicații securizate, drone maritime și aeriene, sisteme de inteligență artificială pentru analiză de date și infrastructură cibernetică de protecție.
Planul financiar trebuie să fie conceput astfel încât să asigure continuitatea operațională, indiferent de scenarii de criză sau tensiuni regionale. Resursele alocate trebuie să acopere nu doar faza de construcție și instalare a infrastructurii, ci și întreținerea, modernizarea tehnologică constantă, formarea personalului și desfășurarea exercițiilor și operațiunilor comune cu statele riverane, NATO și UE. În acest fel, hub-ul devine nu doar o structură simbolică, ci un instrument strategic durabil, capabil să transforme Marea Neagră într-o zonă sigură, controlată și predictibilă, protejând interesele economice, energetice și de securitate ale Uniunii Europene și poziționând România ca un actor central în arhitectura regională de securitate maritimă.
Un pilon esențial pentru funcționarea eficientă și credibilă a Hub-ului European de Securitate Maritimă îl constituie cadrele legislative, securitatea informațională și resursele umane specializate. Implementarea hub-ului nu poate fi realizată fără un cadru juridic și operațional solid, care să asigure protecția datelor sensibile, securitatea comunicațiilor și standardizarea procedurilor, atât la nivel național, cât și european. În acest sens, este necesară elaborarea și adoptarea unor reglementări clare privind clasificarea informațiilor și protecția datelor, astfel încât schimbul de informații între statele membre și instituțiile europene să se desfășoare în condiții de securitate maximă, respectând în același timp normele juridice internaționale și standardele UE.
Totodată, managementul securității cibernetice trebuie să fie integrat în mod prioritar, prin dezvoltarea de protocoale și infrastructuri rezistente la atacuri cibernetice, intruziuni externe sau sabotaj, atât pentru sistemele hub-ului, cât și pentru rețelele și echipamentele interoperabile cu structurile europene. În paralel, este necesară definirea unor standarde operaționale comune, care să includă proceduri de coordonare între statele riverane, protocoale de reacție în situații de criză, gestionarea incidentelor și integrarea datelor provenite din diverse surse civile și militare.
O componentă la fel de critică o reprezintă resursele umane specializate. Hub-ul va necesita un corp profesional multidisciplinar, format din experți în securitate maritimă, tehnologie avansată, analiză de date, inteligență și securitate cibernetică. Aceștia trebuie nu doar recrutați, ci și formați continuu prin programe de instruire naționale și europene, inclusiv exerciții comune și scenarii simulate, astfel încât să poată răspunde rapid și eficient în orice situație de criză sau incident complex.
Prin combinarea acestor trei elemente — legislație robustă, securitate cibernetică și standarde operaționale clare, și personal specializat de înalt nivel — hub-ul nu va fi doar o structură administrativă, ci un instrument strategic operațional, capabil să funcționeze ca un nucleu de securitate europeană. Această infrastructură umană și legală va garanta credibilitatea, eficiența și durabilitatea hub-ului, consolidând rolul României ca stat gazdă și factor de stabilitate în Marea Neagră.
Concluzii
Pentru ca România să poată crea și găzdui Hub-ul European de Securitate Maritimă la Marea Neagră (HESM-MN), este necesar un efort coordonat, complex și strategic, care să integreze toate dimensiunile politicii de securitate, tehnologiei, legislației și cooperării internaționale. Acest demers nu reprezintă doar un proiect operațional, ci un element esențial al arhitecturii de securitate europeană, capabil să consolideze stabilitatea regională și să poziționeze România ca actor central în garantarea securității Mării Negre și a intereselor strategice ale Uniunii Europene.
Implementarea HESM-MN presupune realizarea mai multor componente fundamentale.
Pentru succesul Hub-ului European de Securitate Maritimă la Marea Neagră (HESM-MN), este absolut esențial ca România să obțină un consens politic clar și ferm din partea statelor membre riverane Mării Negre, inclusiv Bulgaria și, după caz, alte state interesate. Acest consens trebuie să fie formalizat prin negocieri și acorduri care să definească în mod explicit rolul, atribuțiile și responsabilitățile hub-ului, asigurând astfel o legitimare politică europeană și regională.
Autoritățile române trebuie să elaboreze un proiect național detaliat și un plan de implementare coerent, care să depășească nivelul declarațiilor de intenție și să ofere soluții concrete pentru infrastructură, personal, logistică și interoperabilitate. Proiectul trebuie să includă misiunea hub-ului, domeniile sale de competență, structura de guvernanță, calendarul operațional și locația exactă în România, de preferință Constanța, datorită importanței sale geostrategice și proximității față de principalele puncte critice maritime.
Hub-ul trebuie să fie complet aliniat și interoperabil cu structurile și standardele europene, integrând sisteme și platforme precum CISE – „Common Information Sharing Environment”, serviciile spațiale Copernicus și agențiile europene de securitate, astfel încât schimbul de informații să fie securizat, coordonarea trans-frontalieră eficientă și capacitatea de reacție rapidă la incidente sau amenințări emergente să fie garantată.
În ceea ce privește infrastructura tehnologică și de comunicații, HESM-MN va funcționa ca un sistem integrat de supraveghere „de la spațiu la fundul mării”, incluzând radare de înaltă precizie, sisteme AIS, drone maritime și aeriene, senzori submarini și rețele securizate de comunicații pentru gestionarea simultană a informațiilor civile, comerciale și clasificate. Integrarea infrastructurilor naționale existente, cum ar fi SCOMAR, cu sistemele europene este esențială pentru funcționarea hub-ului ca nod strategic de securitate europeană.
România trebuie să dezvolte și să consolideze cooperarea regională și alianțele strategice, construind parteneriate solide cu statele riverane pentru desfășurarea de operațiuni comune, integrând hub-ul în cadrul mecanismelor UE și asigurând interoperabilitate cu structurile NATO în scenarii de criză. Această cooperare sporește nu doar eficiența operațională, ci și credibilitatea strategică și legitimitatea politică a hub-ului la nivel regional și european.
Un element critic îl constituie finanțarea clară și sustenabilă, printr-un plan care să includă fonduri europene, contribuții proporționale ale statelor membre și parteneriate public-private. Resursele trebuie să acopere construcția, modernizarea și întreținerea infrastructurii tehnologice, formarea și menținerea personalului specializat, precum și desfășurarea operațiunilor și exercițiilor comune. Fără un cadru financiar solid, hub-ul nu poate funcționa ca un instrument strategic durabil.
În fine, HESM-MN necesită cadre legislative și resurse umane specializate, inclusiv reglementări naționale și europene pentru protecția datelor, clasificarea informațiilor, securitatea cibernetică și standardele operaționale comune. Este nevoie de un corp profesional multidisciplinar, format din experți în securitate maritimă, tehnologie avansată, analiză de date și inteligență, instruiți continuu pentru a răspunde eficient în orice scenariu de criză. Prin integrarea acestor dimensiuni, hub-ul devine un instrument strategic operațional, capabil să consolideze securitatea Mării Negre și să poziționeze România ca un actor central și credibil în arhitectura europeană de securitate.
Prin integrarea tuturor acestor dimensiuni – politică, tehnologică, legislativă, financiară și operațională – Hub-ul European de Securitate Maritimă va reprezenta un instrument strategic de securitate europeană, un catalizator al stabilității regionale și un vector de influență pentru România în cadrul Uniunii Europene. Implementarea sa va consolida securitatea Mării Negre, va proteja rutele comerciale și energetice critice și va poziționa România ca un actor central, predictibil și credibil, în arhitectura de securitate europeană, capabil să anticipeze și să gestioneze amenințările complexe ale secolului XXI.
FORUMUL SECURITATII MARITIME