23 martie 2023
| Forumul Securității Maritime are plăcerea de a vă pune la dispoziție un produs de sinteza zilnic, sub forma unui newsletter, prin care vă prezentăm cele mai relevante evenimente și informații referitoare problematica domeniului naval, cu preponderență cele legate de securitatea maritima dar și alte domenii conexe. Acesta dorește să prezinte o evaluare clară și concisă a celor mai recente și relevante știri despre spațiul menționat, cu trimiteri la sursele de informare. Sperăm că acest newsletter se va dovedi a fi o sursă utilă pentru dumneavoastră, oferind o perspectivă cuprinzătoare despre contextul complicat al domeniului, atât pentru specialiști, cât și pentru oricine este interesat de dinamica evenimentelor din domeniu securității navale. |
MS DAILY BRIEF 23 martie 2022
Cuprins
Un F-22 american interceptează un bombardier rusesc TU-95 escortat de două SU-35 –Prezentare video
Muniție cu uraniu sărăcit pentru tancuri | DEADLY DARTS-Prezentare video.
Frontiera NATO la Marea Neagră este țărmul sudic al Mării Caspice.
Cum să salvezi Marina SUA – de Seth Cropsey.
Rusia va reduce producția de petrol cu 500.000 bpd până la sfârșitul lunii iunie.
A fost lansat serviciul intermodal de la Moscova la Kaliningrad prin Sankt Petersburg.
Noul serviciu Direct din China către Sankt Petersburg.
„Tsunami” de grevă amenință Marea Nordului
Un tanc de produse arde în largul coastei portugheze.
DOMENIUL MILITAR
Un F-22 american interceptează un bombardier rusesc TU-95 escortat de două SU-35 -Prezentare video
22 mar. 2023 #f22 #su35 #tu95
US F-22, sprijinit de sistemul de avertizare și control aerian E-3 și de avioanele de realimentare KC-135, a interceptat două bombardiere rusești Tu-95 escortate de două avioane de luptă Su-35
Actualizare din Ucraina | Atac cu drone asupra navei rușilor din Sevastopol | Rusia a trimis mai multe tancuri vechi- Prezentare video
Muniție cu uraniu sărăcit pentru tancuri | DEADLY DARTS-Prezentare video
Pentru a înțelege de ce DU este o bună armă antitanc, trebuie să intrați în lumea lui Alice în Țara Minunilor a coliziunilor de mare energie. Când metalul întâlnește metalul la o viteză de cinci ori mai mare decât viteza sunetului, oțelul întărit se sparge ca sticla. Metalul curge ca chitul sau pur și simplu se vaporizează. Un proiectil mai rapid nu trece neapărat prin mai multe blindaje, dar, ca o pietricică aruncată într-un iaz, face un strop mai mare.
Pătrunderea în blindaj este sporită prin concentrarea forței unui obuz într-o zonă cât mai mică, astfel că proiectilele tind să arate ca niște săgeți uriașe. Cu cât proiectilul este mai dens, cu atât impactul este mai puternic pentru o dimensiune dată. DU este aproape de două ori mai dens decât plumbul, ceea ce îl face foarte potrivit. Celălalt metal utilizat pentru proiectilele antitanc este tungstenul, care este, de asemenea, foarte dur și dens. Atunci când o tijă de tungsten lovește un blindaj, se deformează și se ciupercă, făcându-l progresiv mai bont. Uraniul este “piroforic”: în punctul de impact, arde și se transformă în vapori, astfel încât proiectilul rămâne ascuțit. Atunci când străpunge, DU-ul în flăcări transformă interiorul unui vehicul într-un infern de gaze albe și scântei.
Exercițiul multinațional „Sea Shield 2023”: Au fost desfăşurate manevre militare de apărare a infrastructurii critice din Marea Neagră (Foto)
Forțele Navale Române organizează, în perioada 20 martie – 2 aprilie, Exercițiul multinațional „Sea Shield 2023”. Sursa foto: Forțele Navale Române.
Forțele Navale Române organizează, în perioada 20 martie – 2 aprilie, Exercițiul multinațional „Sea Shield 2023”, planificat să se desfășoare în zona de responsabilitate, în sud-estul României, pe mare, pe fluviu, în Delta Dunării și în zona costieră. Pentru început, au avut loc manevre militare de apărare a infrastructurii critice din Marea Neagră, la „Sea Shield 2023”.
Aproximativ 3.400 de militari și reprezentanți ai mai multor instituții din sistemul național de apărare, precum și din alte 12 state aliate și partenere (Albania, Bulgaria, Franța, Georgia, Grecia, Polonia, Portugalia, Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord, Regatul Țărilor de Jos, Republica Moldova, Statele Unite ale Americii și Turcia) vor desfășura, în toate mediile de acțiune, activități complexe de antrenament.
Peste 30 de nave militare ale Forțelor Navale Române, două nave militare ale Forțelor Navale ale Bulgariei, 14 aparate de zbor din Franța, România, Statele Unite ale Americii și Turcia, 15 ambarcațiuni rapide de intervenție și nave de patrulare ale instituțiilor din sistemul național de apărare, 57 de autovehicule militare și alte capabilități de luptă, precum dispozitive mobile de lansare, detașamente de forțe pentru operații speciale și de scafandri de luptă de incursiune și împotriva dispozitivelor explozive, specialiști în apărare CBRN (Chimică, Biologică, Radiologică și Nucleară) și plutoane de infanterie și de parașutiști militari vor executa secvențele de instruire planificate de Forțele Navale Române.
Exercițiul multinațional „Sea Shield 2023” este cel mai complex eveniment de instruire, planificat și condus de Forțele Navale Române, prin intermediul Comandamentului Componentei Navale, în anul de instrucție 2023, și contribuie la promovarea inițiativelor și intereselor României în plan regional și internațional, precum și la creșterea nivelului de interoperabilitate dintre forțele participante.
De asemenea, exercițiul este cuprins în Programele NATO de instruire multinațională consolidată / întrunită (CJET – Combined Joint Enhanced Training și eMTEP – enhaced Military Training Exercise Programme).
„Sea Shield” este un concept complex, destinat instruirii forțelor Aliate și a fost propus de România la Summit-ul NATO de la Varșovia, din anul 2016, pentru întărirea măsurilor de securitate pe flancul sud-estic european.
Le Figaro: Mai mulţi piloți ucraineni s-ar antrena în Franţa pe avioanele de luptă Mirage 2000. Kievul neagă informaţiile
Avioane franceze Mirage 2000, foto: Ministerul Apărării din Franța
Piloții ucraineni se antrenează de o lună și jumătate în Franța pe avioane de luptă multirol Mirage 2000, potrivit ziarului francez Le Figaro. Potrivit ziarului, aproximativ treizeci de piloți ucraineni au fost au trecut printr-o perioadă accelerată de pregătire pe avioane de vânătoare franceze Mirage 2000, la bazele aeriene Mont de Marsan și Nancy timp de mai bine de o lună și jumătate.
Decizia de a instrui piloții ucraineni a fost luată înaintea vizitei președintelui Ucrainean, Volodimir Zelenski la Paris din 8 februarie. Dacă se va lua o decizie politică, Franța ar putea furniza Forţelor Aeriene Ucrainene mai multe de avioane de luptă.
Forțele Aeriene Franceze dispun în prezent de 195 de avioane de luptă – 96 de Rafale și 99 de Mirage 2000 în diferite configuraţii, cu alte 40 de aeronave de acest tip în serviciul marinei franceze.
În ultima vreme, Franța a renunțat treptat la Mirage în favoarea Rafale, dar Mirage 2000-C este considerat un avion destul de bun care, dar după efectuarea unor actualizării suplimentare, acest tip de aeronavă poate fi vândut către tari care sunt dispuse să facă o achiziţie
Subiectul furnizării de avioane de luptă către Ucraina este unul extrem de delicat. Într-un final, totul se rezumă la evaluarea cost-beneficii, iar occidentalii sunt de părere că sumele uriașe care ar trebui puse în mișcare pentru transferul avioanelor pot fi utilizate cu rezultate mult mai bune dacă s-ar transfera către armata ucraineană echipamente precum sisteme de artilerie sau echipamente antiaeriene.
Totuși, potrivit canalului media Bfmtv, în cadrul unor audieri în Senat, la începutul lunii martie, parlamentarii francezi l-au întrebat pe ministrul Sebastien Lecornu dacă intenționează să transfere 12 avioane Mirage 2000-C, scoase din serviciu și depozitate în vara anului 2022.
Forțele Aeriene Ucrainene au negat informaţiile apărute în ziarul ziarul francez Le Figaro
Purtătorul de cuvânt al Forțelor Aeriene Ucrainene, Iuri Ignat, a declarat că informațiile apărute în ziarul francez Le Figaro despre piloții ucraineni care se antrenează în Franța pe avioane Mirage nu sunt adevărate.
“Există acum informații potrivit cărora piloții noștri s-au antrenat timp de o lună și jumătate în Franța pe avioane Mirage. Aș dori să dezmint acest lucru imediat”, a declarat purtătorul de cuvânt al Forțelor Aeriene Ucrainene, potrivit Ukrainska Pravda.
“Ne-am instruit controlorii de trafic aerian în Franța, am organizat cursuri de supraviețuire pentru aviatori, dar nu vorbim despre instruirea piloţilor”, a subliniat el.
Informaţia despre pregătirea piloţilor ucraineni pe Mirage 2000, la indigo cu informaţia despre pregătirea pe F-16
Generalul ucrainean Serhii Holubtsov, Şeful Comandamentului Forțelor Aeriene Ucrainene, a declarat recent pentru The Times că piloții ucraineni, care s-au aflat în această perioadă în SUA unde l-au fost evaluate abilităţile, ar fi pregătiți să piloteze avioane F-16 după mai puțin de șase luni de pregătire. Generalul Serhii Holubtsov face această precizare făcând trimitere la o evaluare pe care deja americanii ar fi făcută piloţilor ucraineni.
De asemenea, trebuie să precizăm că cele șase luni de pregătire la care generalul ucrainean face referire că ar fi suficiente pentru piloţii ucraineni să piloteze F-16 reprezintă cu siguranţă perioada pentru pregătirea de bază şi nu pentru o pregătire în condiţii de luptă.
Generalul Serhii Holubtsov a declarat pentru The Times că doi dintre piloții Forțelor Aeriene Ucrainene au revenit în Ucraina săptămâna trecută, după ce au fost supuşi unei evaluări riguroase în Statele Unite. De asemenea, Generalul Serhii a declarat că Ucraina își pierde cei mai buni piloți militari în așteptarea F-16.
Forțele Aeriene Ucrainene au confirmat oficial, în urmă cu două săptămâni, prezența a doi piloți ucraineni în SUA. Informația a fost comunicata atunci în contextul nenumăratelor zvonuri cu privire transferul de avioane F-16 către Ucraina.
Cert e că zvonurile privind avioane de luptă occidentale pentru Ucraina sunt tot mai multe, în pofida faptului că la nivel oficial Washingtonul neagă un astfel de transfer.
,,Au petrecut trei săptămâni acolo și au fost instruiți pe un simulator F-16. Rezultatele au ieșit foarte bune: Piloții ucraineni pot învăța să zboare și să opereze sistemele de armament de pe F-16 în mai puțin de șase luni”, a declarat generalul ucrainean Serhii Holubtsov.
În același timp, armata ucraineană subliniază că Ucraina avea nevoie de un număr mare de avioane de lupta de același tip.
,,Nu suntem stricți în privința unui anumit model, ci a caracteristicilor tehnice – dacă există alte platforme care pot deține și folosi aceeași muniție și au aceleași caracteristici [ca F-16], putem folosi acea platformă. Ne-am concentrat pe F-16 pentru că știm că există mai mult de 4.000 la nivel global – va fi ușor să le înlocuim și să obținem piese de schimb”, a declarat Serhii Holubtsov, șeful aviației Forțelor Aeriene ale Ucrainei.
Bombardierele strategice americane B-52H – misiune de opt ore în zona Mării Mediterane. Italia și Grecia survolate pentru exerciții
Bombardierele strategice americane B-52H aduse recent în Europa au zburat în zona Norvegiei, în regiunea Mării Baltice sau în proximitatea Mării Negre, pe 22.03.2023. Sursa Foto: NATO.
După ce anterior bombardierele strategice americane B-52H aduse recent în Europa au zburat în zona Norvegiei, în regiunea Mării Baltice sau în proximitatea Mării Negre, pe 22.03.2023, acestea au îndeplinit misiuni specifice în Marea Mediterană.
Astfel, două aeronave B-52H Stratofortress, capabile să poarte arme nucleare, au zburat mai bine de opt ore în spațiile aeriene ale Italiei și Greciei, unde au desfășurat exerciții în cooperare cu armatele locale.
Bombardierele cu indicativele radio NOBLE31 (număr de înregistrare 60-0026) și NOBLE32 (număr de înregistrare 60-0056) au decolat de la Baza Aeriană Moron din Spania.
Trebuie remarcat faptul că doar aeronava cu indicativul radio NOBLE31 a avut transponderul pornit în permanență și a fost vizibilă pe tot parcursul misiunii. Avionul cu indicativul radio NOBLE32 doar a fost menționat în postările de pe Twitter și Telegram ale utilizatorilor care se ocupă de monitorizarea aviației, însă nu a putut fi urmărit pe traiectul de declasare.
După decolarea de pe teritoriul spaniol, cele două bombardiere strategice americane au traversat Marea Mediterană și au intrat în spațiul aerian al Italiei, unde au zburat timp de câteva ore deasupra unui raion situat la sud-est de Perugia.
Ulterior, acestea s-au deplasat către sudul Italiei, au ieșit din nou deasupra Mării Mediterane și au intrat în spațiul aerian al Greciei. Probabil că, în cooperare cu avioane din cadrul Forțelor Aeriene ale Greciei, bombardierele americane au zburat deasupra unei zone situate la sud-est de Larissa, după care au revenit la baza de dislocare temporară din Spania.
Patru bombardiere strategice americane B-52H Stratofortress se află în Europa pentru o misiune de tip Bomber Task Force începând din 24 februarie 2023. Aeronavele sunt staționate la Baza Aeriană Moron din Spania. Până în prezent, acestea au efectuat deja mai multe zboruri complexe pe continentul european, unde vor continua să activeze și în săptămânile următoare.
Două dintre aeronave, cu numerele de înregistrare 60-0056 și 60-0026, pot întrebuința arme nucleare, în timp ce celelalte două sunt capabile să folosească rachete de croazieră și alte tipuri de muniții convenționale.
PSRL-1, versiunea americană a lansatorului portabil sovietic de grenade antitanc RPG-7, se potrivește perfect trupelor ucrainene
Militarii ucraineni din Bahmut au fost văzuți la începutul lunii martie utilizând o versiune americană modificată a cunoscutului lansator portabil de grenade antitanc RPG-7 de producție sovietică. Denumit PSRL-1 (Precision Shoulder-fired Rocket Launcher-1), lansatorul portabil este produs de compania AirTronic USA din Texas de regulă pentru export în țările aliate sau partenere ale SUA obișnuite cu armamentul sovietic, iar din postările de pe rețelele sociale acesta pare să aibă o prezență mai mult decât simbolică pe frontul din Ucraina.
În 2009, AirTronic USA a prezentat versiunea sa modernizată a RPG-7, denumită RPG-7USA, care a fost dezvoltat ulterior în PSRL-1. Lansatorul a urmat până în 2015 un program de înregistrare în cadrul Comandamentului pentru Operații Speciale din SUA, iar la jumătatea anului 2016 PSRL-1 a intrat în producție.
În comparație cu RPG-7V2, PSRL-1 este fabricat din oțel de calitate (cu conținut ridicat de carbon – 4140/4150) pentru a rezista la peste 1.000 de lansări, este puțin mai ușor la (6,35 kg, neîncărcat și fără dispozitiv optic de ochire), este prevăzut cu șină pentru accesorii și se poate demonta în două bucăți pentru transport compact.
Producătorul susține o probabilitate de lovire de 90% la 800 de metri cu dispozitivul standard de ochire, iar prin utilizarea muniției ghidate raza de acțiune poate fi extinsă până la 2.000 de metri.
Deși lansatoarele AirTronic au fost concepute să fie compatibile cu muniția sovietică pentru RPG-7, compania americană produce și propria muniție asupra căreia deține drepturi intelectuale exclusive.
Există trei variante de muniție: SR-H1, un focos antitanc puternic exploziv (HEAT) de 93 mm și 3,82 kg capabil să străpungă armura omogenă laminată (RHA) de 500 mm; SR-T1, un focos inert de 93 mm și 3,82 kg, de antrenament, care nu afectează armura, respectiv SR-T2, un focos inert de 70 mm și 2,12 kg, de asemenea de antrenament și fără capacitate distructivă.
Armele antitanc sunt esențiale în conflictul din Ucraina, unde niciuna dintre părți nu este capabilă să asigure un sprijin aerian eficient datorită prezenței ridicate a sistemelor de apărare antiaeriană cu rază scurtă de acțiune.
Primele vânzări confirmate către Forțele Armate ale Ucrainei au fost efectuate în 2017. AirTronic nu a făcut publice detalii specifice cu privire la numărul de unități PSRL-1 livrate Ucrainei, dar în presa locală au apărut la un moment dat informații că, în 2018, Garda Națională a primit un prim lot de 500 de lansatoare de grenade antitanc PSRL-1 fabricate în SUA. Nu se știe câte au mai fost primite între timp sau de la începutul invaziei ruse, însă se cunoaște că cel puțin unul a fost capturat de forțele ruse.
ttps://www.defenseromania.ro/psrl-1-versiunea-americana-a-lansatorului-portabil-sovietic-de-grenade-antitanc-rpg-7-se-potriveste-perfect-trupelor-ucrainene_621803.html
MQ-9, drona atât de râvnită de ruși, îmbunătățește dramatic capabilitățile de lovire ale Marinei americane și NATO
Foto: US Air Force
Forțele Navale ale SUA au integrat, în premieră mondială, în lanțul de ucidere, un UAV pentru a simula lovirea unei ținte navale. Un vehicul aerian fără pilot (UAV) MQ-9 al Forțelor Aeriene americane a efectuat, pe 23 februarie, operațiunea Jackpot Hooligan III, pe timpul desfășurării Exercițiului Neptune Strike 23.1 din Marea Mediterană.
,,În timpul evenimentului, UAV-ul a fost integrat cu forțele aeriene și navale pentru a executa o lovitură simulată cu rachete cu rază lungă de acțiune asupra unei nave adverse simulate”, a informat Flota a șasea americană într-un comunicat de presă, din 15 martie, la doar o zi după ce un UAV de același tip a fost doborât de ruși în Marea Neagră.
„Capacitățile de ultimă oră oferite de MQ-9 au permis aviatorilor din cealaltă parte a lumii să aibă un impact pozitiv direct asupra operațiunilor de luptă din mijlocul Mării Ionice, oferind Forțelor Navale de Lovire și Sprijin ale NATO capacitatea de a lua decizii în timp real care să ducă la victorii decisive în luptă”, a declarat căpitanul Alex Hampton, comandantul Aripii 7 de Portavion (Carrier Air Wing 7). „Acesta este un exemplu de ceea ce poate face MQ-9 pentru Marina SUA pentru a crește continuu capacitățile militare ale NATO în toate domeniile de luptă.”
Operațiunea Jackpot Hooligan are ca scop realizarea unui lanț de ucidere la o distanță suficient de mare, astfel încât aeronavele de luptă cu pilot, în momentul lansării rachetelor, să fie în afara razei de lovire a inamicului. Prima fază a operațiunii a constat în dezvoltarea procedurilor și verificarea lor pe teritoriul SUA. În cea de-a doua fază, desfășurată în Marea Mediterană (decembrie 2022) au fost efectuate mai multe exerciții de integrare cu caracter tehnic, la care au participat inclusiv experți din Garda Aeriană Națională din Dakota de Nord.
Desfășurarea operațiunii Jackpot Hooligan III din Marea Ionică, 23 februarie
Comandamentul Aerian al NATO (AAC – Allied Air Command), format din aviatori din Franța și Marea Britanie, a localizat nava (adversă) în sudul Mării Ionice folosind un radar cu rază lungă cu apertură sintetică.
Echipa de la AAC a elaborat un scenariu de luptă pentru distrugerea navei și a trimis informațiile către un MQ-9.
UAV-ul a transmis mai departe coordonatele navei inamice către un avion de avertizare timpurie E-2D Hawkeye aflat în componența CSG-10 (Grupul de Lovire 10 bazat pe portavionul american George H.W. Bush).
Ulterior, E-2D Hawkeye a direcționat o forță de atac formată din avioane F/A-18 americane și AV-8B Harrier spaniole, într-o zonă sigură ferită de simularea apărării antiaeriene inamice.
Forța de atac a lansat rachetele din zona sigură, folosind informații furnizate de UAV
Pe tot parcursul atacului, MQ-9 a menținut identificarea pozitivă a navei inamice și a efectuat scanări în jurul acesteia pentru a se asigura că armele forței de atac vor viza doar nava aleasă, eliminând daunele colaterale aduse navelor civile din zonă.
După lovitură, UAV-ul și-a folosit puternica camera video cu mișcare completă pentru a finaliza evaluarea post-atac a misiunii, a transmis datele prin radio, chat și Link- 16 atât Forței de Lovire a NATO, cât și țărilor din Alianță.
Ofițerul, care a fost delegat de Aviația americană pentru a participa la integrarea MQ-9 cu Forțele Navale, a remarcat succesul operațiunii, pe care a caracterizat-o drept un deschizător de drumuri în procesul de integrare între Aviație și Marină.
„De când am început colaborarea cu CSG-10 în urmă cu șase luni, ne-am crescut letalitatea combinată și ne-am redus timpul necesar pentru a lucra la procesul nostru standard de lanț de distrugere. Acest exercițiu de lovitură este primul dintre multele lucruri grozave pentru integrarea Forțelor Aeriene și Marinei americane ”, a declarat maiorul Matt Mraz, ofițer de legătură MQ-9, îmbarcat la bordul portavionului din clasa Nimitz USS George H.W. Bush (CVN 77).
Introducerea MQ-9 în lanțul de ucidere presupune că prin intermediul UAV-ului este transmis efectiv semnalul de dirijare a rachetelor către țintă, deși în comunicatele despre fazele doi și trei ale operațiunii Jackpot Hooligan, nu se precizează explicit acest lucru.
Astfel, MQ-9, dotat cu sisteme radar și opto-electronice avansate (care permit o monitorizare de înaltă fidelitate a țintelor), precum și cu echipamente de comunicații de viteză ridicată și la distanță mare (prin care se comunică atât cu racheta cât și cu alte entități conectate) face ajustările necesare la traiectoria rachetei în cazul țintelor mobile, cum este cazul navelor de luptă.
Dacă avionul F-18 lansează o rachetă AGM-158B JASSM-ER la o distanță apropiată de raza maximă de acțiune care este de 925 de km, din momentul lansării și până la impact, o țintă aflată în mișcare poate ieși din zona de detecție a senzorului de atac terminal al rachetei. În acest caz, MQ-9 este mai mult decât util pentru a face corecțiile care se impun.
În plus, avioanele de luptă, care lansează rachetele, pot deveni simpli transportatori de arme, de țintire ocupându-se operatorul UAV-ului, care preia efectiv rachetele. Aceste aeronave nici măcar nu trebuie să cunoască detalii despre ținte sau despre operație, ele trebuie doar să se afle la un anumit timp, la anumite coordonate pentru a lansa rachete pe o anumită direcție, ulterior plecând către portavion.
Sistemele electronice (comunicații, radar, senzori etc.) de la bordul MQ-9 permit acum un aproape „Long Range Kill Chain” (lanț de ucidere la mare distanță) de peste 500 de kilometri pentru ținte mobile, ceea ce reprezintă o noutate absolută la nivel mondial.
În aceste condiții, pentru toți potențialii adversari ai SUA, drona MQ-9 și mai ales softul de la bord reprezintă o prioritate ridicată în a le obține.
Rusia are dislocată permanent în Marea Mediterană o navă de cercetare electronică, cu care monitorizează emisiile electromagnetice de interes. Operațiunea Jackpot Hooligan i-a pus cu siguranță pe gânduri pe liderii militari ruși, care nu reacționează doar nervos când o dronă zboară în spațiul aerian internațional.
Programul „Long Range Kill Chains” pentru ținte mobile (nu pentru ținte fixe) este încă în faza de început, necesitatea lui fiind dictată de sistemele A2/AD foarte avansate tehnologic și greu de depășit (cu aviația) ale Chinei și posibil ale Rusiei (ultima nu prea a confirmat în războiul din Ucraina), precum și de construirea în următorii ani de către SUA a armelor hipersonice cu raze de acțiune de peste 1.000 de kilometri. În principiu, acest program se va baza pe sateliți aflați pe orbite joase, Forțele Spațiale cerând o finanțare de 1,2 miliarde de dolari pe următorii cinci ani.
Pentagonul a încheiat analiza cost-beneficii în cazul ”MQ-9 în Marea Neagră” și a decis: Dronele SUA își vor schimba rutele după incidentul cu avioanele rusești
Drona MQ-9 Reape la Câmpia Turzii. Sursa Foto: Captură video Cluj24.ro
După incidentul în care a fost implicată drona americană MQ-9 Reaper și două avioane rusești Su-27, Pentagonul a decis ca UAV-urile americane să continue să zboare deasupra Mării Negre, dar a modificat rutele, îndepărtându-se de Crimeea.
Potrivit CNN, zborurile dronelor americane în spațiul aerian internațional continuă, dar de acum acestea vor avea un plan de zbor ușor modificat, îndepărtându-se de spațiul aerian din jurul Peninsulei Crimeea și părțile de est ale Mării Negre.
SUA a efectuat o evaluare a operațiunilor cu drone în zona Mării Negre. Pentagonul a analizat costurile și beneficiile generale de aceste misiuni, comparând valoarea potențială de informații a unei anumite rute versus riscul de escaladare cu Rusia. Soluția la care au ajuns experții: dronele americane își vor modifica traseul de zbor.
Astfel, un oficial american a declarat pentru CNN că noile rute au ca scop evitarea provocărilor, deoarece administrația Joe Biden nu dorește să provoace un incident care ar putea escalada într-un conflict direct între forțele americane și ruse.
Potrivit oficialului, zborurile dronelor americane au loc în continuare pe rute noi, dar SUA preferă să revină pe rute care vor trece mai aproape de teritoriile controlate de Federația Rusă.
Sursele publicației au mai spus că Rusia ar putea încerca să anunțe unilateral închiderea spațiului aerian pe o zonă mai mare din jurul sudului și estului Ucrainei, în încercarea de a împinge dronele americane cât mai departe posibil.
CNN notează că secretarul de presă al Pentagonului, Pat Ryder, a confirmat că SUA continuă să folosească drone în regiunea Mării Negre, dar a refuzat să spună dacă rutele lor s-au schimbat.
„Din motive de securitate operațională, nu voi intra în detalii despre rute, misiuni, intervale de timp”, a spus Ryder.
Reamintim că Forțele Aeriene ale SUA au emis o declarație pe 14 martie în care raporta că un avion de luptă rusesc Su-27, a avariat o dronă de recunoaștere MQ-9 care zbura în Marea Neagră, în urma căreia drona a avut a fi scufundat.
John Kirby, a remarcat că, în timp ce zborurile de interceptare ale rușilor deasupra Mării Negre nu sunt neobișnuite, episodul de marți a fost unic în ceea ce privește cât de „periculoase, neprofesionale și nesăbuite” au fost acțiunile Rusiei.
Rusia a acuzat SUA că au încălcat spațiul aerian pe care pretind că l-au creat pentru „operațiunea lor militară specială” în Ucraina – o denumire pe care SUA nu o acceptă.
Rușii susțin că au respins un nou atac cu drone asupra Sevastopolului. Mai multe explozii au fost auzite în oraș
Nave de război rusești în portul Sevastopol din Crimeea.
Guvernatorul Sevastopolului, Mihail Razvozhaev, a informat pe canalul său de Telegram că, în dimineața zilei de 22.03.2023, Flota rusă din Marea Neagră a respins un atac cu drone maritime asupra orașului.
“Dimineață devreme, flota noastră a respins un atac al dronelor de suprafață. În total, trei obiecte au fost distruse până la această oră. Dronele au încercat să pătrundă în golf, dar marinarii noștri au tras în ele cu arme de calibru mic. De asemenea, a lucrat și apărarea antiaeriană împotriva unor ținte aeriene”, a menționat Razvozhaev.
Începând cu ora 8:00, transportul maritim nu funcționează în Sevastopol: drumul este închis, bărcile și feriboturile nu trec prin golful Sevastopol, scrie și presa ucraineană, care susține că în zona Golfului de Sud al Sevastopolului, cu puțin timp înainte de ora 5:00 a.m., s-a auzit prima explozie puternică, după care localnicii au auzit mai multe altele similare, precum și zgomote de focuri de armă.
Potrivit precizărilor acestuia, navele de luptă rusești nu au fost avariate în urma atacului, dar ferestrele de la mai multe clădiri au fost sparte din cauza suflului exploziilor.
“În urma exploziilor, pe strada Lenin 2, au fost sparte ferestrele de la Casa Moscovei. Nu au fost înregistrate victime”, a spus guvernatorul.
După cum a concluzionat Razvozhaev, armata a respins atacul dronelor inamice, iar situația este sub control. Toate serviciile din oraș sunt operaționale.
Anterior, în noaptea de 21 martie, mai multe drone au fost doborâte și în zona orașului Dzhankoy din Peninsula Crimeea, unde a fost declanșat sistemul de apărare antiaeriană. După cum a informat șeful Crimeei, Serghei Aksyonov, o persoană a fost rănită în urma atacului. Primarul orașului Dzhankoy, Igor Ivin, a spus că fragmente de drone au fost găsite pe două străzi. În plus, un magazin alimentar a luat foc în centrul orașului, lângă școală, iar o casă privată de pe strada Yuzhnaya a fost, de asemenea, avariată.
Comentariul autorului: Potrivit reprezentanților ruși, atacurile cu drone maritime ale Forțelor Armate ale Ucrainei sunt efectuate de pe teritoriul Regiunii Nikolaev, respectiv din zona localității Ochakov. Nu este exclus ca, în perioada următoare, forțele ruse să declanșeze atacuri de răspuns asupra regiunii din sudul Ucrainei.
Pe 21 martie, în urma atacului cu drone de la Dzhankoy, aviația rusă a lovit aerodromul Shkolny din Odesa, de unde se presupune că decolează dronele aeriene care se îndreaptă spre Crimeea. Reprezentanții Comandamentului Operațional Sud din cadrul Forțelor Armate ale Ucrainei au anunțat că, în zona Odesa, au fost doborâte două rachete aer-sol de tip H-59, care au fost lansate de avioane de vânătoare rusești de tip Su-35 din direcția Mării Negre.
Surse:
- https://www.defenseromania.ro/rusii-sustin-ca-au-respins-un-nou-atac-cu-drone-asupra-sevastopolului-mai-multe-explozii-au-fost-auzite-in-oras_621791.html
- tass.ru, topwar.ru. t.me.
Frontiera NATO la Marea Neagră este țărmul sudic al Mării Caspice
Invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia în februarie 2022 a condus la o atenție reînnoită asupra importanței geopolitice a Mării Negre. Ceea ce Organizația Tratatului Atlanticului de Nord a trecut cu vederea este utilizarea de către Rusia, adesea în coordonare cu Iranul, a Mării Caspice pentru a-și avansa obiectivele de război în Ucraina.
Marea Caspică oferă Rusiei o adâncime strategică pentru a lovi ținte îndepărtate într-o manieră relativ sigură, este în prezent singura modalitate prin care Rusia își consolidează flota Mării Negre și servește drept canal de transport permițând Iranului să ofere asistență militară Rusiei pentru a fi folosită împotriva Ucraina.
După cum a spus recent amiralul Sir Tony Radakin, șeful personalului de apărare al Regatului Unit, „fluxul de arme iraniene către războiul Rusiei din Ucraina demonstrează că nu există o distincție geografică ușoară în chestiunile de apărare.”
În contextul securității regionale, planificatorii militari din Statele Unite și NATO ar trebui să vadă punctul cel mai extrem al frontierei Alianței la Marea Neagră ca fiind țărmul sudic al Mării Caspice.
O gaură neagră geopolitică
Documentele oficiale menționează rar Marea Caspică. Cea mai recentă Strategie de Securitate Națională a SUA, cea mai recentă Strategie pentru Asia Centrală a SUA și cel mai recent Concept Strategic al NATO nu fac nicio mențiune despre aceasta.
Declarațiile de poziție din 2022 pentru US European Command (EUCOM) și US Central Command (CENTCOM) — cele două comenzi de luptă care acoperă regiunea — au un număr combinat de cuvinte de peste 16.000 de cuvinte, iar Caspica nu apare o dată.
În gândirea strategică a SUA, Marea Caspică este o gaură neagră geopolitică. În realitate, Marea Caspică se află în inima continentului eurasiatic și este o răscruce geografică și culturală crucială care leagă Europa și Asia.
Timp de secole, regiunea sa dovedit importantă strategic pentru multe țări din motive militare și economice. După invazia Ucrainei de către Rusia în februarie 2022, regiunea Mării Caspice a atras atenția factorilor de decizie din Occident, dar aceștia s-au concentrat pe energie și transport.
Căutând alternative rapide și de încredere la energia rusă, Uniunea Europeană s-a grăbit în regiune pentru a-și asigura noi acorduri energetice. Anul trecut, de exemplu, UE a semnat un acord cu Azerbaidjanul pentru a dubla cantitatea de gaz pe care o transportă din Marea Caspică prin Coridorul sudic al gazelor până în 2027.2
Proiecția puterii ruse
Cu toate acestea, în discuția mai largă despre Marea Caspică, NATO a acordat puțină atenție securității. Pentru Moscova, Marea Caspică joacă un rol cheie în proiecția puterii ruse într-un mod în care capitalele occidentale nu reușesc să înțeleagă. Acest rol are implicații directe pentru securitatea NATO la Marea Neagră din trei motive.
1. Transport prin Canalul Volga-Don Unul dintre cele două canale care leagă Marea Caspică de lumea exterioară este Canalul Volga-Don, care îl leagă de Marea Neagră prin Marea Azov. Acest canal are 63 de mile lungime și, după cum sugerează și numele, leagă râurile Don și Volga. Scopul său principal este transportul comercial. Cu toate acestea, în lunile de primăvară și vară, când canalul nu este înghețat, Rusia îl folosește pentru a muta nave de război și provizii militare între Marea Caspică și Marea Neagră. Navele din Flotila Caspică a Rusiei au jucat un rol direct în sprijinirea invaziei Rusiei asupra Ucrainei din 2022. Odată cu închiderea de către Turcia a strâmtorilor turcești care intră în Marea Neagră, Flotila Caspică a Rusiei servește drept singurul mijloc de consolidare a flotei Mării Negre. Dându-și seama cât de important este canalul, Moscova a anunțat recent o investiție de un miliard de dolari pentru modernizarea căii navigabile. Acest lucru nu numai că va face canalul mai fiabil pentru a transporta provizii și echipamente militare între Marea Caspică și Marea Neagră, dar va crește și oportunitățile comerciale cu Iranul.
2. Lansări de rachete Navele de război rusești care operează din Marea Caspică au lansat rachete de croazieră împotriva Ucrainei. În trecut, rachetele de croazieră rusești din Marea Caspică au lovit și ținte în Siria. Utilizarea Caspicului pentru lansări de rachete de croazieră pe mare oferă Rusiei o adâncime strategică și un grad de protecție care nu se găsește în zone mai contestate, cum ar fi estul Mediteranei sau Marea Neagră. Folosirea mijloacelor navale din Marea Caspică pentru a lovi ținte în Ucraina și Siria ajută Moscova atât cu obiective militare, cât și cu geopolitica Caspică. Aceste lovituri cu rachete transmit un semnal puternic altor țări din regiunea caspică că Rusia este puterea militară dominantă în regiune.
- Cooperarea Rusia-Iran Iranul și Rusia împărtășesc multe obiective în regiunea Caspică.
Cooperarea Rusia-Iran în Marea Caspică amenință regiunea mai largă, inclusiv NATO și partenerii săi. Iranul a livrat drone pe care Rusia le-a folosit împotriva Ucrainei fie prin Canalul Caspic și Volga-Don către Crimeea ocupată, fie printr-un coridor aerian deasupra mării.
Marinele ruse și iraniene desfășoară și exerciții militare comune în Marea Caspică. Experții au bănuit de mult că Iranul a transportat petrol în Rusia folosind Marea Caspică ca o modalitate de a evita sancțiunile economice.
Obiective în regiune După ani în care a neglijat regiunea, SUA au puține opțiuni pentru a-și promova interesul național în Marea Caspică. Acesta nu a fost întotdeauna cazul. Cu mai bine de două decenii în urmă, în urma atacurilor din 11 septembrie, SUA au luat această regiune în serios, deoarece era o poartă importantă către Afganistan.
Înalți oficiali americani au efectuat vizite regulate în regiune, au menționat-o în declarațiile de poziție a comandamentului combatanților3 și au inclus-o în gândirea strategică. SUA au început Inițiativa Gărzii Caspice (CGI) în 2003. La acea vreme, CGI a fost descrisă ca „o inițiativă care a instituit un regim integrat de control al spațiului aerian, maritim și al frontierelor pentru națiunile Azerbaidjan și Kazahstan.”
În acest timp, Garda de Coastă a SUA a dat Azerbaidjanului trei nave tip cuter. Într-o întorsătură de ironie geopolitică, aceste nave au călătorit din SUA în Azerbaidjan prin Marea Neagră, Marea Azov și Canalul Volga-Don până la Marea Caspică. Asta este de neimaginat astăzi.
În ceea ce privește situația maritimă din Marea Caspică, principalul obiectiv strategic al SUA ar trebui să fie acela de a ajuta partenerii regionali să mențină un echilibru între cele cinci puteri caspice, astfel încât o țară (Iran sau Rusia) să nu aibă o putere maritimă copleșitoare în regiune.
Este nerealist să credem că un singur stat caspic va egala puterea de foc a Rusiei. Acesta nu ar trebui să fie scopul. În schimb, factorii de decizie din SUA ar trebui să se străduiască să ajute țările prietene din regiune să atenueze, să echilibreze și să descurajeze orice posibilă activitate malignă rusă sau iraniană. În cele din urmă, această abordare va aduce stabilitate regiunii în conformitate cu interesele SUA.
Cu o parte considerabilă din Flotila Caspică a Rusiei dedicată operațiunilor din Marea Neagră și Marea Azov, acest obiectiv nu a fost niciodată mai realizabil. La nivel tactic, principalul obiectiv al SUA în regiunea Caspică ar trebui să fie acela de a ajuta țările prietene să-și securizeze granițele maritime, să protejeze infrastructura energetică vitală, să oprească fluxul de teroriști, să prevină atacurile teroriste, să asigure circulația liberă a comerțului și să prevină transferul de arme şi droguri ilegale.
Calea de urmat
Capacitatea de a muta nave de război din Marea Caspică în Marea Neagră (și invers) permite Rusiei să proiecteze putere într-o zonă importantă a lumii, oferind, în același timp, factorilor de decizie ruși flexibilitate și opțiuni în perioadele de conflict în regiunea mai largă. Marea Caspică este o regiune strategică, deși adesea trecută cu vederea, pentru comunitatea transatlantică.
Rusia vede Marea Caspică și Marea Neagră ca un spațiu geopolitic – la fel și planificatorii militari și factorii de decizie din SUA și NATO. Deși SUA este limitată în ceea ce poate realiza în regiunea Caspică pentru moment, aceasta nu este o scuză pentru a o ignora. Există un spațiu uriaș de politică între a nu face nimic și ca steagul american să arate apele Caspicului.
Pentru a-și atinge obiectivele geopolitice în regiune, SUA ar trebui să ia următoarele măsuri.
- Creșterea prezenței diplomatice a SUA în regiune. Ultimul secretar de stat al SUA care a vizitat Azerbaidjan a fost Hillary Clinton în 2012. Ultimul secretar al Apărării al SUA care a vizitat acolo a fost Robert Gates în 2010. Prezența diplomatică la nivel înalt pe malul estic al Mării Caspice este cu greu mai bună. Secretarul Antony Blinken a vizitat recent Kazahstanul în martie 2023, dar aceasta a fost la trei ani după vizita lui Mike Pompeo la începutul lui 2020. John Kerry a fost cel mai recent secretar de stat care a vizitat Turkmenistanul în 2015. Cea mai recentă vizită în Kazahstan și Turkmenistan a unei apărări americane secretar au fost numite de Donald Rumsfeld în 2004, respectiv 2002. Între timp, înalți oficiali ruși, chinezi și iranieni vizitează în mod obișnuit Baku, Astana și Ashgabat. Odată ce SUA vor începe să se implice mai mult cu regiunea pentru a construi încredere și relații, vor exista mai multe oportunități de a lucra cu țările prietenoase din Caspic.
- Fii creativ cu angajamentul maritim al SUA. Deoarece Marina SUA nu va avea niciodată o prezență pe Marea Caspică, SUA ar trebui să ofere oportunități de formare, schimburi de ofițeri și modernizare a echipamentelor ori de câte ori este posibil. Una dintre cele mai mari lacune în ceea ce privește capacitatea maritimă din Marea Caspică este conștientizarea domeniului maritim, așa că SUA ar trebui să se concentreze pe sprijinul său în acest domeniu prin furnizarea de stații radar de coastă, radar pentru nave și echipamente de comunicație pentru a ajuta la îmbunătățirea comenzii și controlului.
- Amintiți-vă de Garda de Coastă a SUA. Tipurile de provocări de securitate cu care se confruntă partenerii americani în Marea Caspică sunt probleme adesea gestionate de Garda de Coastă a SUA. NATO nu ar trebui să ignore acest atu important atunci când elaborează o strategie pentru angajamentul SUA în regiunea Caspică. Garda de Coastă din SUA are multe de oferit țărilor regionale în ceea ce privește instruirea și are experiență în operarea în întreaga lume pentru a promova interesele SUA. Datorită situației geopolitice complexe cu care se confruntă unele țări caspice cu Rusia, Iran și China, cooperarea cu Garda de Coastă a SUA, în loc de Marina SUA, ar putea fi uneori mai ușoară din punct de vedere politic.
- Ajutați țările regionale să îmbunătățească capacitățile de securitate și apărare. În regiunea Caspică, suveranitatea este egală cu securitatea. Aceasta înseamnă respectarea suveranității altor țări și capacitatea de a-ți apăra propria suveranitate. SUA ar trebui să lucreze bilateral și, atunci când este cazul, prin NATO pentru a îmbunătăți securitatea și capacitățile militare ale partenerilor din regiune. În special, SUA ar trebui să colaboreze cu Turcia pentru a îmbunătăți securitatea și capacitățile militare ale partenerilor din regiune. În unele țări, cum ar fi Turkmenistan, SUA ar trebui să încerce să aprofundeze legăturile de apărare și securitate, dar nu într-un mod deschis sau public.
- Asistați țările regionale să aplice lecțiile Ucrainei în Marea Neagră la Marea Caspică. Capacitățile de apărare maritimă testate în luptă pe care Ucraina le-a dezvoltat rapid oferă o oportunitate de a îmbunătăți securitatea Mării Caspice. Racheta de croazieră antinavă Neptune, produsă pe plan intern a Ucrainei, combinată cu sisteme de arme perturbatoare pe care le-a folosit și adaptat în mod creativ, cum ar fi dronele Bayraktar TB2, rachetele antinavă Harpoon și rachetele Naval Strike, sa dovedit eficientă în apărarea de coastă. NATO ar putea aplica lecțiile pe care Ucraina le-a învățat unei noi generații de apărare de coastă și unui nou concept de operațiuni (CONOPS) – centrat pe capacitățile de război robotizat, superioritatea informațională și avantajul rachetelor antinavă – care ar putea fi relevante în locuri precum Marea Caspică. Mare.
- Oferiți asistență militară și de securitate partenerilor regionali merituoși. Guvernul SUA ar trebui să-și bazeze decizia de a oferi asistență militară unei alte țări pe interesele de securitate americane și nu pe lobby-ul grupurilor de presiune. Secțiunea 907 din Freedom Support Act este un impediment injust în calea acțiunii în interesul securității SUA.
Sursa: https://www.hudson.org/security-alliances/natos-black-sea-frontier-southern-shore-caspian
SEMNAL: Gestionarea provocărilor legate de proliferarea Chinei – Eveniment virtual – Doar online – 05 aprilie 2023
Vă rugăm să ne alăturați la un eveniment care se concentrează pe un studiu recent Hudson care evaluează modul de îmbunătățire a implementării de către China a angajamentelor sale de neproliferare. Printre participanți se numără Richard Weitz, membru principal al președintelui Japoniei, Komei Isozaki, precum și Youngjun Kim de la Universitatea Națională de Apărare din Coreea, Yeseul Woo de la King’s College din Londra și Maximilian Hoell de la European Leadership Network.
Ei vor identifica oportunități de limitare a creșterii forțelor nucleare ale Chinei, sporind sprijinul chinez pentru stoparea proliferării nucleare orizontale în ceea ce privește Coreea de Nord și Iran și sporind contribuția Chinei la interzicerea accesului actorilor nestatali la arme nucleare.
Speakers:
Richard Weitz
Senior Fellow and Director, Center for Political-Military Analysis
Youngjun Kim
Korea National Defense University
Yeseul Woo
King’s College London
Komei Isozaki
Japan Chair Fellow
Maximilian Hoell
Senior Policy Fellow, European Leadership Network
Sursa: https://www.hudson.org/events/managing-china-related-proliferation-challenges
Cum să salvezi Marina SUA – de Seth Cropsey
Puterea navală este aplicată în mod obișnuit în apropierea maselor de uscat unde legăturile comerciale și militare dintre state sunt grupate. Marile bătălii navale ale istoriei de la Salamis la Actium și Lepanto la Trafalgar, strâmtoarea Tsushima și Midway au avut loc în apropierea pozițiilor contestate pe uscat. Bătălia Atlanticului al Doilea Război Mondial s-a dus pe întreaga întindere a Atlanticului de Nord, dar scopul inamicului, prin refuzul Statelor Unite de a-și aproviziona aliații cu material de război, a fost să subjugă toată Europa.
Miza războiului naval este fundamental legată de comerț și comerțul global. Cine controlează mările globale controlează comerțul global. Dominația Statelor Unite ca putere maritimă de la al Doilea Război Mondial a protejat utilizarea neîngrădită a mărilor pentru comerțul internațional.
Un element de bază în adunarea concursului chino-american este protecția SUA a comerțului liber global și certitudinea că China, dacă ar deveni puterea maritimă superioară, și-ar folosi primatul ca instrument economic împotriva concurenților mari și mici.
China ar dăuna comerțului internațional al SUA, deoarece colegul său autarhic, Rusia, a încercat să dăuneze comerțului ucrainean. Astfel, Marina SUA este gardianul preeminenței Americii ca comerciant internațional.
Dar marina, notează unii critici, are o problemă de tehnologie. Dispune de arme vechi pe nave mai vechi care sunt mult prea vulnerabile la rachetele moderne pentru a putea supraviețui într-un conflict cu China. Asemenea unei corporații a cărei adaptabilitate este cheia succesului său, Marina SUA trebuie să se transforme. Trebuie să îmbrățișeze tehnologii de ultimă oră fără echipaj și capacități centrate pe decizii pentru a lupta într-o manieră distribuită și letală.
Deși această critică are merit, iar lista de tehnologii pe care le identifică ca fiind viitorul luptei navale este susținută de dovezi, ea ratează punctul fundamental: din punct de vedere structural, marina are o flotă pe care o poate modifica pentru a lupta cu un război modern.
Pur și simplu are nevoie de ofițeri și comandanți care sunt dispuși să conecteze în mod creativ sistemele vechi și noi și să se concentreze pe pregătirea pentru a lupta împotriva unui război – și care să fie încrezători că marinei vor primi un buget care să-i susțină expansiunea. Aici trebuie să aibă loc cea mai semnificativă schimbare.
Marina SUA este în criză.
Este supra întinsă, cu un tempo operațional ridicat, determinat de o flotă în scădere și de cerințe statice, dacă nu în creștere. Marina are aproximativ jumătate din dimensiunea de vârf din Războiul Rece, dar este încă însărcinată cu patrule de prezență în litoralurile euro-atlantice, Orientului Mijlociu și Indo-Pacific. Și acum este de așteptat să fie serviciul principal într-un război cu China, chiar dacă retrage nave și submarine în fiecare an, cu înlocuiri anticipate într-un viitor mai îndepărtat decât probabilitatea unui conflict în strâmtoarea Taiwan.
Realitatea, ni se spune de către serviciul și analiștii fixați pe tehnologiile viitoare, este că marina trebuie să se recapitalizeze, folosind economiile de costuri obținute din cesionarea platformelor vechi pentru a finanța altele noi. Mai exact, aceste noi platforme sunt o flotă de vehicule aeriene, de suprafață și submarine mici, distribuite, fără pilot, care, atunci când sunt asociate cu tehnologii de decizie, pot amplifica letalitatea forței moderne.
Acest argument se bazează pe două premise – una politică, una militar-tehnologică – care sunt ambele contestate. Realitatea este că, deși dezvoltarea acestor sisteme este esențială, Marina SUA trebuie să reîncadreze modul în care consideră noile programe și flota „moștenită”, deoarece încearcă să le potrivească cerințelor luptei moderne.
Capacitățile mai vechi ale marinei creează o flotă specifică, una care are o mână de elemente foarte vizibile. Cel mai vizibil este grupul de atac al transportatorului (CSG), o forță formată dintr-un supercarrier de 100.000 de tone și aripa sa aeriană de 100 de avioane; câțiva combatanți mari de suprafață plini cu rachete; și nave de sprijin. Aceasta este o colecție excepțional de intimidantă de nave de război, una care poate oferi mai multă putere de luptă decât multe servicii militare – două CSG combinate depășesc cu siguranță puterea colectivă de luptă a Royal Air Force și Royal Navy din Regatul Unit.
CSG și combatanții mari de suprafață au un rol în primul rând militar. Sunt nave de război menite să lupte în luptă. Dar ele servesc și un rol politic, acela de prezență în avans pentru a reaminte adversarilor de capacitatea Marinei SUA de a furniza puterea de luptă în mod credibil și rapid în timpul unei crize.
Această prezență a reținut adversarii americani în trecutul recent. După ce SUA l-au ucis pe comandantul Forței Quds al Corpului Gărzii Revoluționare Islamice Qasem Soleimani și pe liderul împuternicit iranian Abu Mahdi al-Muhandis, desfășurarea unui grup de transport american în Golful Persic a convins, fără îndoială, Iranul că orice altceva decât un răspuns simbolic – un intenționat teatral, dar bombardarea ineficientă a unei poziții militare americane în Irak – ar declanșa o represalii americane majore. În mod similar, prezența aproape constantă a unui CSG american în estul Mediteranei de la începutul anului 2022 a schimbat, fără îndoială, calculul de escaladare al Rusiei.
Rusia nu și-a folosit niciodată în mod activ navele de război și submarinele din Bazinul Levantului pentru a face presiuni asupra NATO în timpul invaziei Ucrainei. Prezența contează pentru descurajare, mai ales când adversarii SUA rareori primesc mai mult decât o palmă pe încheietura mâinii pentru acțiuni rele. Marina, mai mult decât orice alt serviciu, asigură această prezență. Trecerea la o forță complet distribuită, fără pilot, cu o amprentă mult mai ușoară și mai puțin vizibilă, ar submina capacitatea marinei de a descuraja adversarii americani.
La rândul său, îmbrățișarea din toată inima a unei armate distribuite ratează tendințele actuale în tehnologia militară de astăzi. Războiul contemporan nu este, de fapt, atât de diferit de războiul din secolul al XX-lea. Acest lucru nu se datorează doar componentei sale industriale, expusă complet în Ucraina, ci pentru că nu a existat nicio transformare în natura focului.
Între 1880 și 1914, a avut loc o revoluție în război: impunerea celei de-a treia dimensiuni pe câmpul de luptă. Aviația cu rază lungă de acțiune de pe uscat și pe mare a transformat modul în care distanța conta în luptă. Spațiul de luptă s-a extins pe uscat pentru a include ceea ce se numește acum nivelul operațional al războiului, deoarece victoria într-o luptă apropiată a trebuit să fie cuplată cu victoria într-un concurs pe distanță lungă de logistică și coordonare.
Puterea aeriană nu a schimbat fundamental această dinamică, ci a impresionat comandanților moderni ce a însemnat de fapt acest nou aspect al războiului – spațiul tridimensional. Aceleași tendințe tehnologice care au transformat lupta terestră au fost prezente pe mare.
Nu este o coincidență că artileria grea și artileria navală cu rază lungă de acțiune au fost dezvoltate concomitent. Nava de luptă dreadnought, cu armamentul său complet de tunuri mari și sistemul sofisticat de control al focului, era omologul naval al bateriei de artilerie.
Puterea aeriană navală, la rândul său, a extins și mai mult raza de acțiune la care navele se puteau lovi între ele, dar nu a schimbat fundamental modul în care se putea gândi la luptă din punct de vedere intelectual. Mai exact, ritmul tragerii s-a schimbat – de la un model de salvă, dominat de navele de luptă care trăgeau salve după salve de obuze navale grele, la un model cu puls, în care aeronavele coborau asupra țintei lor, își consumau armele și ulterior se reînarmau.
Ceea ce s-a întâmplat între mijlocul secolului al XX-lea și primatul portavionului și astăzi este o trecere nu de la echipament militar centralizat la descentralizat în sine pe mare, ci de la un model în care tipurile de incendii depind de mecanismul de livrare. – aer sau navă? – la un model în care mai multe platforme pot furniza tipuri similare de incendii.
Această schimbare provine din racheta ghidată. Arme identice din punct de vedere funcțional pot fi desfășurate de la luptători de suprafață, luptători, avioane de lovitură, submarine și chiar lansatoare terestre. În mod imaginabil, s-ar putea genera incendii de salvă sau impulsuri din mecanisme de lansare radical diferite. Această schimbare este pe care Marina SUA trebuie să o recunoască și să o adopte. Sistemele distribuite fără pilot fac parte dintr-o nouă flotă. Dar schimbarea fundamentală este una care deconectează platformele și tipurile de incendii. Sistemele critice pentru achiziții nu sunt pur și simplu nave, aeronave și nave subterane distribuite autonome, ci rachete care pot fi lansate de pe mai multe platforme și, acolo unde este cazul, capabilități care extind gama de platforme existente. CSG oferă un exemplu excelent. Aripile aeriene ale portavioanelor americane se desfășoară în mod obișnuit cu aproximativ două treimi din puterea lor potențială și, în urma retragerii aeronavelor de realimentare organică și de lovitură cu rază lungă, le lipsește raza de acțiune pentru a lovi ținte pe teritoriul inamic fără a expune transportatorii la foc ostil.
Avionul de realimentare fără pilot MQ-25 Stingray este un prim pas către remedierea acestei probleme, deoarece extinde foarte mult raza de acțiune a aripilor aeriene. Dar marina trebuie să desfășoare mai multe avioane de realimentare per transportator decât intenționează să facă în prezent – extinzând escadronul de pe fiecare navă de la cinci la 15 avioane – pentru a se asigura că poate susține operațiunile unei întregi aripi aeriene. Întrebările mici, cele de muniție și sprijin logistic, sunt fundamental mai critice decât cele mari de transformare a forței și schimbare tehnologică pe termen lung.
Rezultatul este că problemele Marinei SUA, din punct de vedere structural, nu sunt insurmontabile. Ei au nevoie de serviciu pentru a-și susține prioritățile și a lupta pentru o parte mai mare din plăcinta bugetară și un buget de apărare mai mare în ansamblu. Și cer ca liderii energici să țină marinarii angajați și moralul ridicat. Ei cer, cu alte cuvinte, ca marina să treacă la pregătirea pentru război. Schimbarea gândirii liderilor de la obiectivul de astăzi de a opera în pace la luptă este cea mai mare provocare cu care se confruntă Marina SUA astăzi.
Seth Cropsey este fondatorul și președintele Institutului Yorktown. A fost ofițer de navă și subsecretar adjunct al Marinei și este autorul cărții Mayday and Seablindness.
Sursa: https://yorktowninstitute.org/how-to-save-the-us-navy/ cu trimitere la https://asiatimes.com/2023/03/how-to-save-the-us-navy/
DOMENIUL CIVIL
Rusia va reduce producția de petrol cu 500.000 bpd până la sfârșitul lunii iunie
Decizia Federației Ruse de a reduce voluntar producția de petrol cu 500.000 de barili pe zi va fi în vigoare până la sfârșitul lunii iunie, a declarat biroul de presă al Guvernului RF, citează vicepremierul RF Alexandr Novak.
„Piața mondială a petrolului se află în prezent sub o presiune fără precedent de factori nenaturali, forțați din punct de vedere politic, care au ca rezultat volatilitate și incertitudine ridicate. Acești factori includ politicile energetice mioape ale țărilor occidentale care vizează privarea sectoarelor energetice tradiționale de investiții, forțarea restricțiilor ilegale privind libera circulație a bunurilor energetice și punerea în aplicare a embargourilor asupra comerțului cu petrol și produse”, a spus Novak.
Încercările în curs de a introduce mecanismul plafonului de preț nu sunt mai puțin periculoase, a continuat el.
„Riscul extinderii acestor încercări duce la distrugerea climatului investițional în industriile ciclice și are impact asupra consumatorilor. Setul de soluții de calitate scăzută, motivate politic, prezentate creează riscuri semnificative pentru securitatea energetică globală”, a spus Novak. El a reamintit că Rusia continuă să insiste că măsurile restrictive ilegale sunt total inacceptabile și a anunțat o reducere voluntară a producției de petrol cu 500.000 de barili pe zi din martie.
Potrivit lui Novak, Rusia se apropie de ținta de reducere voluntară și se așteaptă să o atingă într-o zi. „Ținând cont de situația actuală de pe piață, decizia de a reduce voluntar producția de petrol cu 500.000 de barili pe zi va fi în vigoare până la sfârșitul lunii iunie 2023”, a conchis el.
Sursa: https://seanews.ru/en/2023/03/22/en-russia-to-cut-oil-production-by-500-000-bpd-till-end-of-june/
A fost lansat serviciul intermodal de la Moscova la Kaliningrad prin Sankt Petersburg
Containerele sunt încărcate într-un tren la gara Bely Rast din regiunea Moscovei și transportate la portul Bronka din Sankt Petersburg în cadrul serviciului feroviar FESCO Moscow Baltic Shuttle (FMBS).
La Bronka, containerele sunt încărcate la bordul navelor FESCO pentru a fi expediate la Kaliningrad prin serviciul regulat de cabotaj între Bronka și Baltiysk din regiunea Kaliningrad, lansat recent de FESCO.
Primul tren FMBS care transporta 120 TEU a sosit la Bronka pe 16 martie. Următorul tren este programat să plece din Bely Rast pe 21 martie. Timpul de tranzit pe calea ferată de la Sankt Petersburg la Moscova este de două zile, timpul de tranzit pe mare de la Bronka la Baltiysk este de asemenea de două zile. Serviciile sunt destinate în principal transportului de materiale de construcție, echipamente, hârtie, jucării și produse sanitare.
Noul serviciu Direct din China către Sankt Petersburg
Pe 17 martie, First Container Terminal din Sankt Petersburg a primit primul apel al noului serviciu obișnuit de containere lansat de Torgmoll din China, a anunțat Global Ports.
Serviciul operat de Hainan Yangpu Newnew Shipping Co, parte a holdingului Torgmoll, desfășoară cinci nave de 2.500 TEU cu o frecvență de două ori.
Rotația serviciului este: Qingdao – Shanghai – Huangpu (Guangzhou) – Sankt Petersburg. La FCT, trenurile bloc vor fi încărcate pentru a livra importurile în regiunea Moscovei pe calea ferată.
Potrivit Global Ports, în 2023, Torgmoll urmează să deschidă o sucursală în Sankt Petersburg, pe lângă birourile existente la Moscova și în Orientul Îndepărtat al Rusiei.
Sursa: https://seanews.ru/en/2023/03/20/en-new-direct-china-service-to-st-petersburg/
„Tsunami” de grevă amenință Marea Nordului
Maersk Supply urmează să fie cesionată Unite the Union avertizează că până la 1.500 de lucrători de pe platformele din Marea Nordului pot alege să facă grevă într-o dispută privind salariile; AP Møller-Maersk semnează un acord de 685 milioane USD cu firma privată de investiții AP Møller Holding pentru a ceda Maersk Supply Service.
Sindicatul Unite a avertizat despre un „tsunami” de tulburări industriale care ar putea închide zeci de platforme de petrol și gaze din Marea Nordului. Acțiunea potențială include tehnicieni electrici, de producție și mecanici, pe lângă echipajul de punte, schele, operatori de macara, montatori de țevi, plăcuțe și instalatori care lucrează pentru Bilfinger UK, Stork Construction, Petrofac Facilities Management, Wood Group UK Ltd și Sparrows Offshore.
Rezultatele unui scrutin de acțiune industrială la Worley Services pe platformele Harbour Energy, care implică aproximativ 50 de lucrători, sunt anunțate pe 24 martie. În total, Unite estimează că aproximativ 1.500 de lucrători offshore ar putea alege să facă grevă dacă cererile lor nu sunt îndeplinite.
Grevele forței de muncă programate în perioada 29 martie – 7 iunie pe platformele BP din Marea Nordului au fost anulate după ce aproape 50 de lucrători au ajuns la o înțelegere prin care să se asigure un concediu plătit suplimentar de trei săptămâni pentru activele BP.
Sindicatul Unite the Union a spus că acordul este echivalent cu o creștere a salariului cu 10%. Membrii Unite, care includ lucrători de macarale, întreținerii macarale, personal de ridicare și echipaj de punte, sunt angajați de firma de inginerie Sparrows Offshore pentru a lucra la instalațiile BP Andrew, Clair, Clair Ridge, ETAP, Glen Lyon și Mungo. AP Møller–Mærsk intenționează să cedeze proprietarul OSV, Maersk Supply Service, în baza unui acord de 685 milioane USD cu firma de investiții privată AP Møller Holding. Acordul este supus aprobării de reglementare așteptată în T2 2023. Până atunci, Mærsk Supply Service va continua să funcționeze ca o subsidiară a AP Møller–Mærsk.
Directorul financiar AP Møller–Mærsk, Patrick Jany, a declarat că compania intenționează să se concentreze pe deplin pe logistica integrată. Mærsk Supply Service are o flotă de 36 de nave offshore, susținute de 1.300 de echipaj și 300 de personal pe uscat. Compania va continua să comercializeze sub același nume, folosind logo-ul stelei cu șapte colțuri Mærsk ca parte a mărcii sale. Piața offshore japoneză se va restabili după ce JX Nippon Oil & Gas Exploration Corp a ajuns la un acord pentru a achiziționa singurul contractor offshore al națiunii, Japan Drilling Co (JDC). JDC – cu flota sa de cinci jack-up, un semi-submersibil și o singură navă de foraj – va deveni o filială consolidată a JX.
Achiziția are scopul de a îmbunătăți competitivitatea JX în afacerile emergente de stocare a carbonului. Forarea puțurilor pentru injectarea și stocarea CO2 în subteran este o componentă tehnologică crucială a lanțului valoric de stocare a carbonului, iar achiziția JDC consolidează oferta JX și a mamă, ENEOS Group.
În știrile privind contractele, Dolphin Drilling a anunțat că Blackford Dolphin a semnat un nou acord cu Peak Petroleum Industries Nigeria pentru a menține semisubmersibilul angajat timp de minim 120 de zile, potențial crescând la 485 de zile, în continuarea directă a contractului său actual de foraj de 12 luni. cu General Hydrocarbons Ltd, care urma să înceapă la începutul acestei luni. Contractul Peak Petroleum are o rată zilnică efectivă de 325.000 USD, inclusiv taxa de mobilizare, pentru perioada minimă fermă.
Eni a anunțat o nouă descoperire în largul Mexicului săptămâna aceasta. Situat în bazinul Sureste, Yatzil-1 EXP este al optulea sondă de succes forată de Eni în bazinul în care deține majorul petrolier, deține drepturile asupra a opt blocuri de explorare și producție. Compania estimează că noua descoperire poate conține aproximativ 200 de milioane de barili de petrol.
Afacerea cu hidrocarburi a conglomeratului indian Larsen & Toubro (L&T) a asigurat mai multe pachete offshore de la un client de peste mări fără nume, a declarat compania printr-un depunere la schimb. Detaliile privind clientul și locația proiectului nu au fost împărtășite, dar L&T a numit-o o afacere majoră, variind între 5.000 de milioane de lei și 7.000 de milioane de lei (604 milioane USD ~ 846 milioane USD).
Domeniul de activitate pentru L&T Energy Hydrocarbon cuprinde inginerie, achiziții, construcție și instalare de structuri offshore și modernizarea instalațiilor existente. Saipem va saluta noul său jack-up, Perro Negro 12, înainte de charterul său către Saudi Aramco. Construit de șantierul naval CIMC Raffles din Singapore și numit la sfârșitul lunii februarie, Perro Negro 12 este capabil să funcționeze la o adâncime a apei de 91 m și poate să foreze la o adâncime de 9.150 m. Instalația își va finaliza lucrările de modernizare în Orientul Mijlociu înainte de a începe operațiunile de foraj și reparații pentru Aramco.
Noble Innovator jack-up va vedea, de asemenea, lucrări de întreținere întreprinse de contractorul scoțian Semco Maritime. Instalația este în prezent ancorată în Portul de Sud din Portul Aberdeen și urmează să fie redistribuită în Marea Nordului, unde va efectua lucrări de dezafectare pentru BP. La sosirea platformei la Aberdeen pentru un sondaj periodic special, Semco Maritime a fost contractată să furnizeze o gamă de servicii de asistență, inclusiv managementul proiectelor, rebranding-ul carenei, sprijinul pe chei, schele și furnizarea de personal cu guler albastru.
Un tanc de produse arde în largul coastei portugheze
Autoritățile portugheze lucrează pentru a controla un incendiu la bordul unui tanc de produse în largul coastei, în timp ce speră, de asemenea, să remorcheze nava mai departe în larg. Până acum, se crede că focul a cuprins partea din spate a navei și nu a ajuns la încărcătura sa de combustibil pentru avioane și motorină și nu a existat o scurgere de ulei.
Cu toate acestea, focul continuă să ardă, iar spectatorii de-a lungul țărmului postează fotografii ale navei care arde, care se află la mai puțin de două mile de coastă.
Tancul Greta K (24.768 dwt) se îndrepta spre portul Leixões, urcând deja la bordul pilotului său când incendiul a fost raportat în jurul orei 15:30.
Marinha Portuguesa monitorizează situația raportând că Autoritatea Portuară a reușit să trimită rapid trei remorchere pe vas. În plus, căpitanul portului Douro și Leixões a trimis două remorchere suplimentare să asiste. Ei au evacuat 12 dintre cei 19 membri ai echipajului filipinezi de la bordul navei. Ceilalți șapte au rămas la bord pentru a ajuta la incendiu.
Presa locală relatează că focul a fost ținut la pupa și se suspectează că ar fi început în sala mașinilor. Din pupa se vede fum negru. Navele de pompieri pulverizează apă pe secțiunile din pupa ale navei, în timp ce altele au fost desemnate să răcească partea superioară a tancurilor de marfă. Echipele sunt îngrijorate că ar putea exista o aprindere secundară și încearcă să împiedice focul să ajungă la marfă. Nu există țiței la bord, dar nu au raportat încă cât combustibil transportă nava sau volumul de încărcătură la bord.
Greta K este înregistrată în Malta. Nava are șapte ani, construită în 2016. Equasis îi listează pe proprietari ca San Giorgio Del Porto din Genova și managerii ca K-Ships, tot din Genova. Cisternul de produse este folosit pentru a transporta aprovizionarea cu combustibil de la Sines învecinat la Leixões.
Potrivit rapoartelor, rafinăria locală s-a închis, lăsând regiunea dependentă de tancuri pentru alimentarea cu combustibil. Echipele de urgență sunt, de asemenea, în așteptare și pregătite cu echipamente de răspuns la poluare.
Marinha Portuguesa ajută la calcularea derivei, parțial pentru pregătirea în cazul unei scurgeri de ulei din vas, precum și la calcularea mișcărilor navei. În această seară, s-a raportat că puneau un cablu de remorcare pe nava care arde în efortul de a-l muta mai departe în larg.
Sursa: https://www.maritime-executive.com/article/product-tanker-burning-off-portuguese-coast