MS DAILY BRIEF – Ro – Maritime Security Forum

Israeli military said it has completed its strikes on Iran, which included missile plants and other sites. The attacks on Iran ended at about 5am local time (02:30 GMT), after hitting roughly 20 sites over the course of several hours, two Israeli officials have told The New York Times on condition of anonymity.

Actualizare din Ucraina | Vești bune din Pokrovsk și Kursk! Ucraina lovește înapoi. De ce eșuează rusia?-25 oct

Israelul lovește ținte militare din Iran în cadrul unui atac de represalii-The Guardian,Sat 26 Oct 2024 06.10 CEST

Atacurile, așteptate în general ca represalii la un baraj de rachete lansat de Iran la 1 octombrie, au fost descrise de un înalt oficial american drept „ample” și „precise

Israelul lovește Iranul – urmăriți ultimele informații

Bethan McKernan în Ierusalim și Andrew Roth în Washington

Israelul a lansat lovituri aeriene directe împotriva Iranului într-un atac de represalii cu miză mare care apropie Orientul Mijlociu de un război regional care ar putea atrage SUA.

Armata israeliană a declarat că a finalizat atacul aerian sâmbătă dimineață, lovind instalații de fabricare a rachetelor și apărări aeriene în mai multe zone din interiorul Iranului. Radiodifuzorul public israelian a declarat că au fost finalizate trei valuri de lovituri.

Apărarea aeriană iraniană a declarat că Israelul a atacat ținte militare în provinciile Teheran, Khuzestan și Ilam și că au fost provocate „pagube limitate” în unele locații.

Un înalt oficial american a descris loviturile ca fiind „ample”, „precise” și împotriva unor ținte militare din Iran. Statele Unite nu au participat la lovituri, a declarat oficialul, dar au colaborat cu guvernul israelian pentru a încuraja un atac cu risc scăzut, fără victime civile. „Efectul a fost un răspuns proporțional de autoapărare. Efectul este de a descuraja viitoarele atacuri și de a degrada capacitățile Iranului de a lansa viitoare atacuri”.

Oficialul a subliniat că SUA consideră operațiunea drept „sfârșitul schimbului de focuri între Israel și Iran”.

„Acesta ar trebui să fie sfârșitul schimbului militar direct între Israel și Iran – am avut un schimb direct în aprilie, care a fost închis și acum am avut din nou acest schimb direct”.

Cel puțin șapte explozii au fost raportate deasupra capitalei, Teheran, și a orașului Karaj din apropiere, precum și a orașului Mashhad din est, imediat după ora locală 2.30 sâmbătă, când avioane israeliene au lovit ținte militare din țară.

Presa iraniană a părut inițial să minimalizeze atacurile aeriene, menționând că aeroportul din Teheran funcționa normal. Televiziunea de stat a raportat mai multe explozii puternice auzite în jurul capitalei, în timp ce agenția de presă de stat, IRNA, a declarat că nu au existat victime. Nu a existat niciun comentariu oficial imediat cu privire la sursa exploziilor, despre care agențiile de presă iraniene au raportat că sunt în curs de investigare. Sistemele de apărare aeriană au fost activate în întreaga țară.

Într-o declarație, Forțele de Apărare ale Israelului (IDF) au făcut pasul rar de a recunoaște atacul asupra Iranului, confirmând astfel că un război din umbră, vechi de decenii, între statele inamice a ieșit acum la iveală.

Kan, radiodifuzorul public israelian, a declarat că zeci de avioane de luptă au fost implicate în operațiune.

„Ca răspuns la lunile de atacuri continue ale regimului din Iran împotriva statului Israel – în acest moment, Forțele de Apărare ale Israelului efectuează lovituri precise asupra țintelor militare din Iran”, a declarat IDF într-o declarație postată pe X.

Atacurile erau așteptate ca represalii la un baraj de rachete lansat de Iran la 1 octombrie, în urma căruia aproximativ 180 de rachete balistice au fost trase spre Tel Aviv și baze militare, într-o altercație directă fără precedent între cele două state inamice regionale.

Teheranul a declarat că salva fără precedent a fost lansată în sprijinul aliatului său libanez Hezbollah după invazia terestră a Israelului, precum și ca răspuns la uciderea lui Ismail Haniyeh, liderul Hamas, în capitala iraniană în luna iulie.

Deși majoritatea rachetelor au fost doborâte, zeci au reușit să lovească baza aeriană Nevatim, demonstrând că Iranul poate penetra cel puțin parțial sistemele sofisticate de apărare aeriană ale Israelului în unele dintre cele mai bine protejate locații ale țării. O persoană a fost ucisă în Cisiordania ocupată.

Președintele american Joe Biden declarase că Israelul nu ar trebui să țintească instalațiile nucleare sau petroliere iraniene, în încercarea de a preveni o escaladare a conflictului care ar putea duce la un război direct.

Un calcul greșit ar putea propulsa Iranul și Israelul în ostilități la scară largă; SUA, aliatul ferm al Israelului și principalul furnizor de arme, se ferește să fie atrasă în lupte și de impactul negativ asupra industriei petroliere mondiale.

Înainte ca Israelul să lanseze loviturile aeriene de sâmbătă, Iranul a avertizat în repetate rânduri că nu există „linii roșii” pentru Iran în ceea ce privește apărarea sa. Săptămâna trecută, ministrul de externe al țării, Abbas Araghchi, a amenințat, de asemenea, în mod indirect, forțele americane împotriva operațiunilor din Israel, după ce Washingtonul a trimis o baterie a sistemului avansat de apărare antirachetă Thaad și 100 de soldați pentru a-și ajuta aliatul pe fondul tensiunilor.

Cu toate acestea, un comandant al Gardienilor Revoluției iraniene a declarat implicit joi că este puțin probabil ca Teheranul să riposteze în continuare dacă atacul Israelului a fost considerat „limitat” și nu a provocat victime.

Sâmbătă, agenția de presă americană Axios a raportat că oficialii americani și israelieni apreciază că Iranul va răspunde militar, dar într-un mod limitat.

În declarația de sâmbătă, armata israeliană a afirmat că atacurile au fost o represalii pentru o serie de atacuri împotriva Israelului, inclusiv raidul din 7 octombrie 2023 al grupării palestiniene Hamas, aliată Iranului, în care 1 200 de israelieni au fost uciși și alți 250 răpiți.

Israelul a răspuns prin declanșarea războiului în Fâșia Gaza, care a devastat regiunea și a ucis cel puțin 42 000 de palestinieni. Israelul a lansat, de asemenea, operațiuni aeriene și terestre împotriva Hezbollah, o altă miliție puternică din „axa de rezistență” a Teheranului, în Liban, după un an de schimburi de focuri transfrontaliere care au provocat strămutarea a sute de mii de oameni de ambele părți ale frontierei. Luptele din Gaza au atras după sine și alți proxizi iranieni care operează în Siria, Irak și Yemen.

„Regimul iranian și acoliții săi din regiune au atacat neîncetat Israelul începând cu 7 octombrie – pe șapte fronturi – inclusiv atacuri directe de pe teritoriul iranian. Ca orice altă țară suverană din lume, statul Israel are dreptul și datoria de a răspunde.”

Israelul se teme de un război costisitor de uzură cu Iranul în timp ce luptă în Gaza și Liban. După ce Teheranul a tras prima salvă directă asupra Israelului în aprilie, ca represalii pentru uciderea unui comandant de rang înalt al Gardienilor Revoluției iraniene în Siria, Israelul a dat curs apelurilor occidentale la reținere, lovind o baterie de apărare aeriană de la o bază aeriană iraniană.

Ministrul israelian al apărării, Yoav Gallant, a declarat săptămâna aceasta că inamicii vor „plăti un preț greu” pentru încercarea de a face rău Israelului.

Casa Albă a fost notificată cu puțin timp înainte ca Israelul să efectueze lovituri aeriene asupra Iranului, a declarat un purtător de cuvânt. Secretarul de stat american, Antony Blinken, declarase miercuri că represaliile Israelului nu ar trebui să ducă la o escaladare mai mare.

„Înțelegem că Israelul efectuează lovituri țintite împotriva unor ținte militare din Iran ca un exercițiu de autoapărare și ca răspuns la atacul cu rachete balistice al Iranului împotriva Israelului la 1 octombrie”, a declarat Sean Savett, purtătorul de cuvânt al Consiliului de Securitate Națională al Casei Albe.

Într-un posibil indiciu privind amploarea atacului israelian de sâmbătă, mass-media de stat din Siria a raportat, de asemenea, că apărarea aeriană siriană a interceptat ceea ce a fost descris drept „ținte ostile” și „sunete de explozii” în apropierea capitalei Damasc, fără a oferi detalii.

… https://www.theguardian.com/world/2024/oct/26/idf-israel-iran-strikes-explosions-tehran

Criza din Orientul Mijlociu în direct: Iranul afirmă că loviturile aeriene israeliene asupra unor ținte militare au provocat „pagube limitate”- The Guardian, acum 15m07.08 CEST

Iranul va relua zborurile – raport

Iranul va relua zborurile după loviturile aeriene ale Israelului, relatează Agenția France-Presse, potrivit autorității aviatice a țării.

acum 2h05.44 CEST

Loviturile au fost „ample” și „precise”, afirmă un înalt oficial american

Jonathan Yerushalmy

SUA nu au participat la loviturile asupra Iranului, ci au colaborat cu guvernul israelian pentru a încuraja un atac cu risc scăzut, fără victime civile, a declarat vineri târziu un înalt oficial al administrației americane, adăugând că se pare că acest lucru a fost realizat.

Oficialul a descris loviturile ca fiind „extinse”, „precise” și împotriva țintelor militare din Iran.

„Efectul a fost un răspuns proporțional de autoapărare. Efectul este de a descuraja viitoarele atacuri și de a degrada capacitățile Iranului de a lansa viitoare atacuri”.

Oficialul a subliniat că SUA consideră operațiunea drept „sfârșitul schimbului de focuri între Israel și Iran”.

Acesta ar trebui să fie sfârșitul schimbului militar direct între Israel și Iran. Am avut un schimb direct în aprilie și care a fost închis, iar acum am avut din nou acest schimb direct.

Actualizat la 06.40 CEST

Acum 2h05.23 CEST

Iranul spune că „pagubele sunt limitate” după loviturile israeliene

Iranul spune că sistemul său de apărare aeriană a urmărit și a contracarat cu succes „agresiunea” Israelului, dar au fost provocate pagube limitate în unele locații, relatează Reuters.

Sistemul iranian de apărare aeriană a declarat că Israelul a atacat centre militare din provinciile Teheran, Khuzestan și Ilam.

Armata israeliană a declarat sâmbătă că și-a încheiat atacul aerian asupra Iranului și că a lovit instalații de fabricare a rachetelor, rețele de rachete sol-aer și alte capacități aeriene în mai multe zone ale țării.

Armata a afirmat într-o declarație:

Pe baza informațiilor, avioanele IAF [forțele aeriene] au lovit instalații de fabricare a rachetelor utilizate pentru producerea rachetelor pe care Iranul le-a tras asupra statului Israel în ultimul an.

Actualizat la 05.30 CEST

Acum 2h05.15 CEST

Israelul afirmă că loviturile în Iran au fost finalizate

Armata israeliană a declarat sâmbătă că a finalizat atacurile sale „țintite” împotriva unor obiective militare din Iran.

Aceasta a adăugat că avioanele sale s-au întors în siguranță acasă, relatează Reuters.

Buletin informativ exclusiv pentru susținători, trimis în fiecare săptămână din redacția Guardian

Mult mai puține cereri de sprijin

Susțineți cu o altă sumă

Continuați

acum 2h05.06 CEST

Iranul suspendă toate zborurile

Iranul a suspendat toate zborurile până la noi ordine, a anunțat sâmbătă autoritatea aviatică, după ce Israelul a declarat că efectuează lovituri în țară.

„Zborurile pe toate rutele au fost anulate până la noi ordine”, a declarat un purtător de cuvânt al Organizației Aviației Civile, potrivit agenției oficiale de presă IRNA, relatează Agenția France-Presse.

Un magazin duty free în aeroportul internațional Khomeini din Teheran, principalul aeroport internațional al capitalei iraniene. Fotografie: Ivan Nesterov/Alamy

Actualizat la 05.11 CEST

Acum 3h04.39 CEST

Rezumat de deschidere

Bine ați venit la continuarea transmisiunii noastre în direct a crizei din Orientul Mijlociu. Iată un instantaneu al celor mai recente știri.

Israelul a lansat lovituri aeriene directe împotriva Iranului într-un atac de represalii cu miză mare care ar putea apropia Orientul Mijlociu de un război regional, atrăgând atenția SUA.

Cel puțin șapte explozii au fost raportate deasupra capitalei Teheran și a orașului Karaj din apropiere, imediat după ora locală 2.30 sâmbătă, când avioanele israeliene au lovit ceea ce au fost descrise drept „ținte militare” din țară, relatează Andrew Roth și Bethan McKernan.

Nu a fost imediat clar dacă aceasta a marcat sfârșitul atacului – se pare că sâmbătă s-au auzit noi explozii în jurul Teheranului, la scurt timp după cele anterioare. Explozii continue și dâre de lumină erau vizibile pe cer în centrul Teheranului, a declarat Agenția France-Presse.

Forțele de apărare israeliene au confirmat că au început să lanseze „lovituri precise asupra țintelor militare din Iran” ca răspuns la „luni de atacuri continue” ale Iranului împotriva Israelului.

Televiziunea de stat iraniană a raportat mai multe explozii puternice auzite în jurul Teheranului. Nu au existat victime, a declarat agenția de presă de stat IRNA.

O vedere generală a Teheranului sâmbătă dimineața. Fotografie: Abedin Taherkenareh/EPA

Alte evenimente:

Un oficial american a confirmat că Israelul a notificat Washingtonul înainte de a efectua atacurile și că SUA nu a avut nicio implicare în operațiunea militară a Israelului. Casa Albă a declarat că a înțeles că Israelul a efectuat atacurile „ca un exercițiu de autoapărare”.

Nu a existat niciun comentariu oficial imediat din partea Iranului cu privire la sursa exploziilor, despre care agențiile de presă iraniene au afirmat că sunt în curs de investigare.

Unele dintre explozii ar fi avut loc în apropierea aeroportului internațional Imam Khomeni. Agenția de presă iraniană Tasnim a declarat că zborurile civile funcționau normal începând de sâmbătă dimineață. Irakul a suspendat zborurile în toate aeroporturile sale până la noi ordine.

În Gaza, loviturile militare israeliene de pe întreg teritoriul au ucis cel puțin 72 de palestinieni începând de joi seară, inclusiv lovituri asupra zonelor rezidențiale din sudul Gaza care au ucis 38 de persoane, inclusiv 13 copii din aceeași familie extinsă, au declarat oficiali palestinieni din domeniul sănătății. Ministerul Sănătății din Gaza a declarat că zeci de persoane au fost rănite în urma atacurilor aeriene și bombardamentelor israeliene asupra orașului Khan Younis din sud. Atacurile israeliene asupra a trei case din Beit Lahiya au ucis 25 de persoane și au rănit alte zeci, au declarat medicii. Mai târziu, vineri, un atac aerian israelian a ucis nouă persoane în tabăra Shati din orașul Gaza, au declarat medicii.

Forțele israeliene au luat cu asalt spitalul Kamal Adwan, una dintre puținele unități medicale care mai funcționează în nordul Fâșiei Gaza, joi seara, potrivit rapoartelor. „Forțele israeliene au luat cu asalt și sunt prezente în interiorul spitalului Kamal Adwan” din orașul Jabalia, a declarat Ministerul Sănătății din Gaza. Organizația Mondială a Sănătății a declarat vineri că a pierdut legătura cu personalul spitalului, unde unii au fost cu o seară înainte pentru a livra provizii și a ajuta la transferul pacienților la spitalul Shifa din orașul Gaza. Directorul spitalului, Abu Safiya, nu a putut fi contactat vineri.

Șeful ONU pentru drepturile omului, Volker Türk, a descris noul asalt al Israelului asupra nordului Gazei ca fiind „cel mai întunecat moment ” al războiului de un an de până acum asupra teritoriului. „Ne confruntăm cu ceea ce ar putea însemna crime atroce, inclusiv cu posibilitatea de a se extinde la crime împotriva umanității”, a declarat vineri Türk într-o declarație.

Trei jurnaliști de la posturile de televiziune Al Mayadeen și Al-Manar, afiliate Hezbollah, au fost uciși și alți câțiva au fost răniți într-un atac aerian israelian asupra stației lor de presă din Hasbaya, în sudul Libanului, vineri dimineață. Atacurile au lovit un grup de mici cabane în care erau cazați 18 jurnaliști de la cel puțin șapte instituții media diferite – inclusiv Al Jazeera, Sky News Arabia și TRT – în timp ce acopereau războiul Israel-Hezbollah din sudul Libanului. În fața locației erau parcate mai multe mașini pe care scria „Presa”. Prim-ministrul Libanului, Najib Mikati, a declarat că atacul a fost „deliberat” și „urmărește să terorizeze presa pentru a acoperi crimele și distrugerile”.

Forțele ONU de menținere a păcii s-au retras marți de la un post de observare din orașul Zahajra, în sudul Libanului, după ce forțele israeliene au tras asupra acestuia, a declarat vineri forța. Unifil a adăugat că armata israeliană a cerut în mod repetat ca forțele sale de menținere a păcii să elibereze pozițiile sale de-a lungul Liniei Albastre și a deteriorat în mod deliberat camerele de luat vederi, echipamentele de iluminat și de comunicații de la unele dintre aceste poziții.

Două persoane au fost ucise într-un atac asupra Majd al-Krum din nordul Israelului, a anunțat vineri presa israeliană, în urma unei declarații a Hezbollah care a afirmat că a vizat orașul Karmiel din nordul Israelului cu o salvă mare de rachete.

Ministrul libanez al transporturilor, Ali Hamieh, a declarat că bombardamentele israeliene au scos din funcțiune un al doilea punct de trecere a frontierei dintre țară și Siria, lăsând operațională o singură trecere oficială între cele două națiuni. Agenția ONU pentru refugiați (Unhcr) a declarat că raidul aerian israelian de peste noapte asupra punctului de trecere Jousieh din zona Bekaa din nordul Libanului a pus în pericol principala rută de scăpare pentru persoanele care fug de conflictul din Liban în căutarea unui refugiu în Siria. Mai mult de o jumătate de milion de persoane, majoritatea sirieni, au trecut pe teritoriul sirian de când Israelul a început să lovească puternic Libanul la sfârșitul lunii trecute, potrivit cifrelor prezentate vineri de autoritățile libaneze.

Ministrul de externe al Iordaniei , Ayman Safadi, a făcut apel la presiuni asupra Israelului pentru a pune capăt a ceea ce el a numit „epurarea etnică” din Gaza, în timp ce se întâlnea la Londra cu secretarul de stat american, Antony Blinken. Blinken a făcut o escală în Regatul Unit pentru a-i informa pe liderii din Liban, Emiratele Arabe Unite și Iordania, după ce nu i-a putut întâlni în timpul recentului său turneu în Orientul Mijlociu. Blinken s-a întâlnit, de asemenea, cu prim-ministrul Libanului, Najib Mikati, vineri, la Londra, șeful diplomației americane afirmând că Israelul „trebuie să ia măsurile necesare pentru a evita victimele civile și pentru a nu pune în pericol forțele de menținere a păcii ale ONU sau forțele armate libaneze”.

.. https://www.theguardian.com/world/live/2024/oct/26/middle-east-crisis-live-israel-airstrikes-iran-lebanon-gaza-hamas-hezbollah-latest-updates?filterKeyEvents=true#filter-toggle-desktop

Briefing despre războiul din Ucraina: Rusia intenționează să trimită trupe nord-coreene în luptă încă de duminică, spune Zelenskiyy-The Guardian,Sat 26 Oct 2024 03.37 CEST

Președintele Ucrainei a îndemnat liderii mondiali să exercite o „presiune tangibilă” asupra Phenianului, în timp ce Coreea de Sud îndeamnă Rusia să înceteze „cooperarea ilegală” cu Coreea de Nord. Ce știm în ziua 976

Personalul Guardian și agențiile

Președintele ucrainean Volodymyr Zelenskyy a avertizat că Rusia plănuiește să trimită trupe nord-coreene în luptă împotriva țării sale încă de duminică, și a îndemnat liderii mondiali să acumuleze „presiune tangibilă” asupra Pyongyangului.

Coreea de Sud a îndemnat Rusia să înceteze „cooperarea ilegală” cu Coreea de Nord și și-a exprimat „profunda îngrijorare” vineri, când Moscova a trecut la ratificarea tratatului său de apărare cu Pyongyang. Seulul a urmărit desfășurarea trupelor nord-coreene în Rusia cu o neliniște crescândă.

„Alianța sângelui”: de ce se teme Coreea de Sud de implicarea Nordului în războiul din Ucraina

Citiți mai multe

Șeful de cabinet al lui Zelenskyy a declarat vineri că o retragere completă a trupelor rusești, și nu doar negocieri de pace, sunt esențiale pentru a pune capăt războiului care durează de mai bine de doi ani și jumătate. Andriy Yermak s-a adresat unei reuniuni internaționale dedicate punerii în aplicare a unui plan de pace, afirmând: „Nu vă așteptați ca acest război să se încheie atunci când părțile beligerante vor începe să discute între ele … Nu vă lăsați înșelați. Acest război se va încheia atunci când ultimul soldat al armatei de ocupație se va întoarce acasă”.

Liderii G7 au finalizat detaliile privind un împrumut de 50 de miliarde de dolari pentru a ajuta Kievul, susținut de profiturile din activele suverane rusești înghețate după invazia Ucrainei, potrivit unei declarații publicate vineri. Liderii Grupului celor șapte democrații bogate au declarat că „au ajuns la un consens cu privire la modul de acordare” a împrumuturilor de aproximativ 50 de miliarde de dolari, cu scopul de a începe debursarea fondurilor până la sfârșitul acestui an.

Un atac cu rachete rusești a lovit vineri seara reședințe și o unitate medicală din orașul Dnipro din centrul Ucrainei, omorând trei persoane și rănind cel puțin nouă, a declarat guvernatorul regional Serhiy Lysak. Lysak, scriind pe aplicația de mesagerie Telegram, a declarat că o fetiță de opt ani și un adolescent și se numără printre răniți. Rapoartele de știri din oraș au declarat că mai multe lovituri au lovit diferite zone din oraș.

O dronă rusească a lovit vineri o clădire rezidențială înaltă din capitala ucraineană Kiev, ucigând o adolescentă și rănind alte cinci persoane, au declarat autoritățile. Medicii s-au deplasat rapid la locul atacului, care a avut loc în districtul Solomianskyi din vestul Kievului, în timp ce echipele de salvare au evacuat peste 100 de persoane.

… https://www.theguardian.com/world/2024/oct/26/ukraine-war-briefing-russia-plans-to-send-north-korean-troops-into-battle-as-early-as-sunday-zelenskiyy-says

China construiește un radar „contra-stealth” pe reciful disputat din Marea Chinei de Sud, sugerează imaginile din satelit-The Guardian,Sat 26 Oct 2024 02.50 CEST

Avanpostul modernizat de pe insula Triton din arhipelagul Paracel extinde capacitățile de supraveghere ale Chinei în regiune

Rebecca Ratcliffe în Bangkok

Armata chineză construiește un nou sistem radar contra-stealth pe un recif disputat din Marea Chinei de Sud, care ar extinde semnificativ capacitățile sale de supraveghere în regiune, sugerează imaginile din satelit.

Analiza efectuată de Chatham House sugerează că China își modernizează avanpostul de pe insula Triton, în colțul sud-vestic al arhipelagului Paracel, construind ceea ce ar putea fi un punct de lansare pentru o baterie de rachete anti-navă, precum și un sistem radar sofisticat.

„Prin limitarea capacității SUA de a opera avioane stealth și de a amenința avioanele stealth, aceste capacități din Marea Chinei de Sud trimit un semnal puternic aliaților și partenerilor SUA din regiune că tehnologiile avansate ale SUA s-ar putea să nu poată face față PLA (Armata Populară de Eliberare)”, a declarat Michael Dahm, senior resident fellow la Mitchell Institute for Aerospace Studies.

Radare anti-stealth similare, cunoscute sub numele de SIAR, sau radar sintetic cu impuls și deschidere, au fost construite la sud, pe reciful Subi din lanțul insulelor Spratly, și pe insula Hainan, la nord. Construcția de pe Triton va umple un gol în acoperirea sa. „Insula Triton este o altă cărămidă în zid”, a declarat Dahm, care a adăugat că, timp de trei decenii, China a construit tehnologii pentru a se proteja împotriva capacităților stealth avansate ale SUA.

Triton, un recif de aproximativ 120 ha, se află în cel mai îndepărtat colț sud-vestic al Insulelor Paracels, un arhipelag care este controlat de China de la un conflict violent cu Vietnamul în 1974. Acesta este, de asemenea, revendicat de Taiwan și Vietnam.

Imagini din satelit care arată activitatea de construcție militară chineză pe insula Triton, 16 septembrie 2024. Fotografie: Maxar

China revendică o mare parte din Marea Chinei de Sud ca fiind a sa, în ciuda unei hotărâri a unui tribunal internațional care i-a respins argumentele. Filipine, Vietnam, Malaezia, Brunei și Taiwan au, de asemenea, revendicări suprapuse în această cale navigabilă strategică.

SUA nu este reclamant, dar afirmă că această rută comercială cheie este crucială pentru interesul său național și desfășoară adesea operațiuni de libertate a navigației prin zonă. Statele Unite au un tratat de apărare reciprocă cu Manila și s-au angajat să apere Filipine de un atac în Marea Chinei de Sud.

În ultimii doi ani, China a fost acuzată în mod repetat de comportament agresiv în aceste ape, analiștii avertizând că astfel de confruntări riscă să degenereze în conflict.

La începutul acestei luni, Vietnamul a acuzat personalul chinez de aplicare a legii că a agresat 10 pescari vietnamezi și a confiscat aproximativ patru tone de pește într-un incident în apropierea insulelor Paracel. Insulele nu sunt doar bogate zone de pescuit, ci conțin și rezerve de petrol și gaze.

Imagini din satelit ale insulei Triton, 16 septembrie 2024. Fotografie: Maxar

Orice construcție pe insula Triton – care se află la 135 de mile marine est de continentul vietnamez și la 170 de mile marine sud de insula chineză Hainan – este de natură să îngrijoreze Hanoi.

Potrivit analizei Chatham House, structurile de informații de pe Triton ar „diminua semnificativ capacitatea [Vietnamului] de a opera nedetectat în zonă”.

„Alături de radarul existent pe Triton, care poate detecta navele maritime, Beijingul are acum potențialul de a urmări mișcările aeriene vietnameze și de a fi avertizat din timp cu privire la manevrele Hanoiului în zonă, inclusiv eforturile de a accesa zăcămintele de petrol și gaze”, a declarat acesta.

De asemenea, radarul ar putea complica încercările marinei americane, britanice și australiene de a naviga în apele înconjurătoare, a adăugat acesta.

Chatham House sugerează că există mai multe proiecte de construcție pe Triton. Acestea includ o platformă mare la capătul unei rețele de drumuri, care ar putea fi utilizată ca punct de lansare pentru o baterie mobilă de rachete anti-navă, în timp ce o altă clădire, vizibilă pe imaginile din satelit, ar putea fi utilizată ca depozit pentru vehiculele de transport de rachete.

Potrivit lui Dahm, astfel de lucrări de construcție au marcat eforturile de susținere a marginii sud-vestice a insulelor Paracels. „Insula Triton reprezintă într-adevăr punctul slab al fortăreței”, a declarat Dahm, care a adăugat că China a construit deja capacități semnificative pe insula Woody și pe alte recife din nord-estul arhipelagului.

…. https://www.theguardian.com/world/2024/oct/26/china-building-counter-stealth-radar-on-disputed-south-china-sea-reef-satellite-pictures-suggest

România, parte a „Triunghiului de la Weimar”? Geoană: Ar fi un echilibru natural alături de Franța, Germania și Polonia-Data actualizării: 25.10.2024 21:42

”Triunghiul de la Weimar” a fost revitalizat după agresiunea rusă din Ucraina și joacă un rol important în actualul context de securitate – cu Rusia care încearcă să destabilizeze Europa prin orice mijloace.

Harta Europei / Mircea Geoana

Prezent la Aspen – GMF Bucharest Forum, desfășurat la București pe 24 și 25 octombrie, ex-Secretarul General adjunct al NATO a explicat care este viziunea sa privind politica externă a României.

Fostul oficial NATO a punctat faptul că există o serie de obiective strategice încă neîndeplinite, făcând referire la adoptarea monedei Euro, admiterea României în Schengen și OECD. ”Îmi aduc aminte că, în calitate de ministru de externe am demarat negocierile pentru a deveni membri ai OECD. După 20 de ani nu suntem încă acolo și asta e problema internă a României”.

În opinia sa, locul României este în Triunghiul de la Weimar: ”Vreau ca România să se alăture formatului Weimar, alături de Germania, Franța și Polonia. Este un echilibru natural între Nordul, Vestul, Sudul și Estul Europei”.

Gândit ca un forum de cooperare diplomatică și strategică între Franța, Germania și Polonia, ”Triunghiul Weimar” este o platformă esențială pentru coordonarea acțiunilor și consolidarea coeziunii UE.

Cele trei state încearcă, în formatul Weimar, să găsească soluții pe cele mai importante teme pentru Europa (apărarea, unitatea statelor europene și securitate energetică), iar România ar putea contribui la consolidarea acestor trei piloni.

Punte între regiuni

Rolul României în regiune este mult sub potențialul său și ar putea deveni o punte între regiuni, mai crede fostul oficial al Alianței.

Avem un rol important în Marea Neagră. Există proiecte uriașe pentru proiecte energetice semnificative: cablul submarin de transport al energiei electrice, din Azerbaidjan și Georgia către Europa, trece prin România, de asemenea, în următorii ani, țara noastră ar trebui să înceapă deja să exploateze zăcămintele de gaze din Marea Neagră.

”Din punct de vedere strategic, suntem cel mai important stat din zona noastră și trebuie să avem un rol de legătură între regiuni. Trebuie să îi ajutăm pe prietenii din Balcanii de Vest în drumul spre Uniunea Europeană”, a mai spus Geoană.

”România trebuie să joace un rol mai activ în Europa Centrală, care este acum în proces de , Grupul de la Vișegrad fiind practic disfuncțional, ca să o spunem elegant”, a mai adăugat Geoană, care face referire la diviziunile profunde dintre membrii acestui format, cauzate de apropierea Ungariei și Slovaciei de Rusia, în timp ce Polonia și Republica Cehă rămân atașate valorilor europene.

”Triunghiul Weimar”începe să funcționeze. Germania, Franţa şi Polonia intenţionează să dezvolte împreună arme cu rază lungă de acţiune

Trilaterala Franța-Germania-Polonia, cunoscută și sub numele de Triunghiul Weimar (prima întâlnire avut loc în 1991 la Weimar, Germania), a fost reactivată de agresiunea Rusiei în Ucraina. Franța, Germania și Polonia au convenit în această vară să aprofundeze cooperarea în domeniul apărării.

Astfel, ministrul Forțelor Armate franceze, Sébastien Lecornu, a convenit cu omologii săi german și polonez, Boris Pistorius și Władysław Kosiniak-Kamysz, direcțiile privind exercițiile comune, mobilitatea militară și cooperarea industrială.

Ministrul german al apărării, Boris Pistorius, a declarat, în cadrul reuniunii de la Paris, că obiectivul este de a “reuni un grup de state europene care sunt de acord să elimine acest deficit de capacităţi (de arme cu rază lungă de acțiune), pe termen mediu şi lung” şi de a face acest lucru până la summitul NATO din iulie.

….https://m.defenseromania.ro/romania-parte-a-triunghiului-de-la-weimar-geoana-ar-fi-un-echilibru-natural-alaturi-de-franta-germania-si-polonia_630870.html

SUA își va înarma navele cu rachete Patriot. Interceptoarele PAC-3 MSE ar urma să contracareze rachetele hipersonice ale Chinei-Data publicării: 25.10.2024 18:41

Un oficial american a declarat pentru Reuters că integrarea la bordul navelor a interceptorilor PAC-3 MSE, folosiți de sistemul terestru Patriot, anticipează progresele tehnologice ale rachetelor chinezești.

O reprezentare a lansării unei rachete PAC-3MSE de pe distrugătorul de rachete ghidate din clasa Arleigh Burke. Sursa foto: Lockheed Martin

SUA se teme de posibilele arme hipersonice anti-navă ale Chinei și evaluează adaptarea navelor cu rachete interceptoare Patriot (PAC-3 MSE), capabile să contracareze astfel de amenințări.

Nu se știe exact de câte interceptoare PAC-3 va avea nevoie Marina, dar cererea pe plan mondial este urașă, a declarat Tom Karako, expert în apărarea antirachetă la Centrul de Studii Strategice și Internaționale din Washington.

El a spus că există un interes puternic din partea guvernelor străine, adăugând că Armata SUA vrea să dubleze producția în următorii ani.

SUA au ales Japonia, un aliat cheie, ca locație pentru producția comună de rachete Patriot , iar Lockheed Martin dorește să stabilească o nouă linie de producție pentru cei care caută rachete în Florida, au declarat pentru Reuters surse de încercare.

Rezultate excelente în Ucraina

Integrarea rachetelor fabricate de Lockheed Martin în apărarea aeriană a navelor vine pe măsură ce China își modernizează rapid armata și ca urmare a eforturilor de succes de apărare antirachetă din Ucraina și Orientul Mijlociu.

SUA vor să folosească rachetele PAC-3 ca o ”plasă de siguranță” pentru sistemele antirachetă care nu au fost testate în luptă împotriva unor astfel de arme hipersonice.

Deși PAC-3 are o rază mai scurtă de acțiune decât rachetele SM-6 ale Marinei și nu poate ajunge în spațiu, rachetele Patriot sunt mai manevrabile și au tehnologia ”hit-to-kill” prin care ținta este distrusă prin impactul direct. De asemenea, PAC-3 au fost deja testate în luptă, doborând rachete hipersonice în Ucraina.

”Aceste calități „completează foarte bine rachetele existente pe o navă americană”, PAC-3 fiind capabile să lovească mai ușor rachetele balistice de mare viteză, care efectuează manevre, a spus directorul programului SUA.

Marina a declarat pentru Reuters că „Sunt necesare mai multe teste, care vor include lansarea PAC-3 MSE de pe o navă și validarea comunicării cu radarul SPY-1”, senzorul principal al sistemului de rachete Aegis.

Cea mai sofisticată rachetă balistică anti-navă a Beijingului, DF-27, are caracteristici hipersonice și poate fi manevrată pe traseul către țintă. DF-27 a fost testată în 2023. Raportul militar al Pentagonului din acel an spunea că arma era „în dezvoltare”.

Amenințare în creștere

Un interceptor PAC-3 dintr-un sistem de rachete Patriot, folosit în principal de armata SUA și de statele aliate pentru apărarea aeriană terestră, a fost testat în luna mai pe o „navă Aegis virtuală” folosind un lansator vertical Mk 70, dar nu a fost desfășurat pe nave navale.

Lansatoarele Mk 70 Mod 1 containerizate ale Marinei SUA / Armata SUA

Cu toate acestea, în ultimul an, a interceptat numeroase amenințări balistice și avioane în Orientul Mijlociu și Ucraina, inclusiv rachetele avansate Kinjal ale Rusiei , făcându-l atractiv pentru Marină , au spus oficialii apărării și oameni familiarizați cu subictul.

Racheta PAC-3 este, de asemenea, mult mai mică decât un SM-6 sau SM-3, cântărind aproximativ 300 kg, comparativ cu 1.500 kg pentru SM-6 și este cu aproximativ 9 cm mai mic în diametru.

Costul pe rachetă variază în funcție de client și de tranzacție, dar ambele sunt de aproximativ 4 milioane de dolari fiecare, conform estimărilor.

Foto ilustrativ: Rachete hipersonice DF-17 ale Chinei

China a dezvoltat deja un arsenal formidabil de rachete balistice anti-navă , inclusiv „carrier killer” DF-21D și focoase anti-navă pentru rachetele sale balistice cu rază intermediară (IRBM) DF-26.

Racheta hipersonică DF-27, despre care Pentagonul spune că ar putea ajunge până la 8.000 km, se pare un focos aerodinamic care poate manevra pentru a evita apărarea și poate chiar lovi mai ușor o țintă în mișcare, a spus Tim Wright de la Institutul Internațional de Studii Strategice.

…https://m.defenseromania.ro/sua-va-inarma-navele-cu-rachete-patriot-interceptoarele-pac-3-mse-ar-urma-sa-contracareze-rachetele-hipersonice-ale-chinei_630868.html

„Întoarcerea în Pacific”. SUA vor efectua o demonstrație de forță cu 300 de avioane, la o scară nemaivăzută în istoria recentă a aviației militare-Data actualizării: 25.10.2024 14:02

Forțele americane din Pacific vor conduce în vara anului 2025 un exercițiu la o scară nemaivăzută în istoria recentă a Aviației Militare a SUA: aproape 300 de avioane care vor acționa din 25 de locații. Este vorba despre exercițiul la scară largă din Pacific REFORPAC („Return of Forces to the Pacific”) planificat pentru vara anului următor.

două avioane B-1B ale Forțelor Aeriene ale SUA, împreună cu avioane F-16 / Comandamentul Indo-Pacific, flickr

Generalul-locotenent Laura L. Lenderman, locțiitor al comandantului Forțelor Aeriene americane din Pacific (PACAF – Pacific Air Forces), a detaliat dimensiunea exercițiului în timpul unui discurs la conferința AFCEA TechNet Indo-Pacific, din 23 octombrie.

„Obiectivul este de a integra și de a experimenta logistica, sprijinul (de luptă – nota autorului) și de a valida capacitatea de a aduce avioane de luptă de generația a cincea, avioane de comandă-control, transport și realimentare în Pacificul de Vest la viteză și la scară, cu aproximativ 25 de locații de operare, aproape 300 de avioane, cu serviciile surori (celelate categorii de forțe americane – nota autorului) și națiunile partenere implicate”, a spus Lenderman.

Dacă Forțele Aeriene îndeplinesc aceste cifre, REFORPAC – prescurtare de la „Return of Forces to the Pacific” – va depăși semnificativ alte exerciții majore pe care serviciul le-a desfășurat în ultimii ani în ceea ce privește numărul de aeronave și locațiile de operare, potrivit publicației Air&Space Forces: Northern Edge, un exercițiu condus de PACAF, a reunit peste 150 de avioane în Alaska în mai 2023; Mobility Guardian 23, exercițiu la scară largă desfășurat în Indo-Pacific vara trecută, a prezentat 70 de avioane răspândite în mai multe locații; Cope North, cel mai mare exercițiu multilateral anual al PACAF, a avut 85 de avioane pe șase aerodromuri în februarie; Bamboo Eagle, un nou exercițiu la scară largă axat pe Pacificul de Est, avea aproximativ 150 de avioane în aproximativ 12 locații, în iunie. Valiant Shield, unul dintre cele mai mari exerciții ale forțelor americane, care include toate cele șase servicii, a avut peste 200 de avioane în 2022. Oficialii nu au spus câte au fost în exercițiul din 2024.

Chiar și Air Defender, cel mai mare exercițiu aerian din istoria NATO desfășurat în iunie anul trecut în Europa, a avut 250 de avioane, dintre care 100 americane.

Lenderman a mai spus că Forțele Aeriene vor folosi exercițiul pentru a se concentra pe Angajarea Agilă în Luptă (ACE), conceptul operațional în care echipe mici de aviatori se desfășoară în locații îndepărtate sau austere, generează putere aeriană și se mișcă din nou rapid în funcție de situație.

„Desfășurăm simultan mai multe operații ACE și este o oportunitate de a ne rafina capabilitățile, de a ne consolida parteneriatele, de a testa și de a sublinia ACE și de a schimba interoperabilitatea în interschimbabilitate”, a spus generalul.

„Întoarcerea în Pacific”. 300 de avioane pentru a simula „săritura din insulă în insulă”

ACE își are originea în PACAF, iar liderii au subliniat importanța sa într-o regiune în care Forțele Aeriene ar putea avea nevoie să „sară din insulă în insulă (island-hop – original în engleză)” sau să opereze din locații cu aerodromuri din perioada celui de-al Doilea Război Mondial.

Șeful Statului Major al Forțelor Aeriene, generalul David W. Allvin, a declarat în august că REFORPAC va include elemente din Comandamentul Strategic al SUA; Comandamentul de Nord al SUA; Comandamentul Indo-Pacific al SUA; și Air Mobility Command și că se va integra cu alte exerciții majore precum Bamboo Eagle și Talisman Sabre, un eveniment bienal la scară mare condus de Australia și SUA.

Oficialii spun că REFORPAC este doar unul dintr-o serie de exerciții la scară largă pe care Forțele Aeriene le vor implementa în următorii ani, pe măsură ce serviciul încearcă să se reorienteze pentru competiția de mare putere împotriva Chinei și Rusiei.

Liderii serviciilor spun că schimbarea trebuie făcută cu urgență și rapiditate, având în vedere natura presantă a amenințării.

Americanii se pregătesc „să lupte în seara asta dacă va fi nevoie”

„Timpul nu este de partea noastră când vine vorba de operații ofensive și defensive, logistică, sprijin, comandă-control sau management al luptei”, a spus Lenderman. „Nu mai avem luxul dezvoltării pe termen lung pentru soluții perfecte.”

În schimb, exerciții precum REFORPAC vor ajuta Forțele Aeriene să identifice punctele de stres și soluțiile inovatoare la provocări – iar Lenderman dorește ca industria să ajute.

„Ceea ce vă cerem este să vă aduceți cele mai bune idei, să vă aduceți conceptele, să vă aduceți cele mai noi tehnologii, să vă aduceți kiturile pregătite în teatrul Indo-Pacific la un nivel pregătit pentru experimentare”, a spus ea. „Ajutați-ne să ne contestăm status quo-ul. Ajutați-ne să subliniem Angajarea Agilă în Luptă și abilitatea noastră de a comanda, controla și pune în practică logistica contestată și abilitatea noastră de a efectua mișcări dinamice de forță pe tot teatrul.”

… https://m.defenseromania.ro/intoarcerea-in-pacific-exercitiu-aerian-major-al-aviatiei-sua-300-de-avioane-militare-care-vor-actiona-din-25-de-locatii_630861.html

Liderul ucis al Hamas lucra pentru agenția ONU pentru refugiații palestinieni. Israelul cere o anchetă-Data actualizării: 25.10.2024 17:46

Forțele de Apărare Israelului (IDF) au raportat joi că l-au eliminat pe unul dintre liderii Hamas, Mohammad Abu Itiwi, care era acuzat că a participat la un atac mortal asupra Israelului pe 7 octombrie 2023.

Operațiunea de distrugere a Hamas, în Fâșia Gaza, după masacrul fără precedent comis de gruparea teroristă în Israel. Photo source: IDF

Organizația teroristă Hamas și-a extins tentaculele în toate stucturile din fâșia Gaza.

Mohammad Abu Itiwi, un comandant Hamas, ar fi lucrat pentru UNRWA, agenția Națiunilor Unite responsabilă cu acordarea de ajutor palestinienilor din Fâșia Gaza.

Potrivit declarației armatei israeliene, Abu Itiwi făcea parte din grupul celor responsabili pentru răpirile și uciderile civililor israelieni și era angajat de UNRWA din iulie 2022. Numele său a apărut pe o listă UNRWA furnizată de guvernul israelian, care ar fi conținut datele de identificare a o sută de angajați asociați cu grupuri armate precum Hamas – relatează Reuters.

În lumina acestui incident, Israelul a solicitat din nou o anchetă urgentă în legătură cu angajații agenției ONU cu activitățile militante.

”Unii sefi ai Hamas au lucrat aproape toată viața lor pentru UNRWA”

Amintim că fenomenul infiltrării teroriștilor Hamas în agenția ONU din Palestina a fost dezvăluit și de către Excelența Sa, Reuven Azar, fostul ambasador al Israelului în România, într-un interviu acordat, anul acesta, pentru DefenseRomania.

Reuven Azar descria modul în care lideri importanți ai Hamas s-au infiltrat în structurile Agenţiei ONU pentru refugiații palestinieni și cum HAMAS folosea UNRWA ca paravan pentru activitățile sale teroriste.

”Printre lideri importanți ai Hamas, se află persoane care au lucrat aproape toată viața lor pentru UNRWA. Astfel, aceștia se foloseau de poziția lor în cadrul UNRWA pentru a-și acoperi activitatea teroristă”, explica fostul ambasador al Israelului în România.

Ce este UNRWA

UNRWA, care furnizează servicii de bază, cum ar fi educație, îngrijire medicală și ajutor umanitar pentru milioane de palestinieni din întreaga regiune, a intrat sub control pentru presupusele legături ale angajaților săi cu grupuri militante.

Purtătoarea de cuvânt a UNRWA, Juliette Touma, a declarat că agenția ia în serios fiecare acuzație. Ea a subliniat că Înaltul Comisar al UNRWA a răspuns la scrisoarea Israelului încă din iulie, exprimându-și disponibilitatea de a coopera în investigații, dar că UNRWA nu a primit până în prezent informații suplimentare de la Israel care să susțină acuzațiile.

Purtătorul de cuvânt al armatei israeliene, contraamiralul Daniel Hagari, a subliniat că Israelul se așteaptă la răspunsuri rapide și la o investigație detaliată din partea înalților oficiali ONU, solicitând clarificări suplimentare cu privire la posibila implicare a anumitor angajați UNRWA în activitățile violente ale Hamas.

UNRWA, o agenție care este prezentă în regiune de zeci de ani, oferă servicii de bază refugiaților palestinieni din Gaza, Cisiordania, Iordania, Liban și Siria. În ciuda muncii ei de lungă durată, relațiile ei cu Israelul sunt adesea tensionate, iar tensiunile au crescut și mai mult odată cu declanșarea conflictului actual. Israelul, care și-a exprimat de mult timp îndoielile cu privire la independența personalului UNRWA, a cerut desființarea agenției, argumentând că activitățile sale tolerează și chiar încurajează teroriștii.

Amintim că o serie de ţări, inclusiv Statele Unite, Germania şi Marea Britanie, au întrerupt finanţarea Agenţiei ONU pentru refugiații palestinieni, în urma acuzaţiilor conform cărora unii membri ai personalului UNRWA au fost implicaţi în atacurile Hamas din 7 octombrie, în sudul Israelului. România a anunțat, la rândul său, că suspendă orice eventuală contribuție pentru UNRWA.

…. https://m.defenseromania.ro/liderul-ucis-al-hamas-lucra-pentru-agentia-onu-pentru-refugiatii-palestinieni-israelul-cere-o-ancheta_630867.html

Rusia le-a furnizat rebelilor Houthi date satelitare pentru atacurile din Marea Roșie. Informațiile au fost transmise prin intermediul Iranului-Data publicării: 25.10.2024 16:14

La începutul acestui an, Rusia le-a oferit rebelilor Houthi din Yemen informații, pe care le-au folosit pentru a ataca navele din Marea Roșie cu rachete și drone, a raportat în exclusivitate The Wall Street Journal.

Rabeli Houthi / Agerpres

Rebelii șiiți, susținuți cu generozitate de Teheran, au primit date satelitare de la Rusia pentru a-și viza atacurile cu rachete și drone asupra navelor comerciale occidentale din Marea Roșie.

Atacurile rebelilor au reușit să blocheze una dintre cele mai aglomerate rute comerciale din lume cu ajutorul Moscovei, a informat The Wall Stret Journal, citând trei surse, două dintre ele de la ministerele europene de apărare.

Houthi, desemnați ca organizație teroristă de Statele Unite, au început să bombardeze nave de marfă în Golful Aden și Marea Roșie în noiembrie anul trecut.

În acest sens, folosind sateliți ruși, Houthii au început să-și extindă atacurile, au declarat doi oficiali europeni ai apărării pentru WSJ. Datele le-au fost transmise prin intermediul Gărzilor Revoluționare Iraniene dislocate în Yemen, a scris ziarul, citând una dintre sursele sale.

Potrivit The Wall Street Journal, acest „ajutor” arată cât de departe este dispus să meargă conducătorul Kremlinului, președintele rus Vladimir Putin, în încercarea de a contesta ordinea economică și politică occidentală.

Rebelii Houthi au atacat peste o sută de nave din noiembrie 2023. Două nave au fost scufundate, iar comerțul global a fost grav perturbat, deoarece rutele navelor au fost deviate, făcând călătoriile mai lungi și necesitând costuri mai mari.

Fragmentarea resurselor occidentale

Potrivit WSJ, Rusia încearcă să alimenteze focare de instabilitate din Orientul Mijlociu până în Asia pentru a distrage atenția Occidentului de la războiul din Ucraina.

Nu în ultimul rând, este și o dispersarea a resurselor occidentale care altfel ar putea fi folosită pentru a ajuta o țară care se apără împotriva agresiunii ruse.

SUA au promis că vor proteja căile maritime internaționale și în decembrie anul trecut au lansat o coaliție maritimă multinațională pentru a escorta navele care traversează Marea Roșie. De asemenea, SUA au cheltuit aproximativ un miliard de dolari pentru a combate dronele pe care le-au folosit pentru a efectua atacurile.

„Orice conflict este o veste bună pentru Rusia, deoarece distrage atenția de la Ucraina. În același timp, americanii trebuie să aloce resursele, de la obuze de artilerie la sistemele Patriot, către alte zone de conflict. Ei bine, atunci când Orientul Mijlociu este în joc, este clar unde vor decide să-i trimită”, a menționat Alexander Gabuev, directorul Carnegie Russia Eurasia Center din Berlin.

Înainte de atacurile Houthi, mărfurile în valoare de aproximativ un trilion de dolari navigau anual prin Marea Roșie. Rebelii șiiți, care controlează practic întreaga coastă de vest a Yemenului, au atacat până acum peste 80 de nave comerciale cu rachete și drone, confiscând o navă și scufundând două.

Navele din Marea Roșie încearcă să protejeze coaliția navală condusă de SUA și au reușit să intercepteze o serie de rachete trase de houthi. Marea Britanie și Statele Unite bombardează și bombardează în mod repetat pozițiile Houthi din Yemen.

Ca retaliere pentru atacurile asupra propriului teritoriu, Israelul a efectuat lovituri aeriene asupra unei centrale electrice din Yemen și a portului cheie Hudaydah la sfârșitul lunii septembrie.

…. https://m.defenseromania.ro/rusia-le-a-furnizat-rebelilor-houthi-date-satelitare-pentru-atacurile-asupra-navelor-comerciale-din-marea-rosie-informatiile-au-fost-transmise-prin-intermediul-iranului_630866.html

Putin va examina propunerile de transport maritim de la Marea Neagră ale lui Erdogan – Reuters – 25.10.2024

Președintele rus Vladimir Putin a declarat că omologul său turc, Tayyip Erdogan, a propus revigorarea contactelor privind transportul maritim de la Marea Neagră, dar că nu a avut încă timp să studieze documentele.

Turcia și secretarul general al ONU, Antonio Guterres, încearcă de mult timp să facă navele comerciale să navigheze mai liber prin Marea Neagră, care în unele părți a devenit o zonă de război naval de când Rusia a invadat Ucraina în februarie 2022.

Putin a declarat televiziunii de stat ruse că Erdogan a “reînnoit încă o dată aceste propuneri pentru a continua contactele legate de transportul maritim în Marea Neagră și pe alte probleme”.

Putin s-a întâlnit cu Erdogan și Guterres la summitul BRICS din orașul rus Kazan.

“Nici măcar nu am avut timp să citesc materialele…” a spus Putin. “Ei bine, să vedem. Nu am refuzat niciodată acest lucru.”

Turcia și Organizația Națiunilor Unite au ajutat la medierea Inițiativei privind cerealele din Marea Neagră, un acord încheiat în iulie 2022 care a permis exportul în siguranță a aproape 33 de milioane de tone metrice de cereale ucrainene peste Marea Neagră, în ciuda războiului.

Rusia s-a retras din acord după un an, plângându-se că propriile exporturi de alimente și îngrășăminte se confruntă cu obstacole serioase.

Erdogan a declarat reporterilor pe drumul de întoarcere de la Kazan că Putin este “angajat într-o căutare în ceea ce privește obținerea unui armistițiu permanent”.

TURCIA VREA SĂ PROMOVEZE NEGOCIERILE DE PACE

Erdogan a spus că a discutat coridorul de cereale cu Rusia și că Putin a discutat și despre un posibil schimb de prizonieri.

“Dorința noastră este să începem negocierile de pace între cele două țări cât mai curând posibil și să ajungem la un rezultat benefic”, a spus Erdogan.

Lunile de avansuri constante ale forțelor Moscovei, care controlează puțin sub o cincime din Ucraina, au subliniat superioritatea vastă a Rusiei în ceea ce privește oamenii și materialul, în timp ce Ucraina pledează pentru mai multe arme de la aliații occidentali care au sprijinit-o.

Când a fost întrebat dacă crede că războiul ar putea deveni un conflict înghețat pe linia Coreei sau a Ciprului, Putin a spus:

“Orice rezultat ar trebui să fie în favoarea Rusiei, vorbesc direct, fără nicio ezitare, și ar trebui să pornească de la realitățile care se conturează pe câmpul de luptă”, a spus Putin.

Rusia controlează Crimeea, pe care a confiscat-o de la Ucraina în 2014, aproximativ 80% din Donbas – o zonă de cărbune și oțel care cuprinde regiunile Donețk și Lugansk – și peste 70% din regiunile Zaporojie și Herson.

“Nu vom face nicio concesie aici, nu vor fi schimburi”, a spus Putin. “Suntem gata să facem aceste compromisuri, suntem rezonabili. Dar nu vreau să intru în detalii acum, pentru că nu există negocieri substanțiale”.

El a spus că Ucraina a respins deja de două ori inițiativele rusești de încetare a focului.

(Reportaj Reuters la Moscova și Tuvan Gumrukcu la Ankara; editat de XXX)

(c) Drepturi de autor Thomson Reuters 2024.

Sursa: https://gcaptain.com/putin-to-examine-black-sea-shipping-proposals-from-turkeys-erdogan/

Trupele nord-coreene sunt dispuse să “lupte și să moară” pentru Rusia modifică echilibrul de securitate indo-pacific – South China Morning Post & Ministerul Afacerilor Externe Republica Populară Chineză – 23.10.2024

Analiștii avertizează că desfășurarea de trupe ar putea determina alte națiuni să se “alăture luptei” împotriva Ucrainei, declanșând un conflict global mai larg

Desfășurarea de trupe nord-coreene pentru a sprijini eforturile de război ale Rusiei marchează o schimbare semnificativă în dinamica globală prin acoperirea teatrelor de securitate europene și indo-pacifice în moduri fără precedent, avertizează observatorii.

Secretarul american al Apărării, Lloyd Austin, a confirmat miercuri că 3.000 de soldați au fost trimiși în Rusia – o evoluție dezvăluită pentru prima dată de Ucraina și Coreea de Sud, despre care analiștii spun că ar putea înclina războiul în favoarea Moscovei și ar putea insufla și mai multă imprevizibilitate în conflictul care a început în 2022.

Comentariile au venit în timp ce Phenianul se pregătește să trimită până la 100.000 de oameni, inclusiv 10.000 de soldați de elită, în Rusia, într-o încălcare clară a sancțiunilor internaționale.

“Mișcarea Coreei de Nord de a trimite zeci de mii de muncitori în Rusia a fost detectată”, a declarat un oficial guvernamental de rang înalt, adăugând că numărul ar putea ajunge în cele din urmă la 100.000, potrivit SBS-TV.

Sydney Seiler, președintele Coreei la Centrul pentru Strategii și Studii Internaționale (CSIS), a spus că nu contează dacă acest personal nord-coreean este în logistică, construcții sau forțe speciale, printre alte denumiri.

“Fiecare soldat nord-coreean care ajută cauza războiului eliberează un rus pentru luptă”, a declarat Seiler pentru This Week in Asia.

Potrivit lui, Rusia speră că sprijinul Nordului va ajuta la justificarea cauzei sale de război în fața unui public select pe care Moscova își propune să-l curteze în viziunea sa viitoare a unei ordini mondiale anti-occidentale.

“Alte țări care sprijină ar putea percepe acum valoarea contribuției, așa cum a făcut-o Coreea de Nord, la câștigarea favoării în ochii Moscovei” și ar putea “să se alăture luptei”, a spus el.

Seiler a remarcat că Beijingul a fost măsurat în comentariile sale despre războiul din Ucraina pentru că se teme de tensiunile regionale care ar putea fi în detrimentul intereselor sale.

“China este probabil îngrijorată de faptul că cooperarea Moscovei cu Phenianul vine cu prețul unei influențe slăbite cu Kim Jong-un și a incertitudinii cu privire la modul în care SUA și alții ar putea reacționa la acțiunile Coreei de Nord”, a spus el.

Seul, care se laudă cu capacități de a produce arme convenționale, a avertizat că ar putea renunța la poziția sa de a nu furniza arme letale unei țări aflate în război, în funcție de nivelul legăturilor militare dintre Rusia și Nord.

Lee Seong-Hyon, cercetător senior la Fundația George H.W. Bush pentru Relațiile SUA-China, a declarat că desfășurarea trupelor ar putea fi o presimțire a unui conflict global mai larg, potențial chiar prevestitorul unui al treilea război mondial.

În timp ce alții ar putea respinge această noțiune ca fiind exagerată, declanșatorii inițiali ai ambelor războaie mondiale anterioare au fost “la fel de subestimați”, a avertizat el.

“Deși poate fi tentant să căutăm o soluție militară, o strategie diplomatică pentru a limita amploarea militară a conflictului rămâne cea mai prudentă abordare”, a spus Lee.

“Suntem într-un punct de inflexiune în istorie. Noi, ca umanitate colectivă, ar trebui să întoarcem cu prudență pagina istoriei în acest moment.”

Phenianul, cunoscut ca un “destabilizator” în Asia și Indo-Pacific, joacă acum un rol direct în conflict, adăugând un nou strat de imprevizibilitate și testând capacitatea Washingtonului de a gestiona crizele globale, potrivit lui Lee.

Parteneriatul militar Coreea de Nord-Rusia ar putea remodela nu numai dinamica războiului din Ucraina, ci și calculele mai largi de securitate în Indo-Pacific, a adăugat el.

Joseph DeTrani, fost trimis special pentru discuțiile cu Coreea de Nord, a avertizat că, dacă Moscova crede că a câștigat războiul, Europa ar putea asista la un imperiu rusesc expansionist “care ar putea lua armele împotriva statelor baltice și a altora”.

Trupele nord-coreene care luptă pentru Rusia sunt “o altă dinamică pe care Beijingul nu o poate controla”, deoarece China are propriile probleme și probleme, a spus el.

Harry Kazianis, director senior pentru afaceri de securitate națională la Centrul pentru Interesul Național, a declarat că forțele nord-coreene au o singură misiune: “să lupte și să moară pentru Rusia și să-i aducă lui Kim Jong-un miliarde de dolari în acest proces, asigurându-se că Phenianul are mai mult decât suficienți bani pentru a evita sancțiunile și a nu renunța niciodată la armele sale nucleare”.

“Există chiar dovezi puternice care sugerează că Phenianul primește ajutor de la Moscova în programul său de rachete în schimbul ajutorului în războiul din Ucraina, o încălcare clară a dreptului internațional și a sancțiunilor impuse familiei Kim”, a spus el.

Ape diplomatice neexplorate

Pentru Coreea de Sud, această evoluție prezintă o dilemă strategică complexă, spun observatorii.

Sub “alianța strategică globală cuprinzătoare” a președintelui conservator Yoon Suk-yeol cu Statele Unite, Seulul a sprijinit în primul rând Ucraina indirect, căutând în același timp limitarea diplomatică în relația sa cu Rusia.

“Cu toate acestea, implicarea directă a Coreei de Nord ar putea forța Coreea de Sud să intre în ape diplomatice neexplorate, necesitând potențial o decizie privind furnizarea de ajutor militar letal Ucrainei”, a declarat Lee de la Fundația George H.W. Bush pentru Relații SUA-China.

El a spus că Sudul este “prins între ciocan și greu și trebuie să navigheze prin cerințele conflictuale ale angajamentelor alianței și stabilității regionale”, în timp ce se străduiește să-și mențină autonomia strategică.

Yoon a declarat joi că Seulul “nu va sta degeaba” în privința desfășurării de trupe a Phenianului în Rusia, calificând-o drept o “provocare”.

“Coreea de Sud nu va sta degeaba în această privință”, a declarat Yoon după discuțiile cu președintele polonez Andrzej Duda, adăugând că cele două țări au convenit că desfășurarea Coreei de Nord este “o provocare care amenință securitatea globală dincolo de peninsula coreeană și Europa”.

Leif-Eric Easley, profesor de studii internaționale la Universitatea Ewha Womans din Seul, a declarat că o echipă multilaterală de monitorizare a sancțiunilor înființată de Coreea de Sud, Japonia și SUA în urma veto-ului Moscovei asupra grupului de experți ONU privind aplicarea sancțiunilor nord-coreene ar trebui să fie întărită pe fondul aprofundării legăturilor de securitate dintre cele două părți.

“Astfel de mecanisme vor trebui intensificate și extinse rapid pentru a preveni cooperarea Rusia-RPDC să destabilizeze Europa și Asia de Nord-Est”, a spus el, folosind acronimul pentru numele oficial al Nordului.

Moscow on Wednesday refused to confirm or deny seeking help from North Korea’s military, with foreign ministry spokeswoman Maria Zakharova urging Seoul “not to fight in anti-Russian hysteria, but to think about the security consequences”.

Additional reporting by Agence France-Presse

https://www.scmp.com/week-asia/politics/article/3283615/north-korean-troops-willing-fight-and-die-russia-alter-indo-pacific-security-balance-analysts

NB: se pare că se mai conturează o limită în „prietenia fără limite”: recurgerea Rusiei la sprijinul militar nord-coreean pune China într-o situație cel puțin incomodă odată cu îngustarea spațiului de manevră pe care îl mai avea în raporturile cu RPDC: unele acțiuni nord-coreene din dosarele nuclear și al rachetelor balistice au „forțat” deja în mai multe rânduri limitele toleranței chineze, iar declarația lui Lavrov din 26 septembrie 2024: „Moscow viewed the notion of “denuclearising” North Korea as a “closed issue” as it understood Pyongyang’s logic of relying on nuclear weapons as the foundation of its defence.” (Reuters, în U.S. News and World Report) a provocat reacția standard a Chinei, de invocare a necesității de menținere a stabilității în peninsulă și de favorizare a dialogului și eforturilor diplomatice în locul escaladării tensiunii.

Pe de altă parte, în 24 octombrie, purtătorul de cuvânt al MAE chinez a răspuns întrebării reprezentantului agenției YONHAP dacă China crede că RPDC a trimis trupe în Rusia: […] China nu are informații despre asta.

https://www.fmprc.gov.cn/eng/xw/fyrbt/lxjzh/202410/t20241024_11515512.html).

Întoarcerea războiului total – Foreigh Affairs – 22.10.2024

Înțelegerea și pregătirea pentru o nouă eră a conflictelor cuprinzătoare

Fiecare epocă a avut propriul său tip de război, propriile condiții limitative și propriile sale prejudecăți particulare”, a scris teoreticianul apărării Carl von Clausewitz la începutul secolului al XIX-lea. Nu există nicio îndoială că Clausewitz a avut dreptate. Și totuși este surprinzător de dificil să caracterizezi războiul la un moment dat; A face acest lucru devine mai ușor doar în retrospectivă. Și mai greu este să prezici ce fel de război ar putea aduce viitorul. Când războiul se schimbă, noua formă pe care o ia aproape întotdeauna este o surpriză.

În cea mai mare parte a celei de-a doua jumătăți a secolului al XX-lea, planificatorii strategici americani s-au confruntat cu o provocare destul de statică: un Război Rece în care conflictul dintre superputeri a fost ținut pe gheață prin descurajarea nucleară. Prăbușirea Uniunii Sovietice a pus capăt acelei ere. La Washington, în anii 1990, războiul a devenit o chestiune de asamblare a coalițiilor pentru a interveni în conflicte discrete atunci când actorii răi își invadau vecinii, alimentau violența civilă sau etnică sau masacrau civili.

După șocul atacurilor din 11 septembrie 2001, atenția s-a mutat asupra organizațiilor teroriste, insurgenților și altor grupuri non-statale. “Războiul împotriva terorismului” rezultat a împins gândirea despre conflictul stat la stat pe margine. Războiul a fost o caracteristică majoră a perioadei post-11 septembrie, desigur. Dar a fost un fenomen foarte limitat, adesea limitat ca amploare și purtat în locații îndepărtate împotriva adversarilor din umbră. În cea mai mare parte a acestui secol, perspectiva unui război major între state a fost o prioritate mai mică pentru gânditorii și planificatorii militari americani.

Rămâneți informat.

Analiză aprofundată livrată săptămânal.

Apoi, în 2022, Rusia a lansat o invazie pe scară largă a Ucrainei. Rezultatul a fost cel mai mare război terestru din Europa de la cel de-al Doilea Război Mondial. Și, deși forțele sub comandă rusă și ucraineană sunt singurele trupe care luptă pe teren, războiul a remodelat geopolitica, atrăgând zeci de alte țări. Statele Unite și aliații săi din NATO au oferit Ucrainei sprijin financiar și material fără precedent; între timp, China, Iran și Coreea de Nord au ajutat Rusia în moduri cruciale. La mai puțin de doi ani de la invazia Rusiei, Hamas a efectuat atacul terorist brutal din 7 octombrie asupra Israelului, provocând un atac israelian extrem de letal și distructiv asupra Fâșiei Gaza. Conflictul s-a extins rapid într-o afacere regională complexă, implicând mai multe state și un număr de actori non-statali capabili.

Atât în Ucraina , cât și în Orientul Mijlociu, ceea ce a devenit clar este că domeniul relativ îngust care a definit războiul în timpul erei post-11 septembrie s-a lărgit dramatic. O eră de război limitat s-a încheiat; A început o epocă a conflictelor cuprinzătoare. Într-adevăr, ceea ce lumea este martor astăzi este asemănător cu ceea ce teoreticienii din trecut au numit “război total”, în care combatanții se bazează pe resurse vaste, își mobilizează societățile, acordă prioritate războiului în detrimentul tuturor celorlalte activități de stat, atacă o mare varietate de ținte și își remodelează economiile și pe cele ale altor țări. Dar datorită noilor tehnologii și legăturilor profunde ale economiei globalizate, războaiele de astăzi nu sunt doar o repetare a conflictelor mai vechi.

Aceste evoluții ar trebui să-i oblige pe strategi și planificatori să regândească modul în care se desfășoară luptele astăzi și, în mod crucial, cum ar trebui să se pregătească pentru război în viitor. Pregătirea pentru tipul de război cu care Statele Unite s-ar confrunta cel mai probabil în viitor ar putea ajuta țara să evite un astfel de război prin consolidarea capacității sale de a-și descuraja principalul rival. Pentru a descuraja o China din ce în ce mai asertivă să ia măsuri care ar putea duce la război cu Statele Unite, cum ar fi blocada sau atacarea Taiwanului, Washingtonul trebuie să convingă Beijingul că acest lucru nu ar merita și că China ar putea să nu câștige războiul rezultat. Dar pentru a face descurajarea credibilă într-o epocă a conflictelor cuprinzătoare, Statele Unite trebuie să arate că sunt pregătite pentru un alt tip de război – bazându-se pe lecțiile marilor războaie de astăzi pentru a preveni unul și mai mare mâine.

CONTINUUMUL CONFLICTULUI

Cu puțin mai puțin de un deceniu în urmă, a existat un consens tot mai mare în rândul multor experți cu privire la modul în care conflictul se va reconfigura în anii următori. Ar fi mai rapid, ar fi condus prin cooperarea dintre oameni și mașini inteligente și s-ar baza în mare măsură pe instrumente autonome, cum ar fi dronele. Spațiul și spațiul cibernetic ar fi din ce în ce mai importante. Conflictul convențional ar implica o creștere a capacităților “anti-acces / interzicerea zonei” – instrumente și tehnici care ar limita raza de acțiune și manevrabilitate a armatelor dincolo de țărmurile lor, în special în Indo-Pacific. Amenințările nucleare vor persista, dar s-ar dovedi limitate în comparație cu pericolele existențiale din trecut.

Unele dintre aceste predicții au fost confirmate; alții s-au întors pe dos. Inteligența artificială a permis de fapt proliferarea și utilitatea sistemelor fără echipaj atât în aer, cât și sub apă. Dronele au transformat într-adevăr câmpurile de luptă, iar nevoia de capabilități de contra-drone a crescut vertiginos. Iar importanța strategică a spațiului, inclusiv a sectorului spațial comercial, a fost clarificată, cel mai recent de dependența Ucrainei de rețeaua de sateliți Starlink pentru conectivitatea la internet.

Pe de altă parte, președintele rus Vladimir Putin a amenințat în mod repetat că va folosi armele nucleare ale țării sale și chiar a staționat unele dintre ele în Belarus. Între timp, modernizarea istorică a Chinei și diversificarea capacităților sale nucleare au declanșat un semnal de alarmă cu privire la posibilitatea ca un conflict convențional să escaladeze la cel mai extrem nivel. Extinderea și îmbunătățirea arsenalului Chinei a transformat și complicat dinamica descurajării nucleare, deoarece ceea ce a fost istoric o provocare bipolară între Statele Unite și Rusia este acum tripolară.

Ceea ce puțini teoreticieni ai apărării au prevăzut a fost extinderea războiului la care au asistat ultimii ani, pe măsură ce gama de caracteristici care modelează conflictul s-a extins. Ceea ce teoreticienii numesc “continuumul conflictului” s-a schimbat. Într-o epocă anterioară, s-ar fi putut vedea terorismul și insurgența Hamas, Hezbollah și Houthi ca locuind la capătul inferior al spectrului, armatele care duc războiul convențional în Ucraina ca fiind la mijloc, iar amenințările nucleare care modelează războiul Rusiei și arsenalul în creștere al Chinei ca fiind la capătul superior. Astăzi, însă, nu există niciun sentiment de exclusivitate reciprocă; Continuumul a revenit, dar s-a și prăbușit. În Ucraina, “câinii robot” patrulează la sol și dronele autonome lansează rachete din cer în mijlocul unui război de tranșee care arată ca Primul Război Mondial – totul sub spectrul armelor nucleare. În Orientul Mijlociu, combatanții au combinat sisteme sofisticate de apărare aeriană și antirachetă cu atacuri individuale ale bărbaților înarmați pe motociclete. În Indo-Pacific, forțele chineze și filipineze se înfruntă pentru o singură navă dărăpănată, în timp ce cerul și mările din jurul Taiwanului sunt presate de manevrele amenințătoare ale forțelor aeriene și navale chineze.

Apariția luptelor pe mare marchează o schimbare majoră de la era post-11 septembrie, când conflictul era în mare parte orientat în jurul amenințărilor terestre. Pe atunci, majoritatea atacurilor maritime erau de la mare la sol, iar cele mai multe atacuri aeriene erau aer-sol. Astăzi, însă, domeniul maritim a devenit un loc de conflict direct. Ucraina, de exemplu, a eliminat peste 20 de nave rusești în Marea Neagră, iar controlul acestei căi navigabile critice rămâne contestat. Între timp, atacurile Houthi au închis în mare parte Marea Roșie pentru transportul maritim comercial. Protejarea libertății de navigație a fost istoric o misiune de top a Marinei SUA. Dar incapacitatea sa de a asigura securitatea Mării Roșii a pus sub semnul întrebării dacă va fi capabil să îndeplinească această misiune într-un Indo-Pacific din ce în ce mai turbulent.

Caracterul plural al conflictului subliniază, de asemenea, riscul de a fi ademenit de arma aleasă de astăzi, ceea ce s-ar putea dovedi a fi un foc de tigaie. În comparație cu epoca post-11 septembrie, mai multe țări au acum un acces mai mare la capital și mai multă capacitate de cercetare și dezvoltare, permițându-le să răspundă mai rapid și mai abil la noile arme și tehnologii prin dezvoltarea de contramăsuri. Acest lucru exacerbează o dinamică familiară pe care savantul militar J. F. C. Fuller a descris-o ca fiind “factorul tactic constant” – realitatea că “fiecare îmbunătățire a armelor a fost în cele din urmă întâmpinată de o contra-îmbunătățire care a făcut ca îmbunătățirea să fie învechită”. De exemplu, în 2022, experții în apărare au salutat eficacitatea munițiilor ghidate de precizie ale Ucrainei ca schimbător de joc în războiul împotriva Rusiei. Dar până la sfârșitul anului 2023, unele dintre limitările acestor arme au devenit clare atunci când bruiajul electronic al armatei ruse le-a restricționat sever capacitatea de a găsi ținte pe câmpul de luptă.

TOTUL ÎN

O altă trăsătură a epocii conflictelor cuprinzătoare este o transformare în demografia războiului: distribuția personajelor a devenit din ce în ce mai diversă. Războaiele de după 11 septembrie au demonstrat impactul uriaș al grupurilor teroriste, al împuterniciților și al milițiilor. Pe măsură ce aceste conflicte continuau, mulți factori de decizie și-ar fi dorit să se întoarcă la concentrarea tradițională asupra armatelor de stat – în special având în vedere investițiile enorme pe care unele state le făceau în apărarea lor. Ar fi trebuit să fie atenți la ceea ce și-au dorit: armatele de stat s-au întors, dar grupurile non-statale abia au părăsit scena. Mediul de securitate actual oferă ghinionul de a avea de-a face cu ambele.

În Orientul Mijlociu, mai multe armate de stat luptă din ce în ce mai mult sau se încurcă cu actori non-statali surprinzător de influenți. Gândiți-vă la Houthi. Deși în esență este încă o mișcare rebelă relativ mică, Houthi sunt totuși responsabili pentru cel mai intens set de angajamente maritime cu care s-a confruntat Marina SUA de la cel de-al Doilea Război Mondial, potrivit oficialilor marinei. Cu ajutorul Iranului, Houthi își depășesc greutatea în aer prin fabricarea și desfășurarea propriilor drone. Între timp, în Ucraina, forțele regulate ale Kievului luptă alături de cadre de voluntari internaționali în număr probabil nemaivăzut de la Războiul Civil Spaniol. Și pentru a spori forțele tradiționale ale Rusiei, Kremlinul a încorporat mercenari din compania paramilitară Wagner și a trimis zeci de mii de deținuți la război – o practică pe care armata ucraineană a început recent să o copieze.

În acest mediu, sarcina de a construi forțe partenere devine și mai complexă decât în timpul războaielor post-11 septembrie. Programele americane de a construi armatele afgane și irakiene s-au concentrat pe contracararea amenințărilor teroriste și insurgenților, cu scopul de a permite regimurilor prietene să exercite suveranitatea asupra teritoriilor lor. Cu toate acestea, pentru a ajuta la consolidarea forțelor ucrainene pentru lupta lor împotriva unei alte armate de stat, Statele Unite și aliații săi au trebuit să învețe din nou cum să predea. Pentagonul a trebuit, de asemenea, să construiască un nou tip de coaliție, convocând peste 50 de țări din întreaga lume pentru a coordona donațiile de materiale către Ucraina prin intermediul Grupului de Contact pentru Apărarea Ucrainei – cel mai complex și mai rapid efort întreprins vreodată pentru a susține armata unei singure țări.

Cu aproape un deceniu în urmă, am notat în aceste pagini că, deși Statele Unite au construit armate în state fragile de la cel de-al Doilea Război Mondial, palmaresul lor a fost slab. Nu mai este cazul. Noul sistem al Pentagonului a demonstrat că se poate mișca atât de repede încât sprijinul material pentru Ucraina a fost uneori livrat în câteva zile. Sistemul a crescut în moduri pe care mulți experți (inclusiv eu) le credeau imposibile. În special, aspectul tehnic al echiparii armatelor s-a îmbunătățit. De exemplu, utilizarea inteligenței artificiale de către armata SUA a făcut mult mai ușor pentru armata ucraineană să poată vedea și înțelege câmpul de luptă și să ia decizii și să acționeze în consecință. Lecțiile din furnizarea rapidă de asistență Ucrainei au fost aplicate și în războiul Israel-Hamas; la câteva zile de la atacurile din 7 octombrie, capabilitățile de apărare aeriană și munițiile furnizate de SUA se aflau în Israel pentru a-i proteja cerul și a-l ajuta să răspundă.

Dar chiar dacă Washingtonul a demonstrat acum că poate construi o armată străină cu promptitudine, întrebarea va rămâne întotdeauna dacă ar trebui. Costul transferului de echipamente valoroase către un partener implică considerații privind nivelurile de pregătire și credibilitatea în luptă a armatei americane. Mai mult, o astfel de asistență nu este doar un efort tehnic, ci și un exercițiu politic, iar sistemul a încetinit ocazional în timp ce se luptă cu dileme cu privire la implicațiile complete ale ajutorului de securitate al SUA. De exemplu, pentru a evita declanșarea liniilor roșii ale Rusiei, Washingtonul a petrecut mult timp dezbătând unde, când și în ce circumstanțe Ucraina ar trebui să folosească asistența militară americană. Acest puzzle nu este nou, dar având în vedere abilitățile distructive ale rivalilor cu care Washingtonul se confruntă acum sau se pregătește să se confrunte, miza rezolvării corecte a acestuia este mult mai mare decât în era post-11 septembrie.

Rolul bazelor industriale de apărare în țările rivale a modelat, de asemenea, noile contururi ale războiului. În zecile de țări care susțin Ucraina, industriile interne de apărare nu au reușit să țină pasul cu cererea. Între timp, baza industrială de apărare a Rusiei a fost reînviată după ce speculațiile despre dispariția sa s-au dovedit a fi mult exagerate. Deși sprijinul Chinei pentru Rusia pare să excludă asistența letală, a implicat totuși furnizarea de către Beijing a tehnologiilor critice de către Beijing. Și atât Iranul, cât și Coreea de Nord și-au sprijinit industriile de apărare prin vânzarea de muniții și alte mărfuri Moscovei. Statele Unite nu sunt singura putere care a recunoscut valoarea (atât pe câmpul de luptă, cât și acasă) a aprovizionării forțelor partenere și a consolidării capacităților acestora; adversarii săi au făcut-o și ei.

Înțelegerea noii diversități a luptătorilor și a complexității crescute a relațiilor lor între ei va fi crucială în orice conflict viitor din Indo-Pacific. Lecțiile din Ucraina au informat efortul turbo al administrației Biden de a consolida Taiwanul, care a primit finanțare militară străină pentru prima dată în 2023. În general, strategii ar trebui să ia în considerare modul în care viitorul război de la stat la stat ar putea fi combinat cu insurgența. De asemenea, ar trebui să se gândească la modul în care o panoplie de actori de pe câmpul de luptă și din afara ei, inclusiv grupuri non-statale și entități comerciale, ar putea sprijini antagoniștii principali.

Și, ca și în Ucraina, construirea unei coaliții regionale va fi esențială pentru orice sprijin pe care Washingtonul îl oferă Taiwanului în fața agresiunii chineze. Deși numărul țărilor care sprijină armata taiwaneză rămâne mic, aliații europeni ai Washingtonului par din ce în ce mai dispuși să recunoască relevanța uriașă a Taipeiului pentru securitatea și stabilitatea regională. Sprijinul chinez pentru războiul destabilizator al Rusiei i-a dezamăgit pe majoritatea liderilor europeni de ideea falsă că Beijingul prețuiește stabilitatea mai presus de orice. Această evoluție a viziunilor europene a fost reflectată de “conceptul strategic” lansat de NATO în 2022, care a menționat că “politicile coercitive” ale Chinei provoacă “interesele, securitatea și valorile” alianței.

ÎNTOARCEREA DESCURAJĂRII

În timpul celor două decenii ale erei post-11 septembrie, conceptul de descurajare a fost rar invocat la Washington, deoarece ideea părea în mare parte irelevantă pentru conflictele împotriva actorilor nestatali, cum ar fi al Qaeda și Statul Islamic (cunoscut și sub numele de ISIS). Ce diferență fac câțiva ani: astăzi, aproape fiecare dezbatere despre politica externă și securitatea națională a SUA se rezumă la provocarea descurajării, care este una dintre cheile gestionării escaladării – sarcina, deși nici plină de farmec, nici satisfăcătoare, care modelează în general politica Washingtonului atât în Ucraina, cât și în Orientul Mijlociu.

În acest nou mediu, abordările tradiționale ale descurajării și-au recăpătat relevanța. Unul este descurajarea prin negare – actul de a face dificil pentru un inamic să-și atingă obiectivul propus. Negarea poate înăbuși escaladarea chiar dacă nu reușește să prevină un act inițial de agresiune. În Orientul Mijlociu, Israelul nu a reușit să oprească primul atac convențional major al Iranului asupra teritoriului israelian la începutul acestui an, dar a refuzat în mare măsură Iranului beneficiile pe care spera să le obțină. Armata israeliană a respins aproape toate sutele de rachete și drone iraniene datorită sistemelor sale sofisticate de apărare aeriană și antirachetă și colaborării dintre Statele Unite și țările din Orientul Mijlociu și Europa. (Echipamentul iranian de proastă calitate a jucat și el un rol.) Repercusiunile limitate ale atacului au permis Israelului să aștepte aproape o săptămână pentru a răspunde și să facă acest lucru într-un mod mai limitat decât ar fi fost probabil dacă operațiunea iraniană ar fi avut mai mult succes.

Descurajarea și prevalarea conflictului va însemna obținerea accesului la mai multe baze în mai multe locuri.

Victoria a fost costisitoare, totuși. Statele Unite și Israelul ar fi cheltuit de aproximativ zece ori mai mult pentru a răspunde atacului Iranului decât Iranul pentru a-l lansa. În mod similar, Houthi au folosit instrumente relativ ieftine și la scară mică pentru a ataca navele din Marea Roșie de zeci de ori, perturbând o rută majoră de transport maritim și impunând costuri masive economiei globale. Ca răspuns la atacurile cu costuri reduse și impact ridicat ale Houthi, navele Marinei SUA și-au epuizat frecvent încărcătoarele fără a reduce semnificativ amenințarea. Contabilizarea desfășurărilor extinse pe care marina le-a întreprins în Orientul Mijlociu în scopuri de descurajare, inclusiv confruntarea cu Houthi prin utilizarea munițiilor pentru a contracara atacurile lor și a le lovi activele din Yemen, reconstruirea și recuperarea pregătirii navelor după această luptă cu o mică miliție locală pe fondul ostilităților regionale mai largi va ajunge să coste marina cel puțin 1 miliard de dolari în următorii câțiva ani.

Un alt mijloc tradițional de descurajare care a reapărut este pedeapsa, care necesită amenințarea unui adversar cu consecințe grave dacă întreprinde anumite acțiuni. În câteva momente cheie, zgomotul de sabie al lui Putin a adus potențialul de utilizare a armelor nucleare la cel mai înalt punct de la Războiul Rece încoace. Într-o perioadă deosebit de tensionată din octombrie 2022, președintele american Joe Biden și echipa sa s-au îngrijorat că există o șansă de 50% ca Putin să-și folosească arsenalul nuclear. În apelurile cu omologii lor ruși, liderii americani de rang înalt au făcut avertismente dure și în timp util cu privire la consecințele “catastrofale” dacă Moscova își va îndeplini amenințările. Aceste avertismente au funcționat, la fel ca și un efort mai amplu de a convinge țările asiatice și europene cheie, în special China și India, să condamne public și prospectiv orice rol al armelor nucleare în Ucraina. Tragerea lui Putin pe scara escaladării a necesitat o înțelegere de bază a modului în care a văzut amenințările, o atenție serioasă la semnalele și zgomotul transmis întregului guvern american și bucle de feedback active pentru a se asigura că aceste evaluări sunt corecte – toate asociate cu angajamente diplomatice solide.

REALIZAREA SEMNALULUI

Revenirea războiului total, cu numeroasele sale părți mobile și riscuri ridicate, a reînviat înțelegerea modului în care funcționează semnalizarea într-o criză. Administrația Biden a amânat un test de rutină cu rachete balistice intercontinentale la scurt timp după invazia Rusiei în Ucraina pentru a demonstra modul în care puterile nucleare responsabile acționează în vremuri de potențială escaladare. Acest test i-ar fi putut transmite din greșeală lui Putin un semnal inexact cu privire la viitoarea politică a SUA într-un moment sensibil – mai ales că invazia sa în Ucraina se poticnea, zeci de țări se uneau pentru a sprijini Kievul, iar armata ucraineană lupta cu încăpățânare. Statele Unite au vrut să se asigure că Putin a captat semnalele corecte despre intențiile SUA și nu a fost distras de zgomotul pe care l-ar fi putut introduce un test de rachetă.

Semnalizarea a fost, de asemenea, crucială pentru prevenirea escaladării în Orientul Mijlociu. În trei momente cheie – imediat după atacurile Hamas din 7 octombrie 2023, atacul iranian cu drone și rachete asupra Israelului în aprilie și zilele de după asasinarea liderului Hamas Ismail Haniyeh de către Israel la Teheran în iulie – un amestec calibrat de diplomație abilă, creșterea activelor militare, construirea coaliției și mesaje publice clare a împiedicat un conflict regional masiv. Imediat după atacurile din 7 octombrie, Biden a trimis un mesaj liderului suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei, avertizând împotriva atacului asupra personalului american din regiune, iar secretarul american al Apărării, Lloyd Austin, a desfășurat două portavioane plus avioane suplimentare în Orientul Mijlociu pentru a arăta clar că Iranul nu ar trebui să escaladeze prin intrarea directă în conflict. Prezența capabilităților robuste ale SUA, cum ar fi apărarea aeriană, a fost, de asemenea, esențială pentru a preveni o escaladare ulterioară după atacul pe scară largă al Iranului asupra Israelului în aprilie. Dar fără parteneriatele SUA cu țări din Orientul Mijlociu și Europa, limitele acestor capabilități ar fi devenit clare, deoarece eficacitatea acestor capabilități a beneficiat, într-o oarecare măsură, de cooperarea și participarea acestor țări. După uciderea lui Haniyeh, secretarul de stat american Antony Blinken i-a cerut premierului qatarez și ministrului de externe iordanian, printre alți oficiali, să ajute Iranul să răspundă. Pentagonul a sporit, de asemenea, prezența militară regională a SUA, inclusiv prin anunțarea publică a desfășurării unui submarin cu propulsie nucleară în Orientul Mijlociu.

Desigur, există dezavantaje în a te baza prea mult și prea mult timp pe forța militară în căutarea descurajării. Până acum, creșterea activelor militare americane în Orientul Mijlociu în scopuri de descurajare a fost abordarea corectă; până în septembrie, Hezbollah și-a menținut în mare parte atacurile asupra Israelului sub un anumit prag, mai degrabă decât să intervină în sprijinul Hamas. Dar pe măsură ce trece timpul, valoarea de descurajare a acumulărilor militare se diminuează și acestea devin susceptibile la eroarea costurilor irecuperabile – adică adversarii se obișnuiesc să ia în considerare amenințarea pe care o reprezintă astfel de acumulări, mai degrabă decât să se teamă de ele și învață cum să planifice în jurul lor. Există, de asemenea, costuri pentru pregătirea militară, care ar putea crea o deschidere pentru ca adversarii să pună la îndoială credibilitatea amenințărilor, deoarece știu că Washingtonul nu poate susține la nesfârșit o prezență mai mare. Și există costuri de oportunitate de luat în considerare. Armata americană trebuie să jongleze cu mai multe amenințări din întreaga lume în timp ce se pregătește pentru o competiție pe termen lung cu China. Consolidarea descurajării în Orientul Mijlociu în ultimul an a fost importantă, dar a limitat în mod inerent timpul, atenția și resursele pe care Washingtonul le-a dedicat securității indo-pacifice.

CU PUȚIN AJUTOR DE LA PRIETENII MEI

În timp ce Statele Unite se confruntă cu provocările descurajării pe câmpurile de luptă din Europa și Orientul Mijlociu, o fac cu un ochi pe Indo-Pacific, unde armata modernizată a Chinei subminează securitatea regională. În rivalitatea crescândă dintre SUA și China, abordarea Pentagonului se va baza pe o altă formă de descurajare, pe care Strategia Națională de Apărare a SUA din 2022 a numit-o “descurajare prin reziliență” – adică “capacitatea de a rezista, de a lupta și de a se recupera rapid după perturbări”. Reziliența este motivul din spatele dispersării continue a bazelor militare americane din Indo-Pacific, care va permite forțelor americane să absoarbă un atac și să continue lupta. Acest efort a implicat obținerea accesului la patru baze militare din Filipine; promovarea noilor capabilități ale pușcașilor marini și ai armatei americane în Japonia; crearea mai multor inițiative majore cu Australia, inclusiv creșterea vizitelor în porturile submarine și rotațiile aeronavelor, cooperarea profundă în spațiul cosmic și investiții substanțiale ale SUA și Australiei în modernizarea bazelor; și asigurarea unui acord de cooperare în domeniul apărării cu Papua Noua Guinee, care va permite asistența SUA în modernizarea armatei țării, creșterea interoperabilității acesteia cu armata americană și efectuarea mai multor exerciții comune. Între timp, în ultimul an și jumătate, un submarin american cu capacitatea de a lansa o rachetă balistică cu arme nucleare a făcut escală în Coreea de Sud, iar un bombardier american B-52 capabil să desfășoare o armă nucleară a aterizat acolo.

Prezența unor active militare americane din ce în ce mai capabile dispersate în regiune (alături de cele ale armatelor aliate și partenere) complică planificarea chineză. Într-o oarecare măsură, această abordare întoarce teoria descurajării a lui Thomas Schelling cu susul în jos. Schelling a subliniat utilitatea certitudinii în semnalizare. Ceea ce face Washingtonul cu armata sa în Indo-Pacific, în schimb, creează mai multe căi potențiale pentru a împiedica eforturile chineze de a răsturna status quo-ul, crește complexitatea acestor situații și induce incertitudine cu privire la care ar putea fi cea mai relevantă. Este adevărat că va fi dificil de știut dacă un anumit partener al SUA se va dovedi dispus să folosească sau să permită utilizarea mijloacelor militare de pe teritoriul său într-un conflict. Dar această incertitudine este o caracteristică, nu o eroare. Mai simplu spus, deși Statele Unite nu au claritate deplină cu privire la rolul pe care îl vor juca anumiți aliați și parteneri în cazul izbucnirii unui conflict, nici China nu are.

Adăugând și mai multă complexitate imaginii este modul în care, în ultimii ani, diplomația SUA a adus împreună țările din Indo-Pacific și a creat conexiuni între regiuni. Primul este ilustrat de progresul istoric intermediat de SUA între Japonia și Coreea de Sud, care a dus la peste 60 de întâlniri și angajamente militare între acestea și Statele Unite din 2023; acesta din urmă este reprezentat de crearea AUKUS, un parteneriat militar major care unește Australia, Marea Britanie și Statele Unite. S-au format și relații mai puțin formale, dar semnificative. O grupare poreclită “Squad” este compusă din Australia, Japonia, Filipine și Statele Unite; miniștrii apărării s-au întâlnit de câteva ori, iar armatele lor au efectuat patrule maritime în Marea Chinei de Sud la începutul acestui an. Și aproape 30 de țări din Asia, Orientul Mijlociu, Europa și emisfera vestică au participat la RIMPAC 2024, un exercițiu militar condus de SUA desfășurat în Indo-Pacific.

Luate împreună, aceste campanii demonstrează o abordare modernizată a colaborării cu aliații și partenerii în serviciul descurajării. Acestea sunt din ce în ce mai integrate prin proiectare și, prin urmare, necesită o cantitate uriașă de muncă. Transformarea sistemelor de control al exporturilor pentru a permite parteneriatul AUKUS, de exemplu, a necesitat nenumărate ore de colaborare între toate cele trei țări și a implicat depășirea obstacolelor birocratice majore, chiar dacă acordul a implicat doi aliați de lungă durată ai SUA.

Parteneriatele extinse de acest tip pot fi greu de manevrat, iar adversarii și concurenții vor face tot ce pot pentru a le fractura. Partenerii americani își pot asuma riscuri nechibzuite atunci când se confruntă cu rivalii dacă cred că dețin o poliță de asigurare sub formă de sprijin american. Iar o colaborare mai profundă între Washington și prietenii săi ar putea fi interpretată într-un mod care escaladează din neatenție percepțiile unui concurent despre insecuritate. Dar, în general, aceste relații mai strânse sunt pozitive, iar creșterea dimensiunii, domeniului de aplicare și amplorii colaborării face provocarea mai dificilă pentru cei care încearcă să răstoarne mediul de securitate.

EVITAREA RĂZBOIULUI TOTAL

A prevala într-o eră a conflictelor cuprinzătoare necesită un sentiment de urgență și vigilență și, mai presus de toate, o deschidere largă. Luptele circumscrise din epoca post-11 septembrie au dispărut, iar războaiele de astăzi sunt din ce în ce mai mult fenomene ale întregii societăți. Concentrarea pe capabilitățile de tip boutique este mioapă; Atât sistemele mai noi, cât și cele mai vechi rămân relevante. Participanții pe câmpul de luptă și în afara acestuia proliferează, iar părțile colaborează din ce în ce mai mult. Acțiunile și activitățile afectează rareori un singur domeniu; scurgerea pare inevitabilă.

Pentru Washington, înțelegerea acestui nou tip de război total va fi esențială pentru pregătirea pentru situațiile neprevăzute din Indo-Pacific. Statele Unite trebuie să continue să-și extindă și să-și diversifice postura militară în regiune. Descurajarea și, dacă este necesar, prevalarea în conflict va însemna obținerea accesului la mai multe baze în mai multe locuri. Sprijinul militar al Washingtonului pentru Taiwan va fi crucial. Statele Unite trebuie să continue să îmbunătățească viteza cu care pot oferi asistență Taiwanului și să folosească scenarii de conflict mai realiste pentru a informa ce echipament trimite. Acest ajutor ar trebui să continue împreună cu eforturile de încurajare a personalului și a reformei organizaționale semnificative a armatei taiwaneze, ceea ce ar implica prioritizarea și resursele suficiente pentru instruire (inclusiv prin pregătirea trupelor pentru scenarii mai realiste) și investiții suplimentare în platforme asimetrice și concepte operaționale.

Construirea alianțelor și parteneriatelor SUA în regiune va necesita o atenție serioasă și constantă. Unele relații sunt coapte pentru revitalizare. Relațiile SUA cu India s-au mișcat lent de când cele două țări au anunțat un parteneriat strategic în urmă cu aproape 20 de ani. Dar ciocnirile dintre China și India din 2020 au remodelat fundamental traiectoria abordării New Delhi față de Beijing; India recunoaște acum că aceasta este o competiție tensionată.

Mediul de securitate globală de astăzi este cel mai complex de la sfârșitul Războiului Rece. Distrugerile și pierderile de vieți omenești din Ucraina și Orientul Mijlociu au fost sfâșietoare. Pe lângă faptul că își ajută aliații să prevaleze în aceste conflicte și să promoveze pacea, Washingtonul ar trebui să se pregătească să lupte genul de război total care a sfâșiat acele locuri – care este cel mai bun mod de a evita unul.

Sursa: https://www.foreignaffairs.com/ukraine/return-total-war-karlin

Desfășurarea Coreei de Nord în afara teatrului de operațiuni – Futura Doctrina – 25.10.2024

Desfășurarea forțelor nord-coreene în Ucraina are ramificații geostrategice.

Noul meu articol pentru Sydney Morning Herald despre desfășurarea Coreei de Nord în Rusia și, potențial, în Ucraina, tocmai a fost publicat.

În ultimele 24 de ore, administrația americană a verificat că Coreea de Nord desfășoară trupe în Rusia, cu posibilitatea ca acestea să lupte în războiul lor împotriva Ucrainei. Surse guvernamentale ucrainene și sud-coreene au raportat anterior că cel puțin 1500 de soldați nord-coreeni, și posibil până la 10.000, fac parte din această desfășurare inițială.

Misiunea nord-coreenilor rămâne un mister. Acestea ar putea fi folosite în sarcini de ocupație în spatele liniilor frontului în Ucraina ocupată de Rusia. Alternativ, nord-coreenii ar putea fi folosiți ca trupe din prima linie în ofensiva estică de către forțele terestre ruse sau ca parte a campaniei Rusiei de a împinge trupele ucrainene din Kursk. Având în vedere pactul de apărare Rusia-Coreea de Nord semnat recent, Kursk pare o destinație logică pentru nord-coreeni.

Este posibil ca acestea să fie o povară logistică pentru ruși și vor exista provocări culturale, doctrinare și tactice odată cu integrarea nord-coreenilor în formațiunile terestre rusești. Având în vedere dimensiunea contingentului nord-coreean, este puțin probabil ca acestea să aibă un impact decisiv asupra traiectoriei războiului din Ucraina. Rusia suferă în prezent aproximativ 1200 de victime pe zi în Ucraina. Nord-coreenii reprezintă cheltuielile umane de aproximativ o săptămână ale Rusiei.

Coreea de Nord, care furnizează deja rachete și muniții de artilerie efortului de război rus, are mult de câștigat devenind co-beligerant în războiul împotriva Ucrainei. Din punct de vedere politic, se asigură că are un “tovarăș de drum” recunoscător în Rusia. În plus, Rusia ar putea oferi o serie de stimulente financiare pentru desfășurarea de trupe a Coreei de Nord. Este probabil să împărtășească cu Coreea de Nord multe dintre noile tactici și tehnologii dezvoltate pentru război, precum și informații despre echipamentele occidentale capturate. Mai puțin probabil, dar totuși posibil, rușii ar putea împărtăși tehnologie pentru a spori capacitatea sistemelor de livrare a armelor nucleare ale Coreei de Nord.

Indiferent, această desfășurare va ajuta Coreea de Nord să treacă printr-o transformare și modernizare rapidă a forțelor sale militare. Aceasta va fi o influență destabilizatoare pentru peninsula coreeană și regiunea Pacificului.

Există, de asemenea, un impact geostrategic semnificativ al desfășurării nord-coreene.

Sursa: https://mickryan.substack.com/p/north-koreas-out-of-theatre-deployment?utm_source=post-email-title&publication_id=1198399&post_id=150691963&utm_campaign=email-post-title&isFreemail=true&r=tewwl&triedRedirect=true&utm_medium=email

Mobilizarea în secolul 21 – Futura Doctrina – 4.10.2024

Revitalizarea mobilizării militare prin orchestrarea oamenilor, a industriei și a ideilor pentru a crea un puternic mijloc de descurajare împotriva potențialilor agresori – și pentru a câștiga războaie dacă descurajarea eșuează.

Majoritatea națiunilor nu au făcut încă schimbarea intelectuală și nu au luat măsurile politice necesare pentru a construi capabilități de descurajare pentru a se asigura că Ucraina este sfârșitul comportamentului autoritar și nu începutul. Deținerea unui concept despre cum ar putea arăta mobilizarea națională în secolul 21, cu elementele sale constitutive de oameni, industrie și idei, este doar începutul acestei călătorii.

Am scris recent un articol detaliat care examinează modul în care națiunile ar putea aborda provocarea mobilizării în secolul 21 ca parte integrantă a strategiilor lor naționale de descurajare. Mai jos este un fragment din acel articol, publicat de Engelsberg Ideas. Articolul complet poate fi citit integral și gratuit la linkul de la sfârșitul acestei postări.

Fiecare guvern național responsabil trebuie să atingă un echilibru între prosperitatea și securitatea națională. După cum notează Robert Bates în The Development Dilemma, “pentru a obține dezvoltarea, o societate trebuie să fie atât prosperă, cât și sigură”. În urma Războiului Rece, acesta părea a fi un act de echilibru mai simplu, deoarece amenințarea războiului nuclear și convențional la scară largă s-a retras, iar bugetele militare au putut fi reduse semnificativ. Cu toate acestea, în ultimul deceniu, ascensiunea puterii chineze și rusești și instabilitatea crescândă în mediul de securitate global au însemnat că guvernele trebuie să-și îndrepte atenția spre atingerea unui echilibru diferit de prosperitate și securitate pentru secolul 21. Bugetele de apărare și informații trebuie să crească inevitabil pentru a contracara amenințarea operațiunilor militare, economice și informaționale desfășurate de o axă de autoritari.

Pentru a realiza acest nou act de echilibru, va fi nevoie de mai mult decât redistribuirea bugetelor guvernamentale. Mobilizarea implică utilizarea deliberată și planificată a resurselor unei societăți pentru a atinge obiectivele naționale în timp de război, criză sau dezastru. Va cere o abordare mai holistică a mobilizării capacității naționale pentru a se asigura nu numai că suveranitatea națională este păstrată, ci și că democrația însăși supraviețuiește până în secolul 22. Poate cel mai important, va cere guvernelor să aibă conversații oneste și susținute cu cetățenii lor. Mobilizarea în secolul 21 trebuie să aibă un caracter național și necesită o licență socială din partea cetățenilor.

Scopul acestui eseu este de a explora de ce mobilizarea este un concept vital în descurajarea războiului. Elementele cheie și implicațiile mobilizării naționale vor fi explorate prin prisma a ceea ce eu descriu ca fiind Trinitatea Mobilizării: oameni, industrie și idei.

Descurajarea este practica de a descuraja sau de a împiedica un stat-națiune sau o entitate nestatală să întreprindă acțiuni nedorite. Are mai multe caracteristici cheie. În primul rând, efectul dorit este unul psihologic, având ca scop afectarea procesului de decizie al unui potențial agresor. În al doilea rând, efectul este obținut prin “folosirea” forței sub forma unei amenințări. În al treilea rând, efectul psihologic este teama de posibile consecințe nedorite. Și, în cele din urmă, consecințele nedorite pentru un potențial agresor sunt eșecul sau faptul că costurile vor depăși câștigurile posibile.

Una dintre cele mai importante responsabilități ale oricărui guvern este de a descuraja agresiunea împotriva națiunii pe care o reprezintă și de a contribui la eforturile multinaționale de a descuraja războiul în general. În cel mai larg sens militar, descurajarea a fost o caracteristică a relațiilor dintre triburi și națiuni de când astfel de organizații și relații s-au dezvoltat cu milenii în urmă. Pentru o mare parte din istoria noastră comună, descurajarea a apărut în calculele echilibrului capabilităților dintre forțele militare.

Un element cheie în astfel de calcule a fost în mod tradițional alianțele dintre regate, conducători sau națiuni. Cândva, izolarea diplomatică amenința serios și limita descurajarea unei națiuni. Acest lucru a început să se schimbe odată cu inventarea avioanelor și dezvoltarea teoriilor puterii aeriene în secolul 20. Principala schimbare a fost modul în care aceste tehnologii au permis statelor naționale să emită amenințări deliberate, care aveau descurajarea ca raționament de bază.

Dezvoltarea armelor nucleare a dus la o schimbare mai fundamentală în gândirea despre descurajare. Nașterea armelor atomice a adus o diferență deoarece, așa cum notează Thomas Schelling în Arms and Influence, cu armele atomice “nu este adevărat că, pentru prima dată în istorie, omul are capacitatea de a distruge o mare parte, chiar o parte majoră, a rasei umane… armele nucleare o pot face rapid. Asta face diferența”. Mulți din epoca postbelică au sperat că amenințările nucleare vor descuraja întotdeauna conflictele convenționale. Cu toate acestea, așa cum au arătat deceniile care au trecut de la ultima utilizare a armelor atomice, acest efect de descurajare ar fi putut preveni războiul nuclear, dar nu a reușit să prevină orice război.

Descurajarea a fost discutată în mod tradițional printr-un cadru de trei abordări cheie: pedeapsă, represalii și negare. Descurajarea prin pedeapsă promite să provoace costuri în mod continuu unui adversar până la obținerea conformității, ceea ce ar putea fi considerat ca o revenire la status quo după un eșec al descurajării. Descurajarea prin represalii amenință că costurile unei activități nedorite din partea adversarului vor depăși câștigurile obținute prin implicarea în acea activitate. În cele din urmă, descurajarea prin negare promite că răspunsul nostru la un act nedorit îl va împiedica direct pe adversarul nostru să-și atingă obiectivele.

Primele două forme de descurajare sunt adesea apanajul națiunilor mari, extrem de sofisticate, cu forțe militare mari. Pentru majoritatea națiunilor, totuși, dimensiunea, postura forței și resursele dictează descurajarea prin negare ca cea mai logică abordare. O capacitate pe care chiar și națiunile mici și mijlocii o pot folosi pentru a avea un impact semnificativ asupra calculului strategic al unui adversar este capacitatea sa de a se mobiliza. Mobilizarea este un element critic al descurajării, deoarece existența planurilor de mobilizare și repetarea regulată a elementelor cheie ale acelui plan vor fi vizibile pentru potențialii adversari și vor avea un impact asupra luării deciziilor strategice cu privire la agresiune, coerciție și război.

Trei elemente-cheie leagă descurajarea și mobilizarea. În primul rând, mobilizarea este o declarație de voință. Dezvoltarea unui plan de mobilizare, cu atât mai puțin implementarea acestuia, este o demonstrație de voință a unui guvern și a unei națiuni. Voința este un concept central în război și a fost un aspect cheie al scrierilor lui Clausewitz despre utilizarea forței în Despre război. Această noțiune de voință este crucială, deoarece descurajarea înseamnă în cele din urmă impactul asupra percepțiilor unui potențial agresor. Dacă percep că lipsește voința într-o potențială națiune țintă, vor vedea acest lucru ca fiind provocator. Cu toate acestea, dacă percep că ținta lor posedă voința de a rezista agresiunii, acest lucru are un efect de descurajare.

Un alt element care leagă descurajarea și mobilizarea este înțelegerea mobilizării ca o amenințare pentru prelungirea războiului. Când se confruntă cu decizia de a provoca un război, un potențial adversar trebuie să cântărească factori cruciali, cum ar fi obiectivele politice, geografia și resursele. Important, ei trebuie să ia în considerare și caracteristici temporale, cum ar fi cât de mult ar putea dura războiul și, prin urmare, câtă comoară națională ar putea fi necesară pentru a atinge obiectivele politice dorite ale acelui război. Dacă un adversar este conștient că ținta sa poate mobiliza rapid oameni, industrie și alte resurse, atunci trebuie să ia în calcul un război mult mai lung și costisitor. Acest lucru ar trebui să ajute la descurajarea conflictului, cel puțin pentru majoritatea actorilor raționali.

În cele din urmă, trebuie să înțelegem că mobilizarea este o cale de a genera incertitudine și de a copleși un agresor cu masă. În timp ce o națiune agresoare va efectua calcule cu privire la dimensiunea potențială a țintei sale, nu poate fi pe deplin sigură de câtă capacitate națională ar putea fi mobilizată pentru a-și contracara obiectivele. După cum notează Williamson Murray și Allan Millett în Calculations, “în afară de auditul costisitor și periculos al războiului în sine, problema estimării performanței probabile a forțelor armate împotriva potențialului inamic este cea mai dificilă problemă în planificarea apărării”. Într-adevăr, ținta lor ar putea mobiliza suficiente resurse pentru a copleși agresorul în anumite circumstanțe.

Sursa: https://mickryan.substack.com/p/mobilisation-in-the-21st-century

Putin vs. NATO: Ce se întâmplă după ce războiul din Ucraina se termină? – The National Interest – 24.10.2024

Oricum s-ar încheia războiul din Ucraina, este greu de imaginat că ostilitatea lui Putin față de NATO sau încercările sale de a o submina vor lua sfârșit. Dar cum va încerca Putin să se descurce cu NATO după sfârșitul războiului Rusia-Ucraina?

Pentru Putin, conflictul dintre Rusia și Ucraina nu a fost doar despre relația ruso-ucraineană, ci și despre relațiile ruso-ucrainene cu alianța Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) în ansamblu. Oricum s-ar încheia războiul din Ucraina, este greu de imaginat că ostilitatea lui Putin față de NATO sau încercările sale de a o submina vor lua sfârșit. Dar cum va încerca Putin să se descurce cu NATO după sfârșitul războiului Rusia-Ucraina?

Dacă Putin este nemulțumit de modul în care se termină războiul pentru că Rusia nu obține atât de mult teritoriu ucrainean pe cât își dorește Putin și/sau pentru că Ucraina fie aderă la NATO, fie primește un sprijin militar puternic din partea acesteia, Putin va continua să privească NATO ca pe un adversar și să-și continue ostilitatea față de ea. Pe de altă parte, dacă Putin este mulțumit de modul în care se termină războiul, fie pentru că Rusia obține cel puțin consimțământul occidental și ucrainean pentru anexarea acelor provincii pe care Moscova le-a declarat a fi parte a Rusiei, fie pentru că SUA și alți membri au convenit să nu admită Ucraina în NATO, apetitul lui Putin de a slăbi și mai mult NATO ar putea fi doar ascuțit.

Indiferent dacă Putin este mulțumit sau nemulțumit de rezultatul războiului Rusia-Ucraina, relațiile Rusia-NATO par destinate să rămână ostile și posibil chiar conflictuale dacă nu există alte evoluții geopolitice majore care să afecteze Rusia. Dar acest lucru, desigur, nu este deloc sigur.

China ar fi sprijinit Rusia la fel de puternic ca și în războiul său cu Ucraina pentru a preveni ceea ce Beijingul consideră a fi cel mai rău scenariu: înfrângerea Rusiei care a dus la prăbușirea regimului Putin, ascensiunea unui guvern pro-occidental la Moscova și aderarea acestei Rusii pro-occidentale la NATO, precum și a aliaților Americii din Asia-Pacific într-o mare alianță care înconjoară China.

Oricum s-ar termina războiul, dacă acest scenariu chinez nu mai este probabil, atunci ostilitatea Rusiei față de NATO ar putea intra în conflict cu dorința Beijingului de a îmbunătăți relațiile cu Europa și de a încerca să o atragă departe de Statele Unite. Beijingul ar putea chiar să vadă oferirea de asistență pentru reconstrucție unei Ucraine dezamăgite de Occident din cauza termenilor de încheiere a războiului Rusia-Ucraina ca o modalitate de a îndepărta Ucraina de Occident. Cu toate acestea, atingerea acestor obiective de către China va fi posibilă numai dacă comportamentul postbelic al Moscovei față de Ucraina și Europa este reținut.

De asemenea, este demn de remarcat faptul că, în timp ce ruptura sino-sovietică a început în timpul apogeului tensiunilor sovieto-americane din timpul Războiului Rece, s-a intensificat la sfârșitul anilor 1960 și 1970, când SUA păreau a fi o putere în declin din cauza eșecului războaielor sale din Asia de Sud-Est și a incapacității sale de a preveni răspândirea revoluției anti-occidentale în ceea ce era atunci cunoscut sub numele de Lumea a Treia.

Acest lucru ridică posibilitatea ca, dacă războiul din Ucraina se încheie în circumstanțe care fac Rusia să pară mai puternică și America și NATO mai slabe, interesele rusești și chineze ar putea începe să se ciocnească mai mult. Într-adevăr, diferențele chino-ruse ar putea apărea după încheierea războiului Rusia-Ucraina, chiar dacă NATO rămâne puternică, dar Beijingul nu se mai teme de posibilitatea ca Rusia să sufere o înfrângere și o schimbare de regim, iar China este, de asemenea, mai puțin tolerantă față de comportamentul rusesc care afectează interesele Beijingului.

Rivalitatea chino-rusă ar putea apărea indiferent de modul în care se va termina războiul Rusia-Ucraina. Dacă o va face, atunci Rusia ar fi mai bine servită printr-un fel de destindere cu NATO. Dacă ostilitatea Rusia-NATO continuă și apare rivalitatea chino-rusă, un NATO puternic ar putea să nu fie dispus să ajute Rusia față de China, în timp ce un NATO slab ar putea să nu fie capabil să o facă.

Despre autor:

Mark N. Katz este profesor emerit la Școala de Politici și Guvernare Schar a Universității George Mason, este Global Fellow la Wilson Center și membru senior nerezident la Atlantic Council.

Sursa: https://nationalinterest.org/blog/buzz/putin-vs-nato-what-happens-after-ukraine-war-over-213367

Rusia le-a dat rebelilor Houthi din Yemen date din satelit pentru a putea ataca rutele maritime din Marea Roșie, potrivit unui raport – Business Insider – 25.10.2024

Houthi au atacat nave cu ajutorul datelor de urmărire prin satelit rusești, a raportat The Journal. Mohammed Hamoud/Getty Images

Rebelii Houthi au folosit date de urmărire prin satelit rusești pentru a lovi navele din Marea Roșie, a raportat The Wall Street Journal.
Datele au fost furnizate prin intermediul membrilor Gărzilor Revoluționare din Iran încorporați în Yemen, se arată în raport.
Acest lucru vine după rapoartele conform cărora Rusia a luat în considerare trimiterea de rachete anti-navă către Houthi.

Partea inferioară a formularului

Partea superioară a formularului

Făcând clic pe “Înscrieți-vă”, acceptați Termenii și condițiile și Politica de confidențialitate. Puteți renunța în orice moment vizitând pagina noastră de preferințe sau făcând clic pe “dezabonare” în partea de jos a e-mailului.

Partea inferioară a formularului

Rebelii Houthi din Yemen au folosit date din satelit furnizate de Rusia pentru a viza și ataca navele comerciale din Marea Roșie, a raportat The Wall Street Journal.

Publicația a citat trei surse anonime, inclusiv doi oficiali europeni ai apărării.

Una dintre sursele Jurnalului a declarat că datele din satelit au fost transferate către Houthi prin intermediul membrilor Corpului Gărzilor Revoluționare Iraniene încorporate în rebelii din Yemen.

Noile descoperiri ale ziarului, publicate joi, sunt încă un semn că Rusia îi sprijină pe Houthi în culise, după ce atacurile din 7 octombrie din Israel au declanșat un nou val de violență în Orientul Mijlociu.

Potrivit serviciilor de informații occidentale, Kremlinul a luat în considerare la începutul acestui an trimiterea de rachete antinavă către Houthi. Reuters a relatat despre această chestiune în septembrie, citând trei surse regionale și occidentale care au spus că se așteaptă ca acordul să fie facilitat prin Iran.

Ministerul rus de Externe și Kremlinul nu au răspuns solicitărilor de comentarii trimise în afara orelor obișnuite de lucru de către Business Insider.

Sursa: https://www.businessinsider.com/russia-gave-houthis-satellite-data-hit-red-sea-shipping-report-2024-10

Noul bombardier stealth PAK DA al Rusiei poate fi explicat în 2 cuvinte – The National Interest – 25.10.2024

Rusia dezvoltă PAK DA, un bombardier stealth destinat să rivalizeze cu B-2 Spirit și B-21 Raider. Dacă va avea succes, Rusia ar deveni a doua națiune după SUA care va desfășura un bombardier stealth, deoarece H-20 al Chinei este încă în dezvoltare.

Mister uriaș: Rusia dezvoltă PAK DA, un bombardier stealth destinat să rivalizeze cu B-2 Spirit și viitorul B-21 Raider. Dacă va avea succes, Rusia ar deveni a doua națiune după SUA care va desfășura un bombardier stealth, deoarece H-20 al Chinei este încă în dezvoltare.

Va zbura vreodată? În timp ce Rusia are o istorie de realizări aerospațiale, inclusiv avioane de luptă Sukhoi și MiG, crearea unui bombardier stealth cu aripă zburătoare capabil să evite radarul este o provocare semnificativă. Observatorii sunt sceptici că Rusia poate egala tehnologia americană și, având în vedere recentele lupte militare și limitările industriale, persistă îndoieli cu privire la potențialul PAK-DA de a schimba echilibrele strategice.

PAK DA: Rușii construiesc un nou bombardier stealth?

Americanii au pus accentul pe abilitățile militare ale Rusiei de ani de zile. Îngrijorarea nu este neapărat un vestigiu al Războiului Rece – a existat o perioadă în anii ’90 când rușii erau atât de slabi încât justificau puține preocupări legate de securitate. Dar revitalizarea armatei ruse de către Putin a fost întâmpinată cu niveluri de îngrijorare occidentale pe care realitatea abilităților militare ale Rusiei nu le justifică – și această reacție ar putea fi o continuare a Războiului Rece, când Uniunea Sovietică a petrecut patru decenii ca inamicul public numărul unu.

Dar starea actuală a armatei Rusiei nu justifică atât de mult respect din partea Occidentului. Rusia s-a străduit să câștige teritorii semnificative împotriva unui vecin slab și imediat. Iar capacitățile industriale rusești sunt limitate – mai ales în comparație cu puterea industrială a Statelor Unite sau a Chinei.

Luați în considerare eforturile rusești de a crea un bombardier stealth asemănător cu americanul B-2 Spirit sau B-21 Raider. Cunoscută sub numele de PAK DA, Rusia lucrează pentru a desfășura un bombardier stealth propriu. Rețineți că B-2 Spirit a debutat cu o generație în urmă și este deja eliminat în favoarea unui model mai nou și mai ascuns. Ideea este că rușii sunt în urmă, cel puțin în ceea ce privește standardul unei armate de clasă mondială.

Dar este de înțeles că rușii vor un bombardier stealth. B-2 a fost într-adevăr un schimbător de paradigmă strategică. B-2 le-a oferit americanilor capacitatea de a lansa muniție nucleară fără a fi detectați pe radar. Desigur, rușii au dorit întotdeauna să contracareze avantajul strategic al B-2 cu un bombardier stealth propriu. PAK DA ar putea fi acel contraatac.

Rapoartele indică faptul că Rusia aproape a terminat cu un prototip PAK DA. Rusia este programată să construiască încă șase PAK DA. Dacă Rusia va avea succes, ar deveni doar a doua națiune care va desfășura vreodată un bombardier stealth (după americani). China lucrează și ea la construirea unui bombardier stealth – H-20 – dar încă nu a lansat un prototip.

Rusia are o linie respectabilă de realizări aerospațiale. Rusia a fost prima în spațiu, la urma urmei. Iar mărcile Sukhoi și MiG au câștigat respectul internațional pentru echiparea (adesea) avioanelor de luptă capabile. Dar fabricarea unui bombardier stealth cu aripă zburătoare, care poate transporta cantități masive de muniție și poate evita detectarea radarului, este o sarcină dificilă. Există un motiv pentru care americanii sunt singura țară care a reușit performanța inginerească până în prezent. Rusia este de așteptat să fie următoarea. Dar se știu puține despre PAK DA sau despre capacitățile aeronavei.

Ne putem aștepta la un design de aripă zburătoare. Ne putem aștepta la o viteză maximă subsonică. Dar cam atât. Observatorii sunt în general sceptici că rușii vor putea desfășura ceva la egalitate cu tehnologia americană. Și de dragul avantajului strategic durabil al Americii, să sperăm că rușii se luptă să reproducă succesul programului american de bombardiere stealth.

Despre autor: Harrison Kass

Harrison Kass este un scriitor de apărare și securitate națională cu peste 1.000 de articole în total pe probleme care implică afaceri globale. Avocat, pilot, chitarist și jucător de hochei profesionist minor, Harrison s-a alăturat Forțelor Aeriene ale SUA ca pilot stagiar, dar a fost externat din punct de vedere medical. Harrison deține o licență de la Lake Forest College, un doctorat în drept de la Universitatea din Oregon și un master de la Universitatea din New York. Harrison îl ascultă pe Dokken.

Sursa: https://nationalinterest.org/blog/buzz/russias-new-pak-da-stealth-bomber-can-be-explained-2-words-213384

Telegram dezvăluie documente tehnice despre avionul de luptă KF-21 al Coreei de Sud – Bulgarian Military – 25.10.2024

Autoritățile sud-coreene desfășoară în prezent o investigație comună asupra unui canal Telegram care ar fi fost implicat în vânzarea de “documente tehnice” legate de avionul de luptă sud-coreean KF-21 “Boramae” și elicopterul KUH-1 Surion. Investigația, care implică mai multe agenții naționale, inclusiv armata, poliția și serviciile de informații naționale, a fost determinată de îngrijorările că informațiile sensibile ar fi putut fi compromise.

Potrivit The Korea Times, canalul de Telegram în cauză susține că are contacte în cadrul armatei sud-coreene și al Agenției pentru Dezvoltarea Apărării [ADD]. În februarie 2024, canalul a anunțat disponibilitatea documentelor legate de KUH-1 Surion, primul elicopter produs intern din Coreea de Sud. Pe lângă anunț, a postat și imagini cu diferite componente ale elicopterului. Korea Aerospace Industries [KAI], compania aerospațială responsabilă pentru dezvoltarea acestor aeronave, a investit aproximativ 178 de milioane de dolari pentru lansarea producției.

Același canal de Telegram a susținut, de asemenea, că deține documente tehnice despre avionul de luptă KF-21, cu planuri de a le vinde după un așa-numit “proces de verificare încrucișată”. În plus, operatorul canalului a menționat că deține documente legate de Freedom Shield, un exercițiu militar comun desfășurat de Coreea de Sud și Statele Unite.

Îngrijorările cu privire la stabilitatea financiară a proiectului KF-21 au apărut pe 13 iunie 2024, în urma unei reduceri semnificative a finanțării din partea Indoneziei. Contribuția Indoneziei a scăzut de la 1,16 miliarde de dolari la 437 de milioane de dolari, ceea ce a dus la întrebări dacă Coreea de Sud ar putea menține calendarul proiectului.

Suk Jong-jun, șeful Administrației Programului de Achiziții de Apărare (DAPA), și-a exprimat îngrijorarea într-un interviu acordat lui JoongAng Ilbo, subliniind că constrângerile bugetare ar putea reprezenta o provocare. Cu toate acestea, el a reafirmat angajamentul DAPA de a finaliza KF-21 până în 2026.

Korea Aerospace Industries [KAI] urmărește, de asemenea, să comercializeze KF-21 “Boramae” către cumpărători internaționali, după ce a îndeplinit cerințele Forțelor Aeriene ale Republicii Coreea. În prezent, armata sud-coreeană folosește KUH-1 Surion, un elicopter multifuncțional cunoscut pentru tehnologia sa avansată și versatilitate. Surion este echipat cu caracteristici de ultimă generație, cum ar fi o cabină de pilotaj digitală din sticlă, sisteme automate de control al zborului și cartografiere digitală 3D, făcându-l potrivit pentru operațiuni pe orice vreme, zi și noapte.

Designul Surion încorporează capacități moderne de vedere pe timp de noapte, precum și sisteme sofisticate de management al zborului. Până în prezent, KAI a produs 300 de unități atât în scopuri militare, cât și civile în Coreea de Sud. Acest elicopter bimotor poate găzdui până la 13 pasageri, inclusiv doi piloți, și are o greutate maximă la decolare de 8,7 tone, cu o viteză de croazieră de 146 de noduri.

Investigația privind presupusa scurgere de informații de pe Telegram a ridicat îngrijorări cu privire la potențialul impact asupra cooperării militare dintre SUA și Coreea de Sud. Rapoartele indică faptul că informațiile legate de avionul de luptă KF-21 și exercițiile militare comune dintre cele două națiuni ar fi putut fi compromise.

Acest lucru a dus la întrebări cu privire la securitatea protocoalelor de partajare a informațiilor și dacă vulnerabilitățile sistemelor sud-coreene ar putea prezenta riscuri pentru operațiunile de colaborare. Ca răspuns, oficialii americani din domeniul apărării ar putea revizui acordurile de partajare a datelor pentru a asigura o securitate mai strictă, subliniind necesitatea unei securități cibernetice îmbunătățite și a unor proceduri mai stricte de verificare a informațiilor sensibile.

Incidentul a evidențiat, de asemenea, potențialele implicații pentru contractorii americani de apărare care lucrează cu parteneri sud-coreeni. În calitate de dezvoltator principal al KF-21 și KUH-1, KAI a stabilit mai multe colaborări cu firme americane de apărare. În lumina posibilelor amenințări din interior, contractorii americani ar putea cere standarde de securitate mai ridicate atunci când lucrează cu subcontractanți sud-coreeni.

Aceasta ar putea include verificări mai stricte ale antecedentelor, protocoale de securitate cibernetică îmbunătățite și supraveghere sporită în proiectele comune de apărare. Discuțiile dintre autoritățile americane și sud-coreene se pot concentra pe stabilirea unor linii directoare de securitate mai clare pentru viitoarele colaborări în domeniul apărării pentru a proteja tehnologia sensibilă.

Presiunea financiară asupra proiectului KF-21, exacerbată de finanțarea redusă a Indoneziei, ar putea influența, de asemenea, relația de apărare dintre SUA și Coreea de Sud. Deși Coreea de Sud rămâne hotărâtă să respecte termenul limită din 2026, deficitele bugetare ar putea limita capacitatea țării de a sprijini alte proiecte majore de apărare.

Această situație ar putea duce la o dependență mai mare de resursele militare americane pentru securitatea regională, determinând SUA să ia în considerare sprijin tehnic suplimentar sau inițiative de apărare comune extinse. Astfel de măsuri ar putea ajuta la atenuarea riscurilor financiare pentru Coreea de Sud, asigurându-se în același timp că rămâne un partener puternic în menținerea stabilității în regiunea Asia-Pacific.

Capacitatea Coreei de Sud de a dezvolta avioane avansate precum KF-21 și KUH-1 joacă un rol crucial în sprijinirea intereselor strategice ale SUA. Prin investițiile în tehnologia de apărare internă, Coreea de Sud ajută la distribuirea poverii menținerii securității regionale.

Această schimbare ar putea permite Statelor Unite să-și aloce resursele mai eficient în Asia-Pacific. Mai mult, progresul Coreei de Sud în sectorul aerospațial semnifică o tendință mai largă în rândul aliaților SUA din regiune, reflectând o capacitate tot mai mare de a produce sisteme de apărare sofisticate.

Pe măsură ce Coreea de Sud continuă să-și consolideze industria internă de apărare, contribuie la un mediu de securitate mai stabil și mai echilibrat în Asia de Est. Această evoluție nu numai că se aliniază cu interesele SUA, dar subliniază și valoarea legăturilor puternice dintre SUA și Coreea de Sud. Cu un aliat mai capabil în Coreea de Sud, SUA poate gestiona eficient amenințările emergente și poate menține o dinamică de putere stabilă în regiune, asigurând pacea și securitatea pe termen lung.

Sursa: https://bulgarianmilitary.com/2024/10/25/telegram-leaks-technical-docs-on-south-koreas-kf-21-fighter/

Piloții de aviație de luptă nord-coreeni sunt staționați în Rusia – Bulgarian Military – 25.10.2024

În septembrie, piloții de luptă nord-coreeni au călătorit la Vladivostok, în Orientul Îndepărtat al Rusiei, potrivit surselor guvernamentale sud-coreene. Această desfășurare a avut loc chiar înainte ca trupele terestre și forțele speciale nord-coreene să fie trimise în aceeași regiune în octombrie, ridicând întrebări cu privire la motivațiile din spatele acestor acțiuni.

Forțele aeriene ruse se luptă de mult timp cu lipsa de piloți. Această problemă a fost intensificată de conflictul în curs din Ucraina, care necesită un ritm operațional rapid, creșterea producției de avioane de luptă care necesită piloți mai instruiți și presiunea tot mai mare asupra apărării aeriene din cauza activității NATO în apropierea granițelor Rusiei. În consecință, nevoia de piloți capabili a crescut semnificativ.

Piloții nord-coreeni ar putea oferi o oarecare ușurare Rusiei. Piloții din unitățile de elită din Coreea de Nord, care operează în prezent aeronave precum avioanele de luptă MiG-23ML și MiG-29, precum și avioanele de atac Su-25, sunt considerați a avea o pregătire la egalitate cu standardele Forțelor Aeriene Ruse. Prin operarea avioanelor de luptă rusești, acești piloți nord-coreeni ar câștiga o experiență neprețuită în detrimentul Rusiei, permițându-le să contribuie la o alianță strategică crucială împotriva opoziției occidentale fără a expune activele militare nord-coreene la riscuri semnificative.

În timp ce avioanele de luptă ale Coreei de Nord sunt în general mai vechi decât modelele avansate găsite în arsenalul Rusiei, s-au făcut eforturi substanțiale pentru a-și moderniza flota. Această modernizare include instalarea avionicii avansate cu afișaje actualizate din sticlă și integrarea munițiilor ghidate cu precizie. Aceste îmbunătățiri sunt probabil să faciliteze o tranziție mai ușoară pentru piloții nord-coreeni la avioanele rusești, chiar dacă MiG-29 și Su-25 rămân componente active ale Forțelor Aeriene Ruse.

Există, de asemenea, posibilitatea ca antrenarea piloților nord-coreeni cu avioane rusești de ultimă generație să deschidă calea pentru eventualul transfer al acestor avioane și arme lansate din aer în Coreea de Nord. Această potențială mișcare ridică întrebări cu privire la modul în care Rusia ar putea gestiona actualul embargo ONU asupra armelor asupra Phenianului, în special în lumina rapoartelor recente privind vânzările de rachete balistice nord-coreene către Rusia.

A. B. Abrams, expert în securitatea nord-coreeană și autor al cărții “Surviving the Unipolar Era: North Korea’s 35 Year Standoff with the United States”, a schițat potențiale strategii pe care Rusia le-ar putea folosi pentru a ocoli restricțiile internaționale, furnizând în același timp avioane avansate Coreei de Nord. O abordare ar putea implica transferul de modele de aeronave mai vechi cu care Coreea de Nord este deja familiarizată, cum ar fi MiG-29, sub pretextul că aceste tranzacții au avut loc înainte de orice embargo, menținând un anumit grad de negare plauzibilă.

O posibilitate mai provocatoare, după cum sugerează Abrams, implică achiziționarea de către Coreea de Nord a avioanelor de luptă rusești avansate dincolo de MiG-29, cum ar fi Su-35 sau Su-57. În timpul unei vizite recente în Rusia în septembrie, liderul nord-coreean Kim Jong Un ar fi inspectat aceste aeronave de ultimă generație, sugerând interesul Phenianului de a le obține. În cazul în care Coreea de Nord va primi astfel de avioane avansate, acestea ar putea veni cu personal rus staționat la bazele nord-coreene.

Această desfășurare ar putea fi încadrată ca o unitate operațională comună condusă de Rusia, indiferent de structura de comandă reală. Cu astfel de avioane de luptă cu rază lungă de acțiune capabile să se deplaseze rapid prin Peninsula Coreeană de la bazele rusești, acestea ar putea fi deplasate între bazele din Rusia și Coreea de Nord, întărind și mai mult percepția unei strategii unificate de apărare aeriană. Aceste avioane de luptă ar putea îndeplini o varietate de misiuni, de la interceptarea bombardierelor americane deasupra regiunii până la prezentarea forței militare în timpul paradelor naționale din Phenian.

Antrenarea piloților nord-coreeni pe pământ rusesc ar putea fi un pas crucial dacă Coreea de Nord intenționează să achiziționeze avioane de luptă moderne, cum ar fi Su-35 sau Su-57. Acest antrenament ar putea avea loc nu numai în Rusia, ci ar putea implica și misiuni de luptă cu risc mai mic în Ucraina, oferind piloților nord-coreeni un gust al războiului aerian modern. Phenianul și-a arătat de mult interesul de a asigura avioane avansate, o dorință care s-a intensificat în ultimii ani.

Pentru Rusia, această colaborare are multiple avantaje strategice. O forță aeriană nord-coreeană mai capabilă ar putea servi drept tampon pentru apărarea rusă în Orientul Îndepărtat, în special în cazul escaladării tensiunilor cu puterile occidentale. În plus, ar putea deschide ușa pentru mai multe operațiuni militare comune în regiunea Pacificului, care ar putea provoca dominația SUA și a aliaților.

Un alt aspect interesant este modul în care această relație ar putea influența viitorul relațiilor militaro-industriale dintre Rusia și Coreea de Nord. Antrenarea piloților nord-coreeni pentru a opera avioane avansate nu numai că le îmbunătățește abilitățile, dar ar putea poziționa Coreea de Nord ca un furnizor de piloți experimentați pentru a sprijini forțele aeriene ale Rusiei, ușurând o parte din presiunea operațională cu care se confruntă Moscova. În plus, pe măsură ce industria aviatică militară a Rusiei se confruntă cu o concurență crescută din partea avioanelor de luptă mai avansate ale Chinei, Coreea de Nord rămâne o piață stabilă și fiabilă pentru exporturile rusești. Cu flota sa aeriană considerabilă, Coreea de Nord ar putea continua să fie un cumpărător substanțial, oferind un sprijin economic crucial sectorului aerospațial rusesc.

Dincolo de considerentele militare imediate, acest parteneriat în evoluție ridică întrebări geopolitice mai largi. Care sunt potențialele implicații pe termen lung pentru securitatea Asiei de Est dacă Coreea de Nord obține acces la tehnologia rusă avansată? Ar putea acest lucru să împingă Coreea de Sud, Japonia și chiar Statele Unite să-și reconsidere strategiile de apărare în regiune? Ar duce la o cursă a înarmărilor, determinând aceste națiuni să investească în armament mai sofisticat sau să caute alianțe de securitate mai profunde? În plus, dacă Rusia va ocoli cu succes sancțiunile internaționale pentru a furniza avioane și tehnologie avansată Coreei de Nord, ar putea crea un precedent, încurajând alte națiuni care se confruntă cu sancțiuni să caute acorduri similare cu Rusia sau cu alți furnizori de arme dispuși să ocolească restricțiile.

Un alt punct de interes este modul în care această colaborare ar putea afecta calculele strategice ale Chinei. Din punct de vedere istoric, China a fost principalul aliat și furnizor de arme al Coreei de Nord. Cu toate acestea, dacă Phenianul se îndreaptă din ce în ce mai mult spre Rusia pentru nevoile sale militare, Beijingul ar putea percepe acest lucru ca o provocare la adresa influenței sale asupra Coreei de Nord. Această schimbare ar putea realinia alianțele regionale, modificând dinamica puterii în Asia de Est și afectând propria strategie de securitate a Chinei, atât în Peninsula Coreeană, cât și în teatrul Asia-Pacific mai larg.

Relația în evoluție dintre Rusia și Coreea de Nord este o reflectare a dinamicii globale în schimbare, în care alianțele tradiționale sunt reconsiderate și se creează noi parteneriate. Rezultatul acestei cooperări ar putea avea efecte de anvergură, influențând nu numai echilibrul militar imediat, ci și peisajul politic din regiune și nu numai. Pentru Statele Unite și aliații săi, înțelegerea și răspunsul la acest parteneriat vor fi esențiale pentru a naviga într-un mediu de securitate din ce în ce mai complex.

Sursa: https://bulgarianmilitary.com/2024/10/24/north-korean-combat-aviation-pilots-are-stationed-in-russia/

Ediția globală de salvare a Executivului Maritim este disponibilă acum, citiți online

Salvatorii trăiesc o viață periculoasă. Deși sunt o rasă unică, desfășurarea lor înseamnă pericol înrăutățit de oțelul răsucit, poluare și un mediu marin instabil. Un salvator celebru mi-a spus odată că poartă întotdeauna un rozariu cu el și se roagă des la serviciu.

Exemplu: alisiunea MV Dali și prăbușirea podului Francis Scott Key din Baltimore, punctul central al articolului nostru anual Global Salvage Review, “Specializarea abilităților”, scris de Pat Zeitler. Pat este un scafandru comercial certificat și știe despre ce vorbește, așa că nu veți dori să-l ratați pe acesta.

Sindicatele sunt mult în știri în aceste zile, așa că am fost încântați să stăm de vorbă cu președintele M.E.B.A., Adam Vokac, pentru interviul executiv și studiul de caz al acestei ediții. Vokac și echipa sa fac parte dintr-o nouă generație de lideri orientați spre viitor, cu o viziune proaspătă și multă energie. Ei sunt hotărâți să oprească scăderea numărului de navigatori și să facă o carieră maritimă mai atractivă și mai plină de satisfacții pentru noii recruți. Este o mare provocare, dar sunt mai mult decât pregătiți și și-au făcut deja un nume.

Editorialiștii noștri obișnuiți își fac trucurile obișnuite, oferind o combinație plină de viață de inteligență și înțelepciune. Erik Kravets se întreabă dacă UE construiește prea multe terminale de regazeificare a GNL în View from the E.U. Allaen Brooks întreabă: “Ce ne spun prețurile petrolului?” în rubrica sa Eye on Energy, iar editorul senior Jack O’Connell spune că este “High Tide” pentru industria bărcilor de lucru în Upgrades & Downgrades. Ce ai putea cere mai mult?

Jack a scris, de asemenea, Executive Achievement din această ediție, care îi prezintă pe Jimmy Griffin și Dan McAlpin, co-proprietari ai șantierului naval STIVIK din Cartagena, Columbia. Nu este formatul obișnuit de întrebări și răspunsuri, ci mai degrabă o “aventură maritimă”, așa cum este povestită de Grifin. Fascinant, într-adevăr, și o aventură destul de mare.

Seria noastră Ship Fuels se concentrează pe hidrogen de data aceasta, iar maestrul marinar Chad Fuhrmann face o treabă bună prezentând avantajele și dezavantajele acestui combustibil curat mult mediatizat. Guru tehnologic și futurist Sean Holt se adâncește în secretele securității cibernetice în genialul său “Ghosts in the Machine”, iar Sean Hogle se întoarce până la matematicianul grec Arhimede din Siracuza pentru a dezvălui misterele macaralelor și mașinilor de punte în “Mechanical Advantage”. Un tur de forță plin de spirit și instructiv. Delecta!

Pentru a nu fi mai prejos, editorialistul Tom Peters spune: “Puteți observa multe urmărind”, citându-l pe Yogi Berra. Tom a urmărit comerțul cu containere în ultima vreme și descrie modul în care porturile și lanțurile de aprovizionare se adaptează la numărul tot mai mare de provocări geopolitice în articolul său bine elaborat, “Shifting Cargoes”. Nu-l rata!

Deci asta este tot deocamdată. Stați pe spate și bucurați-vă și spuneți-ne ce părere aveți. Spectacolul internațional anual de bărci de lucru este chiar după colț în New Orleans, unul dintre orașele noastre preferate, și îl așteptăm cu nerăbdare. Ne vedem acolo! – MarEx

Tony Munoz este editorul și redactorul-șef al The Maritime Executive

Pentru a citi cea mai recentă ediție a revistei, accesați The Maritime Executive septembrie/octombrie 2024 Global Salvage Review. Pentru a vă abona la revistă, vă rugăm să accesați https://www.maritime-executive.com/subscribe.

Opiniile exprimate aici sunt ale autorului și nu neapărat ale The Maritime Executive.

Sursa: https://www.maritime-executive.com/magazine/the-maritime-executive-s-global-salvage-edition-is-out-now-read-online

U.S. Coast Guard Delivers $115M in Cocaine to St. Petersburg

Courtesy USCG

Published Oct 24, 2024 11:35 PM by The Maritime Executive

Miercuri, echipajul navei Resolute, în vârstă de 58 de ani, a descărcat aproape 4,4 tone de cocaină în St. Petersburg, Florida. Împreună cu drogurile, echipajul a adus cinci suspecți în fața justiției în instanțele americane.

Transportul de 115 milioane de dolari a provenit de la două nave de aplicare a legii, Resolute și HNLMS Holland al Marinei Regale Olandeze. La rândul ei, Resolute a efectuat două capturi pe parcursul unei patrule de 38 de zile în Caraibe. În primul, echipajul Resolute a văzut o navă rapidă și a lansat echipaje de bărci mici pentru a o urmări. L-au urmărit pe ape deschise pe o mare de șase picioare timp de 40 de mile marine. În cele din urmă, contrabandiștii și-au aruncat încărcătura peste margine.

Două săptămâni mai târziu, Resolute a întâlnit o barcă cu pânze suspectă în centrul Caraibelor și a lansat o echipă de îmbarcare pentru a o inspecta. Au găsit 750 de kilograme de cocaină ascunse într-un compartiment ascuns la bord. Suspecții de contrabandă au fost reținuți și drogurile au fost aduse la bord.

Resolute s-a întâlnit și cu nava de patrulare a Marinei Regale Olandeze HNLMS Holland, care a transferat suspecți suplimentari și alte 2.000 de kilograme de cocaină care au fost capturate de echipa de îmbarcare a Holland.

După ce uraganul Helene a lovit coasta Golfului Floridei, echipajului Resolute i s-a permis să întrerupă misiunea și să se întoarcă la familiile lor din Sankt Petersburg. Imediat ce au ajuns, uraganul Milton a sosit, iar cutterul a plecat din port pentru a evita furtuna și a se poziționa pentru eforturile de ajutorare. După ce Milton a trecut în interior, Resolute s-a întors din nou pentru a sprijini operațiunile de căutare și salvare din zona Tampa Bay.

“De nenumărate ori, echipajul și-a demonstrat profesionalismul, coeziunea și excelența în executarea misiunii”, a declarat comandantul Ian Starr, comandantul Resolute. “Sunt incredibil de mândru de eforturile lor și de capacitatea lor de a obține succes în condiții în care succesul nu este niciodată garantat.”

Resolute este un cutter de anduranță medie construit în 1966 și a efectuat capturi de droguri de la confiscarea cargoului Pamnico în 1986. Recondiționarea ei a fost în 1994.

Sursa: https://www.maritime-executive.com/article/u-s-coast-guard-delivers-115m-in-cocaine-to-st-petersburg

DPP al Italiei 2024-2026: Consolidarea Marinei Italiene și a programelor maritime – Naval News -25.10.2024

Potrivit documentului de planificare multianuală a apărării italiene (DPP, Documento Programmatico Pluriennale) pentru 2024-26, prioritățile în domeniul naval includ mijloace de contracarare a amenințărilor emergente, reînnoirea și îmbunătățirea platformelor subacvatice, de suprafață și aeriene și a componentelor de arme, împreună cu consolidarea forței expediționare de aeronave de generația a 5-a.

Printre cele mai mari programe lansate de noul document de planificare a apărării, împreună cu cererile pentru tancuri de luptă principale de nouă generație și vehicule blindate pe șenile, se numără punerea în aplicare a componentei expediționare naționale de aeronave de generația a 5-a, cu achiziționarea pe mai mulți ani a zece F-35B Lockheed Martin STOVL suplimentare care urmează să fie împărțite în mod egal între Marina și Forțele Aeriene italiene. și împuternicirea flotei de suprafață a Marinei italiene cu programul de achiziții și sprijin în serviciu pentru cele două FREMM EVO, finanțare suplimentară pentru noile distrugătoare cu rachete ghidate (DDX), studii pentru modernizarea la mijlocul duratei de viață (MLU) a flotei de submarine și extinderea duratei de viață din clasa Sauro (SLE) a lotului IV (SLE), alături de achiziționarea de noi platforme aeriene ASW/ASuW în cadrul programului Maritime Multi-Mission Aircraft (M3A).

Mai multe F-35B pentru Marina și Forțele Aeriene Italiene

După ce a achiziționat și a pus în funcțiune câte 15 avioane F-35B pentru Marina și Forțele Aeriene italiene, cu noul DPP, Ministerul Apărării italian a alocat noi fonduri pentru achiziționarea planificată a încă 10 aeronave (5 pentru fiecare serviciu), ducând totalul la 40 de aeronave STOVL. Forța expediționară comună F-35B a Forțelor Aeriene/Marinei se află sub controlul Comandamentului Operațional Comun al Forțelor Armate (COVI) și al forțelor aeriene sau navale, în funcție de operațiunile terestre sau maritime ale F-35B.

Forța expediționară maritimă comună a obținut recent Capacitatea Operațională Inițială (IOC) ca parte a desfășurării în curs de desfășurare a Grupului de Atac al Portavionului Italian din Indo-Pacific (IT CSG) centrat pe portavionul Cavour, care include 8 F-35B (plus 7 AV-8B) furnizate de Marina (6 a/c) și Forțele Aeriene (2 a/c). Acest lucru se adaugă la 15 F-35A convenționale suplimentare cu decolare pentru Forțele Aeriene pentru o nouă componentă de generația a 5-a de 115 aeronave (față de 90 în prezent). Ministerul Apărării italian solicită finanțare de 7 miliarde de euro pentru noile aeronave și sprijin logistic, din care 1,8 miliarde de euro alocate în perioada 2024-26.

Programul JSF de extindere acoperă, de asemenea, înființarea completă de către Marina Italiană a stației aeriene navale Grottaglie de lângă Taranto (casa GRUPAER, singura unitate cu aripă fixă a Aviației Navale) și a LHD Trieste, acesta din urmă urmând să fie livrat în curând în noiembrie, ca site principal și, respectiv, platformă suplimentară pentru aeronavele STOVL de generația a 5-a. Programul pentru modificarea și echipamentul LHD Trieste ca “o navă de transport alternativă în caz de indisponibilitate a portavionului Cavour”, se află în curs de aprobare a Parlamentului, contractul urmând să fie atribuit în 2025, a înțeles Naval News, și activitățile care ar putea fi lansate cu activitățile de andocare în garanție LHD. DPP confirmă, de asemenea, finanțarea unui pachet semnificativ de arme lansate din aer în timpul războiului, inclusiv rachete aer-aer, aer-sol, echipamente de antrenament pentru F-35B ale Marinei italiene, îmbunătățind și mai mult capacitățile expediționare pe mare.

Noua aeronavă de patrulare maritimă

Un alt program cheie anunțat de noul DPP este achiziția de noi platforme cu rază lungă de acțiune în cadrul efortului comun al Marinei și Forțelor Aeriene Maritime Multi-Mission (M3A ), ca înlocuitor al Atlantic Breguet 1, a cărui ultimă platformă a fost retrasă în 2017. Programul a primit o finanțare inițială de 560 de milioane, dar va fi lansat abia după perioada bugetară 2024-26. M3A va trebui să îndeplinească o cerință ASW, ASuW și ISTAR/EW cu șase noi platforme, conform celor mai recente planuri ale Ministerului Apărării italiene, pentru a înlocui aeronavele P-72A cu rază mai scurtă de acțiune și nu echipate cu ASW, care a fost achiziționată ca o capacitate de supraveghere maritimă neprețuită. Potrivit DPP, finanțarea inițială este pentru două noi platforme.

Contracararea amenințărilor emergente

Cele mai recente amenințări și lecțiile învățate în misiuni operaționale și situații de criză, cum ar fi Marea Roșie și Marea Neagră, au declanșat lansarea unei capabilități maritime de contracarare a sistemului aerian fără pilot (C-UAS). Aceasta include atât arme convenționale, cât și arme cu energie directă, cu o cerere de 194 de milioane de euro, dintre care 80 deja alocate în perioada 2024-29. Marina italiană dorește, de asemenea, să-și consolideze capacitățile de apărare cibernetică cu un program multianual de 90 de milioane de euro, din care 19 deja alocate (2024-29). Între timp, o altă cerință cheie este o rețea de instruire digitală distribuită pentru a oferi scenarii sintetice cele mai reprezentative, conectând atât simulatoarele, cât și sistemele reale. Un contract inițial este așteptat foarte curând, cu 121 de milioane rezervate pentru program.

Domeniu subacvatic

Cu noul DPP, Ministerul Apărării italian a lansat, de asemenea, un program de cercetare și dezvoltare pentru așa-numitele tehnologii emergente și disruptive (EDT) în domeniul subacvatic, constând în studii pentru explorarea capacităților UUV-urilor în sectorul de informații, supraveghere și recunoaștere (ISR), prin utilizarea modulelor personalizabile. Apărarea a relansat, de asemenea, ceea ce se așteaptă a fi un program național condus de industrie pentru a dezvolta o familie de vehicule subacvatice autonome mari (LAUV) pentru a desfășura operațiuni ASW, de supraveghere și de colectare a datelor în sprijinul proiecției forțelor de pe mare. Același efort binațional anterior, care a fost anulat în 2023, a solicitat 254,3 milioane într-un interval de timp de 13 ani. Cu un alt efort, noul DPP lansează programul de dezvoltare a unui sistem integrat de asigurare a protecției și supravegherii infrastructurilor subacvatice, a cărei primă spirală se referă la reînnoirea capacităților de sondaj cu UUV.

Odată cu înființarea Clusterului Național Subacvatic sau PNS (Polo Nazionale della Subacquea) în decembrie 2023 sub conducerea Marinei italiene, reunind industrii, mediul academic, cercetarea, actorii guvernamentali și militari, Italia a lansat o strategie generală pentru a se ocupa de protecția infrastructurilor subacvatice, cu activități coordonate de cercetare și dezvoltare.

Componenta subacvatică actuală cu echipaj uman a primit, de asemenea, finanțarea inițială (90 de milioane) pentru modernizarea la mijlocul duratei de viață (MLU) a celor patru U212A din clasa Todaro și prelungirea duratei de viață (SLE) a celor două submarine din clasa Sauro, continuând în același timp să sprijine cele două bărci din clasa Sauro. Noul DPP a rezervat, de asemenea, 45 de milioane pentru MLU al navei de reaprovizionare Etna. Lansarea activităților de reînnoire a submarinelor și a submarinelor sunt planificate să fie lansate după perioada 2024-26.

Pe lângă punerea în aplicare a capacităților navale cu aripă fixă, după finalizarea livrărilor platformelor NHIndustries NH90 în ASW/AsuW și a sprijinului de transport/amfibiu în septembrie 2023, Marina italiană urmărește cu fermitate sprijinul în serviciu și proiectele actualizate pentru aceste elicoptere și flota EH-101. Această din urmă platformă este în centrul unui program extins MLU, care a primit finanțare suplimentară, deși nu au fost furnizate informații cu privire la calendarul său. Platformele aeriene fără pilot sunt, de asemenea, în centrul unui program de achiziții în mai multe faze care cuprinde finanțare suplimentară începând cu 2024, începând cu achiziționarea sistemelor Boeing Insitu ScanEagle și integrarea lor continuă pe platformele FREMM, care vor fi urmate de Leonardo AWHero pentru alte clase de nave și platforme hibride VTOL.

Nave noi de suprafață

Noul DPP a confirmat, de asemenea, finanțarea de 2 miliarde pentru achizițiile și sprijinul logistic și în serviciu al celor două FREMM EVO furnizate de societatea mixtă Orizzonte Sistemi Navali între Fincantieri și Leonardo, în cadrul unui contract atribuit în iulie 2024. Cele două platforme vor fi echipate cu același sistem de luptă CMS, suită de senzori centrați pe Leonardo DBR (Dual Band Radar) și arme de rachete ale PPA (mai bine cunoscute sub numele de Multi-purpose Combat Ships, MCS) și LHD Trieste. Fiind primele nave ale Marinei italiene care vor fi echipate cu o suită EW îmbunătățită de ELT Group, inclusiv capabilități de contracarare UAS, aceste platforme se vor adăuga celor zece fregate, dintre care ultimele două urmează să fie livrate în 2025, lărgind flota de nave de escortă echipate pentru operațiuni ASW.

Fonduri suplimentare sunt, de asemenea, alocate pentru noile programe OPV și MMPC (Offshore Patrol Vessel & Multi-Modular Patrol Corvette) și MCMV. Primul se referă atât la OPV (PPX), dintre care primele patru (din șase) sunt finanțate și tăierea oțelului a fost sărbătorită în septembrie 2024 pentru prima navă, cât și la platformele MMPC, al căror program internațional este gestionat de OCCAR. La sfârșitul lunii iulie 2024, NAVARM a atribuit unui consorțiu industrial condus de Intermarine și care include Leonardo, un contract de 1,6 miliarde pentru achiziționarea a cinci MCMV-uri de nouă generație fabricate în materiale compozite de 1.300 de tone pentru a transporta o cutie de instrumente de sisteme fără pilot. Tranzacția include, de asemenea, opțiuni nedezvăluite pentru 1 miliard, despre care Naval News a înțeles că se referă la trei platforme suplimentare de același tip. Programul general MCMV include patru nave suplimentare pentru un total de 12, pentru care nu au fost furnizate detalii. Între timp, serviciul a finalizat MLU MCMV din clasa Gaeta în funcțiune, oferind în același timp capabilități îmbunătățite de război pe fundul mării cu achiziționarea de AUV-uri HUGIN 3000 suplimentare într-o soluție containerizată care urmează să fie integrată pe MCMV și, eventual, pe alte platforme.

Programul PPA/MSC gestionat de OCCAR, potrivit DPP, a primit finanțare pentru modernizarea navelor în serviciu la cele două platforme configurate complet, dintre care prima a fost livrată în octombrie 2024. NAVARM a lansat un upgrade tehnologic numit PPA 2.0 fără a oferi informații suplimentare, precum și extinderea activităților de suport până în anul 2040.

Ministerul Apărării italian continuă, de asemenea, să sprijine dezvoltarea programului Horizon MLU pentru cele două distrugătoare AAW (război antiaerian) din clasa Doria și sistemul său de rachete de apărare zoneală PAAMS NG (New Generation) bazat pe MBDA Aster Block 1NT și noi senzori alături de sistemele de platformă, pe lângă dezvoltarea și achiziționarea de distrugătoare AAW de generație următoare în cadrul programului DDX pentru un total de patru nave. cu finanțare suplimentară.

Naval News a înțeles că programul DDX va fi lansat în lunile rămase din 2024, începând cu studii privind evoluțiile tehnologice cheie, în timp ce contractul pentru dezvoltarea și producția noii platforme, a cărui proiectare a evoluat mai recent pe baza celor mai recente operațiuni și amenințări, este de așteptat să fie atribuit în 2025. Acestea vor înlocui cele două platforme îmbătrânite din clasa Admiral, ale căror Luigi Durand de la Penne a fost retras în septembrie 2024. Între timp, cele două PPA/MSC Full cu capabilități AAW extinse pot oferi un înlocuitor până când noile DDX vor fi disponibile.

Cu toate cele patru platforme U212 NFS (Near Future Submarine) sub contract și primele două în construcție sub conducerea OCCAR, programul a depășit, de asemenea, o altă etapă cheie în iunie anul trecut cu activarea propunerii de schimbare inginerească pentru integrarea unui sistem de baterii cu litiu dezvoltat și construit în Italia. După cum s-a anticipat, NAVARM va lansa studiile de reducere a riscurilor pentru navele din clasa U212A MLU și Fourth Batch Sauro, pentru a menține o flotă de opt submarine înainte de a o extinde cu o platformă mai mare, dacă finanțarea permite.

Pe lângă LHD Trieste, care se așteaptă să fie livrat luna aceasta (noiembrie 2024), devine cea mai mare navă care intră în serviciu cu Marina italiană, DPP subliniază, de asemenea, sprijinul continuu pentru noile trei LPD care urmează să fie proiectate și construite în cadrul programului LXD.

Ministerul Apărării și Marina continuă să sprijine dezvoltarea unui atac în adâncime alături de noi capabilități de rachete antinavă. În cadrul unui acord între două națiuni, Italia se așteaptă la dezvoltarea în continuare a sistemului de arme francez MBDA Naval Cruise Missile/Missile de Croisiére Naval (NCM/MdCN) pentru armarea platformelor de suprafață și subacvatice, în timp ce lucrează pentru a se alătura programului FC/ASW franco-britanic. Între timp, Marina italiană urmărește dezvoltarea programului de rachete anti-navă/atac terestru MBDA Italia cu rază lungă de acțiune Teseo Mk2E, alături de versiunea națională Marte ER care urmează să fie lansată de pe elicopterele NH90 și EH101.

Ministerul Apărării italian continuă să îmbunătățească armele în serviciu și să achiziționeze noi arme din familia Aster, inclusiv modelul Block 1NT și studiază potențiala integrare a MBDA Italy CAMM ER, deja achiziționat atât de Forțele Aeriene, cât și de Marina.

Potrivit DPP, un buget consistent a fost pus deoparte pentru reaprovizionarea munițiilor și contramăsurilor, alături de achiziționarea de loturi suplimentare de muniție ghidată Vulcano de 127 mm, în timp ce 76 Vulcano finalizează calificarea.

În timp ce prima navă de sprijin logistic Vulcano (LSS) a primit prelungirea sprijinului până în 2040, DPP oferă 500 de milioane suplimentare pentru programul pentru o a treia construcție navală LSS, alături de deja menționata Etna MLU. Documentul de planificare oferă finanțare suplimentară pentru achiziționarea de sisteme cheie asociate și sprijin pentru programul SDO-SuRS, care vizează o navă de sprijin pentru forțele speciale și scafandri, pe lângă submarinele în operațiuni de salvare în pericol, care urmează să fie livrată de șantierul naval T. Mariotti în 2026. În paralel, DRASS și Saipem lucrează pentru a furniza pachetul complet de salvare submarină, inclusiv vehiculul de salvare de nouă generație. De asemenea, au fost furnizate fonduri suplimentare pentru finalizarea noilor echipamente și sprijin pentru navele hidro-oceanografice (NIOM) și lansarea programului UBOS pentru achiziționarea unei noi nave subacvatice de curățare, cercetare a fundului și recuperare a materialului. În timp ce NIOM este conceput pentru activități de cercetare hidro-oceanică în regiunile mediteraneene și arctice, aceasta din urmă platformă, împreună cu SDO-SuRS și UBOS, sunt echipate pentru a sprijini operațiunile subacvatice, extinzând flota de platforme dedicate supravegherii și protejării apelor și infrastructurilor subacvatice naționale și exclusive. Cu toate acestea, Ministerul Apărării și Marina italiană studiază o nouă platformă dedicată acestei misiuni. Serviciul sprijină, de asemenea, aplicarea forțelor speciale și a unităților de scafandri sub comanda COMSUBIN, pe lângă reînnoirea navelor de sprijin.

DPP evidențiază, de asemenea, programul comun dintre armată și marină pentru noul vehicul blindat amfibiu 8×8 sau VBA (Veicolo Blindato Anfibio) bazat pe SUPERAV by IDV (Iveco Defence Vehicles) pentru Brigada Marină San Marco a Marinei și regimentul Lagunari al Armatei pentru a înlocui actualele AAV-7A1 și a sprijini Proiecția Forței Naționale de pe mare. Primul vehicul produs pentru Marina italiană a fost prezentat serviciului și Direcției pentru Armamente Terestre a Ministerului Apărării pe 15 octombrie.

Totodată, sunt finanțate activități de modernizare pentru rețeaua de coastă de radare și senzori distribuiți în principal de-a lungul granițelor naționale maritime sudice.

De la sfârșitul anului 2023, NAVARM a lansat reînnoirea flotei de nave de sprijin multirol de coastă prin achiziționarea primelor două platforme care au o gamă largă de misiuni cu dublă utilizare, alături de primul lot de patru bărci de antrenament pentru Academia Navală și prima tranșă de patru noi remorchere.

Ministerul Apărării italian finanțează, de asemenea, sprijinul atât pentru flotele de nave în serviciu, cât și pentru submarine, oferind 583 de milioane de dolari la bugetul actual, precum și infrastructurile pentru operațiuni, cazarea personalului, întreținerea navelor și adăpostirea, care au mare nevoie de reînnoire pentru a oferi servicii și cazări mai bune pentru cele mai noi nave mai mari.

Programe pe termen mai lung

DPP 2024-2026 oferă o imagine de ansamblu actualizată a programelor care trebuie finanțate în viitor, inclusiv aeronava maritimă multimisiune (M3A) pentru o platformă ASuW/ASW cu rază lungă de acțiune, modernizarea la mijlocul perioadei de viață și noile platforme subacvatice, nava de sprijin submarin cu rază lungă de acțiune (LRSSS) și o navă de comandă și sprijin pentru contramăsuri împotriva minelor (MCCS), platforma Joint Maritime Multi-mission System (J3MS) pentru colectarea de date de informații strategice, modernizarea la mijlocul de viață a portavionului Cavour împreună cu finalizarea Future Combat Naval System (FCNS) și înlocuirea navelor de patrulare din clasa Esploratore desfășurate în sprijinul Forței Multinaționale și Observatorilor ONU (MFO) în Marea Roșie, împreună cu finalizarea programelor raportate mai sus.

Între timp, o altă cerință cheie este o rețea de instruire digitală distribuită pentru a oferi scenarii sintetice cele mai reprezentative, conectând atât simulatoarele, cât și sistemele reale. Un contract inițial a fost atribuit OSN pe 22 octombrie, în timp ce 121 de milioane au fost puse deoparte pentru întregul program.

Sursa: https://www.navalnews.com/naval-news/2024/10/italys-dpp-2024-2026-strengthening-of-italian-navy-and-maritime-related-programmes/

Companie turcă dezvăluie sistemul Arida-M Counter-Kamikaze USV – Naval News -24.10.2024

Compania turcă de soluții de apărare Anadolu Robotik a prezentat soluția de vehicule de suprafață fără pilot “Arida-M” la târgul industriei de apărare SAHA EXPO din Istanbul.

Tayfun Ozberk 24 oct. 2024

La SAHA EXPO 2024, Naval News a vizitat standul Anadolu Robotik și a discutat despre soluția lor inovatoare pentru vehiculele de suprafață fără pilot (USV) anti-kamikaze. Cunoscut sub numele de “Arida-M”, acest sistem inovator este conceput pentru a detecta și intercepta USV-urile kamikaze care vizează combatanții navali, oferind un nou nivel de protecție pentru activele maritime critice.

USV “Muhafız”: Nucleul Arida-M

Sistemul USV anti-kamikaze Arida-M constă din USV-uri MUHAFIZ, sistem EO și stație de control (captură de ecran din videoclipul lui Anadolu Robotik)

În centrul sistemului Arida-M se află USV-urile “Muhafız” (care înseamnă “Gardă” în engleză), care au sarcina de a detecta și intercepta USV-urile ostile. Fiecare USV Muhafız este o navă mică, de 4,5 metri lungime, cu o lățime de 1,3 metri și un deplasament de o tonă. În ciuda dimensiunilor lor compacte, aceste nave transportă o sarcină utilă de până la 30 de kilograme, inclusiv senzori și sisteme de comunicații, ceea ce le face o forță puternică împotriva amenințărilor.

Propulsate de motoare diesel și jeturi de apă, USV-urile Muhafız pot atinge viteze de peste 50 de noduri și sunt operaționale în condiții de mare până la starea de mare 4. Echipate cu senzori electro-optici (EO), aceste USV-uri sunt capabile atât să detecteze potențialele amenințări, cât și să evite obstacolele. Încărcătura explozivă, montată la prova bărcii, constă în 50 de kilograme de explozibili concepute pentru a neutraliza navele inamice la impact.

Arhitectura sistemului: detectare și implicare

Sistemul Arida-M este format din mai multe componente critice: un centru de control, un senzor electro-optic cu infraroșu cu rază lungă de acțiune și USV-urile Muhafız. Rolul principal al sistemului este de a securiza activele strategice, atât fixe (cum ar fi porturile și facilitățile de coastă), cât și platformele mobile (inclusiv navele), împotriva amenințărilor maritime asimetrice. Folosește o strategie de detectare și răspuns pe mai multe niveluri pentru a se apăra împotriva amenințărilor precum USV-urile kamikaze, bărcile mici și chiar minele navale în derivă.

Arida-M operează prin desfășurarea USV-urilor Muhafız fie de pe o navă de război, fie de la facilități de la țărm. Odată ajuns în zona misiunii, sistemul îmbunătățește conștientizarea situației prin radar, sisteme electro-optice și canale de comunicații. Acesta evaluează mediul de amenințare și angajează ținte ostile atunci când este necesar, asigurându-se că securitatea este menținută în conformitate cu protocoalele predefinite.

Progresul dezvoltării și parteneriatele

Deși Arida-M este încă în curs de dezvoltare, Anadolu Robotik a început deja să testeze conceptul folosind modele la scara 1/30 pe mare. Testele pe mare la scară largă sunt așteptate să înceapă în termen de trei luni, marcând un pas semnificativ către desfășurarea operațională.

În plus, Anadolu Robotik a încheiat un parteneriat cu compania de apărare turcă Sekiz Altmis pentru a furniza sisteme de comunicații pentru USV-urile Muhafız. Navele sunt echipate cu sisteme de comunicații RF și prin satelit, iar comunicarea LTE poate fi adăugată în funcție de nevoile clienților.

Funcția principală a sistemului Arida-M este de a proteja activele maritime strategice. Fie că protejează porturi, instalații de coastă sau nave militare, sistemul oferă o apărare robustă împotriva unei game largi de amenințări asimetrice. Pe măsură ce aceste teste continuă, Arida-M are potențialul de a deveni o soluție revoluționară atât pentru clienții turci, cât și pentru cei internaționali, oferind protecție avansată într-un peisaj de amenințări în evoluție rapidă.

Opinia autorului

Eficacitatea USV-urilor kamikaze a fost demonstrată în timpul atacurilor Ucrainei în războiul Rusia-Ucraina. Această dezvoltare a modificat semnificativ paradigmele războiului naval, deoarece navele de război de miliarde de dolari au fost provocate de USV-uri kamikaze relativ ieftine, dar devastatoare, de un sfert de milion de dolari.

Aceste incidente au subliniat nevoia urgentă de soluții inovatoare pentru a contracara astfel de amenințări. În timp ce sistemele de arme ghidate și neghidate au fost folosite până acum, în cazul atacurilor de roi la scară largă, canalele de tragere și sistemele de arme ale navelor sunt susceptibile de a fi copleșite. Acest lucru a evidențiat necesitatea unor noi abordări de apărare împotriva tacticilor de roi UAV și USV.

În acest peisaj în evoluție, războiul robotic se remarcă ca o tehnologie promițătoare pentru viitor. USV-urile anti-kamikaze susținute de inteligență artificială oferă un mare potențial pentru detectarea timpurie și interceptarea acestor amenințări. Atunci când sunt combinate cu sistemele de arme ghidate și neghidate existente ale unei nave, aceste soluții robotice ar putea forma o strategie de apărare pe mai multe niveluri, neutralizând eficient amenințarea înainte ca aceasta să poată provoca daune.

Deși este încă în dezvoltare, sistemul anti-kamikaze Arida-M reprezintă un pas semnificativ înainte în abordarea acestei provocări. Acesta pune bazele unor contramăsuri și mai avansate și inovatoare în viitor, pe măsură ce marinele din întreaga lume se pregătesc pentru următoarea generație de amenințări maritime.

Sursa: https://www.navalnews.com/naval-news/2024/10/turkish-company-unveil-arida-m-counter-kamikaze-usv-system/

Singapore pune chila primei nave de luptă multirol – Naval News – 25.10.2024

Așezarea chilei navei de luptă multirol (MRCV) marchează o etapă majoră în construcția primei dintre cele șase “nave-mamă drone” ale Marinei Republicii Singapore.

Constructorii navali din Singapore ST Engineering au pus chila pentru primul MRCV pe 22 octombrie, marcând “nașterea” primei nave dintr-o nouă clasă de nave pentru Marina Republicii Singapore.

Piatra de hotar a fost marcată cu o ceremonie la șantierul naval unde se construiește MRCV, cu secretarul permanent pentru dezvoltare al Ministerului Apărării din Singapore, Melvyn Ong, invitatul de onoare. Ca parte a ceremoniei, Ong a activat o macara care cobora o secțiune a corpului MRCV pentru a fi unită ca parte a chilei și i s-a alăturat șeful Marinei din Singapore, contraamiralul Sean Wat, pentru a plasa monede pe chilă în timpul “ceremoniei monedelor”.

În discursul său, Ong a recunoscut eforturile comunității de tehnologie de apărare și ale echipelor de proiect MRCV pentru atingerea acestei etape:

“Văzând aceste blocuri de chilă așezate și cât de mare va fi nava în cele din urmă, aduce în evidență importanța capacităților ST Engineering – în special marine și electronice. Construirea unei nave de război de această dimensiune și complexitate, cu capabilități în premieră mondială, este fără precedent în istoria noastră comună. Sunt sigur că ST și ceilalți parteneri ai noștri din industria de apărare vor continua să ofere cea mai mare valoare acestui program și dezvoltării capabilităților SAF. MRCV poate fi primul, dar nu va fi ultimul proiect de o asemenea complexitate”.

Alți oficiali și invitați prezenți la ceremonie au inclus domnul Tan Leong Peng, președintele diviziei marine a ST Engineering; Ng. Chad-Son, director executiv al Agenției pentru Știință și Tehnologie a Apărării, agenția de cercetare și achiziții militare din Singapore; Aspiranții Marinei Republicii Singapore în curs de instruire, precum și reprezentanți ai cartierului general al Flotilei a 8-a, unitatea Marinei Republicii Singapore care va opera MRCV-urile.

ST Engineering a fost contractată în martie 2023 pentru a construi șase MRCV pentru Marina Republicii Singapore, Saab Kockums din Suedia și Odense Maritime Technology din Danemarca colaborând la proiect într-o fuziune a propunerilor lor inițiale. Ceremonia de tăiere a oțelului pentru prima navă din clasa întâi a avut loc în luna martie a acestui an.

O redare a MRCV (Marina Republicii Singapore)

MRCV-urile vor înlocui cele șase corvete din clasa Victory aflate în prezent în serviciu cu Marina Republicii Singapore, cu un accent mai mare pe capacitățile MRCV-urilor ca “nave-mamă” pentru sisteme autonome și fără echipaj decât sistemele de arme convenționale. Deși Marina nu a dezvăluit multe detalii despre specificațiile și echipamentele care urmează să fie instalate, Naval News a aflat în timpul expoziției IMDEX din 2023 că MRCV-urile sunt de așteptat să deplaseze 8.000 de tone și vor avea un echipaj de aproximativ 80 de marinari.

În plus, următoarele sisteme sunt setate să fie instalate pe nave:

Tunul naval de 76 mm al lui Leonardo în varianta STRALES
Rachetele de apărare aeriană VL MICA NG și Aster B1 NT ale MBDA
ST Engineering / Rachete anti-navă IAI Blue Spear
Radar multifuncțional SeaFire de la Thales
Sistemul PASEO XLR EO/IR de la Safran
Sistemul de lansare a momelilor NGDS de la Safran

Sursa: https://www.navalnews.com/naval-news/2024/10/singapore-lays-keel-of-first-multi-role-combat-vessel/

MS DAILY BRIEF – Ro

Israelul afirmă că atacurile asupra Iranului sunt complete-videoclipul permite sonor si comenzi

MS DAILY BRIEF 26 OCTOMBRIE 2024

Unele informatii sunt prezentate atunci cand avem posibilitatea din mai multe surse