27 Septembrie 2023
| Forumul Securității Maritime are plăcerea de a vă pune la dispoziție un produs de sinteza zilnic, sub forma unui newsletter, prin care vă prezentăm cele mai relevante evenimente și informații referitoare problematica domeniului naval, cu preponderență cele legate de securitatea maritima dar și alte domenii conexe. Acesta dorește să prezinte o evaluare clară și concisă a celor mai recente și relevante știri despre spațiul menționat, cu trimiteri la sursele de informare. Sperăm că acest newsletter se va dovedi a fi o sursă utilă pentru dumneavoastră, oferind o perspectivă cuprinzătoare despre contextul complicat al domeniului, atât pentru specialiști, cât și pentru oricine este interesat de dinamica evenimentelor din domeniu securității navale. |
MS DAILY BRIEF 27 Septembrie 2023
Cuprins
Operația “Capcana Crabului”. 9
Ucraina a lansat peste o sută de atacuri aeriene asupra Crimeei 12
Oligarhii greci fac miliarde de pe urma războiului din Ucraina. Cum au ajuns în slujba lui Putin. 15
Atacul rusesc asupra porturilor dunărene: depozite și zeci de camioane avariate, există răniți 23
Ucraina, împreună cu UE, va lucra la dezvoltarea infrastructurii Dunării 24
SUA oferă Poloniei un împrumut rar de 2 miliarde de dolari pentru modernizarea armatei 25
Cellula Robotics inițiază teste pe mare ale sistemului său Solus-XR.. 26
HENSOLDT furnizează Pazei de Coastă a SUA radare navale. 27
Categoria: Echipamente contra UAS. 27
Marea Neagră și Albastră. Războiul a sosit în Crimeea. 28
Franța și Republica Moldova negociază un acord de apărare. 33
Actualizare din Ucraina | Ucraina este pregătită pentru un atac major în sudul țării | Rusia în panică-Prezentare video
Kremlinul a difuzat imagini în care apare comandantul Flotei Rusiei la Marea Neagră, care ar fi supraviețuit atacului Storm Shadow din Sevastopol-26 sep 2023
Televiziunea rusă de stat a difuzat marţi un material video în care amiralul Viktor Sokolov, comandantul Flotei Rusiei la Marea Neagră, apare luând parte prin videoconferinţă la o întâlnire a liderilor apărării, la o zi după ce forţele speciale ucrainene au anunţat că l-au ucis.
După ce au apărut informații despre despre lichidarea comandantului Flotei Mării Negre a Federației Ruse, viceamiralul Viktor Sokolov, Kremlinul a încercat să demonstreze că este în viață.
În imaginile şi înregistrările făcute publice de Ministerul Apărării, Sokolov apare, într-o imagine separată pe panoul principal, ca unul dintre comandanţii de flotă care se alătură prin videoconferinţă la o reuniune în persoană a ministrului apărării, Serghei Şoigu şi a altor şefi ai armatei, însă nu vorbeşte.
Nu este clar când a fost filmat materialul. Forţele speciale ucrainene au anunţat luni că Sokolov a fost ucis, alături de alţi 33 de ofiţeri, într-un atac cu rachete al Ucrainei asupra sediului Flotei Ruse de la Marea Neagră, din Sveastopol.
Între timp, oficialii ucraineni au spus că investighează informațiile rușilor conform cărora comandantul Flotei Mării Negre ar fi în viață, scrie LB.
Mai mult, ministrul ucrainean al apărării a refuzat să confirme sau să infirme dacă Viktor Sokolov, a fost ucis în atacul de la Sevastopol, arată Christiane Amanpour, pe canalul său de Twitter.
Cu toate acestea, înregistrarea întâlnirii a provocat mai multe întrebări. Profesorul Michael Clarke, analist pentru apărare și securitate, a analizat filmările pentru Sky News.
“Ne-am uitat la videoclip, nu este foarte clar și imaginile se tot schimbă. Persoana din videoclip seamănă cu Sokolov și ar putea fi el, dar nu este o potrivire exactă. Ar putea fi Sokolov, uitându-se la fotografiile sale anterioare. Pe de altă parte, încă nu există dovezi că acest videoclip este de fapt actualizat.
Există o mulțime de dovezi că Sokolov chiar se afla în clădirea care a fost lovită de două de rachete Storm Shadow vineri. Deci este posibil ca Sokolov să fie în viață. Dar cred că rușii vor trebui să ofere dovezi mai convingătoare decât acestea dacă vor să fie luați în serios în această problemă anume”, spune Clark.
În opinia sa, încercarea Kremlinului de a furniza astfel de dovezi că Sokolov nu a fost lichidat este ciudată. “Și este ciudat că au creat un videoclip destul de vag și l-au lăsat pe seama publicațiilor să încerce să afle cine ar putea fi. Au încercat să trimită un mesaj nu în totalitate clar”, a adăugat expertul.
Racheta căzută anul trecut pe teritoriul Poloniei, trasă de un sistem ucrainean. Presa poloneză: Autorităţile de la Kiev nu au cooperat-26 sep 2023
O comisie de acheta formata din experti militari a ajuns la concluzia că proiectilul care a provocat moartea a două persoane în localitatea poloneză Przewodow, anul trecut, a fost o rachetă lansata de un sistem ucrainean de aparare antiaerienă, trasa in timpul unui atac rusesc, a relatat pe 26 septembrie ziarul polonez Rzeczpospolita, citând surse oficiale de la Varsovia.
La 15 noiembrie 2022, o rachetă a căzut în zona unei societăţi agricole care se afla foarte aproape de graniţa Poloniei cu Ucraina, iar două persoane şi-au pierdut viaţa. În acea zi, forțele ruse au efectuat un atac masiv împotriva Ucrainei, lansând aproximativ 100 de rachete care vizau elemente ale infrastructurii energetice.
Suspiciunile că o rachetă lansată de armata rusă a lovit teritoriul Poloniei au alimentat temerile că războiul din Ucraina ar putea să se transforme într-un conflict mai amplu între NATO și Rusia. De precizat că la alimentarea acestor teorii au pus umărul şi unele structuri militare ucrainene, în special cele din zona serviciilor de informaţii.
Potrivit surselor ziarului Rzeczpospolita, experții polonezi din cadrul Parchetului General de la Varşovia au negat “categoric” posibilitatea ca Rusia să fi lansat racheta. Aceștia ar fi identificat proiectilul ca fiind o rachetă antiaeriană S-300 5-W-55 lansată de pe teritoriul Ucrainei.
În timp ce Rusia încerca să lovească o termocentrală de lângă Lviv, Ucraina ar fi lansat două rachete cu o rază de acțiune de 75-90 de kilometri pentru a intercepta atacul. Potrivit raportului, una dintre ele a lovit racheta rusă, în timp ce cealaltă a căzut accidental pe teritoriul Poloniei.
Purtătorul de cuvânt al Parchetului de la Varsovia, Lukasz Lapczynski, a confirmat într-un comentariu pentru Rzeczpospolita că experții au furnizat într-adevăr concluziile lor cu privire la incident, dar acestea rămân confidențiale.
Lapczynski a adăugat că Polonia a trimis Ucrainei o cerere de asistență juridică și așteaptă un răspuns.
În noiembrie 2022, președintele Poloniei, Andrzej Duda, a anunțat că, potrivit anchetei în curs, proiectilul a fost identificat ca fiind o rachetă de apărare antiaeriană ucraineană. Cu toate acestea, el a subliniat că Rusia este în cele din urmă vinovată pentru tragedie.
Kievul a negat că incidentul a fost cauzat de o rachetă ucraineană, dar a confirmat că forțele sale au încercat să intercepteze un proiectil rusesc în apropierea și în perioada în care a avut loc incidentul cu racheta cazuta pe teritoriul Poloniei.
Deși secretarul Consiliului ucrainean pentru Securitate Națională și Apărare, Oleksii Danilov, a îndemnat la o examinare comună a incidentului, sursele Rzeczpospolita au afirmat că Ucraina “nu a pus încă nicio informație la dispoziția Poloniei”.
Forţele Armate Ucrainene au testat drona subacvatică Marichka cu un focos care cântărește aproximativ 200 kg –26 sep 2023
Forţele Armate Ucrainene au testat, pentru a doua oară, funcționalitatea dronei subacvatice (UUV) Marichka. Sursa foto: AMMO UKRAINE.
Forţele Armate Ucrainene au testat, pentru a doua oară, funcționalitatea dronei subacvatice (UUV) Marichka, cu o greutate a focosului de aproximativ 200 de kilograme. Ieri, pe reţelele de socializare, a fost publicat un scurt material video cu momentul în care drona subacvatică ucraineană Marichka este lansată la apă.
Marichka este un sistem dezvoltat de grupul de ingineri voluntari AMMO UKRAINE cu ajutorul unor donații. Surse media ucrainene susțin că valoarea aproximativă a UUV-ului este de aproximativ 16 milioane UAH, ceea ce echivalează cu 433.000 de dolari.
Grupul de ingineri voluntari AMMO UKRAINE susţine că a reunit în cadrul proiectului pentru dezvoltarea acestei drone cei mai buni ingineri de vehicule fără pilot și alți experți în domeniu.
La 23 august 2023, a fost publicat primul material video cu noua dronă subacvatică kamikaze a Ucrainei, denumită “Marichka”. Potrivit imaginilor, Marichka este un vehicul subacvatic fără pilot (UUV) cu o lungime de 6 metri și o rază de acțiune de aproximativ 1.000 de kilometri.
O caracteristică importantă a dronei Marichka va fi capacitatea de a trece neobservată de sistemele de război electronic ale armatei ruse.
În ceea ce privește scopurile utilizării dronei subacvatice, grupul AMMO UKRAINE a făcut referire la cele mai importante: aruncarea în aer a navelor de război ale Flotei rusești din Marea Neagră, distrugerea fortificațiilor militare aflate în zona de coastă și a pilonilor de pod. ”Submarinul” fără pilot Marichka va putea, de asemenea, să efectueze misiuni de recunoaștere. Capacitatea de încărcare utilă și alte detalii tehnice ale dronei nu sunt încă cunoscute.
Ucraina a inaugurat o nouă eră a războiului naval prin desfășurarea de drone de suprafață kamikaze împotriva navelor de război rusești în Marea Neagră. Primul atac din toamnă anului 2022 a fost un șoc pentru ruşi.
După primul atac, Ucraina a mărit raza de acțiune a dronelor kamikaze și a atacat bazele navale din Crimeea. Rusia a dezvoltat unele măsuri împotriva dronelor kamikaze, cum ar fi măsuri de tip ”hard-kill”, dar recentele atacuri asupra navei de desant rusești și a petrolierului au dovedit că măsurile nu sunt suficiente pentru a asigura securitatea activelor rusești.
Dronele subacvatice sunt și mai periculoase pentru navele rusești, deoarece nu pot fi detectate de sistemul de supraveghere rusesc.
În plus, Marichka va lovi navele sub linia de plutire, ceea ce poate fi și mai distructiv pentru navele de război. Un roi de drone subacvatice kamikaze este foarte greu de interceptat.
Ne putem așteptat ca eficiența dronei Marichka să fie testată pe navale Flotei ruse din Marea Neagră, în viitorul apropiat, pe măsură ce războiul continuă.
Pas mare către F-35: România va achiziționa în total 48 de avioane F-35, dar în două faze. Vor fi 3 escadrile de generația a V-a-26 sep 2023
Linia de producție a F-35 Lightning II. Foto: Lockheed Martin
Potrivit unui document, Ministerul Apărării a cerut în mod oficial acordul Parlamentului pentru a începe programul de achiziție a 32 de avioane de luptă F-35 din Statele Unite, potrivit unor surse DefenseRomania. Inițiativa va beneficia de o finanțare de 6,5 miliarde de dolari. Decizia de a cumpăra avioane americane de ultimă generație a fost luată în timpul unei reuniuni a Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT) din aprilie.
Programul aprobat de CSAT prevede achiziționarea in doua etape pentru F-35. Două escadrile (32 de avioane) vor fi achiziționate în prima fază, iar o escadrilă (16 avioane) va fi achiziționată în cea de-a doua fază.
Cele 6,5 miliarde de dolari vor fi cheltuite pentru avioane, motoare, sprijin logistic, pregătirea piloților și a personalului tehnic și simulatoare de zbor.
Amintim că, la începutul lunii august, MApN a trimis Parlamentului României cererea de aprobare pentru achiziționare în etapa inițială a 32 de avioane de luptă multi-rol generația a V-a de tip F-35. Costul estimativ al programului este de 6.5 miliarde de dolari.
La momentul respectiv, Ministrul apărării, Angel Tîlvăr, a precizat că ,,se face primul pas pentru dotarea Forțelor Aeriene Române cu o capabilitate de ultimă generație care va oferi României un statut consolidat în arhitectura de securitate pe Flancul Estic și în regiunea Mării Negre”.
România a făcut primii pași oficiali către F-35 Lightning II, după ce la începutul lunii aprilie Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT) a aprobat ”concepției de realizare a capabilității operaționale de apărare aeriană cu avioane multirol de generația a V-a”.
În prezent după retragerea avioanelor MiG-21 din serviciu România operează o escadrilă de F-16 Fighting Falcon formată din 17 avioane achiziționate din Portugalia.
Au fost achiziționate și 32 de avioane F-16 AM/BM norvegiene, în configurație M6.5.2, iar contractul include și motoare de rezervă și suport logistic. Acestea urmează să ajungă în țară în următoarea perioadă.
Și prima escadrilă achiziționată din Portugalia și celelalte două care vor veni din Norvegia sunt trecute prin programul Mid-Life Update (MLU) Block 15.
Turcia așteaptă primul pas al SUA în direcția F-16. Erdogan: Vom aproba aderarea Suediei la NATO după ce SUA deblochează acordul privind avioanele F-16-26 sep 2023
Avioane F-16 ale Turciei. Foto: Ministerul Apărării de la Ankara
Turcia a semnalizat deja că nu are de gând să ratifice aderarea Suediei la NATO decât după ce Statele Unite vor aproba vânzarea de avioane F-16 către Ankara.
Parlamentul turc va putea ratifica cererea Suediei de aderare la NATO, doar în funcție de decizia administrației americane privind vânzarea aeronavelor F-16 către Turcia, le-a transmis jurnaliștilor președintele turc Recep Tayyip Erdogan.
Erdogan a declarat că ministrul turc de externe Hakan Fidan și secretarul de stat american Anthony Blinken au discutat despre ratificarea de către Turcia a cererii Suediei de a adera la NATO săptămâna trecută la New York.
Potrivit lui Erdogan, administrația SUA leagă decizia de a vinde avioane de luptă Turciei cu ratificarea cererii Suediei. În același timp, Erdogan a subliniat că ratificarea cererii Suediei la NATO rămâne la latitudinea parlamentului turc.
“Dacă ei (SUA) își țin promisiunile, parlamentul nostru își va ține și propria promisiune. Parlamentul turc va avea ultimul cuvânt cu privire la aderarea Suediei la NATO”, a spus el.
Trebuie menționat că Ankara a cerut SUA, încă din octombrie 2021, să-i aprobe vănzarea de avioane F-16. Acordul de 6 miliarde de dolari include vânzarea a 40 de avioane, precum și kituri pentru modernizarea a 79 de avioane de luptă aflate deja în serviciu cu Forțele Aeriene Turce. Totuși, în Congresul SUA, posibilitatea unui astfel de acord a fost condiționată de o serie de cerințe, în special de aprobarea cererii Suediei de aderare la NATO.
Turcia și Ungaria rămân singurele țări NATO care nu au ratificat oferta Suediei.
Pe 25 septembrie, premierul Viktor Orbán a declarat că Ungaria probabil nu va ratifica cererea Suediei de a adera la Alianța Nord-Atlantică în viitorul apropiat.
La 22 septembrie 2023, mai multe rachete de croazieră ucrainene Storm Shadow au penetrat apărarea aeriană rusă și au lovit sediul Flotei Mării Negre din Sevastopolul ocupat, Crimeea. Lovitura a făcut parte din invazia rusă în curs de desfășurare a Ucrainei și a fost denumită “Operația Capcana Crabului” de către Kyrylo Budanov, șeful Direcției Principale de Informații (HUR).
Începând din iulie 2022, o serie de explozii și incendii au avut loc în Peninsula Crimeea ocupată de ruși, de unde armata rusă și-a lansat ofensiva asupra sudului Ucrainei în timpul invaziei ruse a Ucrainei. Ocupată din 2014, Crimeea a fost o bază pentru ocupația rusă ulterioară a regiunii Herson și ocupația rusă a regiunii Zaporizhzhia. Guvernul ucrainean nu și-a asumat responsabilitatea pentru toate atacurile, deși ulterior a revendicat responsabilitatea pentru atacul asupra cartierului general al marinei.
La 23 august, HUR a lansat un videoclip cu un sistem rusesc de rachete S-400 din Olenivka, Crimeea, la 120 km sud de Herson, fiind lovit de rachete ucrainene, ceea ce a dus la distrugerea totală și moartea mai multor militari ruși în apropiere. Pierderea sistemului S-400 a depreciat foarte mult capacitatea Rusiei de a contracara atacurile cu rachete ucrainene din Crimeea.
Atac
La prânzul zilei de 22 septembrie 2023, cel puțin două sau trei rachete de croazieră Storm Shadow, furnizate de Marea Britanie, au lovit sediul Flotei ruse din Marea Neagră. Evenimentul a fost filmat distribuit pe scară largă pe rețelele de socializare și confirmat de guvernatorul rus instalat Mihail Razvozhayev. Oficialii locali au raportat că atacul cu rachete ucrainene a constat în șase rachete și că apărarea aeriană rusă a doborât cinci dintre ele, dar una a reușit să lovească cartierul general.
Surse rusești au raportat inițial că un singur soldat nu a fost identificat și nimeni nu a fost rănit. Dar, într-un interviu acordat a doua zi după atac la Vocea Americii, șeful HUR al Ucrainei, Kyrylo Budanov, a raportat că lovitura a ucis “cel puțin nouă persoane” și că 16 au fost rănite, inclusiv ofițeri de rang înalt. El a raportat, de asemenea, că “printre răniți se află și comandantul [flotei], generalul-colonel Alexander Romanchuk, în stare foarte gravă. Șeful Statului Major, generalul-locotenent Oleg Tsekov, este inconștient. Numărul militarilor ocazionali care nu sunt angajați ai cartierului general este încă în curs de stabilire”. Primele rapoarte au circulat online că amiralul Viktor Sokolov, comandantul Flotei Mării Negre, a fost ucis în atac, dar Rusia nu a confirmat sau negat afirmațiile.
Pe măsură ce videoclipurile atacului au circulat pe rețelele sociale rusești a doua zi, TASS a crescut numărul răniților la șase, dar a reiterat că nimeni nu a fost ucis și că situația este sub control. Razvojaiev a raportat că incendiul care a cuprins cartierul general a fost stins începând cu 23 septembrie.
La 25 septembrie, Comandamentul Forțelor pentru Operațiuni Speciale al Forțelor Armate ale Ucrainei a declarat că 34 de ofițeri ruși, inclusiv Sokolov, au fost uciși și 105 soldați răniți în atac.
Urmări
Consilierul prezidențial ucrainean Mykhailo Podolyak, a declarat că loviturile vor continua până când Crimeea va fi “demilitarizată și eliberată”, în timp ce secretarul Consiliului Național de Securitate și Apărare al Ucrainei, Oleksiy Danilov, a declarat că există două opțiuni pentru viitorul flotei ruse din Marea Neagră: “autoneutralizarea” voluntară sau forțată. Danilov a mers atât de departe încât a spus că Flota Mării Negre ar putea fi “tăiată ca un salam” la o dată ulterioară.
Autoritățile instalate de Rusia au raportat că un alt atac a fost dejucat lângă Bahcisarai și că internetul din Crimeea se află sub un “atac cibernetic fără precedent”.
O altă lovitură a avut loc la Sevastopol la mai puțin de 24 de ore după prima. Astra a raportat că lovitura a lovit Centrul 758 pentru Logistică și Suport Tehnic al Flotei Mării Negre.
Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/2023_missile_strike_on_the_Sevastopol_Naval_Base
Pentru prima dată din 1904, Rusia și-a pierdut comandantul flotei: lichidarea Sokolov împreună cu sediul Flotei Mării Negre a Federației Ruse
De la războiul ruso-japonez, flota rusă nu și-a pierdut niciodată comandanții, dar aceasta nu este singura paralelă istorică
Comandantul Flotei Mării Negre a Federației Ruse, Viktor Sokolov, a fost ucis ca urmare a unui atac de înaltă precizie asupra sediului central din Sevastopolul încă ocupat pe 22 septembrie.
Potrivit portalului militar “DEFENSE EXPRESS”, acest lucru a fost raportat de Comandamentul Forțelor pentru Operațiuni Speciale ale Forțelor Armate ale Ucrainei, specificând că, pe lângă comandantul rus, alți 34 de ofițeri au fost uciși și 105 ocupanți au fost răniți.
Și acesta este primul caz de la războiul ruso-japonez și al doilea caz din istoria Marinei Ruse când comandantul flotei a murit în timpul ostilităților.
Ultima dată când s-a întâmplat acest lucru a fost în 1904, când viceamiralul Stepan Makarov a murit. În același timp, el a fost în acest statut numai între 1 februarie și 31 martie și, în realitate, a comandat doar din 24 februarie, pentru că a durat aproape o lună pentru a ajunge la Port Arthur. Moartea comandantului însuși a avut loc la bordul navei de luptă Petropavlovsk, care a fost aruncată în aer de o mină. În același timp, el a condus un detașament de nave printr-un câmp minat, a cărui existență știa că există.
În urma lui, la 28 iulie 1904, după ce navele au părăsit Port Arthur, care era sub asediu, comandantul Escadrilei 1 din Pacific, Wilhelm Witgeft, a fost ucis în bătălia din Marea Galbenă. Dar, formal, la acea vreme, “Flota Pacificului” era comandată de Skridlov.
Din acel moment, chiar și în timpul bătăliei de la Tsushima, comandanții flotei nu au murit. Comandantul celei de-a doua escadrile din Pacific, Zinoviy Rozhestvensky, a fost rănit, dar a murit în 1909 la Sankt Petersburg. Este bine cunoscut modul în care s-a încheiat războiul cu Japonia, care trebuia să fie “mic și victorios”.
În timpul ambelor războaie mondiale, nici un singur comandant al flotei ruse nu a fost ucis. Maximul a fost în 1943 comandantul escadrilei Flotei Baltice, Valentin Drozd, a cărui mașină a căzut prin gheață pe autostrada de gheață spre Kronstadt în timpul bombardamentelor.
Dar există o altă paralelă istorică, care este, de asemenea, mult mai apropiată. În timpul războiului din Crimeea, la 5 octombrie 1854, forțele aliate au efectuat primul bombardament al Sevastopolului, în urma căruia unul dintre liderii apărării orașului, șeful Statului Major al flotei Vladimir Kornilov, a fost ucis.
Și deja în 1855, amiralul Pavel Nakhimov, care la acel moment a fost numit comandant al portului Sevastopol și guvernator militar temporar al orașului, a murit. Dar înainte de aceasta, a fost comandantul Escadrilei Mării Negre.
Rezultatul apărării Sevastopolului este, de asemenea, bine cunoscut – scufundarea navelor în golful Sevastopolului și predarea orașului. Prin urmare, următorul comandant al Flotei Mării Negre, Federația Rusă, va avea, evident, o astfel de oportunitate.
Sursa: https://www.blackseanews.net/read/208986
Un depozit cu rachete Storm Shadow a fost distrus de un atac cu rachete pe teritoriul aerodromului militar al Forțelor Armate ale Ucrainei din Kryvyi Rih
Ca urmare a unui atac cu rachete al forțelor armate ruse asupra aerodromului militar al militanților regimului de la Kiev Dolgintsevo din Kryvyi Rih, printre altele, a fost distrus un depozit de muniție pentru rachete, în urma căruia a avut loc o detonare puternică.
Luptătorii MiG-29 și bombardierele Su-24M din prima linie ale Forțelor Aeriene ale Ucrainei au avut baza la facilitatea militară ucraineană – aceste aeronave sunt capabile să transporte rachete de croazieră Storm Shadow / SCALP EG furnizate de Occident.
Potrivit presei turce, ca urmare a unui atac nocturn cu rachete asupra bazei aeriene Dolgintsevo, peste 120 de persoane sunt considerate dispărute, inclusiv trupe NATO, care au fost prinse sub dărâmături în clădiri și adăposturi în și în jurul bazei. Operațiunile de căutare și salvare și evacuarea răniților sunt complicate de explozii puternice.
Se raportează că atacul combinat asupra aerodromului militanților ucraineni a început cu un raid al dronelor de atac kamikaze Geran-2 pentru a epuiza sistemele de apărare aeriană ale inamicului, după care au fost efectuate două lovituri cu ajutorul rachetelor de croazieră care au lovit cu succes o instalație militară.
În plus față de depozitul de muniție, loviturile cu rachete au deteriorat pista și cel puțin una dintre aeronavele de pe amplasament.
Ucraina a lansat peste o sută de atacuri aeriene asupra Crimeei
Ucraina a lansat peste o sută de atacuri aeriene asupra Crimeei începând de săptămâna trecută, distrugând mai multe obiective stategice ale Rusiei în peninsula anexată în 2014, a afirmat un blogger pro-rus, care urmărește șituația de pe front
În ultimul atac asupa Crimeei de luni seara, apărarea antiaeriană a Rusiei a transmis că a fost doborâtă o rachetă.
Kievul a „înnegrit” cerul în Crimeea într-un atac devastator cu 120 de drone și rachete
“Militarii noştri noastră resping un atac asupra Crimeei. Potrivit informaţiilor preliminare, apărarea antiaeriană a doborât o rachetă în apropierea aerodromului Belbek. Eforturile sunt încă în desfăşurare”, a declarat guvernatorul Sevastopolului, Mihail Razvojaev, pe Telegram.
Forţele ucrainene au efectuat o serie de atacuri asupra poziţiilor ruseşti din Peninsula Crimeea de la începutul invaziei ruse în februarie 2022, dar aceste atacuri s-au intensificat în ultimele luni, pe măsură ce Kievul a obţinut arme occidentale şi se ambiţionează să recupereze întregul teritoriu.
Apărarea aeriană a Moscovei a doborât patru atacuri cu drone ucrainene deasupra regiunii Kursk şi şapte atacuri cu drone deasupra regiunii Belgorod, au raportat Ministerul rus al Apărării şi oficiali regionali.
“Numărul de lovituri asupra Crimeei a crescut de multe ori. În perioada 18-24 septembrie, au avut loc cel puțin 120 de lovituri cu drone, rachete Neptun și Storm Shadows în peninsulă.
Sediul Flotei Mării Negre din Sevastopol și infrastructura portuară au fost avariate. Peste o sută de drone au fost doborâte doar într-o săptămână”, potrivit canalului Telegram Rybar.
Ucraina susține că l-a ucis pe amiralul Viktor Sokolov, comandantul Flotei ruse a Mării Negre, într-un atac cu rachete asupra sediului său naval săptămâna trecută.
Forțele speciale au declarat într-un comunicat: “Treizeci și patru de ofițeri au fost uciși, inclusiv comandantul flotei Mării Negre. Alți 105 ocupanți au fost răniți”.
Ministerul rus al Apărării a declarat în ziua atacului că un militar a fost dat dispărut, după ce inițial a raportat că o persoană a fost ucisă.
Ce nu spune România despre ajutorul militar dat Kievului? Romtehnica, cel mai mare exportator în Ucraina, în 2022 și 2023
Liderii politici români, în frunte cu președintele Klaus Iohannis, refuză de la începutul invaziei Rusiei în Ucraina să spună în ce constă ajutorul militar pentru Ucraina. Dar liderii ucraineni au declarat de mai multe ori că ei sunt foarte mulțumiți de ajutorul României.
Romtehnica, compania de import-export a MApN, este în topul exportatorilor români în Ucraina atât în 2022, cât și în primele cinci luni ale acestui an. În top 10, este și ROMARM, compania Ministerului Economiei, care are subordonate toate fabricile de muniție și armament de stat.
România, prin firme de stat și private, furnizează Ucrainei echipamente și/sau muniție, reiese din datele Institutului Național de Statistică (INS).
Este o informație pe care INS a furnizat-o Europei Libere în baza Legii liberului acces la informații publice.
În același timp, toată conducerea politică a țării refuză să spună în ce constă ajutorul militar al României pentru Ucraina.
Tonul secretomaniei l-a dat chiar președintele Klaus Iohannis care, pe 12 aprilie 2022, la aproape două luni de la începerea invaziei Rusiei, declara că nu e bine ca ajutorul militar pentru țara vecină să fie explicat în detaliu.
„Nu cred, însă, că este foarte bine să facem declaraţii publice îndelungate cu privire la ce face o ţară sau alta concret în acest domeniu”, a spus atunci președintele, întrebat de jurnaliști ce armament trimite România în Ucraina.
La cererea Europei Libere România, INS precizează acum că, atât anul trecut, cât și în primele cinci luni ale acestui an, prima companie în topul exportatorilor din România în Ucraina este Compania Națională Romtehnica.
Pe siteul companiei de stat scrie că unicul acționar al Romtehnica este Ministrul Apărării Naționale. Pe site nu apar date financiare despre activitatea companiei în 2022 sau în acest an.
Topul exportatorilor români în Ucraina, în primele 5 luni ale anului
| 1. COMPANIA NATIONALA ROMTEHNICA SA |
| 2. OMV PETROM SA |
| 3. OSCAR DOWNSTREAM SRL |
| 4. AUTOMOBILE-DACIA SA |
| 5. ENERGOCOM S.A.- CHISINAU – SUCURSALA OTOPENI |
| 6. COMPANIA ROMARM SA-FILIALA SOCIETATEA UZINA DE PRODUSE SPECIALE DRAGOMIRESTI SA |
| 7. LIBERTY GALATI SA |
| 8. JETFLY HUB SRL |
| 9. ROMPETROL RAFINARE SA |
| 10. COMPANIA NATIONALA ROMARM SA SURSA: Institutul Național de Statistică |
În prezentare, Romtehnica se laudă însă că „se bucură de o bună recunoaştere internaţională datorită competenţei şi implicării active, demonstrate pe deplin, prin furnizarea de echipamente în domeniul apărării”.
Europa Liberă a cerut, oficial, Ministerului Apărării date despre exporturile militare în Ucraina, însă până acum nu am primit un răspuns.
Potrivit Institutului Național de Statistică, în topul exportatorilor români în Ucraina se află și ROMARM, o altă companie de stat. Ea e în subordinea Ministerului Economiei și înglobează toate cele 16 filiale care se ocupă de producția de echipamente militare și muniție atât pentru Ministerul Apărării și alte instituții militare, cât și pentru export.
În luna aprilie, ministrul Economiei de la acel moment, Florin Spătaru, a declarat la one2one de la Europa Liberă că, anul trecut, fabricile românești din industria de Apărare au primit comenzi sporite de la principalul lor client, Ministerul Apărării Naționale, dar și de la cumpărătorii străini tradiționali, așa că au produs cantități mult mai mari de muniție și armament.
În interviul one2one de la Europa Liberă, Florin Spătaru a declarat că în România există peste 100 de companii private, unele care au capital străin, care produc muniție și echipamente militare pentru state din NATO.
În 2022, ROMARM s-a aflat pe locul patru în topul exportatorilor în Ucraina. Înaintea sa au fost, în ordine, Romtehnica, OMV Petrom și Energocom – Chișinău – Sucursala Otopeni.
În primele cinci luni ale acestui an, ROMARM este pe locul 10 în topul exportatorilor români în Ucraina.
Curios este că, potrivit INS, pe locul șase în topul exportatorilor români în Ucraina, în perioada ianuarie – mai 2023 se află o filială a ROMARM, în care se fabrică, potrivit companiei, muniții pentru artilerie, bombe de aviatie, încărcături explozive pentru minerit sau detonări de suprafață și explozibili pentru uz militar sau poliție.
INS nu precizează valoarea exporturilor militare pe care România le-a făcut anul trecut și în acest an în Ucraina.
Premierul Ucrainei, Denis Șmihal, a fost pe 18 august, din nou, în vizită la București, iar cu acea ocazie, premierul Marcel Ciolacu i-a promis omologului din țara vecină că România va ajuta în continuare Ucraina.
Cert este că ele reprezintă o parte importantă atât timp cât cele două mari companii de stat care se ocupă de tranzacții cu armament și muniție sunt în topul exportatorilor.
În perioada ianuarie – mai, companii de stat și private au exportat în Ucraina mărfuri în valoare de peste 850 de milioane de euro. Cantitatea de mărfuri exportată a fost, în același interval de timp, de peste 500 de mii de tone.
România a exportat drone și alte vehicule aeriene în Ucraina
Institutul Național de Statistică a comunicat Europei Libere și care sunt majoritatea produselor exportate de companii de stat și private în Ucraina anul trecut și în primele cinci luni ale anului în curs.
În 2022, an în care Rusia a invadat Ucraina, din România a plecat în Ucraina cel puțin un vehicul aerian fără pilot.
INS precizează doar că este vorba despre un export de vehicule aeriene fără pilot în valoare de 432.450 de euro, care are o greutate de 762 de kilograme.
Tot anul trecut, din România au fost trimise în Ucraina părți de vehicule aeriene încadrate în categoriile comerciale de export „drone, nave spațiale, inclusiv sateliți, și vehicule de lansare suborbitale și spațiale” în valoare de 51.815.820 de euro.
O dronă militară Bayraktar dotată cu muniție costă peste 15 milioane de euro și poate cântări până la 700 de kilograme.
Potrivit surselor Europa Liberă, exportul a fost realizat, cel mai probabil, de o companie sau mai multe cu acționariat privat, întrucât companiile de stat românești nu ar produce drone militare. În plus, nu se știe dacă este vorba despre drone militare sau civile.
Europa Liberă a întrebat conducerea companiei de stat ROMARM dacă a exportat sau nu drone în Ucraina anul trecut sau în prima parte a acestui an, însă nu am primit răspuns.
În perioada ianuarie – mai 2023, din România au plecat către Ucraina, potrivit INS, drone în valoare de 4.239.810 milioane de euro, care au cântărit peste cinci tone.
Nici în acest caz, nu este clar despre ce drone este vorba.
Așadar, din ianuarie 2022 și până în mai 2023, valoarea totală a exporturilor de drone și piese de vehicule aeriene fără pilot sau din categoria „drone, nave spațiale, inclusiv sateliți și vehicule de lansare suborbitale și spațiale” exportate din România în Ucraina a fost de peste 56 de milioane de euro.
Pe lista exporturilor realizate de companii care își desfășoară cel puțin o parte din activitate în România mai apar și alte obiecte care ar putea avea legătură cu ajutorul militar oferit Ucrainei.
De exemplu, INS precizează că, anul trecut, din România, s-au exportat în Ucraina și „alte vehicule aeriene (de exemplu, elicoptere, avioane)”.
Unde se află România pe harta mondială a sprijinului oferit Ucrainei invadate
Institutul Kiel pentru Economie Mondială, unul dintre cele mai vechi institute germane de cercetare, arată că România a alocat până acum Ucrainei ajutor în valoare de 1.260.000 de euro. Aproape toată suma, 1.230.000 de euro ar reprezenta ajutor umanitar. Diferența ar fi valoarea ajutorului militar.
Institutul Kiel precizează pe siteul său că aceste date se referă la promisiunile de ajutor anunțate de oficiali guvernamentali, așadar nu includ donații private.
Chiar și cu aceste sume mici, România se află în topul donatorilor pentru Ucraina. Pe locul 29, după suma totală alocată, în ierarhia în care au fost incluse 41 de țări donatoare cunoscute, și pe locul 30, după procentul din PIB alocat sprijinirii țării invadate de Rusia.
Astfel, România ar fi alocat 0,049% din produsul intern brut sprijinirii Ucrainei, potrivit Institutului Kiel pentru Economie Mondială.
Mult mai sus în top, pe locul 16 din 41, se află România la categoria ajutor umanitar.
În topul donatorilor mondiali se află Uniunea Europeană, cu donații și alte tipuri de sprijin în valoare de peste 77 de miliarde de euro, Statele Unite ale Americii, cu ajutoare ce totalizează aproape 70 de miliarde de euro, și Germania, care a ajutat Ucraina cu peste 17 miliarde de euro.
Oligarhii greci fac miliarde de pe urma războiului din Ucraina. Cum au ajuns în slujba lui Putin
Creșterea flotei petroliere fantomă a Rusie a erodat eficiența plafonului prețului petrolului impus de G7.
Când companiile maritime globale au evitat Rusia în urma invaziei lui Putin în Ucraina, un nou grup de magnați din transportul maritim mediteraneean a intervenit.
Ademeniți de perspectiva unor profituri umflate și respingând riscul reputațional, firmele de transport maritim grecești au văzut o oportunitate de a profita de războiul Kremlinului.
Atât de mult încât anul trecut, ponderea petrolului rusesc transportat pe navele grecești a atins un maxim istoric.
„Rusia a avut un profit extraordinar anul trecut din cauza prețurilor ridicate la energie, spune Robin Brooks, director general la Institutul pentru Finanțe Internaționale (IIF). „Proprietarii de transport maritim greci au avut și ei un profit uriaș.”
La începutul anului 2022, aproximativ 30% din exporturile rusești de petrol din Marea Neagră au fost transportate pe nave grecești, potrivit IIF. În mai 2023, acestea au atins vârful de 53%.
Analistul Robin Brooks spune că petrolierele așa-numitei flote secrete sunt vândute în mare parte de proprietarii de transport maritim greci, care cer prețuri de trei până la cinci ori mai mari decât tarifele obișnuite, spun experții.
Grecia nu este singura care vinde nave lui Putin, dar cifrele recente arată că este de departe cel mai mare vânzător de tancuri petroliere de mare valoare.
Ads
Între ianuarie 2022 și august anul acesta, companiile maritime grecești au vândut 60 de petroliere construite înainte de 2010 în valoare de cel puțin 30 de milioane de dolari fiecare, conform analizei VesselsValue for Foreign Policy.
„A avut loc o explozie a achizițiilor de tancuri petroliere la mâna a doua, spune Wiese Bockmann. „Prețul a crescut de aproape trei valoarea acestora, deoarece cererea pentru ele a crescut.”
Potrivit VesselsValue, firmele din Emiratele Arabe Unite – care și-au crescut interesul pentru comerțul cu petrol rusesc – au fost printre cei mai mari cumpărători de petroliere de mare valoare din ianuarie 2022 până în august 2023.
India și China au fost, de asemenea, în top, ambele fiind printre cele mai mari importatoare de petrol din Rusia.
Deloc surprinzător, acest lucru a impulsionat finanțele Rusiei, spune Tatiana Orlova de la Oxford Economics, bugetul țării fiind recent pe plus.
Creșterea flotei ascunse a ridicat și la preocupări de mediu din cauza stării lor proaste din cauza vechimii.
Acest text a fost copiat de pe Ziare.com Oligarhii greci fac miliarde de pe urma războiului din Ucraina. Cum au ajuns în slujba lui Putin
Distrugerea barajului Kakhovka din Ucraina este doar cea mai recentă dintr-o tradiție de înarmare a apei și a infrastructurii sale masive. Conflictul asupra resurselor de apă va deveni din ce în ce mai frecvent.
O vedere a unei zone inundate pe 10 iunie 2023, în Herson, Ucraina, după ce barajul Kakhovka și centrala hidroelectrică, care se află pe râul Dnipro din sudul regiunii Herson, au fost distruse. © Getty Images
Pe scurt
- Apa, esențială pentru viață, poate avea un potențial distructiv enorm
- Proiectele chineze de infrastructură de apă poartă un subtext geostrategic
- Apa dulce va vedea mai multe revendicări ale drepturilor de proprietate, conducând la conflicte
În primele ore ale zilei de 6 iunie 2023, o explozie a rupt barajul de la Nova Kakhovka de pe râul Dnipro, dezlănțuind o inundație uriașă în aval care a inundat peste 600 de kilometri pătrați de teren dens locuit. Peste 40.000 de persoane au fost afectate; Solul vegetal agricol, împreună cu culturile și minele de teren, au fost spălate în mare. Rezervele de apă dulce au fost contaminate cu substanțe chimice eliberate din rezervoarele lor de stocare și au urmat focare de holeră.
Amploarea dezastrului se potrivește unui model de eșecuri similare ale barajelor. Puterea distructivă a inundațiilor a fost văzută în numeroase accidente istorice, cum ar fi cele din Frejus, Franța (1959), Tesero, Italia (1984) și mina Brumandinho din Brazilia (2019). Poate că cel mai mare episod (deși slab documentat), de la barajele Banqiao și Shimantan din China (1975), a revendicat probabil aproximativ 150.000 de vieți. Cu toate acestea, la Nova Kakhovka, eșecul nu s-a datorat forțelor naturale sau unei erori de calcul. De data aceasta, a fost un act de război.
Toate dovezile indică faptul că Rusia poartă responsabilitatea. Barajul a fost complet controlat de forțele ruse de ocupație și a fost minat pentru a împiedica trecerea ucraineană. Explozia pare să fi avut loc în interiorul barajului. Ceea ce este încă dezbătut este dacă a fost o decizie strategică luată pentru a reduce forța contraofensivei ucrainene care se profilează sau pur și simplu un rezultat al neglijenței neglijente.
Baraje și rezervoare ca obiective
Barajul Kakhovka nu a fost prima dată când infrastructura de apă a fost atacată ca un act de război, pentru a exploata forțele apei în cascadă pentru distrugerea infrastructurii și a activelor industriale ale unui inamic. La 17 mai 1943, bombardierele britanice au atacat șase rezervoare din interiorul Germaniei naziste. Două baraje (Mohne și Eder) au fost grav avariate și peste 300 de milioane de metri cubi de apă s-au repezit spre zona Ruhr sau, respectiv, spre Kassel. Minele de cărbune au fost inundate, podurile și drumurile au fost spălate și aproximativ 2.000 de oameni și-au pierdut viața (în mod tragic, aproximativ jumătate dintre ei prizonieri de război în lagăre de muncă forțată). Efectul asupra industriei germane de apărare din zona Ruhr a fost marginal: va crește cu încă 50% după incident, atingând apogeul productiv în iulie 1944.
Rezervoarele de apă au fost, de asemenea, utilizate cu un scop inversat. În februarie 2022, forțele ucrainene au aruncat în aer un baraj peste râul Irpin, oprind cu succes infanteria rusă să avanseze spre Kiev. Un întreg sat a fost inundat, dar Kievul a fost salvat. Forțele ruse au fost pur și simplu împotmolite într-un sol umed. Cu aproximativ 80 de ani mai devreme, Armata Roșie a folosit tactici similare pentru a întârzia înaintarea Wehrmachtului german spre Moscova.
Deteriorarea barajului Mohne în mai 1943, după ce bombardierele britanice au atacat șase rezervoare din Germania nazistă, inundând valea Ruhrului Deutsches Bundesarchiv / Schalber
În întreaga lume, rezervoarele de apă reglează râurile pentru a asigura aprovizionarea cu apă potabilă și pentru a valorifica energia hidraulică. Rezervoarele nu afectează climatul global, deși nu sunt neutre din punct de vedere ecologic. Multe râuri sunt bine cunoscute pentru barajele lor vizibile: Nilul (barajele Aswan și Grand Renaissance din Egipt și Etiopia); Eufratul (rezervorul Ataturk, cu alte 21 de baraje pe teritoriul Turciei); Zambezi (Barajul Cahora Bassa din Mozambic); Parana (barajul Itaipu la granița dintre Brazilia și Paraguay); Yangtze (Barajul celor Trei Defileuri din China).
Dacă oricare dintre acestea s-ar prăbuși, daunele ar fi incalculabile. În China, de exemplu, orașele Wuhan, Nanjing și Shanghai ar fi afectate, împreună cu mii de localități mai mici. Rusia găzduiește unele dintre cele mai mari rezervoare din lume (Kuibîșev, Bratsk, Rybinsk și Volgograd), ale căror baraje au fost construite sub Josef Stalin. Sunt structuri vechi, prost întreținute și vulnerabile.
Tadjikistanul construiește acum barajul Rogun peste râul Vakhsh, sus în Munții Pamir. China deține controlul asupra tuturor celor șase sisteme fluviale majore care drenează estul și sudul Asiei. Acesta controlează întreaga întindere a Huanghe (Fluviul Galben) și Yangtze, precum și cursul superior al celorlalte patru râuri mari – Lancang (Mekong), Salween, Yarlong Tsangbo (Brahmaputra) și Indus – deoarece toate patru își au izvoarele pe platoul tibetan. Trei dintre ele trec prin chei de până la 2.000 de metri adâncime. Aceste râuri coboară de la o altitudine de peste 5.000 de metri la mai puțin de 2.000 de metri pe teritoriul chinez. Pe măsură ce coboară în cascadă de la înălțimile lor tibetane, au fost mult timp aproape inaccesibile.
Cu toate acestea, guvernul chinez a decis să exploateze potențialul lor energetic enorm, oferind un control mai bun al inundațiilor celor din aval. Beijingul planifică 14 baraje peste Salween și un altul peste Yarlong Tsangbo la Canionul Dehang (unde râul se întoarce brusc spre sud). Acesta din urmă ar crea un lac gigantic care se întinde pe 10 kilometri și generează aproximativ 40 de gigawați de energie electrică. De asemenea, ar oferi o oportunitate de a redirecționa apa în amonte către zonele aride din Tibet.
Motivul aparent pentru aceste proiecte este că China poate regla fluxul de apă al torenților extrem de neregulați. Dar există și o amenințare ascunsă: controlul asupra acestor fluxuri oferă conducerii politice (și militare) a Chinei capacitatea de a le folosi fie în scopuri benefice, fie distructive. Beijingul poate amenința toate cele patru țări riverane de-a lungul râului Mekong – Laos, Cambodgia, Vietnam și Thailanda, membre ale Comisiei Fluviului Mekong – cu inundații capabile să spele porțiuni de sol fertil și așezări umane sau, alternativ, cu restricționarea aprovizionării cu apă în timpul sezoanelor agricole critice. O prăbușire a viitorului baraj peste Brahmaputra ar avea efecte devastatoare în aval în Arunachal Pradesh și Assam din India și în Bangladesh.
8 iulie 2022: Inundații în Demydiv, nordul Ucrainei, după ce armata ucraineană a oprit avansul vehiculelor rusești spre Kiev aruncând în aer barajul de pe râul Irpin. © Getty Images
Vestul Statelor Unite este, de asemenea, expus riscurilor legate de apă, deoarece majoritatea râurilor care curg din Munții Stâncoși formează rezervoare uriașe de-a lungul râurilor Columbia, Colorado și Snake și White. Trei dintre cele mai mari lacuri artificiale (Lacul Powell, Lacul Mead și Lacul Mohave) controlează debitul râului Colorado. Seceta gravă a demonstrat recent că cererea de apă în amonte poate intra în conflict cu cererea din aval.
Barajele moderne sunt construcții extrem de solide. Ele nu pot fi distruse de teroriști. Dar bombele convenționale moderne (cum ar fi GBU43/B americane sau AWBPM rusești) ar putea provoca daune suficiente pentru ca forța apei să realizeze restul. O bombă nucleară ar putea distruge cu ușurință un întreg rezervor. Barajele sunt elemente ale infrastructurii critice și ar putea deveni ținte în timpul unui război, așa cum a arătat barajul Kakhovka.
Conflict privind utilizarea și accesul
O altă dinamică a conflictului apei se regăsește în zonele de utilizare ireconciliabilă. Râurile Amu Darya și Syr Darya ilustrează această tensiune din Asia Centrală. Apele lor sunt utilizate pentru generarea de energie, apă potabilă, irigații agricole, procese industriale și răcire; Acestea sunt, de asemenea, utilizate ca sisteme mari de canalizare care transportă deșeuri umane, nitrați, microplastice și pesticide. Cele câteva picături care încă mai ajung în ceea ce a fost Marea Aral sunt atât de contaminate încât sunt improprii consumului uman. Această dispariție a apei a distrus o industrie a pescuitului cândva înfloritoare, contribuind în același timp la schimbările climatice, deșertificare și furtuni de praf care împrăștie sedimente toxice pe distanțe mari.
Odată cu devierea râurilor de alimentare Amu Darya și Syr Darya – în scopuri energetice, consumul uman, irigațiile, industria și multe altele – din ce în ce mai puțină apă a ajuns în Marea Aral, pe cale de dispariție, ilustrată mai sus în 1977, 1998 și 2010. Centrul de date USGS EROS, prin NASA
Schimbări similare au loc în Marea Moartă, al cărei nivel al apei continuă să scadă cu aproximativ un metru în fiecare an, sporind salinizarea deja excepțional de ridicată. În cazul conflictului israeliano-palestinian, guvernul israelian nu numai că exploatează puternic apa dulce a Mării Galileii, drenând râul Iordan și contribuind la secarea Mării Moarte; încearcă, de asemenea, să asigure accesul exclusiv la venele și lentilele subterane de apă care alimentează orașele israeliene cu apă potabilă și agricultura sa cu irigații atât de necesare. Suprapuneți o hartă a așezărilor israeliene din Cisiordania și o hartă geologică a pânzelor freatice subterane și acestea coincid în mare măsură.
Desalinizare
Desalinizarea apei de mare poate servi ca sursă alternativă de apă dulce, dar necesită aporturi enorme de energie. Pentru a genera un metru cub de apă dulce din apa de mare, este nevoie de 3 kilowați-oră de energie electrică. Transportul de pe coasta interioară adaugă costuri suplimentare. Presupunând că un kilowatt-oră costă în jur de 0,15 euro, acest lucru s-ar traduce într-un preț de 0,60-0,80 euro pe metru cub de apă dulce – mult prea mult pentru majoritatea consumatorilor din țările în curs de dezvoltare.
Toate țările care se întind spre vest din Iran prin Peninsula Arabică și deșertul Sahara până în Mauritania se confruntă cu stres hidric. Accesul și controlul resurselor limitate de apă vor fi din ce în ce mai controversate în aceste locuri. Majoritatea rezervelor de sub deșertul Sahara sunt apă fosilă, ceea ce înseamnă că nu pot fi reumplute în mod natural odată epuizate. De o importanță deosebită este protejarea acestor câteva surse de deșeurile contaminante ale industriei, oamenilor, nitraților și pesticidelor.
Date și cifre
Stresul hidric pe țări, estimare pentru 2050
Pe baza estimărilor privind schimbările climatice și a creșterii cererii de apă, se preconizează că încă un miliard de oameni vor trăi sub stres hidric extrem de ridicat până în 2050 – inclusiv tot Orientul Mijlociu și Africa de Nord.
Scenarii
După degradarea pământului, următoarea “tragedie a bunurilor comune” ar putea deveni aerul și apa. Apa dulce era abundentă, prin urmare nimeni nu pretindea drepturi de proprietate sau control politic. Dimpotrivă, sistemele de irigații au fost adesea baza cooperativelor și a conceptelor de “distribuție justă”. Odată cu creșterea cererii din partea orașelor și a industriei și răspândirea rapidă a culturilor mari consumatoare de apă (cum ar fi orezul sau avocado), apa dulce devine rară și valoroasă – o marfă prețioasă care necesită protecție și, prin urmare, control politic. Ca și în cazul apei minerale, apa dulce se va confrunta cu revendicări tot mai mari ale drepturilor de proprietate, excluzându-i pe alții de la acces și utilizare. Deoarece multe sisteme fluviale traversează granițele politice, astfel de drepturi naționale de proprietate sunt susceptibile de a provoca tensiuni, dacă nu chiar confruntări.
Rezultatul va fi rivalități, dispute și interese conflictuale, atât în interiorul cât și între state. Schimbările climatice ar putea exacerba neregularitățile în ceea ce privește precipitațiile și, în consecință, disponibilitatea apei. Acest lucru, la rândul său, ar crește presiunea de stocare a apei, ar extinde controlul politic asupra surselor vitale și chiar ar interfera cu modelele de precipitații.
Dacă foamea este o amenințare crescândă pentru umanitate, amenințarea la fel de mare a setei nu trebuie subestimată. S-ar putea dovedi a fi și mai important, deoarece apa are atât de multe utilizări diverse și rămâne esențială pentru toată viața de pe planetă, fără înlocuitori.
Sursa: https://www.gisreportsonline.com/r/water-as-a-weapon/
Rusia a ridicat restricțiile de export pentru motorina de calitate mai slabă și carburantul pentru nave
Rusia a ridicat restricțiile de export pentru motorina de calitate mai slabă și carburantul pentru nave Profit.ro Profit.ro scris astăzi, 10:39 Rusia a făcut unele modificări la interdicția de export de combustibili, inclusiv ridicarea restricțiilor privind combustibilul utilizat pentru unele nave și motorina cu conținut ridicat de sulf, a arătat un document guvernamental, la doar câteva zile după ce Moscova a anunțat pentru prima dată restricțiile, transmite Reuters. Moscova a ridicat, de asemenea, restricțiile la exportul de combustibil deja acceptat la export de către Căile Ferate Ruse și Transneft înainte ca săptămâna trecută să fi fost anunțată interdicția inițială, scrie News.ro.
Interzicerea pe termen nedefinit a exporturilor pentru toate tipurile de benzină și motorină de înaltă calitate rămâne în vigoare, conform documentului din 23 septembrie. Analiștii se așteaptă ca aceasta să fie de scurtă durată și să fie eliminată complet odată ce recoltarea agricolă să se încheie luna viitoare. Rusia a anunțat joi că a interzis temporar exporturile de benzină și motorină către toate țările din afara unui cerc de patru state ex-sovietice, cu efect imediat, pentru a stabiliza piața internă.
Prețurile cu ridicata pentru motorină și benzină au scăzut brusc săptămâna trecută în Rusia. Luni, prețurile și-au încetinit declinul, aproape oprindu-se. Rusia a suferit în ultimele luni lipsuri de benzină și motorină. Prețurile cu ridicata ale combustibililor au crescut, deși prețurile cu amănuntul sunt plafonate pentru a încerca să fie reduse în conformitate cu inflația oficială. Criza a fost deosebit de dureroasă în unele părți din sudul agricol Rusiei, unde combustibilul este crucial pentru strângerea recoltei.
O criză gravă ar putea fi incomodă pentru Kremlin, pe măsură ce se pregătesc alegeri prezidențiale în martie. Rusia și-a redus deja exporturile maritime de motorină și benzină cu aproape 30%, până la aproximativ 1,7 milioane de tone, în primele 20 de zile ale lunii septembrie, comparativ cu aceeași perioadă din august, potrivit traderilor și datelor LSEG. Rusia a exportat anul trecut 4,817 milioane de tone de benzină și aproape 35 de milioane de tone de motorină.
Din cauza unui atac inamic nocturn al dronelor Shahed la punctul de control al feribotului Orlivka de la granița cu România, în regiunea Odesa, operațiunile de trecere au fost suspendate temporar.
Acum se iau măsuri acolo pentru a stabiliza funcționarea după atacul de noapte din sudul regiunii Odesa, a raportat Administrația Militară a Districtului Bolgrad, scrie Dumskaya.
“Vom anunța reluarea operațiunilor punctelor de control, dar deocamdată vă sfătuim să alegeți alte direcții de trecere a frontierei, în special, punctul de control auto Reni”, se arată în declarația oficială.
Sursa: https://www.blackseanews.net/read/209008
Atacul rusesc asupra porturilor dunărene: depozite și zeci de camioane avariate, există răniți
Timp de două ore, teroriștii ruși au atacat regiunea Odesa cu drone de atac.
Acest lucru a fost anunțat pe canalul Telegram de șeful Administrației Militare Regionale Odesa, Oleh Kiper, informează Censor.NET.
După cum sa menționat, forțele de apărare aeriană au lucrat extrem de mult. Majoritatea dronelor au fost doborâte.
“Doi bărbați, șoferi de camion, au fost răniți. Unul dintre ei a primit asistență medicală la fața locului, al doilea a fost spitalizat cu o leziune gravă a brațului. Clădirea punctului de control, depozitele, aproximativ 30 de camioane și 6 camioane au luat foc au fost avariate. Pompierii au stins incendiile”, se arată în comunicat.
Sursa: https://www.blackseanews.net/read/208998
Ucraina, împreună cu UE, va lucra la dezvoltarea infrastructurii Dunării
Ucraina este recunoscătoare Comisiei Europene pentru eforturile sale de a integra rutele de transport ucrainene, inclusiv secțiunea Dunării, în rețeaua paneuropeană de transport TEN-T și va colabora cu UE și cu țările vecine pentru a dezvolta această infrastructură.
Acest lucru a fost declarat de Oleksandr Kubrakov, viceprim-ministru pentru restaurarea Ucrainei și ministru pentru dezvoltarea comunităților, teritoriilor și infrastructurii al Ucrainei, la Bruxelles, în cadrul unei conferințe de presă în urma discuțiilor cu comisarul european pentru transporturi, Adina Vălean, relatează corespondentul Ukrinform.
“Sprijinul Comisiei Europene pentru includerea părții ucrainene a Dunării, conform parametrilor existenți, în rețeaua pan-europeană TEN-T și asistența în obținerea statutului de rută logistică internațională crește capacitatea Dunării pan-europene și va oferi o forță mai mare pentru întreaga Europă. Participarea la TEN-T demonstrează că acest proiect european garantează stabilitatea investitorilor”, a declarat oficialul ucrainean.
El și-a exprimat solidaritatea cu colegii săi din România, deoarece și această țară a simțit atacuri din partea agresorului rus. Kubrakov a menționat că astfel de lovituri rusești sunt îndreptate împotriva Europei, deoarece Dunărea a fost și rămâne o arteră cheie de transport și conectează multe țări europene. Kubrakov a menționat că Ucraina, în timp ce își apără și eliberează pământurile de invadatorii ruși, apără în același timp Europa, valorile și libertățile sale.
“Coridoarele de solidaritate sunt un proiect critic pentru economie și pentru sectorul agricol al Ucrainei, pentru exportul și importul acesteia. Împreună cu colegii noștri români și cu alte țări din regiune, lucrăm pentru a crește capacitatea porturilor dunărene de a primi nave de tonaj mai mare”, a spus reprezentantul Guvernului Ucrainei.
El a menționat că al doilea subiect important este dezvoltarea infrastructurii de frontieră și simplificarea normelor administrative pentru trecerea frontierei pentru exportul de mărfuri din Ucraina și pentru operațiunile de import, ceea ce va avea un efect economic enorm. Acest lucru este valabil mai ales pentru frontierele dintre Ucraina, Moldova și România, unde în unele zone, la o distanță de 2-3 kilometri, există trei puncte de control la frontieră din trei țări simultan.
“Rezolvarea acestei probleme are un potențial enorm. Este vorba despre dezvoltarea infrastructurii de frontieră în sine, precum și introducerea controlului comun la frontieră și a procedurilor vamale comune la cele mai importante puncte de trecere a frontierei. Toate aceste proceduri necesită mult timp, iar introducerea unui astfel de sistem comun poate reduce timpul de trecere a frontierelor cu cel puțin 50%”, a subliniat Kubrakov.
Sursa : https://www.blackseanews.net/read/208987
SUA oferă Poloniei un împrumut rar de 2 miliarde de dolari pentru modernizarea armatei
Administrația Biden a anunțat luni că oferă un împrumut de 2 miliarde de dolari Poloniei, care a fost un hub pentru armele care intră în Ucraina, pentru a sprijini modernizarea apărării aliatului.
Departamentul de Stat a declarat într-o declarație că Polonia este un aliat “puternic” al SUA, a cărui “securitate este vitală pentru apărarea colectivă” a flancului estic al NATO și că o astfel de finanțare este rezervată celor mai importanți parteneri de securitate ai Washingtonului.
Guvernul american oferă, de asemenea, Varșoviei până la 60 de milioane de dolari pentru costul împrumutului în finanțarea militară străină (FMF), care ar sprijini “achizițiile urgente de articole și servicii de apărare din Statele Unite”, a declarat Departamentul de Stat. Cele 60 de milioane de dolari reprezintă o subvenție de împrumut menită să asigure că Varșovia poate asigura condiții favorabile pentru împrumut.
Polonia a fost un susținător ferm al Ucrainei de la invazia pe scară largă a Rusiei în țară, predând un număr mare de tancuri, avioane de luptă și alte echipamente. De asemenea, a fost un hub pentru majoritatea armelor occidentale care merg în Ucraina.
A trecut printr-un proces de modernizare pentru a înlocui ceea ce a dat, o mare parte din care s-a bazat pe vechea tehnologie sovietică, punând comenzi cu companiile de apărare americane și sud-coreene.
Recent, relația polono-ucraineană a cunoscut tensiuni din cauza unei dispute comerciale centrate pe intrarea cerealelor ucrainene pe piața poloneză și scăderea prețurilor pe care fermierii polonezi le pot obține. Pe fondul disputei, premierul polonez Mateusz Morawiecki a declarat că țara sa nu mai trimite arme Ucrainei.
Comentariul a creat o oarecare confuzie. Analiștii au remarcat că Polonia a dat deja, de fapt, Ucrainei cea mai mare parte din ceea ce are de oferit, iar declarația a fost făcută înainte de alegerile poloneze și nu a însemnat prea mult. Dar a ridicat, de asemenea, îngrijorarea că sprijinul occidental pentru Ucraina ar putea slăbi.
Oficialii americani au încercat să minimalizeze disputa, lăudând rolul Poloniei în ajutorarea Ucrainei și menționând că este în interesul strategic al Poloniei ca Ucraina să prevaleze împotriva Rusiei.
Cellula Robotics inițiază teste pe mare ale sistemului său Solus-XR
Cellula Robotics Ltd. a anunțat un moment monumental într-un proiect care a început la începutul anului 2023, prezentând dedicarea companiei pentru avansarea vehiculelor subacvatice fără pilot foarte mari (XLUUV). Solus-XR XLUUV s-a angajat oficial în testele sale maritime foarte așteptate, ceea ce înseamnă un pas crucial în dezvoltarea de către companie a sistemelor sale subacvatice autonome alimentate cu pile de combustie cu hidrogen cu rază lungă de acțiune, a declarat Cellula Robotics.
“Această realizare importantă este o dovadă a angajamentului durabil al Cellula față de inovație și excelență.” A declarat Adrian Woodroffe, director de dezvoltare a afacerilor la Cellula. “Prin parteneriate strategice și dedicare neobosită, compania a transformat o viziune în realitate prin dezvoltarea Solus-XR XLUUV, o mărturie de ultimă oră a viitorului securității maritime.”
Bazându-se pe fundația inovației anterioare a Cellula, Solus-LR, remarcabilul Solus-XR XLUUV a fost fabricat cu meticulozitate pentru a atinge distanțe operaționale de neegalat, atingând un impresionant 5.000 de kilometri. Prin capacitatea sa de misiune port-la-port, Solus-XR elimină necesitatea navelor auxiliare de sprijin, facilitând astfel accesul la locații dificile și îndepărtate frecvent întâlnite în misiunile arctice sub gheață. Dincolo de eliminarea navelor de sprijin cu emisii ridicate, care taxează mediul, tehnologia de ultimă oră a pilelor de combustie cu hidrogen dezvoltată de Cellula împuternicește sistemul să se angajeze în operațiuni durabile, asigurând o amprentă ecologică minimă.
Testele inițiale pe mare sunt concepute pentru a evalua performanța și autonomia suprafeței, oferind o oportunitate valoroasă de a evalua capacitățile vehiculului în contextul dinamic al condițiilor maritime reale.
Privind în perspectivă, Cellula Robotics Ltd a planificat misiuni demonstrative pentru 2024, un pas esențial în prezentarea întregului spectru al capabilităților Solus-XR XLUUV în scenarii din lumea reală. Aceste misiuni vor sublinia potențialul vehiculului de a redefini securitatea și operațiunile subacvatice, consolidându-și locul ca tehnologie revoluționară.
Consolidându-și în continuare realizările, Solus-XR XLUUV revendică cu mândrie titlul de cel mai mare UUV dezvoltat vreodată în Canada. Această realizare subliniază capacitatea națiunii de a stimula inovația și de a conduce în dezvoltarea tehnologiei subacvatice de ultimă oră.
Pe măsură ce Cellula Robotics Ltd împinge limitele inovației, testele pe mare ale Solus-XR XLUUV marchează un moment definitoriu în călătoria companiei, demonstrând angajamentul său față de excelență și pregătind scena pentru o nouă eră a XLUUV-urilor.
Sursa: https://defence-industry.eu/cellula-robotics-initiates-sea-trials-of-its-solus-xr-system/
HENSOLDT furnizează Pazei de Coastă a SUA radare navale
Furnizorul de soluții de senzori HENSOLDT echipează clasa “Legend” National Security Cutter (NSC) a Pazei de Coastă a SUA cu radarul său naval multi-mod TRS-3D. Garda de Coastă a SUA a acordat HENSOLDT un contract ulterior în valoare de aproximativ 10 milioane USD pentru a livra un radar suplimentar în cea mai recentă versiune “Baseline D” care urmează să fie instalată la centrul de instruire al Pazei de Coastă (TRACEN), Petaluma/CA. Până în prezent, HENSOLDT a livrat 12 radare programului NSC al Pazei de Coastă a SUA.
“Cu peste 50 de radare în serviciul Pazei de Coastă și al Marinei din întreaga lume, radarul nostru naval TRS-3D și-a dovedit eficiența”, spune CEO-ul HENSOLDT, Thomas Müller. “Ne asigurăm că clienții noștri valorifică îmbunătățirile tehnologice continue.”
TRS-3D Baseline D, cu denumirea SUA AN / SPS-75, utilizează nitrură de galiu (GaN) și tehnologia emițătorului în stare solidă pentru a oferi performanțe robuste tradiționale TRS-3D, îmbunătățind în același timp fiabilitatea și opțiunile pentru dezvoltarea viitoare. Radarele TRS-3D ale HENSOLDT au fost la bordul fiecărui NSC încă de la începutul programului. TRS-3D este un radar naval tridimensional, multimodal, pentru supravegherea aeriană și de suprafață, achiziția țintelor, autoapărarea, sprijinul focurilor de armă și controlul aeronavelor. Acesta detectează și urmărește automat toate tipurile de ținte aeriene și maritime, reducând cerințele privind volumul de muncă al echipajului.
HENSOLDT are zeci de ani de experiență în radar și conduce în mod activ dezvoltarea în continuare a tehnologiilor cheie în acest domeniu. Pe lângă radarele de apărare aeriană navale și terestre, portofoliul companiei include și radare de luptă, precum și radare de supraveghere la sol și spațiale.
Sursa: https://defence-industry.eu/hensoldt-provides-us-coast-guard-with-naval-radars/
Categoria: Echipamente contra UAS
TMMR Tactical Multi Mission Radar este noul radar AESA în bandă C de la Leonardo, conceput pentru a detecta, clasifica și urmări ținte de manevră mici și înalte. TMMR este un radar mic de detectare și urmărire a țintelor echipat pentru a efectua misiuni provocatoare, cum ar fi contra-UAS și contra-rachetă, artilerie și mortar. Extrem de eficient pentru a sprijini apărarea aeriană, operațiunile de pe câmpul de luptă, supravegherea frontierelor și protecția infrastructurii, TMMR al lui Leonardo asigură că forțele armate sunt pregătite să facă față celor mai recente amenințări rapide și asimetrice.
Greutate redusă și performanțe de top, toate într-unul singur
TMMR este un radar foarte compact și ușor, este portabil manual de două persoane, deci potrivit în orice caz când este necesar un radar ușor și rapid de desfășurare. Acesta cuplează nevoile ridicate de mobilitate cu performanțe de top. Acesta poate fi configurat de la una până la patru antene, pentru o acoperire completă de 360°.
Broșura produsului poate fi descărcată de AICI.
Marea Neagră și Albastră. Războiul a sosit în Crimeea
Încet, dar metodic, Ucraina distruge puterea de foc a Rusiei în peninsulă.
Două rachete ucrainene au lovit cartierul general al flotei ruse din Marea Neagră înainte de prânz, pe 22 septembrie. De data aceasta, nu a putut exista nicio mușamalizare. După un atac ucrainean asupra unui post de comandă din apropiere cu două zile mai devreme, cenzorii au curățat majoritatea postărilor de pe rețelele sociale scrise de localnici. Dar greva din timpul zilei din centrul Sevastopolului, programată să coincidă cu o întâlnire a generalilor de rang înalt, a fost imposibil de ascuns. Camerele de chat locale bâzâiau de bârfe. “Ziua 576 a unui război de trei zile pentru cucerirea Kievului”, scria pe unul dintre ele. “Cum rămâne cu liniile noastre roșii? E timpul să ștergem aceste ucrainene sângeroase de pe fața pământului”, a spus altul. Pe fondul afirmațiilor ucrainene că l-au ucis pe comandantul flotei și pe alți 33 de ofițeri, autoritățile ruse au început chiar să pornească sirenele de raid aerian de avertizare timpurie – ceva ce încercaseră anterior să evite.
Imagine: The Economist
După un an și jumătate, războiul lui Vladimir Putin a ajuns serios în Crimeea. De la începutul verii, Ucraina și-a intensificat masiv atacurile asupra peninsulei anexate de Kremlin într-o lovitură de stat în mare parte fără vărsare de sânge în 2014. Folosind un amestec de noi drone artizanale și rachete de croazieră furnizate din străinătate, a lovit baze militare, baze aeriene și centre de comandă și control.
Pe 13 septembrie, o lovitură asupra docului uscat Sevmorzavod din Sevastopol a scos o navă amfibie de debarcare și unul dintre cele doar șase submarine din clasa kilo capabile să lanseze rachete de croazieră în apropierea țărmului ucrainean. O zi mai târziu, dronele și rachetele de croazieră ucrainene au distrus un sistem de apărare aeriană S-400 de ultimă generație, care avea un preț de export de peste 1 miliard de dolari. Pe 23 septembrie, la o zi după atacul asupra sediului, o altă salvă de rachete de croazieră a lovit un dig din Sevastopol. Încet și metodic, Ucraina distruge puterea de foc a Rusiei din Crimeea.
Surse militare ucrainene spun că operațiunile nu sunt neapărat scopuri în sine. Ele ar trebui mai degrabă văzute ca auxiliare pentru două eforturi mai importante. Prima este contraofensiva terestră în curs de desfășurare a Ucrainei, concentrată asupra regiunii Zaporojie la nord-est de Crimeea. Orice succes ucrainean în degradarea puterii aeriene, a căilor ferate și a logisticii, spun ei, subminează trupele rusești de acolo, care sunt aprovizionate direct din peninsulă.
Al doilea obiectiv este un concurs naval în Marea Neagră. Aici, Ucraina încearcă să nege Rusiei monopolul maritim și să recâștige controlul asupra rutelor vitale de transport maritim. Distruge navele de război rusești oriunde poate și împinge restul la o distanță care face ca lovirea porturilor, orașelor și a unui nou coridor maritim să fie cât mai dificilă posibil. Procesul a început în aprilie 2022, odată cu scufundarea navei amiral a Rusiei, Moskva, lovită cu o rachetă de croazieră Neptune produsă acasă, despre care marina nu era sigură că funcționează. De atunci, Ucraina a scufundat sau avariat cel puțin 19 nave rusești.
Economia Ucrainei se bazează pe succesul unui nou coridor maritim în și din Odesa, anunțat în august în urma refuzului Rusiei de a prelungi un acord privind cerealele. Siguranța rutei, care îmbrățișează țărmul în apele teritoriale ucrainene, depinde de două lucruri: un pariu că Rusia nu va viza navele civile care navighează sub pavilion neutru; și o amenințare viabilă cu represalii în cazul în care acest lucru nu se dovedește suficient.
Acesta din urmă este deja real. La începutul războiului, navele de război rusești erau poziționate amenințător de aproape de Odessa. Astăzi, ele intră rar în nord-vestul Mării Negre – o realizare remarcabilă pentru o marină ucraineană fără o singură navă de război operațională. “Ucrainenii s-au adaptat pentru a deveni o flotă de țânțari [folosind drone navale, rachete și artilerie]”, spune John Foreman, fost atașat britanic al apărării la Moscova și Kiev. “Este o strategie clasică de negare a mării pe care alții au folosit-o împotriva Marinei Regale [britanice] în trecut”.
Strategii Ucrainei au identificat în mod constant Crimeea ca fiind călcâiul lui Ahile al Rusiei: crucială pentru capacitatea sa de a-și proiecta puterea și de a păstra teritoriile ocupate, dar vulnerabilă la tăiere. Un articol co-scris în septembrie 2022 de comandantul-șef al Ucrainei, Valeri Zalujnîi, a subliniat necesitatea de a face “sentimentele [de disconfort în Crimeea] mai acute, mai naturale și mai tangibile”. Noile circumstanțe au accentuat acest obiectiv. Contraofensiva nu a produs încă străpungerea pe care mulți au sperat-o – în special, nu a adus Crimeea în raza de acțiune a artileriei din nord. Presiunea este exercitată pentru a arăta rezultate într-un alt mod.
Și mai importante sunt noile capacități aflate în mâinile planificatorilor ucraineni. Liniile de finanțare oferite producătorilor de drone la începutul anului 2023 pun la dispoziție noi drone aeriene și maritime. Unele dintre dronele navale, cum ar fi “Sea Baby”, folosite pentru lovituri asupra podului Kerci care leagă Rusia direct de Crimeea, erau în curs de dezvoltare de ani de zile. Dar altele, cum ar fi “Marichka”, în stil torpilă, subacvatică, care are un pumn exploziv de 450 kg, au apărut mai recent.
Ucraina are, de asemenea, noi rachete la dispoziție: fluxuri constante de rachete de croazieră Storm Shadow / SCALP din Marea Britanie și Franța și o nouă versiune sol-sol a lui Neptun care a scufundat Moskva. “Marea schimbare este că am primit noi rachete și informații”, spune o sursă din Statul Major General al Ucrainei. “De îndată ce avem o țintă și o putem lovi, exact asta facem”. Alte rachete de croazieră sunt în curs de pregătire. “Vrem un analog al Kalibr rusesc și Kh-101”, spune sursa, menționând că viteza, manevrabilitatea și stealth-ul acestor arme le fac greu de interceptat.
Hanna Shelest, un expert în securitate din Odesa, spune că Ucraina nu va trebui să caute prea departe expertiză. Superputerea rachetelor de odinioară a avut o mână de “nebuni… proiecte de clasă mondială” în curs de dezvoltare înainte de 2014, spune ea. Au fost desființați din cauza lipsei de finanțare sau, în unele cazuri, a sabotajului. “Au existat multe cazuri în care documentele au dispărut sau nu au fost semnate”. Unele dintre aceste proiecte au fost șterse de praf. Crearea unei noi rachete durează de obicei aproximativ zece ani, dar aducerea prototipurilor mai vechi pe piață va fi mult mai rapidă.
Cu toate acestea, deși Ucraina continuă să înregistreze succese împotriva adversarului său mai puternic, nu este clar dacă va veni vreodată un punct critic. Andrii Ryzhenko, un căpitan în retragere al marinei ucrainene, spune că campania de a face Crimeea nesustenabilă va continua până în iarnă. Sosirea anticipată a rachetelor americane ATACMS, promisă de președintele Joe Biden săptămâna trecută, va ajuta la extinderea barajului. “Vom continua să căutăm punctele slabe ale Rusiei și vom continua să degradăm apărarea și logistica rusă”, spune Ryzhenko.
Rusia își ajustează tacticile ca răspuns la noua amenințare. A mutat unele dintre navele sale în porturi mai sigure, cum ar fi Novorossiysk peste Marea Neagră. Dar importanța psihologică a Crimeei pentru conducerea lui Putin înseamnă că este probabil să se agațe de el. Ucraina a degradat semnificativ “raportul de putere navală” al Rusiei, o măsură operațională pe care o folosește pentru a lua în considerare dronele, radarul, artileria de la țărm și așa mai departe, precum și navele de război, deși este încă departe de paritate. La începutul războiului, marina sa a stabilit acest raport la 12:1. Astăzi se află la 4:1. “Rușii încă dețin avantajul”, recunoaște căpitanul Ryzhenko.
Portul Rotterdam și Yokogawa lansează un studiu pentru creșterea eficienței energetice și a resurselor în toate industriile
Autoritatea Portului Rotterdam și Yokogawa Electric Corporation au inițiat un studiu de fezabilitate privind creșterea integrării intersectoriale pentru utilizarea eficientă a energiei și utilităților în clusterul industrial Rotterdam pentru a contribui la obiectivele ambițioase de decarbonizare regională. O primă scanare a arătat că optimizarea utilizării energiei electrice și a utilităților în cadrul companiilor ar putea genera economii de costuri de până la 5%.
Companiile individuale din industria petrochimică și-au optimizat, în general, foarte bine propriile operațiuni. Dar preocupările legate de expunerea informațiilor confidențiale îi împiedică adesea să privească “dincolo de gard” pentru a lucra cu alte companii dintr-un cluster industrial, chiar dacă acest lucru poate genera economii suplimentare de energie și resurse. Portul Rotterdam și Yokogawa își propun să depășească această barieră prin facilitarea schimbului confidențial de date și o integrare mai profundă în cadrul clusterului pentru a debloca câștigurile potențiale mari de eficiență ale optimizării producției în clustere industriale întregi.
Prin integrarea mai multor utilități, cum ar fi căldura, electricitatea și hidrogenul, flexibilitatea industrială poate fi crescută, ceea ce duce la noi eficiențe. De exemplu, în ceea ce privește energia electrică, consumul “în spatele contorului” poate fi optimizat între companiile adiacente pentru a gestiona cererea de vârf, ceea ce ar putea contribui, de asemenea, la prevenirea sau reducerea congestionării rețelei electrice în zona portuară. Aceeași abordare poate fi extinsă prin orchestrarea utilizării altor utilități. Companiile care produc abur ca produs secundar, de exemplu, ar putea alege să crească producția chiar în momentul în care o companie vecină are nevoie de mai mult abur, împiedicând irosirea căldurii. În ansamblu, această abordare bazată pe utilități multiple ar putea aduce o contribuție relevantă la economiile de energie și la reducerea emisiilor.
Fiind cel mai mare port din Europa și găzduind peste 200 de companii industriale, portul Rotterdam este poziționat în mod unic pentru a facilita și implementa acest proiect în sprijinul tranziției energetice. Yokogawa este capabil să-și valorifice tehnologia de simulare care susține planificarea optimă a producției, soluțiile pentru gestionarea regională a energiei și capacitățile de consultanță pentru a descoperi oportunități de eficiență în mai multe sisteme industriale.
Studiu de prefezabilitate
Cele două companii au finalizat deja un studiu de prefezabilitate folosind simulări computerizate și comparații cu operațiunile din clusterul industrial portuar Rotterdam pentru a identifica economiile potențiale ale unei game de utilități. Acest lucru a fost combinat cu ateliere de scufundări aprofundate și discuții la mese rotunde cu diverse companii active în zonă.
Studiul de prefezabilitate a arătat îmbunătățiri cu până la 5% ale eficienței datorită unei mai bune alinieri a utilizării energiei electrice, termice, aburului și materiilor prime, cum ar fi apa și gazele industriale, ceea ce a dus la costuri mai mici și la o amprentă de carbon redusă. Pe termen lung, integrarea și optimizarea mai profundă în cadrul clusterului industrial ar putea genera economii de până la 10%. În acest fel, zona Rotterdam s-ar putea dezvolta spre o “economie de partajare industrială”, în care partajarea intensivă a resurselor și a infrastructurii duce la operațiuni extrem de eficiente pentru toate companiile din regiune.
În urma acestor evaluări inițiale promițătoare, portul Rotterdam și Yokogawa au început acum un studiu de fezabilitate cu mai multe companii petrochimice și energetice din cluster pentru a defini cazuri concrete de utilizare pe baza operațiunilor existente. Primele rezultate ale studiului de fezabilitate sunt așteptate până la sfârșitul anului 2023. Dacă este suficient de pozitiv, următorul pas va fi elaborarea unor planuri pentru efectuarea de teste pe teren cu companiile cooperante din port începând cu 2024.
Franța și Republica Moldova negociază un acord de apărare
După ce și-a declarat independența față de sfârșitul Uniunii Sovietice în 1991, Moldova a fost imediat aruncată într-un conflict teritorial, cu secesiunea Transnistriei predominant vorbitoare de limbă rusă. Aceasta s-a încheiat un an mai târziu, după intervenția Armatei a 14-a ruse și o înțelegere conform căreia autoritățile moldovenești au fost de acord să renunțe la orice apropiere de România și să acorde o autonomie largă “Republicii Moldovenești a Nistrului” în schimbul “neutralității” Rusiei.
După mai bine de treizeci de ani, această “republică moldovenească de pe Nistru” și-a proclamat independența înzestrându-se cu atributele unui stat… în timp ce pretinde apropierea sa de Rusia.
În același timp, și în ciuda unei opinii elaborate de un puternic curent pro-rus, Moldova s-a apropiat de Uniunea Europeană [a obținut statutul de candidat la aderare în iunie 2022, cu Ucraina] și NATO. Acest lucru dă naștere în mod regulat la fricțiuni cu Moscova, marcate de operațiuni de influență și expulzări ale diplomaților ruși, ca și în iulie anul trecut.
În orice caz, și de la începutul războiului din Ucraina, Rusia și-a sporit presiunea asupra Chișinăului, în special prin amenințarea cu intervenția militară sau prin survolarea teritoriului moldovenesc cu rachete trase asupra teritoriului ucrainean. “Controlul sudului Ucrainei este, de asemenea, un coridor către Transnistria, unde există și cazuri de oprimare a populației vorbitoare de limbă rusă”, a declarat un general rus în aprilie 2022.
Cu toate acestea, având în vedere capacitățile forțelor sale armate, Moldova nu are capacitatea de a se apăra… De asemenea, președintele Consiliului European, Charles Michel, i-a promis sprijin prin livrarea de echipamente militare din Uniunea Europeană [UE]. Și Regatul Unit a făcut același lucru.
În mod clar, Franța intenționează să meargă mai departe în sprijinirea Moldovei. Într-adevăr, la 25 septembrie, ministrul Forțelor Armate, Sebastien Lecornu, s-a deplasat la Chișinău, unde s-a întâlnit cu omologul său moldovean, Anatolie Nosatîi, pentru a pune bazele unui viitor acord de apărare, cu semnarea unei scrisori de intenție.
“Împreună cu omologul meu Anatolia Nosatîi, am semnat o scrisoare de intenție pentru a consolida cooperarea noastră în domeniul apărării și pentru a ajuta Moldova să-și modernizeze instrumentul militar”, a declarat Lecornu prin intermediul X/Twitter. Ceea ce, apropo, a dus deja la anunțarea achiziției, de către Chișinău, a unui radar de supraveghere aeriană GM200 de la Thales.
“Dincolo de aceasta, vom efectua un audit al activelor de apărare aeriană pentru a contribui la consolidarea securității cerului moldovenesc”, a spus ministrul francez. El a dat asigurări că Franța “va continua să fie alături de moldoveni în fața oricărei încercări de destabilizare”.
Potrivit lui Thales, “GM200 poate detecta și urmări simultan ținte variind de la altitudini joase la foarte mari, în toate tipurile de medii. Bazat pe arhitectura dovedită a GM400α, coordonează sistemele de apărare aeriană, variind de la sistemele VSHORAD cu rază foarte scurtă de acțiune până la sistemele SHORAD cu rază scurtă de acțiune.
Oricum ar fi, detectarea potențialelor amenințări este un lucru … A fi capabil să le neutralizezi este chiar mai bine. Și în acest sens, Moldova nu are în prezent mijloacele. Iar capacitățile sale aeriene se bazează aproape exclusiv pe o mână de elicoptere Mil Mi-8 proiectate de sovietici [ca într-adevăr 90% din echipamentul militar folosit de forțele armate moldovenești]. În trecut, a primit aproximativ treizeci de avioane de luptă MiG-29. pe care le-a vândut Statelor Unite, Yemenului și Eritreei, deoarece nu avea resursele necesare pentru a le întreține.
Sursa : https://www.opex360.com/2023/09/26/la-france-et-la-moldavie-negocient-un-accord-de-defense/
Referitor la corvetele multi-rol.
Este primul ministru al apărării care încearcă să “pună piciorul în prag”.
Timpul va arăta dacă a fost o simplă declarație de presă sau se dorește, cu adevărat, aplicarea legislației române privind achizițiile publice.
Felicitări autorilor.
Informații deosebit de interesante și utile.