| Forumul Securității Maritime are plăcerea de a vă pune la dispoziție un produs de sinteza zilnic, sub forma unui newsletter, prin care vă prezentăm cele mai relevante evenimente și informații referitoare problematica domeniului naval, cu preponderență cele legate de securitatea maritima dar și alte domenii conexe. Acesta dorește să prezinte o evaluare clară și concisă a celor mai recente și relevante știri despre spațiul menționat, cu trimiteri la sursele de informare. Sperăm că acest newsletter se va dovedi a fi o sursă utilă pentru dumneavoastră, oferind o perspectivă cuprinzătoare despre contextul complicat al domeniului, atât pentru specialiști, cât și pentru oricine este interesat de dinamica evenimentelor din domeniu securității navale. |
Trupele IDF au luat cu asalt un tunel Hamas de 1 km, apoi au găsit asta în camera terorii | Video exclusiv din Gaza
MS Daily brief – 27 Februarie 2026
- MS DAILY BRIEF – Ro
- Sistemul de apărare antiaeriană al Iranului
- România și arhitectura de comandă NATO: oportunitatea strategică de afirmare la Joint Force Command Naples
- Necesitatea reevaluării doctrinei maritime ca urmare a introducerea dronelor maritime în dotarea Forțelor Navale Române
- Inteligența Artificială în Apărare: Între entuziasm tehnologic și realitate operațională
- 2026 – Conferința de Securitate de la München va fi fără așteptări?
- Implementarea dronelor navale în Fortele Navale Romane – o necesitate
Contents
Premierul danez convoacă alegeri anticipate în speranța unui „efect Groenlanda”. 3
Pakistanul bombardează Kabulul după intensificarea conflictelor la granița cu Afganistanul 6
Cuba promite să combată „agresiunea teroristă” după atacul unei ambarcațiuni înregistrate în SUA 10
Discursul lui Trump despre Starea Națiunii din 2026 în centrul atenției 18
Riscul ignorării politicii externe – De Emma Ashford, cercetător senior 18
Tensiuni, acuzații și potențialul pentru diplomație cu Iranul 18
Priveliștea din Phenian -De Rachel Minyoung Lee , cercetător senior 19
Prioritățile lui Trump în două grafice – De J. James Kim , directorul programului pentru Coreea 21
Știri de ultimă oră: Temerile de război cresc pe fondul blocării negocierilor dintre SUA și Iran; Marea Britanie refuză accesul bombardierelor americane la baza sa | TBN Israel
Noutăți din Ucraina | Atac ucrainean neașteptat! Au fost folosite forțele speciale | Rușii sunt șocați
Partidul Verde câștigă alegerile parțiale din Gorton și Denton, împingând Partidul Laburist pe locul trei, o lovitură pentru Keir Starmer
Hannah Spencer a fost aleasă prima deputată a partidului în nordul Angliei, în timp ce Partidul Laburist a înregistrat o scădere de 25,3% a voturilor față de 2024
Josh Halliday Redactor pentru nordul Angliei
Vineri, 27 februarie 2026, ora 05:32 CET
Partidul Verde a obținut o victorie istorică în alegerile parțiale din Gorton și Denton, reprezentând o lovitură semnificativă pentru Keir Starmer.
Hannah Spencer, instalator local și consilier al Partidului Verde, a fost aleasă prima deputată a partidului în nordul Angliei, după ce a răsturnat majoritatea de 13.000 de voturi a Partidului Laburist.
Partidul Laburist a ieșit pe locul al treilea în această cursă electorală strânsă, cu 5.616 voturi în urma Verzilor, care au obținut 14.980 de voturi, în timp ce Reform UK a terminat pe locul al doilea, cu 10.578 de voturi. Rezultatul reprezintă o scădere de 25,3% a voturilor Partidului Laburist față de 2024.
Conservatorii și Liberal-Democrații și-au pierdut depozitele, deoarece au obținut mai puțin de 5% din voturi, ambii sub 2%.
Victoria Verzilor într-un bastion al Partidului Laburist, prima din istorie într-o alegere parțială la Westminster, consacră partidul ca o forță politică serioasă și o alternativă credibilă la Reform UK.
Aceasta va adânci îngrijorarea deputaților laburiști că partidul lui Starmer pierde voturi din stânga în efortul de a contracara ascensiunea partidului Reform UK al lui Nigel Farage.
Rezultatul va determina, de asemenea, o analiză mai atentă a deciziei prim-ministrului de a-l împiedica pe Andy Burnham să candideze din partea Partidului Laburist într-un oraș în care se bucură de un sprijin public semnificativ.
Este pentru prima dată în aproape 100 de ani când zona Gorton din Manchester nu este reprezentată de un deputat laburist.
Într-un discurs emoționant de victorie, Spencer – care devine al cincilea deputat al Partidului Verde – a spus că oamenii sunt „sugati de bani”.
Ea a spus: „În loc să muncim pentru o viață frumoasă, muncim pentru a umple buzunarele miliardarilor. Suntem sugati de bani. Și nu cred că este extrem sau radical să crezi că munca grea ar trebui să-ți asigure o viață frumoasă”.
Spencer a subliniat solidaritatea comunității și a spus că îi va denunța pe politicienii „care în mod constant fac din comunitățile noastre țapi ispășitori și le învinuiesc pentru toate problemele societății. Prietenii și vecinii mei musulmani sunt la fel ca mine – oameni”.
Alegerile parțiale au fost declanșate de demisia lui Andrew Gwynne din motive de sănătate în ianuarie. Fostul deputat era anchetat de parlament pentru mesaje jignitoare pe care le-a trimis într-un grup WhatsApp al unor personalități locale din Partidul Laburist.
În ziua alegerilor, membrii Partidului Laburist păreau mai încrezători, deoarece sondajele arătau că erau practic la egalitate cu Partidul Verde. Ei sperau că alegătorii vor rămâne fideli Partidului Laburist, în loc să susțină un partid insurgent și să riște o victorie a Partidului Reformist.
Cu toate acestea, campania energică a Partidului Verde – Spencer a devenit aproape instantaneu faimoasă la nivel local ca „Hannah instalatoarea”, în timp ce mii de voluntari au călătorit din toată Marea Britanie pentru a o susține – a fost suficientă pentru a asigura victoria.
Surse din Partidul Laburist au declarat că partidul nu a fost iertat de mulți dintre alegătorii musulmani pentru poziția sa față de Gaza – o problemă exploatată de Verzi în partea din Manchester a circumscripției electorale.
„Gaza nu a fost uitată sau iertată”, a declarat un consilier laburist din circumscripția electorală. „Mulți dintre noi suntem acum îngrijorați pentru locurile noastre”.
La câteva ore după închiderea urnelor, la ora 22:00, vicepreședinta Partidului Laburist, Lucy Powell, a confirmat înfrângerea jurnaliștilor prezenți la numărătoarea voturilor din complexul Manchester Central.
Powell, care a fost singurul membru al conducerii Partidului Laburist care a susținut candidatura lui Burnham pentru acest loc în cadrul votului de luna trecută, a declarat că Starmer este „hotărât în ceea ce privește funcția sa” când a fost întrebată despre viitorul prim-ministrului.
Ea a spus: „Știu că Keir este persoana potrivită pentru această funcție și că o îndeplinește foarte bine. Este vorba și despre politică – trebuie să ne clarificăm politica, astfel încât oamenii să știe că suntem de partea lor, că îi apărăm”.
Prezența la vot în circumscripția electorală urmărită cu atenție a fost de 47,6%, puțin mai mică decât la alegerile generale din 2024.
Partidul Laburist a încercat să prezinte alegerile parțiale ca o alegere între „unitate și speranță” sau „diviziunea toxică” a partidului Reform, al cărui candidat, Matt Goodwin, a fost o alegere surprinzătoare într-un circumscripție în care aproximativ 28% din populație este musulmană.
Goodwin, un academician devenit prezentator la GB News, a cerut o politică care să combată „islamizarea societății britanice” și a afirmat că persoanele născute în Marea Britanie provenite din minorități etnice nu sunt neapărat britanice.
Vorbind jurnaliștilor la sosirea sa la numărarea voturilor, Goodwin a dat vina pentru înfrângerea sa pe „o coaliție de islamiști și progresiști treziți” care, potrivit lui, „s-au unit pentru a domina circumscripția”.
El a acuzat Partidul Verde că „face politică sectară”, în parte prin faptul că a scris alegătorilor în limba urdu: „Acest tip de campanie, în diferite limbi, care se adresează grupurilor specifice pe baza caracteristicilor lor, este inacceptabil în Marea Britanie modernă”.
Întrebat dacă susține că rezultatul este ilegitim, el nu a răspuns, fiind luat în grabă.
Partidul lui Starmer a trimis o serie de miniștri ai cabinetului la Gorton și Denton în încercarea de a consolida sprijinul pentru Partidul Laburist, însă prim-ministrul a fost absent în mod notabil din circumscripție până în această săptămână.
Liderul Partidului Laburist s-a confruntat cu săptămâni de titluri defăimătoare în presă din cauza deciziei sale de a-l numi pe Peter Mandelson ambasador al SUA, deși știa că fostul ministru a menținut o relație cu Jeffrey Epstein după arestarea finanțatorului pedofilului.
Starmer s-a confruntat, de asemenea, cu critici intense din partea deputaților laburiști cu privire la decizia aliaților săi de a împiedica Burnham să candideze în Gorton și Denton, într-o încercare de a preveni o contestare a conducerii.
Competiția strânsă a fost marcată și de acuzații de sondaje dubioase și trucuri murdare.
Partidul Laburist și Partidul Verde s-au atacat reciproc în repetate rânduri, semn că alegerile parțiale vor fi câștigate sau pierdute ca urmare a luptei din stânga, Partidul Reformist putând beneficia de o divizare a voturilor.
Între timp, Reform a fost chemată miercuri în fața Înaltei Curți din cauza unor scrisori care pretindeau a fi de la un „vecin îngrijorat” și care nu purtau amprenta politică a partidului, așa cum prevede legea electorală. Partidul lui Farage a dat vina pe o eroare a furnizorului său de tipografie, care și-a asumat responsabilitatea.
Premierul danez convoacă alegeri anticipate în speranța unui „efect Groenlanda”
Mette Frederiksen speră să profite de poziția sa împotriva încercării lui Donald Trump de a revendica teritoriul arctic
Miranda Bryant Corespondent nordic
Joi, 26 februarie 2026, ora 18:02 CET
Prim-ministrul danez a convocat alegeri anticipate pentru a profita de „efectul Groenlanda” după amenințările lui Donald Trump de a invada teritoriul arctic.
Mette Frederiksen, care ocupă această funcție din 2019, este obligată de legea daneză să convoace alegeri până la 31 octombrie. Stabilirea unei date cu opt luni înainte pare a fi o încercare de a profita de îmbunătățirea sondajelor de opinie după dezastruoasele alegeri locale din noiembrie, în urma cărora social-democrații au pierdut controlul asupra Copenhagăi pentru prima dată într-un secol.
Sondajele de luna trecută au arătat că partidul ei părea să câștige avânt, în parte datorită modului în care a gestionat criza din Groenlanda. Frederiksen a promis, de asemenea, un impozit pe avere pentru a finanța școlile.
După ce a făcut aluzie la un anunț pe rețelele de socializare, ea a intrat joi în parlamentul danez, zâmbind și îmbrățișându-și colegii, printre care și politicianul groenlandez Aaja Chemnitz, înainte de a-i înmâna președintelui o notă prin care solicita cuvântul pentru o declarație specială.
„Iarna s-a terminat în sfârșit, iar zilele devin mai lungi și mai luminoase. În curând va veni primăvara, iar danezii se vor prezenta la urne”, a spus ea, anunțând votul din 24 martie.
Vorbind în fața unei camere pline, Frederiksen a spus că vor fi alegeri „decisive” pentru Danemarca și viitorul Europei, promițând să se reînarmeze și să „stea pe propriile picioare”.
„Dragi danezi, astăzi i-am cerut Majestății Sale Regele să convoace alegeri pentru Folketing”, a spus ea. „Dacă voi continua să fiu prim-ministrul vostru depinde de cât de puternic mandat îi veți acorda social-democraților.”
Profilul lui Frederiksen pe scena internațională a crescut considerabil în ultimele două luni, în care a mobilizat liderii europeni în fața a ceea ce ar fi putut fi o amenințare existențială pentru alianța NATO în Groenlanda.
Alți politicieni de centru-stânga și liberali au câștigat popularitate opunându-se lui Trump, inclusiv prim-ministrul canadian, Mark Carney, care a înfruntat amenințările președintelui american de a anexa vecinul său din nord.
Frederiksen a declarat că Danemarca va trebui să-și redefinească relația cu SUA, care era considerată cel mai apropiat aliat al său.
Danemarca și Groenlanda, o fostă colonie care este acum în mare parte autonomă, dar a cărei politică externă și de securitate este condusă de la Copenhaga, poartă discuții cu SUA despre securitatea Arcticii.
Frederiksen a declarat: „Acestea vor fi alegeri decisive, deoarece în următorii patru ani noi, danezii și europenii, va trebui să ne descurcăm singuri. Trebuie să ne definim relația cu Statele Unite și trebuie să ne reînarmăm pentru a asigura pacea pe continentul nostru.
Trebuie să rămânem uniți în Europa și trebuie să asigurăm viitorul comunității daneze.”
Comunitatea include Insulele Feroe.
Poziția lui Frederiksen față de Groenlanda pare să fi funcționat în favoarea sa pe plan intern. Un sondaj realizat de Megafon pentru TV2 luna trecută a arătat că sprijinul pentru social-democrați a crescut la 22,7% din voturi și la 41 de locuri în parlament, față de 32 de locuri la începutul lunii decembrie.
În noiembrie, înainte de noile amenințări ale lui Trump cu privire la Groenlanda, partidul lui Frederiksen a suferit înfrângeri pe scară largă în toată țara.
Ultimele sondaje ar plasa blocul roșu – inclusiv social-democrații lui Frederiksen și partidele de stânga mai mici – la 87 de locuri, mai mult decât cele 71 ale actualului guvern.
Peter Thisted Dinesen, profesor de politică la Universitatea din Copenhaga, a declarat că presiunea SUA a avut un efect „mobilizator” asupra lui Frederiksen.
„Criza din Groenlanda a ajutat-o, fără îndoială, demonstrând capacitatea sa de a conduce țara într-o criză internațională”, a adăugat el. „Social-democrații se descurcă mai bine în sondaje decât după alegerile locale și au prezentat un număr semnificativ de inițiative noi care vizează diferite grupuri de alegători.”
Dinesen a spus că printre inițiative se numără Fødevarechecken, un program de sprijin alimentar. „Sondajele indică faptul că acesta ar fi putut avea un anumit efect”, a spus el, menționând că partidul naționalist de dreapta, Partidul Popular Danez, a scăzut în sondaje.
Anunțând planurile pentru un impozit pe avere care să genereze 6 miliarde de coroane (700 de milioane de lire sterline) pentru școlile primare, Frederiksen a declarat în parlament: „Un impozit pe avere ar trebui să reducă inegalitatea și să creeze un echilibru mai bun în țara noastră.”
Ea a propus, de asemenea, abolirea impozitului pe proprietate pentru locuințele cu o valoare mai mică de 1 milion de coroane.
În discursul său, Frederiksen le-a mulțumit ministrului de externe, Lars Løkke Rasmussen, care este liderul Moderaților, și ministrului apărării, Troels Lund Poulsen, liderul Liberalilor, pentru munca lor în coaliția sa, glumind: „Dacă un elefant și o cămilă pot deveni prieteni, la fel pot și adversarii politici.”
Ea a afirmat însă că va rămâne deschisă la posibile opțiuni de coaliție după alegeri: „Ar putea fi din nou o alegere a centrului politic? Da.”
,,,, https://www.theguardian.com/world/2026/feb/26/danish-pm-calls-election-seeking-greenland-bounce
Pakistanul bombardează Kabulul după intensificarea conflictelor la granița cu Afganistanul
Escaladarea violențelor între vecinii instabili face ca armistițiul mediat de Qatar să pară din ce în ce mai fragil
Kate Lamb și agenții
Vineri, 27 februarie 2026, ora 04:23 CET
Pakistanul a bombardat vineri capitala Afganistanului, Kabul, și alte două provincii, la câteva ore după un atac transfrontalier, cea mai recentă escaladare a violenței între vecinii instabili care au semnat un armistițiu mediat de Qatar în 2025.
După luni de ciocniri reciproce, forțele afgane au atacat joi seara trupele pakistaneze de frontieră, în ceea ce guvernul taliban a numit o represalie pentru atacurile aeriene mortale anterioare.
Câteva ore mai târziu, cel puțin trei explozii au fost auzite vineri dimineața în Kabul, dar nu au existat informații imediate cu privire la locația exactă a atacurilor în capitala afgană sau la eventualele victime.
Prim-ministrul pakistanez Shehbaz Sharif a declarat vineri că forțele armate ale țării sale ar putea „zdrobi” agresorii și că națiunea stă „umăr la umăr cu forțele sale armate”, în timp ce ministrul apărării al țării a proclamat „război deschis” cu vecinul său.
Într-o postare pe X vineri, ministrul apărării Khawaja Mohammad Asif a declarat că Pakistanul sperase la pace în Afganistan după retragerea forțelor NATO și se aștepta ca talibanii să se concentreze pe bunăstarea poporului afgan și pe stabilitatea regională.
În schimb, a afirmat el, talibanii au adunat militanți din întreaga lume și au început să „exporte terorismul”.
„Răbdarea noastră s-a epuizat. Acum este război deschis între noi”, a spus el.
Oficialii guvernului afgan nu au reacționat la comentariile lui Asif.
Relațiile dintre cele două țări vecine s-au deteriorat în ultimele luni, punctele de trecere a frontierei terestre fiind în mare parte închise de la luptele sângeroase din octombrie, care au provocat moartea a peste 70 de persoane de ambele părți.
Islamabadul acuză Afganistanul că nu ia măsuri împotriva grupurilor militante care comit atacuri în Pakistan, acuzație negată de guvernul taliban.
Secretarul general al ONU, António Guterres, îndeamnă ambele părți să protejeze civilii, conform prevederilor dreptului internațional, și „să continue să caute soluții diplomatice pentru orice divergențe”, a declarat purtătorul de cuvânt al ONU, Stephane Dujarric.
Comentând atacurile aeriene de vineri, ministrul de interne al Pakistanului, Mohsin Naqvi, a declarat că atacurile asupra Afganistanului au fost o „răspuns adecvat”.
„Forțele armate pakistaneze au dat un răspuns adecvat la agresiunea deschisă a talibanilor afgani”, a spus Naqvi.
Purtătorul de cuvânt al guvernului, Zabihullah Mujahid, a declarat că Pakistanul a efectuat, de asemenea, atacuri aeriene în Kandahar, în sud, și în provincia sud-estică a Pakistanului.
Afganistanul a declarat că armata sa a lansat joi seara un atac peste graniță în Pakistan, ca răzbunare pentru atacurile aeriene pakistaneze mortale asupra zonelor de frontieră afgane de duminică, și a afirmat că a capturat mai mult de o duzină de posturi ale armatei pakistaneze.
Eforturile de a ajunge la un acord durabil între cele două națiuni au eșuat, negocierile și încetarea focului inițială mediate de Qatar și Turcia în octombrie părând din ce în ce mai instabile.
Ministerul Apărării din Afganistan a declarat că 55 de soldați pakistanezi au fost uciși în atacul de joi, inclusiv unii ale căror cadavre au fost duse în Afganistan, în timp ce „alți câțiva au fost capturați în viață”. Afganistanul a declarat că propriile victime se ridică la opt morți și alți 11 răniți.
Ministrul pakistanez al informațiilor, Attaullah Tarar, a declarat însă că numărul soldaților pakistanezi uciși se ridică la doi, iar trei au fost răniți. El a spus că 36 de luptători afgani au fost declarați morți.
Mosharraf Ali Zaidi, purtătorul de cuvânt al prim-ministrului pakistanez Shehbaz Sharif, a negat că ar fi fost capturați soldați pakistanezi.
Pakistanul și Afganistanul împărtășesc o frontieră lungă de 2.611 km, cunoscută sub numele de Linia Durand, pe care Afganistanul nu a recunoscut-o oficial.
Autoritățile afgane evacuau un lagăr de refugiați din apropierea punctului de trecere a frontierei Torkham, după ce mai mulți refugiați au fost răniți și 13 civili, inclusiv femei și copii, au fost uciși, au declarat autoritățile.
Pe partea pakistaneză a frontierei, poliția locală a declarat că și locuitorii erau evacuați în zone mai sigure, în timp ce unii refugiați afgani care așteptau să treacă înapoi în Afganistan au fost, de asemenea, mutați în locuri sigure.
Tensiunile dintre cele două țări vecine sunt ridicate de luni de zile, iar în octombrie au avut loc ciocniri mortale la frontieră, în urma cărora au murit zeci de soldați, civili și militanți suspectați. Violențele au urmat exploziilor din Kabul, pe care oficialii afgani le-au atribuit Pakistanului. La acea vreme, Islamabad a efectuat atacuri în interiorul Afganistanului pentru a viza ascunzătorile militanților.
,,,, https://www.theguardian.com/world/2026/feb/27/afghanistan-pakistan-strikes-kabul
Grupul de extremă dreapta Base revendică asasinate în Ucraina, pe fondul întrebărilor privind legăturile cu Rusia
Informații obținute de Guardian prezintă o imagine îngrijorătoare a violențelor comise de celula ucraineană a grupului terorist
Joi, 26 februarie 2026, ora 14:00 CET
Aripă ucraineană a unei organizații teroriste interzise la nivel internațional, suspectată de legături cu Rusia, continuă să revendice multiple crime în Ucraina, după ce a fost implicată în asasinarea brutală a unui ofițer de informații la Kiev în vara anului trecut.
Într-o postare pe Telegram, celula ucraineană a organizației Base – înființată în SUA, dar cu o rețea de celule în întreaga lume – a revendicat „o operațiune reușită de eliminare a unui agent inamic în Odesa” într-un atentat cu mașină capcană, care a fost ulterior relatat pe în mass-media locală ucraineană.
„Acest trădător, al cărui nume nu îl putem dezvălui încă din motive legate de anchetă, a servit Ucraina, dar inima lui a fost vândută inamicului”, se arată în postare, care sugera că ofițerul „serviciului de frontieră” ajuta Rusia în sudul țării. „Această acțiune este doar începutul.”
Din aprilie anul trecut, The Base oferă bani adepților și asasinilor plătiți pentru a ucide militari și oficiali guvernamentali din Ucraina, coincidând cu acuzațiile că fondatorul său american, Rinaldo Nazzaro, era un spion al Kremlinului.
Nazzaro nu a răspuns la solicitarea de comentarii, dar a susținut anterior că nu controlează celula ucraineană și a declarat anul trecut că aceasta „nu era condusă de guvernul rus”.
Fostul contractant al Pentagonului și angajat al Departamentului Securității Interne a negat cu fermitate acuzațiile de coordonare cu serviciile de informații rusești și de continuare a operațiunilor de sabotaj în Europa. În ciuda acestui fapt, Nazzaro a fost asociat în mod constant cu celule violente din Spania – unde membri ai organizației The Base au fost arestați cu un depozit de arme la sfârșitul anului trecut – și din Belgia și Olanda, printre alte țări europene.
Însă experții în domeniul contraterorismului care urmăresc grupul terorist au descris de mult timp modul în care legăturile Basei cu Rusia nu pot fi ignorate atât de ușor.
„Pretenția de asasinat din operațiunea Baza din Ucraina arată că vor să fie văzuți ca fiind operaționali, o amenințare continuă și, pe baza declarației lor, ferm opuși guvernului rus”, a spus Joshua Fisher-Birch, analist extremism la Counter Extremism Project, care urmărește grupul de mai mulți ani.
„Acest ultim punct este important din cauza aparenței puternice, deși încă neprobate oficial, că Baza și filiala sa ucraineană sunt conectate la operațiuni de sabotaj rusești și au legături cu serviciile de informații rusești.”
Fisher-Birch a subliniat că celula ucraineană, de exemplu, „a făcut publice doar atacurile asupra persoanelor, clădirilor și infrastructurii ucrainene”, și nu asupra militarilor ruși care au invadat țara.
Informații scurse dintr-un grup de chat securizat utilizat de celula ucraineană a grupului The Base au fost obținute de Guardian prin intermediul unui fost membru și prezintă o imagine îngrijorătoare.
„Aceasta a fost una dintre operațiunile [Bazei]”, a spus sursa, referindu-se la o imagine a unui cadavru decapitat de bărbat îmbrăcat în uniformă militară, lângă un SUV undeva în Ucraina. „Membrii grupului au urmărit un angajat al centrului de recrutare din Kiev și au așteptat momentul în care acesta va fi singur.”
Alte imagini arătau puști de asalt Kalashnikov și alte arme, un prizonier legat și capturat lângă doi membri mascați ai grupului The Base și propagandă a grupului. Toate au fost verificate prin mai multe detectoare de imagini cu inteligență artificială și au indicat cu certitudine că erau create de oameni și nu erau falsificate. Sursa anonimă, care a contactat pentru prima dată ziarul The Guardian prin linia sa criptată de informații și a furnizat imagini neclare ale documentelor sale militare, a declarat că grupul era format din aproximativ 20 de persoane și era extrem de periculos.
„Nucleul principal al [Bazei] se află la Kiev”, au spus ei. „Sunt 100% sigur că au adepți și în Odesa și Harkov.”
În ultimul an, Baza a postat videoclipuri și imagini cu vehicule ale poliției și ale armatei arse din interiorul Ucrainei, cel puțin o imagine arătând un incendiu provocat la o clădire guvernamentală. The Base afirmă că intenționează să forțeze guvernul ucrainean, aflat sub presiune, să îi acorde un stat etnic alb în vestul țării sau să se confrunte cu o insurgență neonazistă în creștere.
Există întrebări legitime în legătură cu The Base și legăturile sale cu sabotajul rus – o preocupare majoră în materie de securitate pentru agențiile de spionaj europene – și se suspectează că ar fi o rotiță în operațiunile secrete ale Kremlinului, care plătește criminali anonimi pentru a comite atacuri teroriste pe tot continentul și în interiorul Ucrainei.
Fisher-Birch a analizat imaginile și consideră că acestea sunt de natură gravă.
„Imaginile indică faptul că grupul are cel puțin șase membri în Ucraina, este dispus să comită execuții brutale și îmbrățișează pe deplin imaginea neonazismului, fie din ideologie autentică, fie pentru a susține punctele de vedere ale propagandei ruse”, a spus el.
,,, https://www.theguardian.com/world/2026/feb/26/the-base-far-right-terror-group-ukraine-russia
Cuba promite să combată „agresiunea teroristă” după atacul unei ambarcațiuni înregistrate în SUA
Președintele cubanez afirmă că țara „se va apăra cu determinare” după atacul mortal al exilaților de pe coastă
Ruaridh Nicoll în Havana
Joi, 26 februarie 2026, ora 20:15 CET
Cuba a promis să se apere împotriva oricărei „agresiuni teroriste și mercenare”, la o zi după ce grănicerii au declarat că au ucis patru exilați aflați pe o barcă rapidă înregistrată în Florida, care a deschis focul asupra unei patrule.
Președintele cubanez, Miguel Díaz-Canel, a scris pe X că țara din Caraibe „se va apăra cu determinare și fermitate” după incidentul în care alte șase persoane aflate pe barcă au fost rănite.
Incidentul are potențialul de a intensifica tensiunile dintre Washington și Havana, care s-au accentuat de când forțele americane l-au capturat pe principalul aliat al Cubei, liderul venezuelean Nicolás Maduro, iar administrația Trump a impus un blocaj petrolier asupra insulei în ianuarie.
Se pare însă că discuțiile dintre cele două țări continuă, iar ambele guverne par dornice să calmeze situația. Díaz-Canel și-a precedat comentariile scriind: „Cuba nu atacă și nu amenință”.
Joi, Miami Herald a raportat că oficialii americani s-au întâlnit cu nepotul fostului președinte cubanez Raúl Castro, în marja Caricom, reuniunea anuală a liderilor din Caraibe, care a avut loc în St Kitts și Nevis.
Raúl Guillermo Rodríguez Castro, în vârstă de 41 de ani, nu are o funcție oficială în guvernul cubanez, dar rămâne apropiat de bunicul său, care deține o influență enormă în structura de putere a țării.
Secretarul de stat american, Marco Rubio, care participa la sesiunea Caricom, a declarat că guvernul SUA nu are nicio legătură cu incidentul și a spus reporterilor: „Încă strângem informații”.
Însă informațiile disponibile rămân vag.
Atacul a avut loc într-o rețea de insule la est de plaja turistică Varadero, în largul coastei de nord a insulei, potrivit Ministerului de Interne al Cubei.
Barca, o mică ambarcațiune rapidă cu consolă centrală, pare să fi venit din Florida Keys și se presupune că transporta arme.
„Scopul său era să meargă și să lupte împotriva unui [guvern] criminal și tiranic, pentru a vedea dacă acest lucru va determina poporul să se ridice”, a declarat Wilfredo Beyra, șeful Partidului Republican Cubanez din Tampa.
Existența exilaților care încearcă să provoace revolte împotriva guvernului comunist cubanez are o lungă istorie. Autoritățile cubaneze au declarat că ocupanții au tras asupra grănicerilor când au fost interceptați, rănind comandantul cubanez și un grănicer.
Ministerul de Interne a declarat că a arestat deja un alt membru al grupului care zburase pe insulă pentru a se întâlni cu barca și care „a mărturisit”.
Barca pare să fi fost un model Pro-Line de 24 de picioare, utilizat de obicei pentru pescuitul în apele de coastă, și este posibil să fi fost furată. Experților li se pare improbabil ca această ambarcațiune să fi fost utilizată pentru a încerca o debarcare pe mare în Cuba, la mai mult de 90 de mile distanță de Florida, având în vedere că cei 10 ocupanți ar fi fost înghesuiți și că barca nu avea un motor deosebit de puternic.
Autoritățile cubaneze afirmă că supraviețuitorii erau toți rezidenți cubanezi în SUA, care sunt acum acuzați de intenția de a „efectua o infiltrare în scopuri teroriste”. Ministerul a mai declarat că toți aveau cazier judiciar în Cuba și că aveau asupra lor puști de asalt, pistoale, cocktailuri Molotov și alte echipamente de tip militar.
Un oficial american a declarat că cel puțin două persoane erau cetățeni americani, inclusiv unul dintre cei decedați, iar o a treia persoană avea o viză K-1, care permite soților cetățenilor americani să se stabilească în SUA.
Mai mulți dintre răniți erau aparent internați într-un spital din Santa Clara, la aproximativ 150 de mile est de Havana, care era păzit cu strictețe de trupele ministerului de interne, a raportat Reuters.
„Există multă Sturm und Drang [în legătură cu acest lucru] în Miami”, a declarat o personalitate importantă a comunității de exilați.
Există, de asemenea, îngrijorări în rândul unor exilați că eforturile SUA de schimbare a regimului vor fi afectate de un astfel de atac independent. „Există unele segmente ale comunității de exilați cubanezi care au declarat două zile de doliu”, a declarat Michael Bustamante, președintele departamentului de studii cubaneze și cubano-americane de la Universitatea din Miami. „Dar am văzut și multe comentarii sarcastice care întrebau: «Ce naiba au fost în capul ăstora?»
„Există sentimentul că, în acest moment, SUA aplică măsuri restrictive și pun guvernul cubanez la colț. Acest lucru ar putea de fapt să ofere guvernului cubanez o șansă de supraviețuire.”
Bustamante a spus că „revoluția cubaneză a început cu un raid maritim”. Granma, barca care i-a transportat pe Fidel și Raúl Castro, precum și pe Che Guevara și alți 79 de oameni din Mexic în 1956, este acum expusă la Muzeul Revoluției din Havana.
,,, https://www.theguardian.com/world/2026/feb/26/what-to-know-cuba-boat-attack
Negocierile nucleare dintre SUA și Iran se încheie fără un acord, în timp ce amenințarea unui război crește
Mediatorii spun că săptămâna viitoare vor avea loc noi negocieri, dar nu există dovezi clare că cele două părți s-ar fi apropiat de un acord privind îmbogățirea uraniului
Patrick Wintour în Londra și Andrew Roth în Washington
Joi, 26 februarie 2026, ora 22:53 CET
Discuțiile cu miză mare dintre SUA și Iran privind viitorul programului nuclear al Teheranului s-au încheiat joi fără un acord, în timp ce Casa Albă ia în considerare o operațiune militară care ar marca cea mai mare intervenție a sa în Orientul Mijlociu din ultimele decenii.
Ministrul iranian de externe, Abbas Araghchi, a afirmat că s-au înregistrat „progrese semnificative” în cadrul discuțiilor, iar mediatorii din Oman au prevăzut că negocierile vor fi reluate la nivel tehnic săptămâna viitoare la Viena.
Cu toate acestea, nu există dovezi imediate care să susțină sugestiile că cele două părți s-au apropiat în privința problemelor fundamentale legate de dreptul Iranului de a îmbogăți uraniu și de viitorul stocurilor sale de uraniu puternic îmbogățit.
Cu toate acestea, mediatorii iranieni și omanieni au încercat să prezinte negocierile într-o lumină optimistă, probabil în încercarea de a evita amenințarea SUA de a lansa atacuri cu flota sa de avioane și nave de război care s-au adunat în regiune.
Araghchi a descris negocierile ca fiind „una dintre cele mai intense și mai lungi runde de negocieri”. El a confirmat că vor avea loc noi contacte în mai puțin de o săptămână.
Discuțiile indirecte de la Geneva s-au desfășurat în două sesiuni, existând rapoarte conform cărora echipa americană condusă de trimisul special al lui Donald Trump în Orientul Mijlociu, Steve Witkoff, a fost dezamăgită de propunerile prezentate de Iran.
Concizia celei de-a doua sesiuni de discuții a părut de rău augur, au afirmat observatorii.
Oficialii iranieni au criticat rapoartele din mass-media americană care sugerau că Teheranul ar fi obligat să înceteze îmbogățirea și să permită ca stocurile sale de uraniu puternic îmbogățit să părăsească Iranul.
La un moment dat, spre frustrarea echipei de la Teheran, Witkoff a fost nevoit să întrerupă discuțiile cu Araghchi pentru a traversa orașul elvețian cu mașina și a se întâlni cu negociatorii ucraineni.
Mediatorii din Oman au respins sugestia unei rupturi, susținând că idei noi și creative erau schimbate cu o deschidere fără precedent în ceea ce era considerat a fi a treia rundă decisivă de consultări indirecte.
SUA cer garanții permanente din partea Iranului cu privire la îmbogățirea uraniului și mecanismele de inspecție care să convingă Washingtonul că Teheranul nu va putea niciodată să construiască o armă nucleară. Iranul a negat întotdeauna că ar avea un astfel de obiectiv.
Secretarul de stat american, Marco Rubio, a declarat, de asemenea, că refuzul Iranului de a discuta despre programul său de rachete balistice este o problemă, determinând purtătorul de cuvânt al ministerului de externe al Iranului, Esmaeil Baghaei, să se plângă de inconsecvențele cererilor de negociere ale SUA.
Discuțiile au loc pe fondul acumulării fără precedent de active americane în regiune de către Trump, inclusiv două grupuri de portavioane, avioane de atac, echipamente de realimentare a avioanelor și submarine echipate cu rachete Tomahawk.
În centrul discuțiilor se află întrebarea dacă SUA vor încerca să interzică Teheranului aproape orice formă de îmbogățire a uraniului. Dreptul de a îmbogăți uraniu pe plan intern a fost considerat mult timp un simbol al suveranității naționale iraniene și a fost recunoscut de SUA în acordul nuclear din 2015.
O parte din disputa privind îmbogățirea poate fi amânată, deoarece Trump a afirmat că cele trei principale instalații nucleare ale Iranului de la Fordow, Natanz și Isfahan au fost distruse de bombele americane în iunie anul trecut, făcând imposibilă din punct de vedere tehnic îmbogățirea uraniului în cantități mari în viitorul previzibil.
Teheranul a refuzat să permită agenției de supraveghere nucleară a ONU, Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA), să inspecteze amploarea pagubelor produse la aceste instalații în urma atacului american.
Rubio a declarat miercuri: „În prezent, ei nu îmbogățesc uraniu, dar încearcă să ajungă în punctul în care vor putea face acest lucru în cele din urmă”.
Cererea SUA ca cele trei instalații să fie demontate definitiv ar intra în conflict cu propunerea Iranului ca îmbogățirea la nivel scăzut să fie permisă sub supravegherea ONU, posibil după trei până la cinci ani. SUA nu s-au opus anterior unui astfel de plan.
O altă impas se referă la soarta stocului Iranului de uraniu îmbogățit la 60% puritate, aproape de nivelul necesar pentru arme nucleare. AIEA afirmă că Teheranul nu a identificat încă locul unde se află stocul de 400 kg – suficient pentru a construi cinci-șase bombe cu puterea similară celei care a distrus Nagasaki în 1945. De asemenea, AIEA a estimat în mai anul trecut că Iranul deținea 8.000 kg de uraniu îmbogățit la 20% sau mai puțin.
Rezervele de uraniu puternic îmbogățit ar putea fi diluate în Iran, așa cum propune Teheranul, sau exportate în Rusia sau SUA. Ar fi o concesie majoră din partea Iranului să trimită întreaga sa rezervă de 8.000 kg în SUA, chiar dacă acest lucru ar duce la ridicarea multor sancțiuni economice impuse de SUA și ONU.
Un oficial iranian din Geneva a insistat: „Principiile îmbogățirii zero pentru totdeauna, dezmembrării instalațiilor nucleare și transferului stocurilor de uraniu către SUA sunt complet respinse”.
Trump dispune acum de mijloacele militare necesare pentru a ataca Iranul, fie ca parte a unui atac extins menit să impună schimbarea regimului, fie pentru a efectua un atac mai țintit, menit să forțeze Teheranul să adopte o poziție de negociere mai flexibilă. Termenele limită coercitive ale lui Trump pentru negocieri au fost întotdeauna flexibile, dar comandanții săi militari nu vor dori să mențină mult timp o concentrare de forțe atât de mare și de costisitoare.
Trump se află sub presiune internă pentru a demonstra că nu a dus SUA într-un impas în negocieri, democrații cerând un vot în Congres cu privire la ceea ce ei descriu ca fiind războiul său de alegere. Un sondaj Associated Press realizat săptămâna aceasta a arătat că 56% dintre americani nu au încredere că Trump va lua decizia corectă de a folosi forța militară în afara SUA.
Directorul general al AIEA, Rafael Grossi, a trecut în centrul atenției în cadrul negocierilor, deoarece este nevoie de aprobarea sa pentru a convinge Washingtonul că garanțiile Iranului privind îmbogățirea la nivel scăzut în viitor pot fi verificate din punct de vedere tehnic.
Teheranul insistă, de asemenea, că nu va negocia chestiuni non-nucleare. A exclus includerea în discuții a programului său de rachete balistice sau a sprijinului acordat „grupurilor de rezistență” din Orientul Mijlociu. Iranul descrie rachetele sale balistice, unele cu o rază de acțiune de 1.300 de mile (2.000 km), ca fiind pur defensive.
Rubio a declarat miercuri că programul de rachete balistice va trebui abordat la un moment dat, recunoscând că subiectul nu se află pe agenda imediată, dar nu poate fi exclus din discuțiile ulterioare.
El a declarat: „Iranul refuză să discute cu noi sau cu oricine altcineva despre raza de acțiune a rachetelor sale, iar acest lucru reprezintă o mare problemă pentru noi. Iranul are rachete a căror rază de acțiune crește în fiecare an, iar acest lucru ar putea constitui o amenințare pentru Statele Unite, deoarece rachetele ar putea ajunge pe teritoriul american”. El a menționat că rachetele cu rază scurtă de acțiune ar putea lovi și bazele americane din regiune.
Informare privind războiul din Ucraina: FMI aprobă un împrumut de 8,1 miliarde de dolari pentru Kiev
Fondul afirmă că împrumutul va rezolva problema balanței de plăți a Ucrainei, stimulând în același timp reconstrucția și perspectivele de creștere economică. Ce știm în ziua 1.465
Personalul Guardian și agenții
Vineri, 27 februarie 2026, ora 02:05 CET
Fondul Monetar Internațional a declarat că consiliul său executiv a aprobat un împrumut de 8,1 miliarde de dolari pe patru ani pentru Ucraina, din care 1,5 miliarde de dolari vor fi vărsate imediat. FMI a declarat joi că noul acord de extindere a facilității de finanțare pentru Ucraina va contribui la consolidarea unui pachet de sprijin internațional în valoare de 136,5 miliarde de dolari pentru țara devastată de război, care a marcat săptămâna aceasta a patra aniversare a invaziei rusești. Directorul general al FMI, Kristalina Georgieva, a declarat că împrumutul va rezolva problema balanței de plăți a Ucrainei și va restabili viabilitatea externă pe termen mediu, stimulând în același timp perspectivele de reconstrucție și creștere după încheierea războiului și contribuind la facilitarea demersurilor Ucrainei de aderare la UE.
Oficialii ucraineni și americani s-au întâlnit joi la Geneva pentru discuții privind reconstrucția postbelică, în ciuda impasului în negocierile cu Rusia, iar oficialii de la Kiev sperau să finalizeze detaliile cheie ale unui acord la o reuniune trilaterală la începutul lunii viitoare. Negociatorul ucrainean de vârf, Rustem Umerov, a declarat că participanții la reuniune au discutat cu președintele ucrainean, Volodymyr Zelenskyy, după încheierea acesteia.
Zelenskyy, care a discutat miercuri cu președintele SUA, Donald Trump, a declarat că discuțiile trilaterale vor avea loc probabil la Abu Dhabi la începutul lunii martie și vor avea ca scop pregătirea terenului pentru o întâlnire între liderii Ucrainei și Rusiei.
Trimisul special al președintelui rus Vladimir Putin, Kirill Dmitriev, a purtat joi discuții cu oficiali americani la Geneva, a informat agenția de știri rusă RIA. Dmitriev a refuzat să comenteze rezultatul întâlnirii, a precizat RIA. Umerov a declarat că negociatorii lucrează la aspecte economice și de securitate pentru a „face următoarea întâlnire trilaterală cu SUA și Rusia cât mai substanțială posibil”.
România a trimis joi avioane de vânătoare după ce o dronă a încălcat spațiul său aerian național în timpul unui atac rus asupra infrastructurii ucrainene din apropierea frontierei, a declarat ministerul apărării, aceasta fiind a doua încălcare a spațiului aerian în două zile. Statul membru al UE și NATO are o frontieră terestră de 650 km cu Ucraina și a înregistrat în repetate rânduri încălcări ale spațiului său aerian și căderi de fragmente pe teritoriul său de când Rusia a început să atace porturile din Kiev de pe malul Dunării.
Rachetele ucrainene au lovit orașul rus Belgorod, provocând pagube grave instalațiilor energetice și întrerupând alimentarea cu energie electrică, apă și încălzire, a declarat vineri dimineață guvernatorul regional. Atacul asupra orașului Belgorod, situat la 40 km de granița cu Ucraina, și asupra districtului înconjurător a fost al doilea în cinci zile care a provocat pagube grave.
Ministerul Apărării al Rusiei a declarat joi că unitățile sale de apărare aeriană au doborât 220 de drone ucrainene într-o perioadă de nouă ore, dintre care 24 se îndreptau spre Moscova. Ultima declarație a ministerului a precizat că 53 de drone au fost interceptate și distruse într-o perioadă de trei ore, care s-a încheiat la ora 23:00. Multe dintre drone au fost interceptate deasupra regiunilor din centrul Rusiei. Ministerul a declarat că 12 dintre ele aveau ca țintă Moscova.
,,, https://www.theguardian.com/world/2026/feb/27/ukraine-war-briefing-imf-approves-81bn-loan-for-kyiv
Știrile despre Trump pe scurt: Nu s-a ajuns la niciun acord în negocierile cu Iranul, în timp ce se profilează posibilitatea unui atac al SUA
Ministrul de externe iranian a afirmat că s-au înregistrat „progrese semnificative” și că sunt așteptate noi negocieri – știrile politice importante din SUA de joi, 26 februarie, pe scurt
Echipa Guardian
Vineri, 27 februarie 2026, ora 03:00 CET
Discuțiile cu miză mare dintre SUA și Iran privind viitorul programului nuclear al Teheranului s-au încheiat joi fără a se ajunge la un acord, în timp ce Casa Albă ia în considerare o operațiune militară care ar marca cea mai mare intervenție a sa în Orientul Mijlociu din ultimele decenii.
Ministrul iranian de externe, Abbas Araghchi, a afirmat că s-au înregistrat „progrese semnificative” în cadrul discuțiilor, iar mediatorii din Oman au prevăzut că negocierile vor fi reluate la nivel tehnic săptămâna viitoare, la Viena. Araghchi a confirmat ulterior că vor avea loc noi contacte în mai puțin de o săptămână.
Nu au existat însă dovezi imediate care să susțină sugestiile potrivit cărora cele două părți s-ar fi apropiat în privința problemelor fundamentale legate de dreptul Iranului de a îmbogăți uraniu și de viitorul stocurilor sale de uraniu puternic îmbogățit.
Discuțiile indirecte de la Geneva s-au desfășurat în două sesiuni, existând rapoarte conform cărora echipa americană condusă de trimisul special al lui Donald Trump în Orientul Mijlociu, Steve Witkoff, a fost dezamăgită de propunerile prezentate de Iran.
Observații au afirmat că durata scurtă a celei de-a doua sesiuni de discuții părea de rău augur.
Discuțiile nucleare dintre SUA și Iran se încheie fără un acord, în timp ce amenințarea unui război crește
Cu toate acestea, mediatorii iranieni și omanieni au încercat să prezinte discuțiile într-o lumină optimistă, probabil în încercarea de a evita amenințarea SUA de a lansa atacuri cu flota sa de avioane și nave de război care s-au adunat în regiune.
Dosarele Epstein conțin afirmații explicite, dar nefondate, potrivit cărora Trump ar fi abuzat de o minoră
Trei memorandumuri care descriu patru interviuri realizate de Biroul Federal de Investigații în 2019 conțin afirmații explicite, dar nefondate, potrivit cărora Donald Trump ar fi abuzat sexual o femeie când aceasta era minoră, la începutul anilor 1980, cu ajutorul lui Jeffrey Epstein, potrivit unei analize a documentelor efectuate de Guardian.
Democrații din patru state încearcă să interzică angajaților ICE să ocupe în viitor funcții publice
Susținută de miliarde de dolari de la Congres, Agenția pentru Imigrare și Vamă (ICE) a angajat mii de noi ofițeri pentru a duce la îndeplinire campania de deportare în masă a lui Donald Trump, într-un efort pe care l-a comparat cu „recrutarea în timp de război”. În mai multe state, legislatorii democrați vor ca solicitanții să se gândească de două ori înainte de a participa.
Studenta de la Columbia arestată a fost eliberată după discuțiile lui Mamdani cu Trump
Studenta de la Universitatea Columbia arestată și reținută joi dimineață de Serviciul de Imigrare și Vamă (ICE) a fost eliberată, potrivit rețelelor sociale. Studenta, Elmina Aghayeva, a confirmat eliberarea sa pe rețelele sociale la scurt timp după ce primarul orașului New York, Zohran Mamdani, a confirmat că Donald Trump a fost de acord să o elibereze pe Aghayeva, în urma unei întâlniri neanunțate între cei doi lideri.
Hillary Clinton acuză republicanii de „expediție de pescuit” în mărturia Epstein
Hillary Clinton a adresat joi o mustrare severă unei comisii a Congresului care investighează presupusele sale legături cu Jeffrey Epstein, acuzând membrii republicani ai acesteia că s-au angajat într-o „expediție de pescuit” menită să acopere și să distragă atenția de la acțiunile lui Donald Trump.
Cuba promite să combată „agresiunea teroristă” după atacul unei ambarcațiuni înregistrate în SUA
Cuba a promis să se apere împotriva oricărei „agresiuni teroriste și mercenare”, la o zi după ce grănicerii au declarat că au ucis patru exilați aflați pe o barcă rapidă înregistrată în Florida, care a deschis focul asupra unei patrule.
„IQ extrem de scăzut și plânge ca un copil”: Donald Trump reînnoiește atacul asupra lui Robert De Niro
Donald Trump a răspuns la o recentă apariție în podcast a lui Robert De Niro, în care acesta l-a numit pe președinte „idiot”.
Vorbind în episodul de luni al emisiunii The Best People with Nicole Wallace, De Niro, care a criticat de mult timp politica, morala și competența lui Trump, a spus: „Este un idiot. Trebuie să scăpăm de el. O să distrugă țara.”
Ce s-a mai întâmplat astăzi:
Angajații Whirlpool, cel mai mare producător de electrocasnice din SUA și susținător al politicilor tarifare ale lui Donald Trump, critică compania pentru reducerea locurilor de muncă la o fabrică din Iowa, în timp ce sporește producția în Mexic.
Netflix a renunțat la preluarea planificată a Warner Bros Discovery, refuzând să-și mărească oferta pentru studiourile hollywoodiene și afacerea de streaming ale conglomeratului media, după ce a considerat că oferta rivală a Paramount Skydance este „superioară”.
Când Aliya Rahman a acceptat invitația reprezentantului Minnesota, Ilhan Omar, de a participa la discursul privind starea națiunii, ea a spus că nu avea intenția de a perturba discursul de mare amploare al lui Donald Trump.
Melania Trump va conduce luni o sesiune a Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite, coincidând cu preluarea de către SUA a președinției lunare rotative a organismului, a anunțat Casa Albă.
Starul american de hochei pe gheață Brady Tkachuk a declarat că nu apreciază un videoclip AI lansat de Casa Albă în care apare insultând canadienii, spunând: „Au huiduit imnul nostru național, așa că a trebuit să ies și să le dau o lecție nenorociților ăia mâncători de sirop de arțar”.
,,, https://www.theguardian.com/us-news/2026/feb/26/trump-news-at-a-glance-briefing-latest-updates
Discursul lui Trump despre Starea Națiunii din 2026 în centrul atenției
Experții Stimson oferă o analiză rapidă a discursului președintelui Trump despre starea națiunii și a implicațiilor acestuia pentru securitatea internațională și politica externă
Pe 24 februarie 2026, președintele Trump a ținut cel mai lung discurs despre Starea Națiunii din istoria SUA. Concentrându-se în principal pe soliditatea economiei și a armatei americane, președintele a oferit o prezentare generală a preocupărilor interne și o scurtă trecere în revistă a priorităților sale internaționale.
Experții Stimson își exprimă opiniile cu privire la principalele concluzii globale, de la recenta operațiune militară din Venezuela și tensiunile continue cu Iranul, până la absența notabilă a conținutului politicii externe din discurs, oferind perspective critice asupra priorităților administrației Trump în zilele și lunile următoare.
Riscul ignorării politicii externe – De Emma Ashford, cercetător senior
Politica externă este uneori o idee ulterioară în discursul despre starea națiunii. Președinții sunt bucuroși să o folosească pentru a-și lăuda realizările pe scena internațională sau pentru a vorbi despre măreția Americii, dar rareori intră în detaliile politicii. Chiar și după aceste standarde, însă, discursul de aseară a fost deosebit de superficial în ceea ce privește substanța politicii externe. Președintele nu a vorbit despre politica externă decât după mai bine de o oră de la începutul lungului discurs, iar când a făcut-o, a fost mai degrabă ca o oră de poveste – președintele amintind în detalii adesea sângeroase misiunile militare impresionante îndeplinite sub președinția sa – decât orice încercare concretă de a justifica politica sau strategia în fața poporului american.
Deși discursul a avut loc la a patra aniversare a războiului din Ucraina, președintele a fost tăcut pe marginea subiectului, menționând doar speranțele sale de pace și succesele sale în a-i determina pe europeni să plătească pentru armele care ajung acum în Ucraina. În ceea ce privește Venezuela, s-a concentrat asupra operațiunii militare din ianuarie 2026 și a spus puține lucruri despre viitorul țării. Chiar și în ceea ce privește Iranul, unde s-a speculat pe scară largă că președintele ar putea oferi o justificare sau o direcție pentru consolidarea masivă a forțelor armate din Orientul Mijlociu, ascultătorii au avut în schimb parte de un discurs standard despre numeroasele rele ale regimului de la Teheran. Nu a fost prezentată nicio politică concretă.
Această absență a politicii externe în discurs ar fi trebuit probabil să fie de așteptat. Deși administrația Trump s-a concentrat puternic pe politica externă în primul său an – lucru nu neobișnuit pentru președinții aflați la al doilea mandat – americanii sunt mult mai preocupați de economie, costul vieții și problemele legate de masa din bucătărie. Discursul președintelui s-a concentrat în schimb asupra acestui aspect.
Însă, în practică, alegerea președintelui de a se concentra pe costul vieții și absența unor justificări clare pentru consolidarea forțelor militare împotriva Iranului se contrazic reciproc. Donald Trump a susținut, pe bună dreptate, în timpul ambelor sale campanii electorale, că poporul american s-a săturat de războaiele externe și că factorii de decizie ar trebui, în schimb, să pună America pe primul loc. Mai puțin de o treime dintre americani susțin acțiunile militare împotriva Iranului. Cu toate acestea, președintele se pare că ia în serios în considerare începerea unui război deschis în Orientul Mijlociu, fără o justificare strategică clară – un război care ar putea împinge prețurile la benzină și costul vieții pentru americani la cote maxime. Administrația ar putea dori să ia în considerare de ce nu a pus accent pe politica externă în discursul despre Starea Națiunii și ce spune acest lucru despre înțelepciunea și popularitatea unei astfel de alegeri.
Tensiuni, acuzații și potențialul pentru diplomație cu Iranul
De Barbara Slavin , membru distins
Cei care se așteptau ca președintele Trump să anunțe atacuri americane asupra Iranului – sau să prezinte argumente detaliate pentru un nou război – au fost dezamăgiți. În schimb, președintele a enumerat o serie de plângeri cu privire la politicile externe și interne ale Iranului, inclusiv rolul său în moartea militarilor americani în timpul războiului din Irak și uciderea a mii de iranieni în timpul protestelor din ianuarie.
Cu toate acestea, atenția sa a rămas asupra programului nuclear iranian, ca potențial casus belli. La doar șase luni după ce a susținut că a „distrus” programul nuclear iranian în timpul unui conflict de 12 zile declanșat de Israel – și în mijlocul celei mai mari intensificări militare americane în regiune din 2003 încoace – Trump a afirmat, fără a oferi dovezi, că Iranul „urmărește” din nou „ambiții” în materie de arme nucleare.
„Vor să încheie o înțelegere, dar noi nu am auzit acele cuvinte secrete, nu vom avea niciodată o armă nucleară”, a spus Trump. De fapt, Iranul a promis în repetate rânduri că nu va fabrica arme nucleare și a afirmat că urmărește îmbogățirea uraniului doar în scopuri civile. O hotărâre religioasă a liderului suprem Ali Khamenei interzice producerea de arme de distrugere în masă. Iar Iranul a declarat în mod lipsit de echivoc în acordul nuclear din 2015, prin care Trump a renunțat unilateral în primul său mandat „că în niciun caz Iranul nu va căuta, dezvolta sau achiziționa vreodată arme nucleare”. Cu toate acestea, administrația Trump a încercat, până acum fără succes, să împiedice Iranul să îmbogățească combustibil nuclear pe plan intern, ca garanție împotriva proliferării.
Întrucât discuțiile urmează să fie reluate joi la Geneva, Trump a declarat că preferința sa este „să rezolve această problemă prin diplomație”. De fapt, conducerea sa militară și-a exprimat rezervele cu privire la capacitatea SUA de a apăra americanii și aliații lor din regiune în cazul în care atacurile americane declanșează un conflict prelungit. Un astfel de război ar contrazice, de asemenea, preferința lui Trump pentru operațiuni militare scurte și bine definite și promisiunile sale repetate din campanie de a nu implica niciodată forțele americane într-un alt război ales în Orientul Mijlociu.
Un ton triumfalist asupra Venezuelei – De Benjamin N. Gedan , cercetător senior și director al programului pentru America Latină
În discursul său despre starea națiunii din 2020, președintele Trump l-a invitat pe liderul opoziției venezuelene, Juan Guaidó, la Capitoliul SUA, unde a promis că „toți americanii sunt uniți cu poporul venezuelean în lupta sa dreaptă pentru libertate” și a promis că va „restaura democrația”. Astăzi, după arestarea pe 3 ianuarie a președintelui venezuelean, Nicolás Maduro, de către trupele de comando americane, Trump pare mult mai aproape de acest obiectiv. Dar, judecând după discursul său despre starea națiunii de marți, nu mai este clar că îl urmărește.
Venezuela a fost într-adevăr un subiect proeminent în discursul lui Trump, însă remarcile sale au dat mai degrabă o aură de misiune îndeplinită decât un angajament față de o tranziție politică complexă. Președintele l-a descris pe secretarul de stat Marco Rubio drept „cel mai bun din toate timpurile” și a sărbătorit răpirea lui Maduro ca pe o „victorie colosală”. Statele Unite, a spus el, „lucrează îndeaproape” cu fosta adjunctă a lui Maduro și noul conducător neales al țării, Delcy Rodríguez. Cât despre lidera opoziției și laureata Premiului Nobel, María Corina Machado, aceasta a lipsit din camera Reprezentanților – și de la discursul despre starea națiunii.
Tonul triumfalist al președintelui a reflectat atmosfera de la Caracas în timpul vizitelor recente ale secretarului american pentru energie și ale comandantului Comandamentului Sudic, fiind uimitor după decenii de neîncredere față de un regim anchetat de Curtea Penală Internațională pentru crime împotriva umanității.
Trump a făcut referire la aceste abuzuri. Printre invitații săi la discursul privind starea națiunii s-a numărat și Enrique Márquez, fost candidat la președinție și unul dintre cei aproximativ 550 de prizonieri politici eliberați de când Forța Delta a intrat cu foc în Fort Tiuna din Caracas. El fusese deținut în El Helicoide, o închisoare cunoscută pentru tortură.
Însă nu este clar când va avea Márquez șansa de a candida din nou sau de a-și vedea gardienii aduși în fața justiției. Spre deosebire de 2020, Trump nu a promis democrație și nici nu a menționat alegerile furate din 2024. În schimb, a lăudat dictatura țării ca pe un „nou prieten și partener” și s-a lăudat că a primit milioane de barili de petrol venezuelean.
Priveliștea din Phenian -De Rachel Minyoung Lee , cercetător senior
În ultimele luni, experți și oficiali – inclusiv ambasadorul Coreei de Sud în Statele Unite – au ridicat posibilitatea unui alt summit Trump-Kim în timpul vizitei președintelui Trump în China din aprilie. Iar cei care căutau indicii despre politica nord-coreeană din discursul președintelui Trump despre starea națiunii din 24 februarie ar fi fost dezamăgiți, deși probabil nu surprinși, că nu a existat nici măcar o mențiune, având în vedere că Coreea de Nord rămâne slab plasată în topul priorităților de politică externă ale administrației Trump.
ale președintelui Trump Acestea fiind spuse, scurtele remarci despre Iran și comentariile sale și mai scurte despre raidul din Venezuela în care l-a capturat pe Nicolás Maduro ar putea ridica întrebări despre modul în care Phenianul a perceput discursul – și dacă ar putea fi mai înclinat să interacționeze cu Statele Unite, având în vedere unele paralele cu Iranul și Venezuela înainte de raidul american.
Relatările calibrate ale presei de stat nord-coreene despre bombardamentele americane din iunie 2025 asupra siturilor nucleare iraniene și tensiunile continue dintre Washington și Teheran, precum și despre raidul american din ianuarie 2026 în Venezuela, indică sensibilitatea sa la aceste evoluții. Aceste evenimente i-au amintit probabil Phenianului că administrația Trump este mai implicată în străinătate decât a sugerat Trump în discursul său inaugural din ianuarie 2025 – și aproape sigur i-au întărit neîncrederea față de Statele Unite. Cu toate acestea, este puțin probabil ca acestea să afecteze în mod semnificativ politica Coreei de Nord asupra SUA, care s-a schimbat fundamental în ultimii ani.
Coreea de Nord și-a reorientat politica externă de la eșecul celui de-al doilea summit Trump-Kim de la Hanoi, în 2019, declanșată de scepticismul crescând față de Statele Unite, de un declin perceput al poziției de lider global a SUA și de un peisaj geopolitic în continuă schimbare. Piesa centrală a acestei recalibrări a fost inversarea publică a politicii sale de trei decenii de normalizare a relațiilor cu Statele Unite prin denuclearizare de către Coreea de Nord, în 2022. În anul următor, a codificat statutul nuclear al țării în constituție, stingând efectiv orice speranță persistentă de denuclearizare. Invazia Rusiei în Ucraina a accelerat pivotarea Coreei de Nord către Moscova. O preocupare mai puțin menționată, dar potențial mai mare, este percepția de sine a Coreei de Nord ca actor global major, un produs secundar al unei ordini internaționale în schimbare, al legăturilor consolidate cu Rusia și al dezvoltării apărării sale. Omisiunile „denuclearizării” din documentele recente de securitate națională ale SUA și Chinei, împreună cu aparenta recunoaștere privată de către Rusia a statutului nuclear al Coreei de Nord, au contribuit probabil la încrederea în sine a lui Kim Jong Un.
din Coreea de Nord Cel de-al Nouălea Congres al Partidului , care se desfășoară în prezent și va prezenta o nouă strategie internă și externă pe cinci ani, va consolida probabil această traiectorie.
În ciuda lăudării, războiul nu este alegerea lui Trump – De Christopher Preble, cercetător senior și director al programului Reimaginarea Marii Strategii a SUA
În discursul său despre Starea Națiunii, președintele Trump s-a lăudat cu operațiunile militare americane pe care le-a ordonat în întreaga lume, precum atacurile asupra Iranului din iunie anul trecut. A amenințat că va efectua o gamă mult mai largă de atacuri și chiar a sugerat răsturnarea regimului de la Teheran. S-a lăudat cu înlăturarea de la putere a lui Nicolás Maduro din Venezuela și l-a primit în galeria Camerei Reprezentanților pe Enrique Marquez, un prizonier politic eliberat în urma înlăturării lui Maduro.
Însă, deși este potrivit să recunoaștem eroismul personalului militar precum subofițerul-șef Eric Slover, care și-a pilotat cu pricepere elicopterul în operațiunea din Venezuela chiar și după ce a fost grav rănit de focuri de armă, acest lucru nu poate ascunde faptul că Donald Trump nu are autoritatea de a duce această țară la război. Doar Congresul poate face acest lucru. În discursul său record, președintele Trump nu a cerut o declarație de război Iranului. Nu a explicat o justificare convingătoare pentru care un astfel de război cu Iranul ar promova securitatea sau interesele SUA.
Nu există niciunul. Și, așa cum era de așteptat, sondajele arată că majoritatea americanilor nu își doresc un alt război în Orientul Mijlociu. Se pare că înțeleg ceea ce președintele nu înțelege.
Membrii Congresului ar trebui să își îndeplinească obligațiile constituționale și să-i reprezinte pe cei care i-au ales în funcție. Înainte ca președintele Trump să inițieze orice fel de acțiune militară împotriva Iranului, Congresul trebuie să voteze.
Pace fără planetă – De Lauren Herzer Risi , cercetător senior și director al programului de securitate a mediului
În mod previzibil, cuvântul „climă” nu a apărut nici măcar o dată în discursul de ieri despre Starea Națiunii. Pentru această administrație, aceasta a fost o alegere. Clima, însă, a apărut în mod repetat oricum, chiar în discursul care a refuzat să o numească. La fel și condițiile de mediu mai ample care modelează conflictele, stimulează migrația, alimentează economiile și determină dacă acordurile de pace obținute cu greu sunt într-adevăr valabile.
Într-un discurs care a durat aproape două ore, viziunea administrației asupra puterii americane și a conducerii globale nu a găsit loc pentru mediu – cu excepția unei resurse care trebuie forată și extrasă. În ultimele decenii, legăturile dintre accesul la resurse naturale, precum apa, pământul și mineralele, și debutul și persistența conflictelor au fost bine stabilite. Afirmațiile generale ale președintelui despre securitatea energetică, rezolvarea conflictelor dificile și eroismul în fața fenomenelor meteorologice extreme se prăbușesc sub această greutate.
Președintele Trump și-a asumat meritul pentru încheierea a opt conflicte, de la Congo și Rwanda la Pakistan și India, Egipt și Etiopia. Însă, din relatarea sa, lipsea rolul pe care îl joacă stresul asupra mediului în alimentarea și menținerea acestora: concurența pentru apă în bazinul Nilului; extracția resurselor care alimentează violența în Africa Centrală; topirea ghețarilor care pune sub presiune Tratatul privind apele Indusului dintre vecinii înarmați nuclear. Un armistițiu poate pune capăt unui conflict, dar nu poate alimenta un râu sau stabiliza o recoltă. Schimbările climatice și mediul înconjurător sunt părți interesate tăcute în fiecare dintre aceste negocieri. Interesele lor ar fi putut lipsi de la masa negocierilor, dar vor juca un rol decisiv în a determina dacă aceste acorduri sunt valabile.
Discursul a oferit o ilustrare accidentală a acestui punct orb. Președintele a povestit cum apele din inundații au crescut cu 7,8 metri în câteva minute la o tabără de fete din Texas în iulie anul trecut. „Nimeni nu a mai văzut așa ceva”, a spus el, referindu-se la viteza și forța inundațiilor. Dar pentru el, povestea este una despre eroismul Gărzii de Coastă, nimic mai mult. Întrebarea despre motivul pentru care astfel de evenimente devin tot mai frecvente și mai grave a rămas netratată. Și mai îngrijorător: chiar instrumentele pe care guvernul SUA le-a construit pentru a anticipa șocurile meteorologice, a proteja comunitățile și a sprijini redresarea – NOAA, FEMA și altele – s-au trezit în vizorul administrației, confruntându-se cu reduceri drastice de finanțare exact în momentul în care munca lor este cea mai mare nevoie.
Presiunile de mediu nu dispar pentru că politica le ignoră. Ele reapar ca următoarea criză – și uneori, ca următorul conflict.
Prioritățile lui Trump în două grafice – De J. James Kim , directorul programului pentru Coreea
Având în vedere că acesta a fost unul dintre cele mai lungi (dacă nu chiar cel mai lung) discurs despre Starea Națiunii, am decis să realizez două grafice pentru a identifica eventuale tipare. Ca în majoritatea discursurilor despre Starea Națiunii, accentul s-a pus în principal pe afacerile interne, și anume economia și imigrația. Dar a fost interesant de observat contrastul față de primul discurs despre Starea Națiunii al președintelui Trump din 2018, de exemplu, când a venit vorba de subiecte precum securitatea frontierelor. Cuvântul „frontieră” a fost menționat de 15 ori în discursul din acest an, comparativ cu cinci ori în 2018. Ca observator al politicii externe a SUA în Asia de Nord-Est, a fost, de asemenea, izbitor să văd omiterea regiunii în discursul din acest an, comparativ cu 2018. De exemplu, problemele critice de politică externă din Asia, cum ar fi China și Coreea de Nord, nu au fost menționate niciodată în acest an. Dar în 2018, China a fost menționată de trei ori, iar Coreea de Nord a fost menționată de șapte ori. Acesta este doar un alt exemplu al diferenței de priorități politice din prima parte a celui de-al doilea mandat al administrației Trump, comparativ cu primul.
Figura 1. Comparație în norul de cuvinte privind starea Uniunii în 2018 și 2026
Figura 2 este un grafic al rețelei de co-apariție a cuvintelor, dimensionată în funcție de frecvența cuvintelor. Fiecare nod reprezintă un cuvânt, iar dimensiunea nodului corespunde frecvenței cuvintelor. Grosimea marginilor indică numărul de apariții împreună a cuvintelor asociate, iar culorile pentru fiecare nod reprezintă o comunitate de grupuri corespondente de cuvinte care au apărut, de asemenea, împreună. Ceea ce pare să arate analiza este o atracție și o concentrare mai mare asupra națiunii și a oamenilor în acest an (de exemplu, America, americani, țară și oameni) în comparație cu discuțiile despre probleme de fond, cum ar fi locurile de muncă, economia sau inflația (chiar dacă și acești termeni au fost menționați). Per total, a existat foarte puțin conținut despre probleme de politică externă, în timp ce au existat mai multe referințe la cuvinte precum investiții, bani, frontieră, impozit, inflație, Congres și lume.
Figura 2. Rețeaua de co-ocurență a cuvintelor din cadrul SOTU-ului Trump
Notă: Datele brute includ reacții fizice și indicii.
Sursa: aici
NAVE DE CONTRAMĂSURI ÎMPOTRIVA MINELOR.
Articol foarte interesant și bine documentat.
Marina nostră, ce preocupări are în acest domeniu?
Credeți că achiziția a celor două nave vânătoare de mine rezolvă, integral, problema?
Materiale foarte interesante.
Felicitări realizatorilor.
Referitor la “Ocupația blândă”.
China nu uită că Stalin a ocupat Nordul Manciuriei “eliberând” teritoriul de ocupanții japonezi.
Frumoase și realiste analizele postate! Aceeași impresie am avtu-o și eu după întâlnirile din Alaska și de la Bejing, ceva cam ca întrun cântec rapp american: “Bad guys, bad guys, what you gonna do,/ What you gonna do, if they come for you?”. Cei mai tari din CS al ONU care trebuiau să garanteze ordinea mondială și legile internaționale s-au hotărât să ne arate că “au pofte” și fac ceea ce poftesc. Despre celelate state, doar “monede de schimb” pentru momentul în care “poftele” se ciocnesc. Un An Nou 2026 cu bine pentru toți!