MS DAILY BRIEF – Ro – Maritime Security Forum

Președintele semnează proiectul de lege pentru reluarea operațiunilor federale după ce Camera Reprezentanților a adoptat măsura cu 222 de voturi pentru și 209 împotrivă

Chris Stein în Washington

Joi, 13 noiembrie 2025, ora 04:30 CET

Cea mai lungă închidere a guvernului SUA din istorie s-a încheiat miercuri, după mai mult de 42 de zile, în urma adoptării de către Camera Reprezentanților a unui proiect de lege negociat de republicani și un grup disident de senatori aliniați democraților.

Compromisul pregătește terenul pentru revenirea la normal a operațiunilor guvernamentale până în ianuarie, lăsând însă nerezolvată problema expirării creditelor fiscale pentru Affordable Care Act, sau planurile de sănătate Obamacare, pe care majoritatea democraților au cerut să fie prelungite în orice acord pentru redeschiderea guvernului.

După ce a fost dezvăluit în weekend, Senatul a aprobat compromisul luni, iar Camera a urmat exemplul două zile mai târziu, cu o majoritate de 222 de voturi pentru și 209 împotrivă, doi membri abținându-se. Donald Trump a semnat proiectul de lege miercuri seara, afirmând că „trimitem un mesaj clar că nu vom ceda niciodată șantajului, pentru că asta a fost… democrații au încercat să șantajeze țara noastră”.

Șase democrați s-au desprins de partidul lor pentru a vota în favoarea proiectului de lege: Adam Gray din California, Tom Suozzi din New York, Marie Gluesenkamp Perez din Washington, Don Davis din Carolina de Nord, Henry Cuellar din Texas și Jared Golden din Maine. Doi republicani, Thomas Massie din Kentucky și Greg Steube din Florida, au votat împotriva.

„Blocajul democrat s-a încheiat în sfârșit datorită republicanilor din Camera Reprezentanților și Senat”, a declarat conducerea republicană a Camerei Reprezentanților într-un comunicat.

„Nu există nicio îndoială că democrații sunt responsabili pentru faptul că milioane de familii americane suferă de foame, milioane de călători au rămas blocați în aeroporturi, iar trupele noastre se întreabă dacă vor primi următorul salariu”.

În declarațiile sale din Camera Reprezentanților, cu puțin timp înainte de vot, liderul minorității democrate, Hakeem Jeffries, s-a angajat să continue să facă presiuni pentru prelungirea subvențiilor.

„Lupta nu s-a terminat. Abia am început”, a spus el. „Fie republicanii decid în cele din urmă să prelungească creditele fiscale din Legea privind îngrijirea medicală accesibilă în acest an, fie poporul american îi va da afară pe republicani din funcțiile lor anul viitor și va pune capăt mandatului lui Donald J. Trump odată pentru totdeauna. Așa se va termina această luptă.”

Impasul privind cheltuielile a fost cea mai mare bătălie dintre democrații și republicanii din Congres de când Trump s-a întors la Casa Albă la începutul acestui an. Aceasta a dus la perturbări fără precedent ale serviciilor guvernamentale, administrația Trump ordonând reduceri ale transportului aerian comercial în toată țara și prima oprire a celui mai mare program federal de ajutor alimentar.

Zguduiți de înfrângerile electorale de anul trecut, democrații au profitat de expirarea finanțării guvernamentale la sfârșitul lunii septembrie pentru a lua atitudine în privința asistenței medicale, o problemă importantă pentru partid în ultimul deceniu și jumătate. Creditele fiscale Obamacare au fost create în timpul președinției lui Joe Biden și au redus primele pentru persoanele care s-au înscris în planurile achiziționate în conformitate cu legea.

Democrații doreau prelungirea acestora ca parte a oricărui acord pentru continuarea finanțării guvernamentale. Partidul a formulat și alte cereri, printre care restricționarea utilizării de către Trump a anulărilor pentru a reduce fondurile autorizate anterior de Congres și anularea reducerilor la Medicaid pe care republicanii le aprobaseră la începutul anului. Dar, pe măsură ce lupta continua, a devenit clar că prelungirea subvențiilor era obiectivul principal.

Republicanii, care controlează atât Camera Reprezentanților, cât și Senatul, au contraofertat cu un proiect de lege pentru finanțarea guvernului până în a treia săptămână a lunii noiembrie, fără reduceri de cheltuieli sau modificări majore ale politicii. Ei au adoptat măsura în camera inferioară cu sprijinul unui singur democrat, dar minoritatea a folosit obstrucționismul Senatului pentru a bloca adoptarea acesteia.

Închiderea a început la 1 octombrie, ceea ce a dus la concedierea a aproximativ 700.000 de angajați federali. Sute de mii de alții, de la militari în serviciu activ la forțele de ordine și agenții de securitate din aeroporturi, au rămas la locul de muncă fără să fie plătiți.

Russell Vought, directorul Biroului de management și buget al Casei Albe, cunoscut pentru ostilitatea sa față de forța de muncă federală, a profitat de întreruperea finanțării pentru a ordona noi concedieri ale angajaților guvernamentali. De asemenea, el a redus finanțarea pentru proiectele de infrastructură din statele care au votat pentru Kamala Harris anul trecut.

Deși Trump a ordonat ca membrii armatei să fie plătiți, într-o mișcare pe care mulți experți au considerat-o probabil ilegală, alți angajați federali nu și-au primit salariile. Băncile de alimente au început să raporteze o creștere a cererii pe măsură ce închiderea a continuat, nevoia agravându-se după ce Casa Albă a oprit plățile în cadrul Programului de asistență nutrițională suplimentară, sau cupoane alimentare, invocând întreruperea finanțării guvernamentale.

Săptămâna trecută, Sean Duffy, secretarul transporturilor, a ordonat reducerea zborurilor pe aeroporturile din SUA, afirmând că controlorii de trafic aerian se confruntă cu o presiune fără precedent după săptămâni de muncă neplătită. În zilele următoare au fost raportate anulări de zboruri pe scară largă.

În Senat, majoritatea democraților au rămas fideli strategiei partidului timp de săptămâni. Liderul majorității din Senat, John Thune, a organizat 14 voturi privind măsura de finanțare a Partidului Republican, dar doar trei membri ai grupului minoritar au rupt rândurile pentru a o susține.

La începutul lunii noiembrie, democrații au câștigat alegerile din afara anului electoral, câștigând alegerile pentru guvernator în Virginia și New Jersey cu o marjă semnificativă, precum și aprobarea alegătorilor pentru noile hărți ale Congresului din California, care vor ajuta candidații partidului.

Liderii democrați au declarat că victoriile au justificat strategia lor în lupta pentru finanțare, o declarație repetată de Trump, care a afirmat că „închiderea este un factor important” în performanța slabă a Partidului Republican. El a început să preseze senatorii republicani să renunțe la obstrucționarea parlamentară, care ar fi anulat pragul de 60 de voturi necesar pentru adoptarea legislației privind cheltuielile în Senat, unde Partidul Republican deține 53 de locuri.

Între timp, un mic grup de membri moderați ai grupului democratic din Senat negociase un compromis pentru a pune capăt închiderii. Acesta a dus la finanțarea guvernului până în ianuarie și la anularea concedierilor pe care administrația Trump le ordonase după începerea închiderii.

Dar acesta nu includea finanțare suplimentară pentru creditele fiscale din cadrul Legii privind îngrijirea medicală accesibilă – în schimb, Thune a acceptat să permită votarea acestei chestiuni până la jumătatea lunii decembrie. Nu se știe dacă va obține sprijinul Partidului Republican necesar pentru a fi adoptată, iar Mike Johnson, președintele republican al Camerei Reprezentanților, nu a spus că va supune la vot vreo lege.

În ciuda protestelor vehemente ale democraților din Camera Reprezentanților și Senat, Senatul a adoptat-o luni cu 60 de voturi: opt din partea legislatorilor din grupul parlamentar democrat și restul din partea republicanilor.

Cu toate acestea, lupta pentru subvențiile ACA nu pare să se fi încheiat. Persoanele înscrise în aceste planuri au primit în noiembrie notificări privind creșterea primelor de asigurare din cauza expirării creditelor fiscale. Un studiu a prevăzut că acestea vor crește în medie cu 26%, ajungând la niveluri inaccesibile pentru mulți.

Având în vedere că finanțarea guvernamentală expiră din nou la sfârșitul lunii ianuarie, democrații ar putea profita de ocazie pentru a solicita din nou prelungirea subvențiilor.

„Zeci de republicani din Camera Reprezentanților au afirmat în ultimele săptămâni că știu că este ceva ce trebuie abordat”, a declarat Jeffries într-un interviu acordat marți CNN.

„Și acum va trebui să vedem dacă se vor lua măsuri sau dacă au fost doar vorbe din partea acestor republicani din Camera Reprezentanților, deoarece democrații vor continua să rămână în arenă în ceea ce privește gestionarea crizei din domeniul sănătății pe care republicanii au provocat-o poporului american.”

,,, https://www.theguardian.com/us-news/2025/nov/12/house-bill-government-shutdown-vote

Zelenskyy concediază miniștri acuzați de implicare în scheme de mită, pe fondul indignării crescânde a opiniei publice

Președintele Ucrainei solicită, de asemenea, sancțiuni împotriva prietenului și fostului său partener de afaceri, afirmând că „trebuie să existe integritate maximă”

Luke Harding în Kiev

Miercuri, 12 noiembrie 2025, ora 18:59 CET

Volodymyr Zelenskyy a luat măsuri pentru a calma indignarea publică crescândă din Ucraina cu privire la un scandal de corupție din sectorul energetic, concediind doi miniștri acuzați de implicare într-un sistem de mită la scară largă.

Președintele Ucrainei a declarat că ministrul justiției, Herman Halushchenko, și ministrul energiei, Svitlana Grynchuk, nu mai pot rămâne în funcție. El a solicitat, de asemenea, sancțiuni personale împotriva prietenului său și fostului partener de afaceri Timur Mindich, presupusul organizator al schemei.

Recunoscând furia populară, Zelenskyy a declarat: „Trebuie să existe integritate maximă în sectorul energetic, în absolut toate procesele. Susțin toate anchetele efectuate de forțele de ordine și de oficialii anticorupție. Aceasta este o poziție absolut clară și consecventă pentru toată lumea.”

Promițând că cei care încalcă legea vor fi trași la răspundere, el a adăugat: „În acest moment, este extrem de dificil pentru toată lumea în Ucraina – care se confruntă cu întreruperi de curent, atacuri rusești și pierderi. Este absolut inacceptabil ca, în mijlocul tuturor acestor evenimente, să existe și unele scheme [de corupție] în sectorul energetic.”

Afacerea se transformă într-o criză politică majoră pentru președinte. Activștii anticorupție, politicienii din opoziție și veteranii armatei l-au îndemnat pe Zelenskyy să ia măsuri decisive, chiar dacă asta înseamnă concedierea și închiderea în închisoare a unor persoane pe care le cunoaște personal.

Aceasta urmează unei anchete de 15 luni efectuate de Biroul Național Anticorupție din Ucraina (Nabu) asupra companiei energetice de stat Energoatom. Principalul suspect, Mindich, este un om de afaceri care a cofondat Kvartal 95, compania de producție media a lui Zelenskyy.

Mindich ar fi fugit în străinătate, posibil în Israel, cu câteva ore înainte ca anchetatorii să ajungă la apartamentul său din Kiev pentru a efectua o percheziție. El era anterior apropiat de Zelenskyy, deși surse spun că au comunicat puțin de la invazia pe scară largă a Rusiei.

Nabu l-a numit pe Mindich drept unul dintre cei șapte suspecți implicați într-un schemă de corupție de 100 de milioane de dolari. În cadrul acestei scheme, contrapartidele Energoatom au fost forțate să plătească mită de 10-15% pentru a evita blocarea plăților pentru servicii sau pierderea statutului de furnizor, a declarat biroul.

Grynchuk și Haluschenko și-au prezentat demisiile miercuri. Ambii au negat că ar fi comis vreo ilegalitate. Ministrul justiției a declarat că suspendarea sa din funcție este „adecvată” și a promis că se va apăra, după ce unul dintre foștii săi consilieri a fost implicat direct în scandal.

La începutul acestei săptămâni, Nabu a publicat înregistrări audio ale presupușilor participanți discutând despre mită și folosind nume de cod de modă veche. Haluschenko – fostul ministru al energiei din Ucraina – este numit „Profesorul”. Mindich este numit „Karlson”.

Un alt suspect de rang înalt este Oleksiy Chernyshov, fost viceprim-ministru deja acuzat de abuz în serviciu într-un alt caz. Într-o înregistrare publicată marți, Chernyshov poate fi auzit discutând despre o plată în numerar de jumătate de milion de dolari, care urma să fie încasată de soția sa.

Oleksandr Abakumov, șeful echipei de anchetatori a Nabu, a declarat că amploarea corupției era uriașă. „Nu este vorba despre corupția din Ucraina. Este vorba despre modul în care țara se luptă cu corupția, combate corupția”, a spus el, recunoscând că ancheta agenției – numită Operațiunea Midas – „s-a confruntat cu multe obstacole”.

Sevgil Musaieva, redactorul ziarului ucrainean Truth, care a acoperit pe larg aceste dezvăluiri, a declarat că acest scandal riscă să devină un punct de cotitură în președinția lui Zelenskyy. „Pe termen scurt, oamenii au nevoie să vadă responsabilitate și acțiuni concrete, nu doar cuvinte”, a scris ea pe rețelele de socializare.

Ea a adăugat: „Acum, mai mult ca niciodată, conducerea ucraineană trebuie să demonstreze că înțelege bine starea de spirit a populației și acționează în consecință. Schimbări minore ici și colo nu vor mai fi suficiente pentru a acoperi prăpastia neîncrederii”.

În iulie, Zelenskyy a aprobat un proiect de lege controversat care a slăbit puterile Nabu și ale parchetului specializat în combaterea corupției. Nu este clar dacă această măsură a avut vreo legătură cu cazul Mindich, dar a declanșat rapid primele proteste serioase împotriva guvernului său.

Câteva mii de manifestanți s-au adunat în fața biroului președintelui din Kiev. Ei au fluturat pancarte și au strigat sloganuri precum „rușine” și „veto legii”, după ce parlamentul a aprobat măsura. Zelenskyy a cedat în fața opoziției și a adoptat o nouă legislație care restabilește independența agențiilor.

În aceeași lună, serviciul de securitate al Ucrainei l-a arestat pe Ruslan Magamedrasulov, un detectiv proeminent al Nabu. Acesta a fost acuzat că a făcut afaceri cu Rusia și că a ajutat un stat agresor. Magamedrasulov a comparut miercuri în fața curții de apel din Kiev, iar cazul său a fost amânat. El rămâne în arest.

Avocata detectivului, Olena Scherban, a declarat că clientul său a fost implicat îndeaproape în ancheta Energoatom. „Credem că este vorba de un caz politic și de o încarcerare politică”, a spus ea.

,,, https://www.theguardian.com/world/2025/nov/12/zelenskyy-fires-ministers-accused-of-involvement-in-bribery-scheme-as-public-outrage-grows

SUA „dezamăgite” că Rolls-Royce va construi primele reactoare modulare mici din Marea Britanie

În timp ce Keir Starmer anunță construirea de reactoare modulare mici în Țara Galilor, ambasadorul SUA afirmă că Marea Britanie ar trebui să aleagă „o altă cale”

Jasper Jolly

Joi, 13 noiembrie 2025, ora 01:01 CET

Keir Starmer a anunțat că primele reactoare nucleare modulare mici din Marea Britanie vor fi construite în nordul Țării Galilor, dar s-a confruntat imediat cu o reacție negativă din partea administrației lui Donald Trump, care a insistat ca un producător american să fie ales.

Wylfa, pe insula Anglesey, sau Ynys Môn, va găzdui trei reactoare modulare mici (SMR) care vor fi construite de producătorul britanic Rolls-Royce SMR. Guvernul a declarat că va investi 2,5 miliarde de lire sterline.

SMR-urile sunt o tehnologie nouă – și netestată – care vizează producerea de centrale nucleare în fabrici pentru a reduce costurile și a accelera instalarea. Rolls-Royce intenționează să construiască reactoare, fiecare capabil să genereze 470 de megawați de energie, în principal în Derby.

Guvernul a mai declarat că Great British Energy – Nuclear (GBE-N) va raporta potențialele amplasamente pentru reactoare mai mari. Acestea ar urma reactoarelor de 3,2 GW aflate în construcție de către compania franceză de stat EDF la Hinkley Point C în Somerset și Sizewell C în Suffolk.

Guvernul laburist condus de Starmer a adoptat energia nucleară în speranța că aceasta poate genera electricitate fără emisii de dioxid de carbon, oferind în același timp oportunitatea unei noi industrii de export de amploare în domeniul SMR.

Cu toate acestea, s-a confruntat cu perspectiva unui conflict cu SUA, iritat de faptul că aliatul său a ignorat compania americană Westinghouse Electric Company atunci când a ales producătorul pentru reactoarele Wylfa.

Înainte de publicarea anunțului Regatului Unit, ambasadorul SUA Warren Stephens a publicat o declarație în care spunea că Marea Britanie ar trebui să aleagă „o cale diferită” în Țara Galilor.

„Suntem extrem de dezamăgiți de această decizie, nu în ultimul rând pentru că există opțiuni mai ieftine, mai rapide și deja aprobate pentru a furniza energie curată și sigură în aceeași locație”, a spus el.

Administrația Trump a semnat luna trecută un acord în valoare de 80 de miliarde de dolari (61 de miliarde de lire sterline) cu Westinghouse, care se confrunta cu dificultăți financiare, pentru a construi mai multe reactoare de aceeași dimensiune cu cele propuse la Wylfa. În conformitate cu termenii acordului, administrația Trump ar putea ajunge să dețină o participație în companie.

O sursă apropiată guvernului britanic a declarat: „Aceasta este alegerea potrivită pentru Marea Britanie. Acesta este programul nostru emblematic SMR, care produce energie curată la nivel național cu o companie britanică, și am ales cea mai bună locație pentru acesta.”

Deși este puțin probabil ca intervenția ambasadorului să schimbe viitorul Wylfa, aceasta ar putea exercita presiuni asupra Regatului Unit pentru a alege Westinghouse dacă va continua cu viitoarele reactoare de mari dimensiuni.

Se înțelege că Torness, la est de Edinburgh, și Hunterston, la vest de Glasgow, ar fi luate în considerare pentru viitoarele reactoare de mare capacitate. O sursă apropiată secretarului pentru energie, Ed Miliband, a declarat că guvernul dorește să producă energie nucleară în Scoția, în ciuda opoziției partidului naționalist scoțian aflat la putere.

Wylfa a produs energie nucleară din 1971 până în 2015, când ultimul său reactor a fost oprit. Compania japoneză Hitachi a încercat să construiască o nouă centrală acolo, dar aceste eforturi au eșuat în 2019, după ce nu a reușit să ajungă la un acord cu guvernul privind finanțarea. GBE-N a cumpărat terenul de la Hitachi.

Starmer a declarat: „Marea Britanie a fost odată lider mondial în domeniul energiei nucleare, dar ani de neglijare și inerție au făcut ca locuri precum Anglesey să fie abandonate și lăsate în urmă.

„Acest guvern nu doar inversează declinul, ci creează mii de locuri de muncă viabile, atrage investiții de miliarde și asigură facturi de energie mai ieftine pe termen lung.”

Cu toate acestea, Sharon Graham, secretarul general al Unite, a declarat că construirea a trei reactoare mai mici în loc de unul mai mare la Wylfa ar fi o greșeală, deoarece nu ar maximiza numărul de locuri de muncă pentru lucrătorii britanici. Sindicatul reprezintă o parte din lucrătorii din industria nucleară.

„Nerespectarea sprijinului acordat unei centrale nucleare de un gigawatt la Wylfa ar fi o oportunitate uriașă ratată în asigurarea securității energetice a Regatului Unit”, a spus ea.

Cu toate acestea, confirmarea unui amplasament în Regatul Unit va fi un alt pas binevenit pentru Rolls-Royce, producătorul de motoare cu reacție din FTSE 100, care a fost ales ca dezvoltator preferat al guvernului în iunie.

Acesta deține majoritatea acțiunilor Rolls-Royce SMR, alături de fondul suveran de investiții din Qatar, BNF Resources din Franța, compania energetică americană Constellation și utilitatea cehă CEZ, care ar putea comanda până la șase reactoare.

Rolls-Royce SMR are peste 1.000 de angajați, care se grăbesc să producă tehnologia care va fi instalată și la Temelín, în Republica Cehă.

Tom Greatrex, directorul executiv al Nuclear Industry Association, un grup de lobby, a declarat că proiectul Wylfa este „o oportunitate interesantă pentru tehnologia britanică, lanțul nostru de aprovizionare intern și forța de muncă calificată”.

El a adăugat: „Pentru a atinge capacitatea nucleară de care țara are nevoie pentru un mix energetic sigur, fiabil și cu prețuri previzibile, vom avea nevoie de reactoare mari și mici.

Vor exista și alte proiecte care vor utiliza tehnologii diferite pentru reactoare și, potențial, alte centrale de gigawați în afară de Sizewell C. Parteneriatul cu aliați care împărtășesc aceeași viziune, inclusiv SUA, va contribui la realizarea acestei ambiții.”

,,,, https://www.theguardian.com/environment/2025/nov/13/us-disappointed-that-rolls-royce-will-build-uks-first-small-modular-reactors

Ciocniri mortale la granița dintre Thailanda și Cambodgia după eșuarea acordului de pace negociat de Trump

Armistițiul a fost rupt săptămâna aceasta după ce un soldat thailandez și-a pierdut un picior în urma exploziei unei mine terestre, ceea ce l-a determinat pe premierul thailandez să declare că acordul de pace „s-a încheiat”.

Tess McClure și agenții

Joi, 13 noiembrie 2025, ora 05:03 CET

O persoană a fost ucisă în urma unor focuri de armă la granița dintre Thailanda și Cambodgia, pe fondul intensificării conflictului dintre cele două țări, la câteva zile după eșuarea acordului de încetare a focului negociat de Trump.

În luna iulie, au izbucnit lupte între trupele thailandeze și cambodgiene, care au durat cinci zile și s-au soldat cu 43 de morți și 300.000 de persoane strămutate, în cele mai grave confruntări de la graniță din ultimul deceniu. Donald Trump a supravegheat semnarea unui acord de încetare a focului între cele două națiuni în Malaezia, în luna octombrie, după ce președintele SUA amenințase anterior că va retrage privilegiile comerciale acordate celor două țări dacă nu vor înceta luptele.

Însă armistițiul recent semnat a fost instabil încă de luni, când un soldat thailandez care patrulă la frontieră și-a pierdut un picior într-o explozie de mină, potrivit autorităților thailandeze. Thailanda a dat vina pe Cambodgia pentru explozie, susținând că mina terestră fusese amplasată recent, și a anunțat că suspendă termenii acordului.

Două zile mai târziu, oficialii de ambele părți au raportat focuri de armă la granița dintre provincia Sa Kaeo din Thailanda și provincia Banteay Meanchey din Cambodgia.

Prim-ministrul cambodgian, Hun Manet, a declarat că trei civili au fost răniți și unul ucis în Prey Chan, în nord-vestul Cambodgiei.

„Acțiunea contravine spiritului umanitar și acordurilor recente de soluționare pașnică a problemelor de frontieră”, a declarat el într-un comunicat.

O locuitoare cambodgiană din zonă, Hul Malis, a declarat agențiilor de știri că cel puțin trei persoane din zona ei au fost rănite de focuri de armă trase de peste graniță. „Pur și simplu au tras asupra noastră. Noi nu am făcut nimic”, a spus ea. „Sunt atât de speriată, încât fug acum.”

Soțul ei, Thong Kimleang, a declarat că soldații thailandezi „au tras multe focuri” timp de aproximativ 15 minute.

Bangkok a acuzat trupele cambodgiene că „au tras focuri de armă asupra teritoriului thailandez”, a declarat purtătorul de cuvânt al armatei thailandeze, Winthai Suvaree.

Disputa privind granița datează de secole, având originea în hărțile desenate când Cambodgia se afla sub dominația colonială franceză și care, potrivit Thailandei, sunt inexacte. O serie de temple situate de-a lungul graniței sunt revendicate de ambele părți.

Acordul de încetare a focului nu a rezolvat cauza fundamentală a disputei sau diferențele de lungă durată privind traiectul graniței. Trump l-a citat însă ca dovadă a abilităților sale prezidențiale de a instaura pacea.

Marți, prim-ministrul thailandez, Anutin Charnvirakul, a vizitat trupele de pe linia frontului la graniță și a declarat reporterilor: „Astăzi, considerăm că acordul pe care l-am încheiat pentru a aduce pacea a luat sfârșit”.

Purtătorul de cuvânt al ministerului de externe, Nikorndej Balankura, a clarificat ulterior că Thailanda a suspendat punerea în aplicare a acordului, fără a se retrage oficial din acesta.

Agence France-Presse și Associated Press au contribuit la acest raport.

,,, https://www.theguardian.com/world/2025/nov/13/thailand-cambodia-border-clash

Informare privind războiul din Ucraina: Vânzarea urgentă a activelor Lukoil înainte de intrarea în vigoare a sancțiunilor SUA împotriva Rusiei

Proprietățile străine ar putea fi naționalizate dacă Lukoil nu le vinde, sau veniturile ar putea fi înghețate dacă le vinde; Zelenskyy se confruntă cu consecințele scandalului de corupție. Ce știm în ziua 1.359

Warren Murray împreună cu redactorii Guardian și agențiile

Joi, 13 noiembrie 2025, 02:44 CET

Rafinăriile de petrol străine și alte active ale companiei ruse Lukoil atrag potențiali cumpărători, pe măsură ce timpul se scurge pentru a încheia tranzacții ieftine înainte de intrarea în vigoare a sancțiunilor SUA pe 21 noiembrie. Sancțiunile, instituite ca răspuns la războiul Rusiei împotriva Ucrainei, au perturbat deja operațiunile Lukoil în Irak, la stațiile de pompare din Finlanda și la o rafinărie din Bulgaria. Compania de stat KazMunayGas din Kazahstan studiază o ofertă pentru activele Lukoil din țară, au declarat pentru Reuters două surse familiarizate cu acest subiect. Shell este interesată de activele Lukoil din apele adânci din Ghana și Nigeria, au declarat alte două surse. Shell a refuzat să comenteze pentru Reuters.
Guvernul Moldovei a început negocierile pentru naționalizarea infrastructurii Lukoil de la aeroportul din Chișinău, a declarat directorul aeroportului, Serdgiu Spoiala. Bulgaria lucrează la confiscarea și revânzarea rafinăriei Lukoil din Burgas, deși președintele Bulgariei, Rumen Radev, a trimis legislația înapoi parlamentului, solicitând modificări legale. În Egipt, Lukoil a indicat guvernului posibilele sale planuri de vânzare, a declarat o sursă Reuters familiarizată cu situația. Lukoil deține trei concesiuni în Egipt. Ministerul petrolului din Egipt nu a răspuns la solicitarea Reuters de a comenta.
Lukoil se confruntă cu posibilitatea de a-și vinde activele și de a avea veniturile potențial confiscate sau de a fi preluate de state străine dacă nu le vinde, a declarat Sergey Vakulenko, senior fellow la Carnegie Russia Eurasia Center și fost șef de strategie la compania petrolieră rusă Gazprom Neft. Lukoil ar putea încerca să imite compania petrolieră rusă Rosneft, ale cărei trei rafinării din Germania au fost puse sub administrare fiduciară în 2022 – controlate de Berlin, dar încă deținute de Rosneft. Încercarea Lukoil de a vinde active străine comerciantului de petrol Gunvor, cu sediul în Elveția, a fost abandonată după opoziția Trezoreriei SUA, care a numit Gunvor „marioneta” Kremlinului.
Armata rusă a cucerit trei așezări din regiunea Zaporizhzhia, din sudul Ucrainei, a declarat miercuri comandantul militar suprem al Kievului, generalul Oleksandr Syrskyi. Ceața densă a permis trupelor ruse să se infiltreze în pozițiile ucrainene, a continuat el, adăugând că unitățile ucrainene erau angajate în „lupte istovitoare” pentru a respinge ofensiva rusă. Cele mai aprige lupte au continuat în orașul ucrainean Pokrovsk, din regiunea Donețk, unde aproape jumătate din toate confruntările de pe linia frontului au avut loc în ultimele 24 de ore. Luptele s-au intensificat și în orașele Kupiansk și Lyman, din regiunea Harkov, din nord-estul Ucrainei.

La Huliaipole, o așezare din regiunea Zaporizhzhia unde, potrivit lui Syrskyi, situația s-a înrăutățit semnificativ, Reuters a intervievat-o pe Polina Plyushchii, în vârstă de 84 de ani, în timp ce stătea înfășurată în mai multe straturi de haine și strângând bastonul în mână, într-o dubă de evacuare. Ea a spus că amenințările mortale, inclusiv dronele, au făcut viața prea periculoasă. „Ești în propria casă, în propria curte – și nu poți ieși”, a spus ea, în timp ce echipele de salvare ucrainene se grăbesc să scoată civilii rămași din linia de foc. „Nu există niciun loc de unde să cumpărăm medicamente, nu există apă”, a spus Zhanna Puzanova, în vârstă de 55 de ani, adăugând că atât ea, cât și mama ei, în vârstă de 88 de ani, au o sănătate precară. „Nu mai putem trăi așa.”
Vitaly Klitschko, primarul Kievului, a cerut Ucrainei să-și mărească numărul de combatanți prin reducerea vârstei de recrutare. „În trecut, tinerii de 18 ani serveau în armată – dar aceștia sunt copii”, a spus el. „În prezent, în Ucraina poți fi mobilizat doar de la vârsta de 25 de ani. Ai putea să o reduci cu un an sau doi – la 23 sau 22 de ani.” Klitschko a vorbit cu o rețea media care include Politico.

Șefa politicii externe a UE, Kaja Kallas, a declarat că scandalul de corupție din domeniul energetic din Ucraina este „extrem de regretabil” și că este important ca Kievul să îl ia în serios. Luke Harding raportează că Volodymyr Zelenskyy a luat măsuri pentru a stăpâni indignarea publică crescândă, concediind doi miniștri acuzați de implicare într-un sistem de mită la scară largă. Președintele Ucrainei a declarat că ministrul justiției, Herman Halushchenko, și ministrul energiei, Svitlana Grynchuk, nu mai pot rămâne în funcție.
Președintele Ucrainei a solicitat, de asemenea, sancțiuni personale împotriva prietenului său și fostului partener de afaceri Timur Mindich, presupusul organizator al sistemului. „Trebuie să existe o integritate maximă în sectorul energetic, în absolut toate procesele. Susțin toate anchetele efectuate de forțele de ordine și de oficialii anticorupție. Aceasta este o poziție absolut clară și consecventă pentru toată lumea.” Mindich ar fi fugit în străinătate, posibil în Israel, cu câteva ore înainte ca anchetatorii să ajungă la apartamentul său din Kiev pentru a efectua o percheziție. Anterior, el era apropiat de Zelenskyy, deși surse spun că au avut puține contacte de la invazia pe scară largă a Rusiei.

,,,, https://www.theguardian.com/world/2025/nov/13/ukraine-war-briefing-fire-sale-of-lukoil-assets-before-start-of-us-sanctions-on-russia

Trump îi scrie președintelui israelian solicitând grațierea lui Netanyahu

Isaac Herzog poate grația infractorii condamnați în anumite circumstanțe, dar procesele împotriva premierului israelian sunt în curs de desfășurare

Jason Burke

Miercuri, 12 noiembrie 2025, ora 15:07 CET

Donald Trump a repetat solicitarea adresată președintelui israelian, Isaac Herzog, de a-l grația pe Benjamin Netanyahu, care este judecat în trei procese separate de corupție.

Prim-ministrul israelian a negat în repetate rânduri orice faptă ilegală în procesele aflate în curs. Nu s-a pronunțat nicio hotărâre, iar susținătorii săi au respins procesele ca fiind motivate politic.

Într-o scrisoare publicată miercuri de biroul lui Herzog, Trump spune că îi scrie președintelui într-un „moment istoric, întrucât, împreună, tocmai am asigurat pacea căutată de cel puțin 3.000 de ani”.

„Prin prezenta, vă solicit să-l grațiați pe Benjamin Netanyahu, care a fost un prim-ministru formidabil și decisiv în timpul războiului… Deși respect absolut independența sistemului judiciar israelian… cred că acest „caz” împotriva lui Bibi… este o urmărire penală politică și nejustificată”, scrie el.

Trump a sugerat deja grațierea prezidențială pentru Netanyahu într-o serie de postări pe rețelele de socializare și într-un discurs adresat parlamentului israelian luna trecută. În ciuda rolului în mare parte ceremonial al președinției israeliene, Herzog are autoritatea de a grația infractorii condamnați în circumstanțe neobișnuite.

Procesele lui Netanyahu, care au început în 2020, nu s-au încheiat încă, iar acesta a pledat nevinovat la toate acuzațiile.

Netanyahu și soția sa, Sara, sunt acuzați într-un caz de acceptare a bunurilor de lux în valoare de peste 260.000 de dolari (198.000 de lire sterline), precum trabucuri, bijuterii și șampanie, de la miliardari, în schimbul unor favoruri politice. El este, de asemenea, acuzat că a încercat să negocieze o acoperire mediatică mai favorabilă din partea a două mass-media israeliene în alte două cazuri.

Herzog a respins anterior cererile lui Trump de grațiere și miercuri i-a recomandat președintelui american să urmeze procedurile obișnuite.

O declarație a biroului lui Herzog a afirmat că îl respectă „în cel mai înalt grad” pe Trump și și-a exprimat „aprecierea profundă” pentru sprijinul acordat de președintele american Israelului.

„Pe lângă și fără a aduce atingere acestui fapt… oricine solicită grațierea prezidențială trebuie să depună o cerere formală în conformitate cu procedurile stabilite”, se arată în declarație.

Marți, ministrul israelian al afacerilor strategice, Ron Dermer, care a fost un intermediar cheie între Netanyahu și Casa Albă de la numirea sa în 2022, și-a anunțat demisia.

Unul dintre cei mai influenți membri ai guvernului de dreapta al țării, Dermer este un colaborator apropiat al lui Benjamin Netanyahu și a condus luni de negocieri intense înainte de acordul de încetare a focului în Gaza, condus de SUA, care a intrat în vigoare luna trecută.

Plecare lui Dermer vine după săptămâni de speculații în mass-media israeliană. Criticii îl acuză pe bărbatul de 54 de ani, născut în SUA, că nu a reușit să pună capăt mai devreme războiului din Gaza, unii spunând că l-a ajutat pe Netanyahu să prelungească conflictul pentru a evita o eventuală închisoare pentru acuzații de corupție în cazul în care ar fi fost demis din funcție.

De la intrarea în vigoare a acordului de încetare a focului în Gaza, Hamas a eliberat toți cei 20 de ostatici în viață pe care îi deținea și a returnat rămășițele a 24 de captivi decedați.

Dermer, fost ambasador la Washington, a jucat un rol cheie în relațiile dintre SUA și Israel pe tot parcursul conflictului. Netanyahu l-a numit în februarie să conducă negocierile de armistițiu, în ciuda faptului că era puțin cunoscut printre israelieni.

Numirea sa în funcția de negociator a stârnit critici imediate din cauza lipsei sale de experiență militară, a aparițiilor sale rare în mass-media de limbă ebraică și a ceea ce unii descriu ca fiind înțelegerea sa limitată a limbii și culturii țării.

Alegerile sunt programate în Israel în decurs de un an, iar unii analiști prevăd alegeri anticipate.

Yossi Mekelberg, expert în politica israeliană la Chatham House din Londra, a declarat că consecințele demisiei lui Dermer vor fi limitate. „Netanyahu pierde cu siguranță un aliat în care avea încredere și pe care îl considera mai apropiat decât majoritatea celorlalți membri ai cabinetului. Dermer este o persoană în care are încredere, dar care nu are nicio bază politică în Israel”, a spus el.

În scrisoarea sa de demisie, Dermer, care a fost numit în 2022, a spus că i-a promis familiei sale că nu va rămâne în funcție mai mult de doi ani și a lăudat leadershipul singular al prim-ministrului israelian.

„Acest guvern va fi definit atât de atacul [Hamas] din 7 octombrie [2023], cât și de urmărirea penală a războiului de doi ani care a urmat”, a scris el.

„Am respins echivocul moral și frica de a ne confrunta cu inamicii noștri cu claritate și curaj. Doi ani mai târziu, am dat o lovitură devastatoare axei terorii iraniene și suntem acum într-o poziție puternică pentru a inaugura o eră de securitate, prosperitate și pace”.

Majoritatea israelienilor din întreg spectrul politic susțin instituirea unei anchete puternice la nivel de stat, condusă de un comitet numit de președintele Curții Supreme, pentru a stabili responsabilitatea pentru eșecurile care au permis Hamas să lanseze incursiunea din 2023 în sudul Israelului, în timpul căreia militanții au ucis aproximativ 1.200 de persoane, în majoritate civili, și au luat 250 de ostatici. Patru cadavre nu au fost încă returnate.

Ofensiva israeliană care a urmat a ucis aproape 69.000 de persoane în Gaza, în majoritate civili.

Netanyahu a respins luni noile apeluri ale opoziției de a institui o astfel de anchetă, sugerând că aceasta nu ar avea „un sprijin larg” și că ar fi mai bine să se opteze pentru un alt format. Politicienii din opoziție se tem că o comisie guvernamentală ar avea puteri mai reduse și ar fi mai ușor de influențat.

Agence France-Presse și Reuters au contribuit la realizarea acestui articol.

,,,, https://www.theguardian.com/world/2025/nov/12/key-netanyahu-aide-ron-dermer-quits-israel-strategic-affairs-minister

Știrile despre Trump pe scurt: un nou lot de e-mailuri ale lui Epstein sugerează că Donald Trump „știa despre fete”

Publicarea mesajelor de către democrații din comisia de supraveghere a Camerei Reprezentanților va spori probabil presiunea asupra Casei Albe pentru a face publice dosarele Epstein – știrile politice importante din SUA din 12 noiembrie 2025 pe scurt

Personalul Guardian

Joi, 13 noiembrie 2025, ora 03:10 CET

Miercuri au fost publicate noi e-mailuri incriminatoare care sugerează că Donald Trump știa despre comportamentul defunctului infractor sexual Jeffrey Epstein, inclusiv unul în care Epstein spunea că „desigur [Trump] știa despre fetele” procurate pentru rețeaua de trafic sexual a lui Epstein și altul în care se spunea că Trump „a petrecut ore întregi” cu una dintre victime la casa lui Epstein.

Publicarea celor trei mesaje de către democrații din comisia de supraveghere a Camerei Reprezentanților va exercita probabil o presiune semnificativă asupra Casei Albe pentru a publica integral așa-numitele dosare Epstein, care, potrivit unor informații, detaliază scandalul de lungă durată care a umbrit al doilea mandat al lui Trump.

Mai târziu, miercuri, majoritatea republicană din comisie a ripostat prin publicarea propriului lot de 23.000 de documente, acuzând democrații că „selectează” notele „pentru a genera clickbait”.

Trump știa despre comportamentul lui Epstein, sugerează e-mailurile recent publicate

Între timp, Trump a publicat un post pe platforma sa socială Truth Social, în care a afirmat că democrații „încearcă să readucă în discuție scandalul Jeffrey Epstein, deoarece sunt dispuși să facă orice pentru a distrage atenția de la eșecul lor în ceea ce privește închiderea guvernului și multe alte subiecte”.

Președintele a îndemnat membrii Camerei Reprezentanților să se concentreze în schimb pe viitoarea votare pentru redeschiderea guvernului: „Nu ar trebui să existe abateri către Epstein sau orice altceva, iar republicanii implicați ar trebui să se concentreze doar pe redeschiderea țării noastre și repararea daunelor masive cauzate de democrați!”

Numeroase victime au declarat că au fost agresate la petrecerile lui Epstein care au avut loc la casa sa din New York, la conacul său din Florida și la complexul său din Little St James din Insulele Virgine Americane, unde „clienții” erau transportați cu avionul privat.

_{Citiți articolul complet}

Camera Reprezentanților votează pentru încheierea blocajului guvernamental

Cel mai lung blocaj guvernamental din istoria SUA se va încheia miercuri, după mai mult de 42 de zile, în urma adoptării de către Camera Reprezentanților a unui proiect de lege negociat de republicani și un grup disident de senatori aliniați democraților. Legislația reia operațiunile federale, dar nu include finanțarea sistemului de sănătate cerută de partidul minoritar.

Președintele Trump urmează să semneze proiectul de lege miercuri, a anunțat Casa Albă.

_{Citiți articolul complet}

Cel mai nou membru al Congresului semnează o petiție pentru a forța votul asupra dosarelor Epstein

Democrata din Arizona Adelita Grijalva a depus jurământul miercuri în fața președintelui Camerei Reprezentanților, Mike Johnson, punând capăt unui impas de șapte săptămâni care a împiedicat noua congresmenă să-și ocupe locul.

La scurt timp după ce a depus jurământul, Grijalvaa semnat o petiție care ar trebui să forțeze votul în Camera Reprezentanților asupra legislației care impune divulgarea integrală a dosarelor anchetei federale privind cazul Jeffrey Epstein, fostul infractor sexual care a socializat cu Donald Trump timp de mai bine de un deceniu.

_{Citiți articolul complet}

Trump spune că are „obligația” de a da în judecată BBC pentru editarea discursului său

Trump a declarat că simte că are „obligația” de a da în judecată BBC pentru editarea unuia dintre discursurile sale, în contextul în care se apropie termenul limită pentru ca corporația să răspundă la amenințarea sa juridică de un miliard de dolari.

Președintele SUA a acuzat postul de televiziune că a „înșelat publicul” cu o ediție a emisiunii Panorama de anul trecut, care a îmbinat două părți dintr-un discurs pe care l-a ținut pe 6 ianuarie 2021, și i-a dat termen până vineri să răspundă.

_{Citiți articolul complet}

Trump îi scrie președintelui israelian solicitând grațierea lui Netanyahu

Donald Trump a repetat solicitarea adresată președintelui israelian, Isaac Herzog, de a-l grația pe Benjamin Netanyahu, care este judecat în trei dosare separate de corupție. Prim-ministrul israelian a negat în repetate rânduri orice faptă ilegală în dosarele aflate în curs de judecare. Nu s-a pronunțat nicio hotărâre, iar susținătorii săi au respins procesele ca fiind motivate politic.

_{Citiți articolul complet}

Ce s-a mai întâmplat astăzi:

Peste 252 de venezueleni expulzați în El Salvador în cadrul politicii de deportare în masă a lui Donald Trump au suferit torturi și abuzuri sistematice și prelungite, inclusiv agresiuni sexuale, în timpul detenției, potrivit unui raport publicat miercuri.
Secretarul de stat american Marco Rubio se confruntă cu întrebări din partea colegilor săi miniștri de externe din G7 cu privire la legalitatea atacurilor SUA în Caraibe asupra navelor suspectate de transportul de droguri.
Fostul angajat al AOC, Saikat Chakrabarti, candidează pentru locul lui Nancy Pelosi în Camera Reprezentanților și promite să elimine corupția – și sala de bal a lui Trump.
Monetăria SUA din Philadelphia va bate miercuri ultimul penny care va circula, deoarece Donald Trump a anulat moneda de un cent. Președintele SUA a ordonat eliminarea acesteia, deoarece costurile au urcat la aproape patru cenți pe penny, iar valoarea de un cent a devenit oarecum obsoletă.

,,,, https://www.theguardian.com/us-news/2025/nov/12/trump-news-at-a-glance-new-batch-of-epstein-emails-suggest-donald-trump-knew-about-the-girls

Pentagonul a propus reducerea prezenței militare americane în statele baltice

Pentagonul a propus reducerea prezenței militare americane în statele baltice, a exprimat congresmanul republican Don Bacon într-un interviu acordat publicației lituaniene Delfi .

Bacon a răspuns la o întrebare despre prezența militară americană în țările baltice, în urma deciziei de retragere a unor trupe americane din România.

El a remarcat că “unii angajați” ai Departamentului Apărării au ridicat idei similare cu privire la țările baltice.

“Da, în urmă cu aproximativ o lună, unii angajați ai Pentagonului au sugerat reducerea prezenței militare în statele baltice și reducerea asistenței militare. Congresul a respins categoric această inițiativă”, a remarcat președintele.

Bacon și-a exprimat îndoielile că planurile sunt încă active, “dar Pentagonul este încă tăcut”.

“Deci chiar nu știu. Dar există o hotărâre puternică în Congres de a menține prezența americană și nivelul de asistență financiară pentru a instrui și sprijini statele baltice”, a adăugat el.

Congresmanul a subliniat că, dacă Rusia intenționează să provoace NATO, ar fi probabil în statele baltice.

“Dacă rușii vor să testeze hotărârea NATO, o vor face acolo. De aceea avem nevoie de o prezență în statele baltice. Cu condiția ca guvernele baltice să o dorească, trebuie să acționăm în acord cu toate cele trei țări. Dar presupunând că guvernele vor o prezență a SUA, trebuie să fim acolo pentru că servește ca un factor de descurajare”, a spus Bacon.

La sfârșitul lunii octombrie, Ministerul român al Apărării a confirmat că SUA își vor reduce prezența militară pe flancul estic al NATO, inclusiv pe teritoriul României, ca parte a unei revizuiri mai ample a forțelor americane în Europa.

Aceste declarații vin pe fondul amenințărilor de securitate și provocărilor tot mai mari din partea Rusiei.

La începutul lunii noiembrie, o barcă de grăniceri FSB arborând steagul Wagner PMC, ai cărui mercenari au luptat anterior în Ucraina, a fost văzută pe râul Narva, care separă Estonia de Rusia.

Sursa: aici

Cea mai bună apărare a Ucrainei împotriva războiului energetic al lui Putin sunt mai multe atacuri asupra sectorului de rafinare a petrolului din Rusia – Chatham House

Moscova încearcă să înfrângă voința Ucrainei de a lupta cu atacuri în masă mai frecvente cu drone și rachete asupra sectorului său energetic. Pentru a contracara această presiune, Kievul trebuie să își intensifice atacurile asupra industriei petroliere rusești.

Comentariu expert

Din această vară, războiul din Ucraina a căpătat o nouă dimensiune. Rusia și-a intensificat atacurile asupra infrastructurii energetice ucrainene, lansând nouă atacuri în masă de la începutul lunii octombrie. Cel mai recent, de vineri și sâmbătă, folosind o combinație de drone și rachete balistice, a dus la lungi întreruperi de curent în toată țara, afectând furnizarea de căldură și apă în mai multe orașe.

Avansând cu viteza melcului pe câmpul de luptă, Rusia își intensifică din nou dramatic eforturile de a câștiga războiul înainte de iarnă, distrugând infrastructura energetică a Ucrainei și sporind dificultățile pentru populație. Speranța sa este că această presiune psihologică va duce la o prăbușire a sprijinului popular pentru continuarea războiului.

Însă anul acesta, atacurile rusești s-au confruntat cu un răspuns ucrainean mai puternic. Ucraina și-a intensificat atacurile asupra infrastructurii energetice a Rusiei, folosind o combinație de drone și rachete produse pe plan intern – cu sprijinul Occidentului în țintirea atacurilor.

Atacurile ucrainene au lovit rafinării de petrol din zone îndepărtate precum Riazan, Saratov și Volgograd, în vestul țării, și chiar Tiumen, în Siberia, precum și depozite de combustibil, stații de pompare și alte centre logistice.

Potrivit unei surse rusești, până la sfârșitul lunii octombrie, atacurile cu drone ucrainene atinseseră peste 50 % din suprafața terenului. din cele 38 de rafinării majore ale Rusiei de mai multe ori.

În septembrie, Ucraina a atacat infrastructura de export de petrol de la Marea Baltică. De asemenea, a atacat ramura conductei Drujba care transportă petrol către Ungaria și Slovacia, precum și un număr mic de centrale termice rusești – provocând pene de curent în mai multe orașe din prima linie.

O luptă inegală?

Rusia are în continuare o putere de foc mai mare în războiul energetic. Și-a modernizat principala dronă de atac de tip Shahed, dublând dimensiunea focosului său și mărindu-i raza de acțiune și viteza. Producția este acum la un nivel de peste cinci ori mai mare decât în urmă cu un an și se preconizează că va fi mai mult decât dublu. În iunie 2024, aproximativ 330 de drone de acest tip au fost lansate împotriva unor ținte din Ucraina. Un an mai târziu, cifra era de peste 5400.

Rusia își extinde, de asemenea, semnificativ producția de rachete balistice și de croazieră utilizate împotriva Ucrainei . O estimare a serviciilor secrete militare ucrainene sugerează că Rusia și-ar fi putut mări producția de rachete balistice cu 66 %. în ultimul an. Aceasta reprezintă o provocare foarte serioasă pentru apărarea aeriană a Ucrainei. Disponibilitatea sistemelor de interceptare a rachetelor este limitată. Iar dependența de munițiile furnizate de aliații occidentali oferă Rusiei un avantaj în materie de costuri: o rachetă balistică produsă în Rusia este mult mai ieftină decât o rachetă interceptatoare occidentală.

Rusia și-a îndreptat puterea de foc asupra instalațiilor de producție de gaze ale Ucrainei, distrugând aproximativ 60% din capacitatea acesteia într-o singură serie de atacuri la începutul lunii octombrie.

În conformitate cu aceste capacități sporite, atacurile rusești asupra infrastructurii energetice a Ucrainei s-au intensificat.

De la sfârșitul anului 2022 până în primăvara anului 2024, Rusia a vizat sistemul electric al Ucrainei, concentrându-se pe activele de transport și distribuție, mai degrabă decât pe centralele electrice.

Abordarea s-a schimbat apoi la atacuri asupra centralelor electrice. Atacurile cu rachete și drone de mai târziu în 2024 au avariat sau distrus până la pe cărbune și hidroelectrice. 9 gigawați de centrale , aproximativ 15% din capacitatea de generare a Ucrainei de dinainte de război. În timp ce lucrările de reparații au reparat o parte din pagube, populația s-a obișnuit cu întreruperile de curent în mare parte a țării, atenuate în multe cazuri de achizițiile în masă de generatoare diesel și de o altă iarnă relativ caldă.

Înainte de iarna care se apropie, Rusia și-a îndreptat puterea de foc asupra instalațiilor de producție de gaze din Ucraina, distrugând aproximativ 60% din capacitatea acesteia într-o singură serie de atacuri la începutul lunii octombrie. Alte atacuri au vizat centrale termice din întreaga țară, ducând la întreruperi de curent în mai multe regiuni.

Cu toate acestea, chiar și în urma celor mai recente atacuri, Rusia nu a reușit până acum să obțină o prăbușire a rețelei la nivel național. Acest lucru se datorează investițiilor Ucrainei în consolidarea activelor de generare, capacității sale de a repara daunele și utilizării importurilor și întreruperilor de funcționare.

Presiunea internă din Rusia

De cealaltă parte a războiului, capacitatea Ucrainei de a ataca ținte mai adânc în interiorul Rusiei, într-un mod din ce în ce mai constant, este semnificativă, deoarece crește costul războiului pentru Moscova. Estimările privind cât de multă capacitate de rafinare a fost dezactivată variază considerabil, dar este probabil să nu depășească 10-15%. Impactul este departe de a fi neglijabil.

Până în octombrie, prețurile benzinei rusești crescuseră cu peste 10 %. , parțial din cauza atacurilor ucrainene. În special, cererea de combustibil crescuse deja, rușii făcând mai multe călătorii cu mașina, parțial din cauza perturbării transportului aerian cauzate de atacurile ucrainene asupra altor ținte.

Dacă Ucraina poate accelera ritmul atacurilor sale… va face presiuni asupra Kremlinului să vină la masa negocierilor și cel puțin să convină asupra unui armistițiu energetic.

În Crimeea și într-un număr mic de alte regiuni, au existat rapoarte despre penurii de benzină. Guvernul este sub presiune pentru a menține prețurile stabile, pentru a limita nemulțumirea publică și punerea sub semnul întrebării, pe scară mai largă, a scopului războiului. Aceasta implică plata de subvenții de către Moscova companiilor petroliere pentru a le compensa pentru devierea producției destinate exportului către piața internă.

Un posibil armistițiu energetic

Totuși, această capacitate ucraineană de atacuri în adâncime nu este o soluție miraculoasă care va schimba cursul războiului. Autoritățile ruse dispun de resurse substanțiale pentru a gestiona problema. Rusia a reușit să repare rapid activele avariate. Capacitatea de rafinare depășește nevoile interne, contribuind la atenuarea impactului atacurilor. Și companiile petroliere rusești vor depune, probabil, eforturi mai mari în apărarea activelor cheie: există deja rapoarte conform cărora cuști și plase anti-drone. au fost instalate la mai multe rafinării.

Partea inferioară a formularului

Partea superioară a formularului

Partea inferioară a formularului

Din punctul de vedere al Kremlinului, companiile petroliere rusești pot exporta în continuare țiței dacă nu îl pot rafina, menținând venituri pentru ele însele și pentru stat, deși la niveluri mai scăzute.

Totuși, dacă Ucraina poate accelera ritmul atacurilor sale, încetinind lucrările de reparații și forțând guvernul să intervină mai mult pentru a stabiliza prețurile, aceasta va face presiuni asupra Kremlinului să vină la masa negocierilor și să convină cel puțin asupra unui armistițiu energetic.

Un moratoriu de 30 de zile asupra grevelor energetice, mediat de administrația Trump în martie, a eșuat rapid – parțial din cauza avantajului relativ al Rusiei la momentul respectiv. Cu toate acestea, Ucraina a demonstrat că acest echilibru s-a schimbat: are o capacitate clară de a aplica lovituri puternice și susținute asupra sectorului de rafinare rusesc. Acest lucru ar putea face ca un nou „încetare a focului energetic” să fie mai probabil să se mențină, permițând Ucrainei să repare cel puțin o parte din daunele aduse activelor sale energetice înainte de iarnă.

Indiferent de situație, ucrainenii se confruntă cu o iarnă grea. Vladimir Putin aproape sigur nu a glumit când i-a spus lui Donald Trump luna trecută că va „distruge” Ucraina. dacă Kievul nu i-ar fi acceptat termenii de încheiere a războiului. Rusia atacă în mod deliberat orașe din est, cum ar fi Dnipro, Harkov, Sumy și Zaporojie, în speranța de a forța mai mulți oameni să fugă și de a diviza țara. Nu există nicio șansă ca numărul mare de sisteme suplimentare de apărare aeriană Patriot, acum cu disperare, să fie căutate de către președintele Zelenski va sosi înainte de începerea iernii.

Asta înseamnă că Kievul are un stimulent foarte puternic pentru a-și extinde atacurile asupra sectorului petrolier rusesc. Ar putea fi cea mai bună speranță de a face Kremlinul să se gândească de două ori înainte de a-și continua războiul energetic.

Sursa: aici

Rusia și SUA au readus pe masă testele nucleare. Se scurge timpul pentru controlul armelor? – Chatham House

Escaladarea tensiunilor dintre cele mai mari două puteri nucleare ale lumii are loc cu doar câteva luni înainte de expirarea ultimului tratat de control al armelor nucleare dintre SUA și Rusia.

Săptămâna trecută, Rusia a susținut să fi testat cu succes două arme cu propulsie nucleară și capacitate nucleară: racheta de croazieră Burevestnik și drona subacvatică Poseidon. Anunțul vine cu doar câteva luni înainte de expirarea ultimului tratat de control al armelor nucleare rămas între Rusia și SUA.

Noul Tratat de Reducere a Armelor Strategice (Noul START) impune limite obligatorii privind numărul de focoase nucleare strategice și sisteme de lansare a armelor nucleare desfășurate de către cele mai mari două puteri nucleare ale lumii. Acesta urmează să expire în februarie 2026, riscând eliminarea ultimei bariere de protecție care restricționează dimensiunea și vizibilitatea arsenalelor lor – și crescând riscul unei noi curse a înarmărilor nucleare.

Într-o perioadă de profundă neîncredere geopolitică și capacitate diplomatică diminuată, prevenirea escaladării și menținerea chiar și a unei minime restricții reprezintă o prioritate urgentă.

Amenințările testelor nucleare

Anunțul Moscovei a fost interpretat pe scară largă în Occident ca o dovadă a modernizării rapide a sistemului nuclear rusesc și a provocat alarmă în rândul factorilor de decizie politică și al instituțiilor de presă. Moscova a mai declarat că aceste noi arme sunt dificil de detectat și capabile să eludeze apărarea antirachetă.

Cu toate acestea, nu există nicio verificare independentă a acestor teste sau a disponibilității operaționale a niciunuia dintre sisteme. Ambele sunt în curs de dezvoltare de ani de zile și s-au confruntat cu eșecuri repetate. Sistemele se bazează pe vechi modele sovietice care nu au putut fi niciodată operaționale din cauza unor provocări tehnice, ceea ce ridică semne de întrebare semnificative cu privire la autenticitatea declarațiilor Moscovei. Prin urmare, afirmațiile ar trebui înțelese, cel puțin parțial, ca o semnalizare strategică pe fondul unei posturi nucleare sporite.

Reacția SUA a escaladat și mai mult tensiunile. După anunțul Rusiei, președintele Trump de Stat a instruit Departamentul să reia testele nucleare americane „în condiții de egalitate” cu alte țări. Această declarație a creat confuzie: niciun stat posesor de arme nucleare, în afară de Coreea de Nord, nu a efectuat un test exploziv nuclear din anii 1990. Departamentul Energiei al SUA a clarificat ulterior că SUA vor efectua „explozii necritice” care nu sunt detonări nucleare și că a fost introdusă legislație pentru a împiedica orice președinte să autorizeze astfel de teste în mod unilateral. Cu toate acestea, această ambiguitate a avut deja consecințe. Putin a ordonat oficialilor să elaboreze propuneri pentru reluarea testelor nucleare rusești, invocând incertitudinea cu privire la intențiile SUA.

Aceste evoluții amenință să distrugă moratoriul de trei decenii asupra testelor nucleare. Deși o revenire la testele nucleare nu ar aduce beneficii SUA, aceasta deține deja cea din lume . mai mare arhivă a datelor istorice ale testelor – alte state deținătoare de arme nucleare, în special Rusia și China, ar beneficia mai mult.

Însă pericolul nu constă doar în reluarea testelor nucleare. Este vorba despre escaladarea amenințărilor și a mesajelor nucleare într-un moment în care încrederea este la cel mai scăzut nivel din ultimele decenii, erodând fundația fragilă pe care a fost construit controlul armelor de după Războiul Rece. Acest lucru evidențiază modul în care retorica nucleară este din ce în ce mai mult utilizată ca instrument de coerciție politică – și cât de repede se poate destrăma reținerea.

Viitorul incert al noului START

În acest climat, expirarea iminentă a Noului START este deosebit de îngrijorătoare, deoarece acesta nu poate fi prelungit legal din nou în conformitate cu termenii actuali. Deși Rusia și-a suspendat participarea la tratat în 2023, atât Moscova, cât și Washingtonul au continuat să respecte limitele numerice centrale privind focoasele strategice și sistemele de lansare a rachetelor.

Rusia a propus o prelungire voluntară de un an, prin care ambele țări se angajează reciproc să continue să respecte aceste limite. Trump a semnalat deschidere la această idee, dar nu s-au înregistrat progrese substanțiale. Este important de menționat că noile sisteme de lansare a rachetelor pretinse de Rusia (dacă sunt operaționale) s-ar încadra deja în limitele existente ale focoaselor și lansatoarelor New START.

privind controlul armelor nucleare În timpul primului său mandat, Trump a insistat asupra negocierilor trilaterale cu China, în loc să promoveze acorduri bilaterale. Însă implicarea Chinei în negocierile privind o nouă prelungire a Acordului START ar trebui evitată, deoarece ar risca să blocheze sau să sacrifice complet orice progres. Deși China deține acum al treilea cel mai mare arsenal nuclear din lume, acesta rămâne semnificativ mai mic decât cel al SUA și al Rusiei. Prin urmare, China are puține stimulente pentru a accepta constrângeri asupra programului său nuclear, ceea ce înseamnă că negocierile fructuoase ar fi puțin probabile pe termen scurt.

Dacă Noul Acord START expiră fără măcar o prelungire simbolică, consecințele ar putea fi semnificative. Absența unor constrângeri convenite de comun acord ar putea alimenta o cursă a înarmărilor în care Rusia și SUA își extind arsenalele nucleare desfășurate, subminând stabilitatea strategică.

Dacă noul START expiră fără măcar o prelungire simbolică, consecințele ar putea fi semnificative.

Acest lucru ar slăbi credibilitatea Tratatului de neproliferare nucleară (TNP), principalul tratat internațional care reglementează armele nucleare. Multe state consideră deja că statele deținătoare de arme nucleare își încalcă obligațiile de dezarmare. Abandonarea ultimului cadru bilateral de control al armelor nucleare ar consolida această percepție.

Deși o prelungire voluntară de un an nu este o soluție pe termen lung, este probabil cea mai bună opțiune disponibilă în contextul actual. Negocierea unui tratat nou sau mai cuprinzător este nerealistă, având în vedere tensiunile geopolitice, incertitudinea politică internă din SUA și o capacitate diplomatică și tehnică slăbită în cadrul guvernului SUA, unde posturile cheie de control al armelor rămân neocupate.

O strategie de stabilizare

Ceea ce este necesar acum nu este un nou cadru ambițios al tratatului, ci un efort concentrat pentru a păstra condițiile minime necesare pentru progresul viitor. Primul pas ar trebui să fie ca SUA și Rusia să convină asupra unei prelungiri voluntare de un an a limitelor centrale ale noului START. Deși acest lucru nu ar restabili încrederea între țări și nu ar opri programele de modernizare nucleară deja în curs, ar preveni deteriorarea imediată și mai mare a arhitecturii globale de control al armelor și ar reduce riscul unor calcule greșite. De asemenea, ar semnala recunoașterea comună a faptului că o concurență nucleară nelimitată nu aduce beneficii nimănui.

Un al doilea pas imediat este ca statele deținătoare de arme nucleare să reafirme moratoriul global asupra testelor nucleare, care nu este obligatoriu din punct de vedere juridic. Tratatul de interzicere totală a testelor nucleare (CTBT) trebuie ratificat de alte câteva state deținătoare de arme nucleare, inclusiv Rusia și SUA, înainte de a putea intra în vigoare.

În perioada premergătoare Conferinței de revizuire a TNP din aprilie anul viitor, unde se așteaptă ca statele să înregistreze progrese în ceea ce privește dezarmarea și neproliferarea, statele deținătoare de arme nucleare ar trebui să depună un efort coordonat pentru a consolida această normă și a demonstra un angajament față de progres. Atât țările care au ratificat CTBT, cum ar fi Franța și Regatul Unit , cât și cele care nu au ratificat-o, cum ar fi China, India și Pakistanul, ar trebui să își alăture acest efort, deoarece toate s-au abținut de la testele nucleare încă din anii 1990.

Între timp, Washingtonul trebuie să reconstruiască expertiza diplomatică și a administrației publice necesară pentru ca negocierile semnificative privind controlul armelor să aibă loc atunci când condițiile geopolitice o vor permite. Aceasta înseamnă furnizarea de clarificări cu privire la politica nucleară a administrației Trump, reînnoirea posturilor de control al armelor și reconstrucția instituțiilor care au fost slăbite de concedieri și reduceri de finanțare.

Mai presus de toate, statele trebuie să evite retorica nucleară provocatoare și escaladarea. Situația actuală trebuie stabilizată pentru a câștiga timp pentru diplomație și reconstrucția instituțiilor, contribuind la crearea condițiilor în care ar putea fi posibile acorduri mai cuprinzătoare.

Ordinea nucleară este tensionată, dar nu încălcată. Menținerea ei va necesita disciplină, răbdare și o recunoaștere clară a faptului că niciun stat nu beneficiază de reluarea testării armelor nucleare și de o posibilă nouă cursă a înarmărilor nucleare.

Sursa: aici

Proteste în Coreea de Nord față de vizitele lui Hegseth și ale portavionului USS George Washington în Coreea de Sud – USNI News

Coreea de Nord a denunțat vineri recentele vizite ale conducerii americane și ale unui grup de atac al portavioanelor în Coreea de Sud.

Secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, și ministrul sud-coreean al Apărării, Ahn Gyu-back, au vizitat zona demilitarizată dintre Coreea de Nord și Coreea de Sud pe 3 noiembrie, în timpul vizitei de nouă zile a lui Hegseth în Indo-Pacific. Două zile mai târziu, pe 5 noiembrie, Grupul de atac al portavionului George Washington (CSG) a ajuns în portul Busan, Coreea de Sud. CSG-ul a rămas în Busan timp de cinci zile, plecând duminică. Grupul de atac include portavionul USS George Washington (CVN-73) cu aterizarea Carrier Air Wing (CVW) 5, crucișătorul USS Robert Smalls (CG-62) și distrugătoarele USS Milius (DDG-69) și USS Shoup (DDG-86).

„Primul nostru an ca principalul portavion desfășurat în avans al Marinei SUA nu ar fi complet fără o vizită la Busan și angajamente cu prietenii și aliații noștri de lungă durată din Republica Coreea”, a declarat căpitanul Tim Waits, comandantul navei George Washington, într-un comunicat de presă. „Sunt incredibil de recunoscător pentru ospitalitatea care ne-a fost oferită în Busan, precum și pentru oportunitățile pe care le-am avut de a lucra și de a ne antrena alături de Marina ROK.”

Ministrul nord-coreean al Apărării, No Kwang Chol, a protestat față de vizite, declarând că armata americană a devenit neînfricată în activitățile sale militare, care amenință securitatea Coreei de Nord și escaladează intenționat tensiunea politică și militară din regiune.

„Pe fondul exercițiului aerian comun SUA-ROK Freedom Flag, apariția forței operative de transport nuclear ultra-mare George Washington, aparținând Flotei a Șaptea a SUA, anunță excesul critic, escaladând și mai mult tensiunea din peninsula coreeană”, se arată în declarația lui No.

Oficialul nord-coreean a criticat, de asemenea, vizita lui Hegseth în zona demilitarizată dintre Coreea de Nord și Coreea de Sud, afirmând că aceasta a avut ca scop alimentarea „isteriei războiului”. No i-a acuzat, de asemenea, atât pe Hegseth, cât și pe ministrul sud-coreean al apărării de conspirație împotriva Coreei de Nord pentru a integra rapid forțele nucleare cu forțele convenționale.

„Aceasta este o revelație cruntă și o expresie intenționată, nevăzută, a naturii lor ostile de a se opune RPDC până la capăt”, a declarat ministrul nord-coreean al apărării.

Secretarul Apărării, Pete Hegseth, și ministrul Apărării din Republica Coreea, Kim Seon-ho, vizitează Zona de Securitate Comună din zona demilitarizată din Panmunjeom, Republica Coreea, 3 noiembrie 2025. Fotografie din partea Forțelor Aeriene ale SUA.

No a avertizat că toate amenințările la adresa securității Coreei de Nord vor deveni ținte directe.

„Vom demonstra mai multe acțiuni ofensive împotriva amenințării inamicilor, pe principiul asigurării securității și apărării păcii prin forță puternică”, se arată în declarație.

Protestele organizate de Coreea de Nord au coincis cu lansarea unui test de rachetă balistică cu rază scurtă de acțiune (SRBM). Lansarea, care a avut loc vineri, a marcat a șasea oară când țara a lansat rachete balistice în acest an.

Coreea de Nord nu a emis o declarație cu privire la lansare, dar aceasta a fost urmărită atât de Coreea de Sud, cât și de Japonia. Cele două țări au emis estimări diferite privind performanța SRBM. SUA analizează, de asemenea, performanța și detaliile lansării.

Racheta a fost lansată la ora locală 12:35 din zona Daegwan din provincia Pyongan de Nord, către Marea de Est, potrivit Statului Major Interarme al Coreei de Sud. Racheta a zburat pe o distanță de 700 de kilometri, a declarat Coreea de Sud, în timp ce Ministerul Apărării din Japonia (MOD) a declarat că racheta a zburat la o altitudine maximă de aproximativ 50 de kilometri și pe o distanță de peste 450 de kilometri.

„Seria de acțiuni ale Coreei de Nord, inclusiv lansările repetate de rachete balistice, amenință pacea și securitatea Japoniei, a regiunii și a comunității internaționale. În plus, aceste lansări de rachete balistice încalcă rezoluțiile relevante ale Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite și reprezintă o problemă serioasă privind siguranța poporului japonez”, se arată într-un comunicat de presă al Ministerului Apărării Japoniei. Comandamentul Indo-Pacific al SUA a emis vineri o declarație , prin care recunoaște lansarea.

„Suntem conștienți de lansarea rachetei și ne consultăm îndeaproape cu aliații și partenerii noștri. Deși am evaluat că acest eveniment nu reprezintă o amenințare imediată pentru personalul sau teritoriul SUA sau pentru aliații noștri, lansarea rachetei evidențiază impactul destabilizator al acțiunilor RPDC. SUA rămân pregătite să apere patria SUA și aliații noștri din regiune”, se arată în declarația Comandamentului Indo-Pacific.

Sursa: aici

6 morți în atacuri de weekend asupra unor nave suspectate de trafic de narcotice în Pacificul de Est – USNI News

Imaginea Pentagonului

Forțele americane au atacat duminică două ambarcațiuni suspectate de trafic de narcotice în apele internaționale din Pacificul de Est, ucigând șase persoane.

Se presupune că ambarcațiunile tranzitau pe o rută de tranzit cunoscută pentru traficul de droguri și se crede că transportau narcotice ilicite în momentul atacurilor, a scris secretarul Apărării, Pete Hegseth, pe platforma de socializare X.

Atacurile marchează un total de 19 atacuri efectuate de SUA de la începutul lunii septembrie, când administrația Trump a lansat o campanie care viza suspecți traficanți de droguri care operează în Caraibe și Pacificul de Est. Numărul morților a ajuns la 76 de morți, dintre care 75 au fost uciși în atacuri, iar o persoană a fost presupusă moartă după ce a dispărut pe mare.

Anunțul lui Hegseth de luni preciza că atacurile din weekend au fost efectuate împotriva unor „organizații teroriste desemnate” nespecificate și nu includea țările de origine. Anunțul nu specifica tipul de narcotice pe care se presupune că le transportau ambarcațiunile.

Principala cauză a deceselor prin supradoză în SUA este fentanilul fabricat ilegal, conform celor mai recente date de la Institutul Național pentru Abuzul de Droguri și Centrele pentru Prevenirea și Controlul Bolilor. Majoritatea fentanilului provine din China și Mexic, potrivit Consiliului pentru Relații Externe.

Casa Albă a declarat luna trecută Congresului că administrația consideră că traficanții de droguri sunt „combatanți ilegali” și reprezintă ținte valide în temeiul Titlului 10.

Un grup bipartizan de parlamentari a pus la îndoială legalitatea grevelor administrației.

Săptămâna trecută, secretarul de stat Marco Rubio și Hegseth au declarat în fața unei comisii din Congres că Biroul de Consiliere Juridică al Departamentului de Justiție a aprobat atacurile asupra ambarcațiunilor legate de 24 de carteluri diferite sau alte organizații criminale, dar nu și atacurile terestre din Venezuela sau din alte țări, a relatat CNN.

Sursa: aici

Marea Baltică, acum un „lac plin de submarine NATO”, a declarat Suedia – Breaking Defense

Intrarea Suediei în NATO a schimbat dramatic doctrina navală a acestei națiuni, anterior nealiniate militar, cu o forță militară: marina suedeză nu se mai ocupă doar de apărarea propriilor țărmuri, ci păzește acum flancul estic al alianței.

Submarinul HSwMS Uppland (Upd) din clasa Gotland al Marinei Suedeze a ajuns în Tallinn, Estonia, pe 2 iunie 2023, în timp ce se pregătea pentru Operațiunile Baltice 2023 (BALTOPS 23). (DVIDS)

STOCKHOLM — Odată cu începerea unui exercițiu NATO de război antisubmarin în această săptămână, comandanții de rang înalt au declarat că, odată cu intrarea Suediei în alianță, Marea Baltică este acum un „lac plin de submarine NATO” sub comandă unificată.

„Odată cu adăugarea Suediei… aceasta a fost prima noastră oportunitate de a adăuga o altă națiune submarină la NATO. Și acum avem, practic, un lac baltic plin de submarine NATO”, a declarat comandantul principal al submarinelor NATO, contraamiralul american Bret Grabbe, la o conferință de presă la fregata olandeză HNLMS Van Amstel andocată la Stockholm.

Exercițiul, numit Merlin, un exercițiu dedicat războiului antisubmarin în zona baltică, reunește submarine din Suedia și Germania, nave de suprafață și elicoptere din Franța, Germania, Olanda și Suedia, precum și o aeronavă de patrulare maritimă din Statele Unite pentru a exersa ASW în toate domeniile, în mediul baltic puțin adânc, predispus la mine și relativ puțin adânc.

Pentru Suedia, intrarea sa în NATO din martie 2024 a schimbat dramatic doctrina navală a acestei națiuni, anterior nealiniate militar,: marina suedeză nu mai apără doar propriile țărmuri, ci păzește acum flancul estic al alianței, „granița” fiind practic situată pe coastele Finlandei și ale statelor baltice spre est. După cum a spus șeful marinei, contraamiralul Johan Norlén, „Ne apărăm și națiunile de pe celelalte părți… Granița se află acum pe țărmul estic.”

Aceasta poziționează Suedia ca stat de frontieră în Marea Baltică, o cale navigabilă aglomerată cu o adâncime medie de 60 de metri, ideală pentru războiul antisubmarin (ASW), dar vulnerabilă la amenințările hibride rusești, inclusiv incursiunile submarinelor, sabotajul flotei din umbră și atacurile asupra infrastructurii, cum ar fi ruperea cablurilor submarine.

Informațiile din surse deschise indică faptul că Rusia are două sau trei submarine diesel-electrice convenționale din clasa Kilo, care operează de obicei din baze precum Baltijsk, în enclava rusă Kaliningrad, dar în prezent „există o mână de submarine diesel Kilo în Marea Baltică”, a declarat amiralul american.

În prezent, există un raport de trei sau patru la unu între navele NATO și navele adverse în jurul Zonei de Responsabilitate (AOR), iar „aceasta este o caracteristică de descurajare destul de impresionantă pe care o avem atunci când lucrăm împreună”, a spus Grabbe.

Avantajul NATO în Marea Baltică constă și în submarinele sale multimisiune, care au și funcții pentru informații, supraveghere, recunoaștere (ISR), activitate a forțelor speciale și viitoare operațiuni fără pilot, a subliniat Grabbe.

Denivelări în drumul spre modernizare

Submarinele convenționale suedeze, renumite pentru sistemele lor de propulsie stealth și independente de aer (AIP), aduc o valoare unică. Navele din clasa Gotland au o istorie bogată, inclusiv un exercițiu din 2005 în care una dintre ele a „scufundat” portavionul USS Ronald Reagan al Marinei SUA într-un atac simulat.

Însă navele îmbătrânite și angajamentele NATO necesită mai mult. Suedia își consolidează marina cu noi submarine și nave de luptă de suprafață, modernizând în același timp resursele existente. Cu toate acestea, întârzierile cronice și costurile tot mai mari riscă să lase lacune în ceea ce privește capacitățile, exact pe măsură ce tensiunile cresc în Marea Baltică.

Flota actuală a Suediei include trei submarine modernizate din clasa Gotland și unul din clasa Södermanland, plus patru corvete stealth din clasa Visby — toate optimizate pentru ASW în Marea Baltică, cu propulsie silențioasă și sonare avansate.

Submarinele de generație următoare din clasa A26 Blekinge (HMS Blekinge și HMS Skåne) sunt în construcție de Saab Kockums. Aceste submarine echipate cu sistemul Stirling AIP dispun de portaluri multi-misiune pentru scafandri/UUV-uri, arme torpilă și instrumente de război pe fundul mării – descrise ca fiind perfecte pentru litoralele baltice și pentru protejarea cablurilor/conductelor.

Cu toate acestea, programul de submarine a fost lovit de eșecuri majore. Saab a primit o comandă fermă în 2015, livrarea fiind planificată pentru 2022-2024. În 2021, bugetul a crescut, iar livrarea a scăzut până în 2027-2028.

La mijlocul lunii octombrie 2025, Saab și FMV au confirmat o nouă renegociere: costurile sunt acum de 25 de miliarde de coroane (2,6 miliarde de dolari) – o creștere de peste 100% față de 2015 – livrarea celor două noi submarine fiind amânată în 2031 și 2035.

Întrebat de Breaking Defense despre creșterea costurilor și întârzierile legate de submarinul de generație următoare, șeful marinei suedeze a refuzat să comenteze.

„Nu pot comenta cu adevărat despre asta, pentru că este de fapt o întrebare pentru Administrația Materialelor de Apărare și pentru industrie”, a spus Norlén.

Administrația Suedeză pentru Materiale de Apărare (FMV) a declarat într-o declarație scrisă, după dezvăluirea noului calendar și a prețului, că construirea unei noi clase de submarine este un „proiect foarte complex, asociat cu riscuri economice și tehnice”. Fabricarea submarinelor a progresat acum atât de mult încât „aceste riscuri sunt la un nivel semnificativ mai scăzut”.

Potențial pentru fregate mai mari

Într-o mișcare de consolidare a apărării sale maritime pe fondul amenințărilor regionale în continuă evoluție, Suedia urmează, de asemenea, să introducă fregate mai mari (clasa Luleå), depășind dimensiunea actualelor sale corvete din clasa Visby.

Norlén a dezvăluit că navele ar putea măsura în jur de 120 de metri (aproape 400 de picioare), semnalând o schimbare strategică către mijloace navale mai robuste și mai versatile.

Decizia provine din mai mulți factori, în principal din necesitatea de a găzdui sisteme avansate de apărare aeriană. „A adăposti astfel de sisteme de apărare aeriană – silozuri și sisteme de arme în sine – este destul de mare. Apoi, ai nevoie de o navă mai mare”, a spus el.

În plus, dimensiunea extinsă, de la 72 de metri la aproximativ 120 de metri, va permite integrarea tehnologiilor viitoare, inclusiv a sistemelor fără pilot.

Cu toate acestea, există întârzieri și cu noile nave de luptă de suprafață: patru fregate noi, mai mari, care vor înlocui navele mai vechi și vor completa navele din clasa Visby, care sunt în curs de modernizare la mijlocul ciclului de viață, până în anii 2040, adăugând sisteme de apărare aeriană precum Sea Ceptor.

Saab și compania britanică Babcock se numără printre candidații puternici pentru proiectarea noilor fregate. Grupul Naval Francez și compania spaniolă Navantia licitează, de asemenea, pentru contract, potrivit postului public de radio suedez, care subliniază că Navatia este „o companie neagră” deoarece poate livra într-un timp limitat. Primele două fregate noi sunt așteptate în 2030, toate urmând să fie finalizate până în 2035. Prețul este necunoscut.

Când a fost întrebat cu privire la priorități, cum ar fi calendarul, capacitatea sau economia, șeful marinei suedeze a subliniat o abordare echilibrată: „Aș spune că toate trei, și economia”, a spus Norlén. Anunțul este așteptat „într-un timp scurt”, deși nu a fost furnizată o dată specifică.

Sursa: aici

Prima fregată multirol MMPV 90 din Bulgaria, Hrabri, începe testele pe mare în Marea Neagră – Army Recognition

Marina bulgară a început testarea Hrabri, prima sa navă de patrulare modulară multifuncțională de 90 de metri construită în cadrul unui acord din 2020 cu NVL Group, în Marea Neagră, înainte de o punere în funcțiune oficială până la sfârșitul anului 2025.

Pe 11 noiembrie 2025, Ministerul bulgar al Apărării a anunțat că Marina bulgară a început testarea Hrabri, prima sa navă de patrulare modulară multifuncțională de 90 de metri (MMPV 90) construită în baza unui acord din 2020 cu NVL Group. Testele pe mare din Marea Neagră vor evalua sistemele de propulsie, electronice și de navigație înainte de livrare până la sfârșitul anului 2025. A doua navă, Smeli, este programată să fie finalizată în 2026, ca parte a programului de modernizare navală în curs de desfășurare al Bulgariei.

Grupul NVL din Germania a dezvoltat clasa MMPV 90, selectată de Bulgaria în 2020, ca o evoluție a OPV-90, derivată de la OPV-80 mai mic folosit pentru navele din clasa Darussalam din Brunei și navele din clasa Arafura din Australia. (Sursa imaginii: Ministerul Apărării bulgar)

Testele marchează un pas major în implementarea contractului din 2020 semnat cu grupul german NVL, fostul Lürssen Defence, pentru construcția a două nave de patrulare modulare multifuncționale de 90 de metri (MMPV 90) la șantierul naval MTG Dolphin din Varna. Testele vor evalua propulsia, direcția, sistemele electronice și stabilitatea înainte de acceptarea navei în serviciul activ, care va fi clasificată oficial ca fregată la finalizare. Punerea în funcțiune a Hrabri a început oficial pe 10 noiembrie 2025 și, după finalizarea cu succes a testelor, se așteaptă ca nava să intre în inventarul Marinei Bulgare până la sfârșitul anului 2025. Construcția navei a început pe 3 decembrie 2021, cu tăierea oțelului la MTG Dolphin, urmată de așezarea chilei pe 17 iunie 2022 și lansarea pe 4 august 2023. Programul implică numeroși furnizori bulgari, NVL fiind antreprenor principal și MTG Dolphin ca subcontractant principal.

Contractul semnat între Ministerul Apărării din Bulgaria și NVL pe 12 noiembrie 2020, are o valoare totală de 984 milioane de lev, echivalentul a aproximativ 503 milioane de euro, și include instruire, suport logistic timp de trei ani și lucrări de infrastructură. Costul total, excluzând sistemele de arme și muniția, a fost estimat la aproximativ 420 de milioane de euro. A doua navă, Smeli, a fost lansată înainte de termen pe 12 decembrie 2024 și urmează să fie livrată în 2026, la un an după Hrabri. Ambele nave se bazează pe nava de patrulare offshore NVL OPV-90 (OPV), care derivă din designul OPV-80 folosit pentru navele de patrulare offshore din clasa Darussalam din Brunei și din clasa Arafura din Australia. Proiectul MMPV 90 este în prezent cel mai mare efort de construcție navală întreprins vreodată de Bulgaria și face parte dintr-un plan mai amplu de modernizare care include achiziționarea de avioane de luptă și vehicule blindate F-16 Block 70/72. Odată finalizate, cele două nave vor înlocui corvetele vechi din epoca sovietică și vor extinde capacitatea Bulgariei de a desfășura operațiuni maritime NATO și UE în regiunea Mării Negre.

Proiectul navei de patrulare modulare multifuncționale (MMPV 90) este un monococă din oțel, cu o lungime de 90 de metri, o lățime de 13,5 metri și o deplasare completă de aproximativ 2.300 de tone. Este propulsat de un sistem de propulsie combinat diesel și diesel (CODAD) care acționează arbori dubli pentru o viteză maximă de 24 de noduri și o autonomie operațională de 3.000 de mile marine la o viteză de croazieră de 14 noduri. Navele au o autonomie de șapte zile și un echipaj de aproximativ 70 de persoane, inclusiv personalul de zbor. Fiecare navă include un hangar și o punte de zbor capabile să susțină un elicopter Eurocopter AS565MB Panther sau vehicule aeriene fără pilot, două RHIB situate la mijlocul navei și o rampă de pupa pentru desfășurarea rapidă a ambarcațiunilor rapide. Aspectul modular al NVL oferă capacitate pentru module de misiune variabile, sonar de adâncime variabilă sau alte sarcini utile containerizate, permițând o configurație flexibilă pentru operațiuni de patrulare, anti-submarin sau salvare. Designul rezervă, de asemenea, marje de spațiu și greutate pentru creșterea viitoare a sistemelor de arme sau senzori pe tot parcursul ciclului de viață al navei.

Sistemele de luptă ale navelor sunt centrate pe sistemul integrat de management al luptei (CMS) Saab 9LV, conceput pentru a conecta radarele, armele și componentele de război electronic pentru coordonarea tactică. Senzorii includ radarul multifuncțional Saab Sea Giraffe AMB cu IFF integrat, radarul de control al focului CEROS 200, directorul electro-optic EOS 500 și sistemul de măsuri electronice de asistență (ESM) din seria SME. MMPV 90 include, de asemenea, două radare de navigație, un sonar montat pe corp și un sistem de momeală Rheinmetall MASS pentru contramăsuri. Sistemele de comunicații se bazează pe sistemul de comunicații integrat TactiCall de la Saab, certificat EAL 5+ pentru gestionarea securizată a comunicațiilor interne și externe, cu compatibilitate pentru operațiuni NATO și comune. Schimbul de date va folosi Link-11 pentru interoperabilitatea inițială, cu actualizări planificate la Link-22 și Link-16, în conformitate cu standardele NATO, înlocuind sistemele vechi. Fiecare navă este construită conform standardelor de clasificare DNV GL pentru nave de război și va fi certificată oficial ca fregată la finalizare.

Configurația de armament include un tun naval OTO Melara Super Rapid de 76 mm ca sistem principal de artilerie, un sistem de arme Rheinmetall Oerlikon Millennium de 35 mm și două lansatoare duble pentru rachete anti-navă Saab Diehl Defence RBS15 Mk3. Celulele de lansare verticală găzduiesc rachete sol-aer MBDA VL MICA pentru apărarea aeriană cu rază scurtă și medie, în timp ce două lansatoare de torpile cu trei tuburi de 324 mm desfășoară torpile Leonardo A244/S pentru războiul antisubmarin. Combinația acestor arme permite navelor să atace amenințări aeriene, de suprafață și subacvatice în cadrul grupurilor operaționale NATO sau al operațiunilor independente. Au fost semnate contracte separate pentru sisteme de rachete, torpile și tunuri, în timp ce negocierile cu guvernul Statelor Unite sunt în curs de desfășurare în cadrul programului de vânzări militare străine pentru sisteme de criptare criptografică și de comunicații. Potrivit Ministerului Apărării, următoarele faze de amenajare se desfășoară conform programului, asigurându-se că integrarea armelor și a senzorilor navelor rămâne aliniată la cerințele operaționale ale Bulgariei și la standardele NATO.

Originile programului datează de la începutul anilor 2000 de a procura noi avioane de luptă de suprafață, inclusiv un acord preliminar cu DCN din Franța pentru corvete din clasa Gowind, care nu s-a materializat. O nouă inițiativă din 2016, autorizată de parlament, a aprobat două nave de patrulare multirol la o valoare maximă de 820 milioane de lev. În 2017, au fost primite oferte de la DCNS, Lürssen, BAE Systems, Fincantieri, Navantia, thyssenkrupp Marine Systems și MTG Dolphin. MTG Dolphin a câștigat inițial, dar s-a retras în timpul pregătirii contractului din cauza modificărilor de TVA, ceea ce a dus la o relicitație în 2019. Propunerea lui Lürssen a îndeplinit cerințele financiare și tehnice, asigurând contractul final în 2020. Pentru a sprijini programul la nivel local, NVL a înființat Naval Technology Bulgaria în Varna în 2021 ca centru de inginerie și asistență tehnică responsabil pentru proiectarea corpului, echiparea, sistemele mecanice și electrice, logistica și ingineria garanției. Filiala a obținut certificarea ISO 9001:2015 în iunie 2022 și are acum aproximativ 40 de specialiști. Furnizorii locali au fost integrați pentru amenajări interioare, aer condiționat și izolație, extinzând participarea industrială internă și ocuparea forței de muncă.

Odată ajunși în serviciu, Hrabri și Smeli vor forma nucleul Diviziei 1 Nave de Patrulare a Bulgariei cu sediul la Varna, înlocuind corvetele vechi din clasa Pauk Reshitelni și Bodri. Acestea vor spori participarea Bulgariei la operațiunile de securitate maritimă ale NATO și UE și vor permite Marinei să efectueze misiuni de supraveghere, interdicție și antisubmarin în teatrele de operațiuni de la Marea Neagră și Marea Mediterană. Se așteaptă ca cele două nave să contribuie la conștientizarea situației maritime, la protecția costierelor și la operațiunile flotei aliate, extinzând capacitatea Bulgariei de a detecta și de a angaja amenințări în domeniile aeriene, de suprafață și subacvatice. De asemenea, acestea sunt destinate sprijinirii operațiunilor de căutare și salvare, monitorizarea mediului și umanitare ca parte a desfășurărilor comune ale NATO sau UE. Finalizarea programului MMPV 90, împreună cu programele de achiziție și vehicule blindate F-16 Block 70/72, reprezintă un efort mai amplu de modernizare pentru a înlocui activele învechite din epoca sovietică cu sisteme interoperabile cu structurile și standardele tehnologice actuale ale NATO, asigurând o îmbunătățire pe termen lung a posturii de apărare a Bulgariei în regiunea Mării Negre.

Sursa: aici

Vecinii înnoiesc flotă, noi ne scufundăm în birocrație. Cum reușește Bulgaria să testeze fregate noi, construite acasă, în timp ce România încă face calcule – Defense Romania

Prima fregată multifuncțională MMPV 90 din Bulgaria, Hrabri, începe testele pe mare în Marea Neagră. Sursa foto: Ministerul bulgar al Apararii.

În timp ce la București se poartă lupte de culise și se frânează decizii cruciale, riscând soarta celui mai mare șantier naval militar din țară, la sud de Dunăre se întâmplă lucruri concrete. Pe 11 noiembrie, Bulgaria a anunțat că a început testele pe mare, în Marea Neagră, pentru „Hrabri” (Viteazul), prima sa navă de patrulare modulară (MMPV) de 90 de metri. Aceasta este o navă nouă, modernă, construită la Varna, care urmează să intre în dotarea Marinei Bulgare până la sfârșitul acestui an.

Contrastul cu situația din România este izbitor: Într-o regiune tot mai tensionată, cu un război în desfășurare, Bulgaria demonstrează voință politică și eficiență industrială. România, în schimb, excelează la capitolul oportunități ratate, blocaje birocratice și decizii politice care par să saboteze direct industria națională de apărare.

Ce face Bulgaria: Fapte, nu vorbe

Programul Bulgariei, deși nu lipsit de provocări, este un model de urmat. Sofia a semnat un contract de aproximativ 503 milioane de euro cu grupul german NVL încă din 2020 pentru două nave moderne, iar acest contract este respectat.

Spre deosebire de ezitările României, producția se face local. Navele sunt construite în Bulgaria, la Șantierul Naval MTG Dolphin din Varna. Prima navă, „Hrabri”, a fost lansată la apă în august 2023, iar acum, în noiembrie 2025, își efectuează testele finale pe mare, evaluând propulsia, navigația și sistemele electronice.

Mai mult, livrarea se face la termen. „Hrabri” va fi predată Marinei Bulgare până la finalul lui 2025. A doua navă, „Smeli” (Curajosul), a fost deja lansată în decembrie 2024 și va fi gata în 2026.

Acestea nu sunt simple bărci de patrulare, ci oferă capabilități reale. Deși clasificate tehnic ca OPV-uri, ele vor fi încadrate ca fregate. Vorbim despre platforme de 2.300 de tone, cu o viteză de 24 de noduri, dotate cu un sistem de management al luptei Saab 9LV, radar Sea Giraffe, rachete antinavă RBS15 Mk3, rachete antiaeriene VL MICA și torpile antisubmarin.

Bulgaria își înlocuiește, așadar, vechile corvete din era sovietică cu nave puternice, interoperabile NATO, construite în mare parte acasă, integrând industria locală.

Ce face România: Vorbe, blocaje și oportunități ratate

În tot acest timp, România, cu o industrie navală teoretic superioară, rămâne cea mai văduvită structură de forță din Armată.

Să ne amintim eșecul răsunător al Programului Corvetelor. După ce în 2019 a fost desemnat câștigător Naval Group, contractul nu a fost semnat niciodată, iar în 2023, Ministerul Apărării Naționale a anulat oficial întreaga licitație. Patru corvete vitale pentru Marea Neagră au rămas pe hârtie.

Acum, România țintește mai jos: „corvete ușoare” (OPV-uri). După achiziția unei nave din Turcia, autoritățile vor să cumpere încă două prin programul european SAFE, care oferă fonduri avantajoase.

Și aici intervine absurdul românesc. Avem în țară un șantier naval, Damen Galați, care din iulie anul acesta a primit titlul de „șantier militar”. Este o companie care a construit peste 30 de nave militare pentru 13 forțe navale, inclusiv state NATO precum Olanda, Germania și Belgia.

Damen nu doar că poate construi aceste nave, dar are și un proiect matur: OPV 2600, deja construit pentru Pakistan. Faza de proiectare, care durează enorm, este deja finalizată. Navele ar putea integra rachetele NSM (pe care România le-a cumpărat deja) și sistemul TACTICOS de la Thales.

Conform surselor din piață, Damen ar putea livra ambele nave „made in Romania” în 36 de luni. Prima în 30 de luni, a doua la 6 luni după. Costul: 200-250 de milioane de euro pe navă, complet echipată, mai ieftin decât corveta turcească Hisar.

Unde este blocajul? Din informațiile obținute anterior de DefenseRomania, la Ministerul Economiei. Neconcordanțe și piedici care țin de situația Șantierului Naval Mangalia (unde statul român deține 51% și Damen 49%), un parteneriat blocat de decizii politice.

Miza este uriașă și contra-cronometru: dosarul pentru fondurile SAFE trebuie depus în cursul lunii (va fi transmis Comisiei Europene pe 29 noiembrie). Dacă Ministerul Economiei persistă în acest blocaj, România va rata fondurile europene. Programul va muri, pentru că bani de la bugetul național nu există.

Mai grav, aceleași surse indică faptul că Damen ia în calcul inclusiv retragerea din România. Producția s-ar muta în Olanda, iar la Galați s-ar mai face doar corpurile navelor. Am pierde un gigant industrial strategic din cauza unor jocuri politice mărunte.

La aproape patru ani de război în regiune, România își permite luxul de a ignora parteneri strategici precum Damen și Thales și de a-și sabota singură industria națională? În timp ce Bulgaria lansează la apă nave militare, România își scufundă propriile corvete în birocrație, înainte ca ele să existe.

Sursa: aici

Marine Alutech va furniza viitoarelor ambarcațiuni de asalt litoral ale pușcașilor marini olandezi

Compania finlandeză Marine Alutech va livra o nouă generație de ambarcațiuni de debarcare Corpului Regal de Pușcași Marini din Țările de Jos (Korps Mariniers), a anunțat compania pe 15 octombrie 2025.

Ambarcațiunile de asalt litoralare (LAC) vor deveni noile nave de debarcare ale pușcașilor marini olandezi, înlocuind actualele nave LCVP. Se așteaptă ca noua ambarcațiune să intre în funcțiune între 2026 și 2028.

LAC a fost proiectat de Marine Alutech pentru a sprijini noua doctrină a Corpului Regal de Pușcași Marini din Olanda, cunoscută sub numele de Force Design. Acest concept permite debarcarea simultană a pușcașilor marini și a echipamentelor lor de pe nave de transport amfibii poziționate mai departe de țărm.

În comparație cu LCVP-urile, noua navă oferă un salt semnificativ în performanță și poate fi echipată cu o serie de sisteme de arme. Este mai rapid decât predecesorul său, capabil să parcurgă distanțe mai mari și poate opera pe mare pentru perioade mai lungi de timp.

Marina Regală Olandeză este în pragul unei modernizări majore a flotei. Prin urmare, LAC a fost proiectat pentru a fi compatibil atât cu generația actuală, cât și cu cea viitoare de nave de transport amfibiu olandeze.

Marine Alutech se extinde în prezent rapid, cu un registru de comenzi de aproximativ 200 de milioane de euro, și spune că este în prezent angajată în discuții cu șapte țări NATO cu privire la noi proiecte.

Cu sediul în satul Teijo-Salo, la aproximativ o oră sud-vest de Helsinki, obiectivul companiei este de a-și crește forța de muncă la aproximativ 500 de angajați până în 2030.

Nava de asalt litoral va înlocui actualul personal al vehiculelor de debarcare (LCVP) al pușcașilor marini olandezi. [Alutech marin]

Sursa: aici

Ucraina: Forțele ruse capturează orașe cheie

Poate fi remarcabil cât de repede se schimbă lucrurile într-o singură lună. Scriind la sfârșitul lunii septembrie am discutat despre faptul că cinci orașe ucrainene – Pokrovsk, Myrnohrad, Kupiansk, Kostiantinivka și Siversk – erau în pericol de capturare, iar un al șaselea oraș – Lyman – probabil în pericol pe termen lung (vezi: “Ucraina: cinci asedii” în ESD 10-25). Cu toate acestea, de atunci, imaginea a evoluat îngrijorător de rapid.

La momentul redactării acestui articol, la începutul lunii noiembrie, rușii au capturat marea majoritate a Kupianskului și Pokrovskului, împreună cu o mare parte din Mirnohrad. În altă parte, forțele lor au împins până la periferia Kostiantinivka, Siversk și chiar Lyman. În plus, rușii și-au extins eforturile ofensive și în alte părți, în special în regiunea Zaporojie, unde s-au deplasat la 10 km de Orikhiv și au avansat spre vest peste râul Yanchur până la 12 km de Huliapole. Aceste două orașe sunt cele mai mari așezări deținute de ucraineni de-a lungul porțiunii sudice a frontului Zaporojie, iar Orikhiv este remarcabil pentru că este punctul de oprire de la care Ucraina și-a lansat efortul ofensiv principal nereușit în timpul contraofensivei sale din vara anului 2023.

Au existat câteva evoluții notabile în abordările ofensive rusești în ultimele luni, dar cele mai semnificative au fost la nivel strategic – cum ar fi trecerea Rusiei la distrugerea metodică a infrastructurii energetice a Ucrainei, regiune cu regiune. La nivel tactic, au fost văzute unele noi evoluții – cum ar fi introducerea de noi drone cu fibră optică cu rază mai lungă de acțiune (FPV), împreună cu montarea “sulițelor” cu vârfuri explozive mici (nu diferit de “bețele de tunet” văzute în filmele recente “Mad Max”) pe drone pentru rolul de interceptare aeriană.

Cu toate acestea, acestea sunt evoluții relativ minore în marea schemă a lucrurilor și nu echivalează cu o îmbunătățire radicală a capacității de asalt a forțelor terestre rusești, ceea ce ar explica progresele lor numeroase și relativ rapide în mai multe direcții simultan. În schimb, cel mai probabil vinovat ar părea a fi faptul că forțele ucrainene sunt foarte insuficiente de personal, subaprovizionate, suprasolicitate și, prin urmare, se luptă să facă față superiorității numerice rusești în multe puncte ale frontului. Deși acest lucru este valabil de ani de zile, situația actuală a Ucrainei în ceea ce privește deficitul de forță de muncă și muniție pare poate mai rea ca niciodată. Forțele ruse au profitat de acest dezechilibru pentru a obține câștiguri numeroase și adesea semnificative. Acest progres pe câmpul de luptă este probabil un factor în refuzul Kremlinului de a negocia încetarea luptelor.

Cu toate acestea, chiar și cu forțele ucrainene întinse, ne-am putea întreba pe bună dreptate cum s-au accelerat progresele rusești exact în același timp în care țara lor se confruntă cu o criză a combustibilului, precipitată de numeroasele lovituri de succes ale Ucrainei asupra infrastructurii de hidrocarburi a Rusiei în septembrie/octombrie. În timp ce Ucraina pare să fi provocat daune economice semnificative economiei Rusiei prin aceste lovituri, acest lucru nu s-a tradus încă într-o schimbare semnificativă pe câmpul de luptă. O explicație este că s-ar putea să vedem un efect întârziat – că, pe măsură ce stocurile de combustibil militar se diminuează, efectele vor începe să muște, iar forțele ruse vor începe să se lupte să meargă mai departe. Cu toate acestea, acest lucru nu pare pe deplin probabil. Pentru început, Ministerul rus al Apărării este capabil să rechiziționeze combustibil pentru efortul de război, deturnându-l de la scopuri civile pentru a asigura o aprovizionare constantă a liniilor frontului. Al doilea și mai interesant este că forțele terestre ruse par să fi devenit mai puțin înfometate de combustibil decât erau în 2022.

Privind situația actuală, liniile frontului se mișcă foarte lent de câțiva ani, iar prezența “liniei dronelor” (a se vedea: “Dincolo de linia dronelor: lecții din războiul cu dronele din Ucraina” în ESD 6-25) a făcut ca operarea vehiculelor logistice mari la adâncimi de 20 km (sau chiar mai mult) să fie o perspectivă riscantă. Aceleași riscuri se aplică atacurilor terestre din această zonă, forțele mecanizate și blindate fiind extrem de vulnerabile la detectare și distrugere. Ambele părți s-au adaptat la această stare de lucruri schimbând modul în care funcționează logistica tactică și asalturile. Astăzi, este destul de obișnuit să vezi vehicule utilitare, motociclete, quad-uri, biciclete, vehicule aeriene mici fără pilot (UAV), vehicule terestre fără pilot (UGV) sau chiar infanterie descălțată livrând provizii la adâncimi tactice. De asemenea, majoritatea asalturilor de astăzi se bazează pe un nucleu de infanterie descălecată care se deplasează pe furiș înainte și se tranșeează în vizuini, sau pe împingeri rapide ale infanteriei pe motociclete sau quad-uri, uneori susținute de unul sau două vehicule blindate sau ocazional de tancuri. Ceea ce au în comun aceste abordări este că necesită relativ puțin combustibil.

Efectele sistemice ale unor astfel de schimbări radicale ar părea destul de evidente – dacă atât logistica tactică, cât și capacitatea de asalt de bază impun cerințe relativ limitate pentru aprovizionarea cu combustibil, atunci, în mod natural, întreruperile aprovizionării cu combustibil nu ar produce aceleași efecte ca pentru o forță blindată sau mecanizată mai convențională.

Desigur, forțele terestre ale Rusiei nu sunt imune la întreruperea aprovizionării – călătoriile și logistica la adâncimi operaționale, apărarea aeriană, artileria, avioanele, vehiculele utilitare, generatoarele de câmp, pentru a numi doar câteva, vor continua să solicite combustibil. Cu toate acestea, logistica tactică și capacitatea de asalt pot constitui un procent considerabil din cererea de combustibil de zi cu zi în acest tip de război și, prin urmare, reducerile din partea cererii ar face în mod natural forța generală mai rezistentă la perturbări. În timp ce atacurile ucrainene asupra infrastructurii de hidrocarburi a Rusiei par să continue, pare probabil că, deocamdată, acestea vor avea un impact mai imediat asupra economiei decât asupra câmpului de luptă.

Sursa: aici

Viitorul ordinii mondiale – CEPA

Cooperarea Statele Unite-Japonia-Europa într-o eră a competiției strategice.

Acest articol provine din primul dintre cele trei dialoguri de 1,5 piste care au convocat factori de decizie politică și experți din Statele Unite, Europa și Japonia. Inițiativa își propune să aprofundeze înțelegerea provocărilor de securitate cu care se confruntă Europa și Asia de Est, legăturile dintre ele și importanța poziției de lider a SUA în ambele regiuni.

Arhitectura de securitate globală din ultimii 80 de ani este supusă unei presiuni acute. De la invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina până la agresiunea Chinei în jurul Strâmtorii Taiwan, ordinea geopolitică stabilită după cel de-al Doilea Război Mondial se confruntă cu teste paralele în Europa și Indo-Pacific. Legătura dintre aceste două teatre – în sfera militară, tehnologică și economică – modelează acum viitorul securității globale.

SUA, Europa și Japonia se confruntă cu o renaștere autoritară, condusă de China, precum și cu o nouă eră a politicii de putere care cere noi strategii pentru domenii centrale pentru agenda de securitate: lanțurile de aprovizionare, tehnologiile cu dublă utilizare și comerțul cu arme sunt considerente de securitate de prim rang pentru aliați. Ascensiunea Chinei și abuzul de reguli de circulație modifică centrul de greutate global în moduri profunde. Un răspuns eficient la provocarea Chinei din partea trilaterală a SUA, Europa și Japonia necesită o nouă mentalitate.

Într-o lume cu provocări de securitate în evoluție rapidă, măsurile tradiționale de putere, cum ar fi forța militară și apărarea teritorială, nu mai sunt suficiente. SUA, Europa și Japonia trebuie să-și adapteze strategiile de securitate pentru a ține cont de o lume în care tehnologia, energia, comerțul și concurența joacă un rol mai important în modelarea mediului geopolitic. Viitorul securității transatlantice și indo-pacifice va depinde de capacitatea aliaților de a proteja și de a proiecta forță de-a lungul acestor vectori netradiționali.

Un nou peisaj de securitate

Invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina în 2022 a marcat un punct de inflexiune crucial. Crizele regionale – în Ucraina, Orientul Mijlociu și Indo-Pacific – s-au transformat în ciocniri de încurcătură globală. Fiecare a devenit un test al hotărârii aliaților și fiecare prezintă noi riscuri pe care autocrațiile vor încerca să le exploateze.

Nu ar trebui să existe nicio îndoială că rezultatul războiului Rusiei în Ucraina va modela calculul Beijingului față de Taiwan și ambițiile sale mai largi din Indo-Pacific. Polenizarea încrucișată a tacticilor autoritare – dependența militară a Rusiei de armele nord-coreene, tehnologia dronelor iraniene și liniile de salvare economice chineze – ilustrează un nou tip de conectivitate autoritară. Zilele conflictelor izolate sunt în oglinda retrovizoare.

Pentru Europa, războiul din Ucraina a forțat o recunoaștere a ipotezelor de lungă durată despre securitate, dependență economică și sustenabilitatea sprijinului SUA. Răspunsul Europei se conturează de-a două axe principale.

Prima este defensivă: consolidarea descurajării, reînarmarea și securizarea lanțurilor de aprovizionare.
Al doilea este industrial: revigorarea capacității continentului de a susține aceste apărări fără a se baza exclusiv pe sistemele americane sau externe.

Japonia se confruntă cu dileme similare. Beijingul își îmbină puterea economică și militară pentru a-și extinde influența globală și a remodela ordinea internațională în termenii săi, iar Tokyo recunoaște că Ucraina de astăzi ar putea fi Asia de Est de mâine. Parteneriatul său cu NATO și Europa, cândva periferic, reflectă acum înțelegerea că securitatea în Europa și Asia este inseparabilă.

Obțineți cele mai recente

Înscrieți-vă pentru a primi e-mailuri regulate și rămâneți informat despre activitatea CEPA.

Partea superioară a formularului

Partea inferioară a formularului

Partea superioară a formularului

Partea inferioară a formularului

Abordarea Japoniei pentru a aborda ascensiunea Chinei urmează trei abordări cheie:

Pragmatism economic: Recunoașterea rolului indispensabil al Chinei în comerț, protejând în același timp baza industrială a Japoniei de dependența excesivă.
Securitatea economică: înăsprirea controalelor la export și stimularea autonomiei interne prin noi cadre de investiții.
Pregătirea apărării: Modernizarea apărării pe insulele sale din sud-vest, construirea capacităților de atac de precizie cu rază lungă de acțiune și întărirea descurajării prin acțiuni cu aliații.

Vulnerabilități ale lanțului de aprovizionare

Evoluțiile din ultimii trei ani au dat naștere unei serii de provocări descurajante în lanțurile de aprovizionare. Acest lucru este evident în multe sectoare, dar poate cel mai notabil este cel al industriei aeronautice, a cărei natură civilă și militară cu dublă utilizare o face centrală pentru puterea națională. Companiile aeronautice, în special cele din Europa, au experimentat un semnal de alarmă în ultimii ani, deoarece se confruntă atât cu o creștere alarmantă a concurenței chineze, cât și cu amenințări critice ale lanțului de aprovizionare.

Pe de o parte, dependența acestor companii de titanul rusesc (cândva încurajată de aliați după Războiul Rece pentru a ancora Rusia post-sovietică în Occident) a expus vulnerabilități profunde ale lanțului de aprovizionare ca urmare a războiului Rusiei în Ucraina. Între timp, companiile aeronautice chineze competitive sunt la doar câțiva ani distanță de a se infiltra și de a perturba piața comercială mai largă. Pentru o industrie care suferea deja de pe urma consecințelor Covid-19, situația este gravă. Disputele comerciale nu au făcut decât să agraveze situația, deoarece industria aeronautică a fost împinsă în centrul crizei pământurilor rare din China.

Prin urmare, reziliența este esențială, iar ceasul ticăie. Securitatea tehnologică și industrială a Europei depinde acum de o strategie bazată pe trei piloni: stocarea , dubla aprovizionare și inovarea . Cu toate acestea, fiecare implică costuri de oportunitate – banii cheltuiți pe reziliență sunt bani deturnați de la decarbonizare și competitivitate pe termen lung.

Prin urmare, sarcina nu este doar de a proteja protect industria europeană, ci și de a promova inovarea și parteneriatul transfrontalier. Investițiile europene în această triadă economică vor fi esențiale pentru a asigura industrii-cheie precum aeronautica și automobilele în acest nou mediu de securitate.

Provocarea accelerării AI

Inteligența artificială a apărut ca arena definitorie a competiției strategice. Investițiile vaste ale Chinei în industria AI, de la intrări precum pământurile rare și mineralele critice până la hardware (de exemplu, fabricarea de cipuri), cât și software (de exemplu, modele AI open-source), au ca scop construirea unei stive tehnologice AI chineze care să poată satisface cererea internă și să fie un concurent global cu firmele AI din SUA și aliate.

Pentru SUA, Europa și Japonia, provocarea nu este capabilitatea, ci coordonarea. Aliații posedă profunzimea științifică și baza industrială pentru a conduce, dar riscurile divergente și filozofiile de reglementare împiedică unitatea. SUA favorizează inovația rapidă și dinamismul capitalului de risc; Europa pune accentul pe reglementarea bazată pe valori și pe barierele etice; Japonia caută echilibrul între inovație și responsabilitate. Această fragmentare permite Beijingului să exploateze lacunele în încercările aliate de a încetini inovația AI a Chinei prin controale ale exporturilor și verificarea investițiilor și să-și extindă baza industrială internă de înaltă tehnologie în timp ce democrațiile dezbat procesul.

Aliații riscă, de asemenea, să piardă cursa pentru adopție – asta înseamnă capacitatea de a implementa sisteme fiabile și pregătite pentru misiune la scară largă. După cum a spus un expert: “Guvernele nu au nevoie de Lamborghini; au nevoie de Toyota.” Succesul va depinde mai puțin de dezvoltarea de modele de frontieră sau de a fi primul care ajunge la inteligența artificială generală decât de aplicații adaptabile, open-source, care consolidează reziliența și difuzează inovațiile bazate pe IA în logistică, apărare cibernetică și servicii publice.

Descurajarea prin forță cu spectru complet

Securitatea durabilă în această nouă eră a competiției va fi determinată de angajamentul aliaților de a consolida descurajarea împreună – nu doar prin forță militară, ci și prin coordonare susținută între industriile de ultimă oră care sunt motoarele concurenței marilor puteri de astăzi. În tandem, SUA, Europa și Japonia aduc o capacitate de inovare de neegalat și resurse cruciale pentru a face față provocării. Beijingul, împreună cu Moscova, își propune să reformeze ordinea mondială liberă.

Dar modelul autoritarilor se bazează pe nisip moale; este construit pe frică, constrângere și dependență. Revine societăților libere să expună această realitate și să lucreze împreună pentru a opri ambiția crescândă a Chinei pentru o lume care servește intereselor regimului îngust, mai degrabă decât securității și prosperității mai largi.

Sursa: aici

Prăbușirea C-130 din Turcia: Tehnicienii de întreținere F-16 au fost uciși

Un avion C-130 al Forțelor Aeriene Turce a ucis 20 de militari.

VIDEO: https://www.youtube.com/watch?v=dAsxdMidmNs&t=34s

Cutia neagră a avionului, inclusiv înregistratorul de date de zbor și înregistratorul de voce din cabina de pilotaj, a fost recuperată, FL360aero a raportat

Potrivit Ministerului turc al Apărării, toți cei 20 de militari de la bord au murit. Aeronava decolase din Azerbaidjan și se îndrepta spre Turcia.

Ministrul georgian de interne, Gela Geladze, a declarat că 18 decese au fost confirmate până acum, iar autoritățile încă caută cele două cadavre rămase.

Aeronava transporta tehnicieni de întreținere pentru avioanele de luptă turcești F-16 programate să participe la o paradă militară în Azerbaidjan, împreună cu piese de schimb pentru avioane.

C-130, parte a flotei Forțelor Aeriene Turce, a fost fabricat în 1968 și are acum 57 de ani.

Avioane de transport militar C-130 ale Forțelor Aeriene Turce (68-1609). Credite foto: planespotters.net

Aeronava a fost achiziționată inițial de Forțele Aeriene Regale Saudite în 1968 și transferată în Turcia în 2010.

Sursa: aici

Abrams ar putea trece în fundal: Rheinmetall oferă României 216 tancuri Panther KF51

Compania germană de apărare Rheinmetall a oferit României noul său tanc KF51 Panther, ca parte a unei ample inițiative strategice.

Defense Romania a raportat despre acest lucru.

Potrivit mass-media, posibila achiziție a rezervorului ar avea loc prin programul EU SAFE, în cadrul căruia ar putea fi implementată o tranzacție în valoare de aproximativ 6,5 miliarde de euro. Planul include achiziționarea a 216 rezervoare KF51.

CEO-ul Rheinmetall, Armin Papperger, a propus legătura dintre cele două programe. România dorește ca cea mai mare parte a producției de rezervoare să aibă loc pe plan intern, în timp ce Rheinmetall insistă să construiască un ecosistem industrial de susținere.

KF51-U la Eurosatory 2024, 17 iunie 2024

Abordarea face parte dintr-o strategie mai amplă care aliniază două priorități: nevoia Europei de a extinde producția de muniție și obiectivul României de a-și moderniza forțele blindate.

Un element central al noii cooperări dintre Rheinmetall și București este un acord semnat recent pentru construirea unei fabrici de praf de pușcă în orașul Victoria (județul Brașov).

În acest scop, a fost creată o societate mixtă, Rheinmetall Victoria SA, în parteneriat cu compania românească Pirochim, filială a Romarm.

Cu toate acestea, nucleul inițiativei merge dincolo de producția de muniție. Acesta include un program la scară largă de modernizare a flotei de tancuri a României, cu un cost total estimat la aproape 8 miliarde de euro.

TR-85M1 românesc – 2005

România a depus deja în Parlament o cerere de aprobare a celei de-a doua faze a programului, care completează prima fază – achiziționarea a 54 de tancuri M1A2 SEPv3 Abrams, aprobate de Statele Unite în 2023. Livrările Abrams sunt așteptate după 2026.

O cerință cheie din partea Ministerului Apărării din România este cooperarea tehnologică și industrială, asigurându-se că producția, întreținerea și modernizările au loc în România.

În acest context, propunerea Rheinmetall pare atractivă: compania leagă investiția planificată în Victoria de opțiunea producției locale de tancuri KF51 Panther, poziționându-se ca partener strategic pentru România.

Panther este oferit în două versiuni, înarmat fie cu un tun de 120 mm, fie cu un tun de 130 mm.

Sursa: aici

România se apropie de un acord de 9 miliarde de dolari pentru producția de rezervoare Rheinmetall

Jodesz Gavilan noiembrie 12, 2025

1 minut de citit

Facebook X LinkedIn Reddit Distribuie prin e-mail Tipărire

România se apropie de încheierea unui acord de miliarde de euro cu grupul german de apărare Rheinmetall pentru a construi tancuri și alte echipamente militare la nivel local, parte a unui efort ambițios de modernizare a armatei și de consolidare a producției interne de apărare.

Rheinmetall ar putea semna în curând un acord care să acopere programul de achiziție de tancuri de 8 miliarde de euro (9 miliarde de dolari) al României, majoritatea producției urmând să aibă loc pe teritoriul României, potrivit unui raport al Economedia .

Discuțiile vin la doar câteva zile după ce Bucureștiul și compania germană au semnat un acord separat pentru construirea unei fabrici de praf de pușcă în valoare de 500 de milioane de euro în județul Brașov. Acest proiect poate fi cofinanțat prin noua inițiativă de apărare a Uniunii Europene Security Action for Europe.

CEO-ul Rheinmetall, Armin Papperger , a lăsat să se înțeleagă că cooperarea companiei sale cu România s-ar putea extinde mult dincolo de muniție, menționând că construirea acestui “ecosistem și infrastructură” ar putea genera mii de locuri de muncă în România.

A doua fază a programului de rezervoare se concentrează pe asigurarea producției și întreținerii locale. Bucureștiul dorește ca industria românească să se ocupe de asamblare și fabricarea subsistemelor pentru a reduce dependența de furnizorii străini și pentru a dezvolta capacitatea industrială pe termen lung.

Viitorul program de rezervoare reprezintă cea mai mare achiziție din istoria recentă a României. Parlamentul a aprobat deja cererea armatei de a cumpăra 216 noi tancuri de luptă principale și 76 de vehicule de sprijin – pe lângă 54 de tancuri Abrams comandate din Statele Unite în 2023 pentru aproape 1 miliard de dolari, ale căror livrări sunt așteptate să înceapă în 2026.

Extinderea tranzacțiilor de apărare în România

Posibila cooperare a României cu Rheinmetall marchează încă un pas într-un efort de reînarmare în ritm rapid. De-a lungul anilor, Bucureștiul a finalizat sau a avansat mai multe achiziții majore de apărare, pe măsură ce războiul din Ucraina vecină remodelează prioritățile de securitate regionale.

La sfârșitul anului 2023, guvernul a aprobat achiziționarea a 32 de avioane F-16 second-hand din Norvegia pentru a suplimenta flota deja în serviciu.

Unități suplimentare au sosit în acest an. Între timp, negocierile continuă pentru viitorul program F-35 al României, oficialii semnalând intenția de a se alătura proiectului condus de SUA înainte de sfârșitul deceniului.

Alte acorduri s-au concentrat pe apărarea terestră și antirachetă. Primele sisteme de apărare aeriană Patriot au început să sosească la începutul acestui an, în timp ce noile lansatoare de rachete HIMARS din SUA sunt integrate în Forțele Armate ale României.

Sursa: aici

Rusia începe să închidă internetul mobil până la sfârșitul războiului – Ulianovsk este primul

În multe districte din Ulianovsk și în câteva orașe din apropiere, internetul mobil nu este disponibil de mai bine de o săptămână.

Spre deosebire de restricțiile anterioare, această închidere nu are legătură cu alertele de raid aerian – a fost introdusă permanent, raportează publicația locală BezFormata reports.

Motivul este o decizie a autorităților federale de a extinde zonele de securitate în jurul facilităților strategice într-un efort de a contracara atacurile dronelor kamikaze ucrainene.

Restricțiile se aplică în toată Rusia, iar autoritățile regionale nu au puterea de a le schimba.

Potrivit lui Oleg Yagfarov, ministrul dezvoltării digitale, durata restricțiilor nu a fost stabilită – acestea vor rămâne în vigoare până la sfârșitul războiului.

Operatorii Regimentului 14 UAV separat se pregătesc să lanseze drone An-196 Liutyi cu rază lungă de acțiune de fabricație ucraineană

Zonele rezidențiale, instituțiile sociale și clădirile de birouri au intrat în zona de blackout. Din cauza secretului de stat, hărțile zonelor afectate nu sunt publicate. Pentru mulți rezidenți, acest lucru înseamnă pierderea singurei lor modalități de acces la internet.

Pentru a compensa parțial pierderile, au fost introduse “liste albe” de site-uri web – aceste site-uri ar trebui să rămână accesibile chiar și în zonele “oarbe”. Lista include Gosuslugi, Yandex, VKontakte, Ozon, Wildberries și altele.

Sursa: aici

Va echipa Japonia viitoarele sale submarine cu propulsie nucleară ca vecinii săi regionali? – Army Recognition

Ministrul japonez al Apărării, Shinjiro Koizumi, a cerut o dezbatere națională deschisă cu privire la adoptarea propulsiei nucleare pentru următoarea generație de submarine, reflectând un mediu de securitate în schimbare. Comentariile sale evidențiază presiunea crescândă din partea evoluțiilor regionale, inclusiv noile programe de submarine cu propulsie nucleară susținute de SUA și China.

Potrivit Ministerului Apărării din Japonia, pe 7 noiembrie 2025, ministrul Apărării, Shinjiro Koizumi, a confirmat că nu a fost luată nicio decizie cu privire la propulsia submarină pentru următoarea generație de bărci, dar a îndemnat la o dezbatere deschisă pe măsură ce echilibrul regional se înclină spre flotele cu propulsie nucleară. Remarcile sale au urmat unei apariții din 6 noiembrie la televiziunea națională, unde a spus: “Există noi evoluții și toate țările din jur sunt pregătite să dețină submarine nucleare”, adăugând că submarinele nucleare nu sunt “nimic deosebit de neobișnuit”. El a încadrat alegerea în mod clar: “Mediul din jurul Japoniei a devenit atât de sever încât trebuie să discutăm dacă să continuăm să folosim energia diesel pentru submarine ca înainte sau să trecem la energia nucleară”.

Ministrul japonez al Apărării, Shinjiro Koizumi, a deschis dezbaterea privind propulsia nucleară pentru viitoarele submarine, în timp ce Tokyo se confruntă cu un echilibru regional în schimbare rapidă, cu China, Coreea de Nord și acum Coreea de Sud îndreptându-se către flote cu propulsie nucleară.

Comentariile lui Koizumi au venit în timp ce făcea referire la rapoartele din discuțiile liderilor din 29 octombrie de la APEC din Gyeongju, unde a remarcat aprobarea SUA pentru Coreea de Sud să-și construiască propriul SSN. În Asia de Est, China adaugă în mod constant bărci de atac și extinde operațiunile SSBN, în timp ce Coreea de Nord și-a declarat intenția de a trimite submarine cu propulsie nucleară în cadrul planului său de apărare pe cinci ani pentru 2021. Linia de tendință regională este clară, iar calculul de la Tokyo se schimbă în consecință. La conferința sa de presă din 7 noiembrie, Koizumi a reiterat poziția oficială: “În acest moment, nimic nu a fost decis cu privire la următoarea generație de sisteme de propulsie pentru submarine”.

Contextul politic din Japonia se mișcă în tandem cu imaginea de securitate. Un grup de panglică albastră convocat de Ministerul Apărării în septembrie a recomandat explorarea “sistemelor de propulsie de ultimă generație” pentru submarinele echipate cu VLS capabile să lanseze rachete cu rază lungă de acțiune și să rămână scufundate pentru perioade lungi de timp. La conferința de presă care a urmat, oficialii au citat bateriile în stare solidă și celulele de combustibil ca candidați principali, refuzând în același timp să excludă propulsia nucleară. Un acord de coaliție din 20 octombrie între Partidul Liberal Democrat și Nippon Ishin a angajat guvernul să urmărească bărci VLS cu energie de ultimă generație, o formulare care menține propulsia nucleară în domeniul de aplicare fără a o declara implicită.

Există trei căi nucleare credibile dacă Japonia trece de la studiu la cerință. O soluție SSN AUKUS proiectată în Marea Britanie ar conecta Japonia la o întreprindere aliată matură, centrată pe o carcasă compactă cu cea mai recentă tehnologie britanică a reactoarelor și sisteme de luptă americane, oferind șabloane comune de instruire, administrare și siguranță. Ar maximiza integrarea aliată pentru patrulele din Marea Filipinelor și de-a lungul primului lanț de insule, deși constrângerile de acces, timp și transfer de tehnologie ar fi grele. O rută franceză construită în jurul unui derivat Barracuda oferă o platformă silențioasă cu jet cu pompă de aproximativ 5.300 de tone, scufundată cu linie de reactor K15, sprint mare și rezistență lungă la stație, și o încărcătură de torpile F21 și rachete de croazieră lansate de tuburi, cu atracția suplimentară a muncii industriale adânci în șantierele japoneze. Parisul nu a exportat niciodată propulsie nucleară navală, așa că regimul de garanții ar fi complex. O opțiune americană centrată pe clasa Virginia , în special Block V cu Virginia Payload Module, aduce lovitură la nivel de teatru, ISR și interoperabilitate strânsă cu rețelele americane, dar s-ar confrunta cu cele mai dure bariere de control al exporturilor și de capacitate a șantierului naval.

Câștigul pentru Forțele de Autoapărare Maritimă este simplu. SSK-urile litiu-ion din clasa Taigei de astăzi sunt printre cele mai silențioase bărci convenționale pe linia de plutire, cu o rezistență subacvatică impresionantă zile la rând, reîncărcare rapidă și performanțe excelente de negare a coastei. Ei trebuie să facă snorkeling pentru a genera energie și nu pot susține viteze scufundate mari pentru tranzite lungi sau sarcini pe mai multe axe. O barcă nucleară rămâne scufundată luni de zile, ține peste 25 de noduri atât timp cât cere misiunea și poate urmări grupurile de suprafață ale adversarilor, poate vâna submarine și se poate postura pentru atacuri terestre într-un singur ciclu de patrulare. În termeni practici, propulsia nucleară transformă prezența episodică în presiune continuă.

Dacă nuclearul este o tehnologie a secolului al XX-lea, de ce se discută sub stindardul energiei de ultimă generație? Frontiera s-a mutat către microreactoare și reactoare modulare mici care promit siguranță intrinsecă, baze flexibile și logistică simplificată. Industria japoneză este activă în acest spațiu, inclusiv concepte de microreactoare în curs de dezvoltare care ar putea sta la baza unei conducte interne de administrare nucleară. Pe partea britanică, ecosistemul Rolls-Royce SMR avansează, iar tehnologiile pe care le maturizează s-ar suprapune cu orice program naval aliat. Direcția de deplasare este către reactoare mai sigure, mai mici și mai eficiente, care reîncadrează propulsia nucleară ca o opțiune înclinată spre viitor, mai degrabă decât una moștenită.

Obstacolele rămân semnificative. Legea de bază a energiei atomice și moștenirea celor trei principii non-nucleare modelează atitudinile publice care au fost înăsprite și mai mult de Fukushima, iar orice decizie care afectează tehnologia nucleară se confruntă cu un control riguros de către autoritățile de reglementare și comunitățile locale care găzduiesc baze navale. Din punct de vedere industrial, Mitsubishi Heavy Industries și Kawasaki Heavy Industries ar avea nevoie de o nouă infrastructură nucleară, o conductă națională de instruire pentru ofițeri și ingineri calificați în domeniul nuclear și un regim de siguranță din leagăn până la mormânt. Mesajul lui Koizumi este că Japonia trebuie să cântărească aceste costuri în raport cu un mediu strategic care se mișcă rapid. Dezbaterea nu este dacă propulsia nucleară este neobișnuită; este dacă Japonia își poate permite să rămână singura putere maritimă majoră din vecinătatea sa fără ea.

SSN AUKUS oferă cea mai clară integrare aliată, Barracuda cea mai compactă și potențial suverană cale industrială, iar Virginia cea mai mare interoperabilitate imediată cu arhitectura americană de atac și ISR. Oricare dintre cele trei ar transforma Japonia de la un specialist în negarea coastei la o forță submarină cu prezență continuă la nivelul întregului teatru. Aceasta este adevărata schimbare pe care o aduce un submarin nuclear, nu o singură măsură de performanță, ci un mod diferit de a lupta și de a descuraja pe mare.

Sursa: aici

Australia extinde suportul sistemului de luptă pentru submarinele din clasa Collins cu Raytheon .

12 noiembrie, 2025 – 5:07
Știri navale Marina 2025

Departamentul Apărării al Australiei a prelungit contractul Raytheon Australia pentru a susține sistemul de luptă submarin din clasa Collins timp de trei ani și nouă luni, evaluat la peste 270 de milioane de dolari australieni. Mișcarea păstrează disponibilitatea actuală a flotei și aliniază actualizările software și hardware AN/BYG-1 cu calea optimă AUKUS pentru bărcile cu propulsie nucleară.

Australia a reînnoit rolul Raytheon Australia de manager al sistemului de luptă pentru submarinele din clasa Collins, o prelungire de trei ani și nouă luni în valoare de peste 270 de milioane de dolari australieni, potrivit declarațiilor Apărării și companiei. Oficialii au prezentat decizia ca pe un joc de continuitate, menținând susținerea și modernizările AN/BYG-1 pe drumul cel bun, în timp ce Australia se îndreaptă spre SSN-AUKUS în cadrul căii optime dezvăluite în martie 2023.

În calitate de integrator, Raytheon Australia continuă evoluția sistemului de luptă submarină AN/BYG-1, oferind actualizări de software, reîmprospătări hardware și asistență suplimentară. Domeniul de aplicare acoperă asigurarea proiectării, suportul tehnic implementabil și piesele de schimb. Departamentul Apărării supraveghează această muncă pentru a păstra coerența dintre senzori, legături de date și efectori, reducând în același timp riscurile de interfață. Sistemul de luptă, denumit AN/BYG-1(v)8, provine dintr-un program de cooperare în domeniul armamentului (ACP) între marinele australiene și americane și asigură fuziune de date, controlul focului și gestionarea armelor grele.

Proiectată pentru cerințe de supraveghere pe două oceane, clasa Collins descinde din cinci generații de submarine dezvoltate pentru Marina suedeză. Printre primele ambarcațiuni proiectate în întregime cu instrumente asistate de computer, acestea au o carcasă optimizată, niveluri ridicate de automatizare, rate scăzute de indiscreție, rezistență la șocuri consolidată, manevrare eficientă a armelor și o prevedere de proiectare care permite integrarea propulsiei independente de aer (AIP) dacă este adoptată în politica flotei. Cu sediul la HMAS Stirling în Australia de Vest, ei rămân un element central al apărării maritime naționale.

Bărcile Collins funcționează silențios cu baterii plumb-acid de nouă generație reîncărcate de trei grupuri electrogene diesel la bord. Suita de sonaruri Scylla, cu rețele de arc, flanc și remorcare, alimentează AN/BYG-1 pentru calculul soluției de tragere și urmărirea pe mai multe piste. Armamentul este centrat pe torpile Mk 48 Mod 7 CBASS, utilizate prin intermediul a șase tuburi de 533 mm, cu un sistem de manipulare conceput pentru a scurta timpii de reîncărcare.

Această arhitectură se potrivește unei abordări bazate pe sisteme de sisteme care vizează menținerea unei imagini maritime recunoscute/a unei imagini comune de operare (RMP/COP). Marina Regală Australiană urmărește să gestioneze modificările simultane de software și hardware și să facă verificarea, testarea și acceptarea mai fiabile, păstrând în același timp discreția acustică. Controlul strict al emisiilor electromagnetice (EMCON) guvernează fazele de snorkeling și gestionarea energiei, în timp ce straturile termice exploatate de matricea remorcată îmbunătățesc clasificarea pe distanțe lungi. În punctele de strangulare și apele de coastă, combinația de discreție, senzori și torpile constrânge manevrele adversare, fie că este vorba de grupuri de suprafață sau submarine convenționale. În apele albastre, clasa Collins desfășoară operațiuni de negare a mării, operațiuni de barieră submarină și sarcini de informații care contribuie la RMP/COP comun.

Abordarea industrială păstrează baza industrială și tehnologică de apărare (BITD) a Australiei. Păstrarea unui singur prim australian pentru arhitectură, verificare și asistență ajută la gestionarea riscurilor de compensare și a lanțului de aprovizionare. Continuitatea AN/BYG-1 între Collins și viitoarele platforme cu propulsie nucleară reduce cererile de recalificare pentru echipele de control al focului și de integrare a sistemelor de luptă și susține interoperabilitatea cu partenerii din SUA și Marea Britanie. Investițiile care vizează disponibilitatea repetabilă, mai degrabă decât salturile tehnologice principale, vizează efecte operaționale practice: implementări mai previzibile, răspunsuri mai rapide și o aliniere mai strânsă între performanța flotei și rezultatele testelor de autonomie.

Extinderea ancorează continuitatea prezenței submarine a Australiei în timpul tranziției la AUKUS. Prin menținerea unei flote convenționale credibile, Canberra îngustează ferestrele de constrângere în Indo-Pacific, securizează liniile maritime de comunicare cu Oceanul Indian și prin strâmtorile din Asia de Sud-Est și sprijină postura aliată contribuind la un RMP/COP comun. Convergența în jurul AN/BYG-1, interoperabilitatea mai mare cu marinele americane și britanice și consolidarea BITD local creează un impuls: echipajele, lanțurile de testare și integratorii de sisteme de luptă lucrează deja la blocurile de construcție destinate viitoarei flote SSN-AUKUS. Această capacitate și coerență industrială ajută la stabilizarea calculelor riscurilor regionale în așteptarea sosirii primelor unități cu propulsie nucleară.

Sursa: aici

Marinele americane și britanice vor începe modernizarea rachetelor lansate de submarine Trident II D5 în 2026 .

Marina SUA și Marina Regală a Marii Britanii vor lansa modernizarea Trident II D5 Increment 8 în octombrie 2026, actualizând sistemele de navigație de la bordul navelor din submarinele Ohio, Columbia, Vanguard și Dreadnought. Efortul de 3 miliarde de dolari, condus de Lockheed Martin, urmărește să contracareze obsolescența și să susțină credibilitatea sistemului aliat de descurajare maritimă până în anii 2080.

Marina SUA și Marina Regală a Marii Britanii vor lansa modernizarea Trident II D5 Increment 8 în octombrie 2026, un pachet axat pe modernizarea subsistemului de navigație la bordul navei din Ohio și Columbia în flota SUA și Vanguard și Dreadnought în Marea Britanie. Marina intenționează să plaseze lucrările la Lockheed Martin Rotary and Mission Systems, acoperind proiectarea hardware și software, testarea, instalarea, reparațiile, piesele de schimb și sprijinul flotei pentru a face față învechirii, păstrând în același timp acuratețea și disponibilitatea pentru patrulele continue de descurajare pe mare.

Documentele de planificare de pe portalul de contractare al guvernului SUA indică o fereastră de performanță începând cu 1 octombrie 2026, cerința fiind încadrată ca achiziție bazată pe produse sporită de servicii de inginerie specifice pentru lanțul de navigație de la bordul Strategic Weapon System. Acest lucru se aliniază cu rapoartele conform cărora Incrementul 8 va reîmprospăta navigația de la intrările senzorilor prin interfețe cu controlul focului, asigurând alinierea tolerantă la defecțiuni pe corpurile vechi, în timp ce oferă o bază comună pentru bărcile de construcții noi.

Racheta din centrul acestui efort rămâne UGM-133A Trident II D5, o rachetă balistică cu trei trepte, cu combustibil solid, lansată de submarine, care a intrat în serviciu în 1990 și a trecut prin campanii succesive de prelungire a duratei de viață pentru a-și menține fiabilitatea. Datele tehnice opensource plasează D5 la 13,42 metri lungime, cu un diametru de 2,11 metri și o greutate de lansare de aproximativ 59.090 de kilograme. Transportă până la 2.800 de kilograme de sarcină utilă cu mai multe vehicule de reintrare care pot fi țintite independent și folosește un sistem de navigație inerțial îmbunătățit de o referință stelară pentru a ghida vehiculul post-boost.

Incrementul 8 contează, deoarece precizia navigației este cheia de boltă a unei soluții de control al incendiului SLBM. Raza maximă de acțiune a Trident II D5 este estimată la aproximativ 12.000 de kilometri, cu o eroare circulară probabilă de aproape 90 de metri, parametri care necesită o aliniere stabilă prin patrule lungi și reglaje rapide înainte de lansare. Sistemul de arme strategice integrează funcții de lansare, control al focului, navigație și sprijin, astfel încât o reîmprospătare a navigației atinge fiecare pas de la inițializare până la generarea punctului de țintă. Pentru operatori, acest lucru promite bugete de eroare mai restrânse, rezistență îmbunătățită la deriva senzorilor și întreținere mai eficientă prin hardware de navigație modular care scurtează perioadele de curte fără a sacrifica acuratețea.

Programul intră în această fază pe fondul validării recente pe mare. În septembrie 2025, un SSBN din clasa Ohio a executat un eveniment de testare în largul Floridei pentru a verifica performanța celei mai recente configurații D5 Life Extension și pentru a reafirma acuratețea și fiabilitatea sistemului. Oficialii programului au încadrat calea de prelungire a vieții ca un răspuns metodic la obsolescența componentelor care susține arma până în anii 2080, un orizont care se potrivește cu viața de serviciu a lui Columbia și Dreadnought.

Cooperarea dintre SUA și Marea Britanie privind sistemele strategice maritime își are rădăcinile în Acordul de vânzare Polaris, semnat în aprilie 1963 și modificat în 1982, care a stabilit un cadru pentru ca Statele Unite să furnizeze rachete balistice lansate de submarine, în timp ce Marea Britanie își construiește și operează propriile bărci și focoase. Acest acord bilateral a susținut interoperabilitatea, logistica comună și modernizarea sincronizată timp de decenii. Aranjamentul produce o arhitectură comună de rachete și standarde comune de navigație, reducând riscul și costurile de integrare, legând în același timp cele două dispozitive naționale de descurajare la o singură bază tehnică.

Aproape 3 miliarde de dolari din linia bugetară a Marinei SUA pentru anul fiscal 26 sunt alocate programului de prelungire a duratei de viață Trident II, suplimentat de aproximativ 400 de milioane de dolari din One Big Beautiful Bill Act. Viitorul efort Lockheed Martin este setat să ofere o serie completă de sarcini de proiectare, producție, instalare și susținere împotriva acestei finanțări, asigurându-se că reîmprospătarea navigației se potrivește cu ciclurile de întreținere a flotei și nu erodează disponibilitatea patrulelor. Acțiunile de contractare anterioare și solicitările prealabile subliniază deja suportul de navigație la bordul navei, integrarea incrementală și aprovizionarea cu piese de schimb, indicând că baza industrială este aliniată pentru o tranziție lină la standardul Increment 8.

O coloană vertebrală de navigație mai robustă întărește încrederea punctelor de țintire din cutiile de patrulare dispersate, păstrează capacitatea credibilă de a doua lovitură din poziții nedetectate și accelerează întoarcerea atunci când bărcile trec prin întreținere. Punctele comune din Ohio și Vanguard până la Columbia și Dreadnought simplifică conductele de antrenament, reduc complexitatea pieselor de schimb și îmbunătățesc postura cibernetică și anti-interferență într-un mediu de amenințare modelat de adversari care investesc masiv în contracararea comenzii, controlului și îndrumării de precizie occidentale. Precizia la lansare rămâne fundamentul credibilității descurajante, iar Increment 8 este conceput pentru a menține această fundație intactă pe măsură ce o nouă generație de SSBN-uri preia ceasul.

Sursa: aici

Fincantieri devine sponsor diamant al expoziției de apărare navală DIMDEX 2026 din Qatar

Fincantieri a fost anunțat ca sponsor diamant al Expoziției și Conferinței Internaționale de Apărare Maritimă de la Doha (DIMDEX) 2026, în urma livrării de către companie a șapte nave militare către Forțele Navale din Qatar Emiri în cadrul unui contract de 4 miliarde de euro.

Comitetul de organizare al DIMDEX 2026 a anunțat pe 11 noiembrie 2025 la Doha că Fincantieri va fi sponsorul diamant al evenimentului. Expoziția, găzduită de Forțele Armate din Qatar, va avea loc în perioada 19-22 ianuarie 2026, la Centrul Național de Convenții din Qatar. Sponsorizarea evidențiază continuarea colaborării navale a Fincantieri cu Qatar după finalizarea programului său de construcții navale multiple.

Programat în perioada 19-22 ianuarie 2026 la Centrul Național de Convenții din Qatar (QNCC), evenimentul de patru zile este găzduit și organizat de Forțele Armate din Qatar sub patronajul Alteței Sale Șeicul Tamim bin Hamad Al Thani, Șeful Statului și Comandantul Suprem al Forțelor Armate din Qatar. DIMDEX 2026 este descrisă ca o platformă care reunește companii internaționale de apărare, investitori și factori de decizie, oferind acces la cele mai noi tehnologii navale, sisteme de apărare de ultimă generație și echipamente maritime avansate. Expoziția își propune să faciliteze cooperarea tehnică, discuțiile privind achizițiile de apărare și angajamentul dintre industrie și militar. Confirmarea Fincantieri ca sponsor diamant consolidează cooperarea industrială și navală cu Qatar, după mai mulți ani de colaborare în cadrul unui program major de construcții navale și instruire.

Potrivit organizatorilor, DIMDEX servește ca un forum pentru expertiză și schimb comercial între entitățile de apărare de top, sprijinind în același timp dialogul strategic privind provocările globale de securitate maritimă. Evenimentul își propune, de asemenea, să evidențieze contribuția Qatarului la cooperarea internațională în domeniul apărării și să promoveze inovația, investițiile și parteneriatele în industria maritimă și de securitate. Ceremonia de semnare a sponsorizării a avut loc la Ministerul Apărării din Doha, în prezența generalului-locotenent Jassim bin Mohammed Al Mannai, șeful Statului Major al Forțelor Armate din Qatar, și a unor reprezentanți de rang înalt ai ambelor părți, inclusiv Aldo Zizzo, managerul de țară al Fincantieri pentru Qatar. Acordul a fost semnat de Brigadierul Abdulbaqi Saleh Al-Ansari, președintele Comitetului de Organizare DIMDEX, și Mauro Manzini, vicepreședinte senior și director de vânzări de nave militare la Fincantieri.

Generalul-locotenent Al Mannai a declarat că Qatarul intenționează să consolideze capacitățile de apărare colectivă prin investiții susținute în tehnologii avansate și colaborarea cu partenerii internaționali pentru a spori stabilitatea și reziliența. El a adăugat că această viziune se aliniază cu strategia Qatarului de a asigura progresul și pacea prin cooperare strategică și inovare. Brigadierul Al-Ansari a subliniat că participarea reînnoită a Fincantieri în calitate de sponsor diamant pentru DIMDEX 2026 urmează sponsorizării edițiilor anterioare și contribuie la rolul evenimentului ca loc cheie pentru cooperarea maritimă internațională. El a explicat că acest parteneriat sprijină schimbul de expertiză și consolidează relațiile dintre constructorii navali și instituțiile regionale de apărare.

CEO-ul și directorul general al Fincantieri, Pierroberto Folgiero, a declarat că sponsorizarea se aliniază cu colaborarea pe termen lung a companiei cu Qatar Emiri Naval Forces (QENF), descriind DIMDEX ca un loc important pentru discuții despre viitoarele tehnologii navale. Folgiero a remarcat că programul de construcții navale al Fincantieri în Qatar, împreună cu infrastructura locală post-vânzare și rețeaua de sprijin, reflectă cadrul pe termen lung al relației dintre ambele părți. El a subliniat că participarea la DIMDEX 2026 permite companiei să contribuie la evoluția cooperării navale industriale și să mențină un angajament direct cu partenerii din Qatar și din străinătate. Abordarea companiei se concentrează pe integrarea operațională, logistică și consolidarea capacităților în cooperare cu forțele naționale.

Până în prezent, Fincantieri a livrat șapte nave militare de nouă generație forțelor navale din Qatar Emiri ca parte a programului național de achiziții navale. Contractul de 4 miliarde de euro semnat în iunie 2016 a inclus patru corvete din clasa Al Zubarah, două nave de patrulare offshore din clasa Musherib și docul de transport amfibiu Al Fulk. Corvetele din clasa Al Zubarah au o lungime de aproximativ 107 metri, cu o cilindree de aproximativ 3.250 de tone și dispun de un sistem de propulsie combinat diesel și diesel (CODAD) cu patru motoare diesel, oferind o viteză maximă de 28 de noduri, o rază de acțiune care depășește 3.500 de mile marine la 15 noduri și o rezistență de 21 de zile. Acestea sunt echipate cu un radar Leonardo Kronos Grand Naval AESA, sistemul de apărare aeriană SAAM-ESD cu 16 rachete MBDA Aster 30 Block 1, opt rachete anti-navă Exocet MM40 Block 3, două stații de arme la distanță Marlin de 30 mm, un tun OTO Melara Super Rapid de 76 mm și un lansator de rachete Rolling Airframe cu 21 de celule. Fiecare navă are un hangar și o punte pentru un elicopter NH90, iar sistemul său de luptă integrează senzori și arme produse de Leonardo, Elettronica și MBDA.

Cele două nave de patrulare offshore din clasa Musherib au fost proiectate pentru misiuni de patrulare de coastă și extinse. Măsoară aproximativ 63,8 metri lungime, cu un deplasament de aproximativ 725 tone, o lățime de 9,2 metri și un pescaj de 5,65 metri. Sistemul lor de propulsie permite viteze de până la 30 de noduri și o autonomie de 1.500 de mile marine la 15 noduri cu o rezistență de șapte zile. Navele sunt echipate cu un radar Leonardo Kronos Naval HP, sisteme de război electronic de la Elettronica, un tun OTO Melara de 76 mm, două stații la distanță Marlin de 30 mm, două sisteme de lansare verticală cu patru celule pentru rachete sol-aer MBDA VL MICA și două lansatoare gemene Exocet MM40 Block 3. Ambele nave pot opera bărci gonflabile cu cocă rigidă prin macarale și rampe și sunt configurate pentru operațiuni de securitate costieră, supraveghere și descurajare multirol. Abordarea de proiectare a Fincantieri în programul naval din Qatar a inclus sprijin pentru întregul ciclu de viață cu sprijin în serviciu, sprijin logistic integrat și instruirea echipajului, precum și infrastructură pentru întreținerea bazelor QENF.

Docul de transport amfibiu Al Fulk reprezintă cea mai mare unitate din flota din Qatar, măsurând 143 de metri lungime și 21,5 metri lățime, cu un deplasament de aproximativ 8.800 de tone. Construit la șantierele navale Fincantieri din Palermo și Muggiano, a fost lansat în ianuarie 2023, a început testele pe mare în mai 2024 și a fost livrat în Qatar pe 29 noiembrie 2024. Nava are o punte de zbor continuă cu două locuri de aterizare pentru elicoptere și un hangar care poate găzdui până la trei elicoptere NH90. Include un doc inundabil capabil să lanseze ambarcațiuni de debarcare și un garaj pentru vehicule cu rampe care leagă punțile și facilitățile de țărm. Sistemul de luptă al navei integrează un radar multifuncțional Leonardo Kronos și un radar în bandă L Kronos Power Shield pentru avertizare timpurie și supraveghere aeriană, completat de două sisteme de lansare verticală Sylver A50 pentru rachete MBDA Aster 15 și Aster 30, oferind apărare aeriană de zonă și capacitate tactică de apărare împotriva rachetelor balistice. Platforma include, de asemenea, lansatoare de momeli Sylena Mk2 și patru tunuri Marlin de 30 mm pentru protecție la distanță mică.

Relația industrială mai largă dintre Fincantieri și Forțele navale din Qatar Emiri include cooperarea în materie de instruire și educație stabilită printr-un memorandum de înțelegere semnat la Doha la 12 martie 2024. Acordul a avut ca scop extinderea programelor de educație și formare avansată pentru personalul QENF bazate pe practicile navale italiene și sprijinite de marina italiană și de autoritățile de apărare. Aceste programe se concentrează pe menținerea capacităților operaționale și asigurarea interoperabilității cu forțele terestre și aeriene din Qatar, precum și cu marinele străine aliate. Acest lucru urmează implementării anterioare a instruirii industriale și operaționale desfășurate în Italia între 2018 și 2023, care acoperă operarea sistemelor de luptă, întreținerea bazelor și instruirea limbilor străine pentru personal. Elementele comune de instruire și sprijin logistic sunt concepute pentru a menține pregătirea flotei și pentru a prelungi ciclul de viață al programului de șapte nave. Această cooperare face parte dintr-un efort strategic mai amplu de integrare a forțelor navale din Qatar în rețelele internaționale de apărare.

Participarea continuă a Fincantieri la DIMDEX subliniază rolul companiei în sprijinirea cooperării în materie de securitate și apărare maritimă în regiunea Golfului. Grupul, care a construit peste 7.000 de nave de-a lungul istoriei sale de 230 de ani și operează 21 de șantiere navale pe patru continente, este activ atât în construcțiile navale, cât și în cele civile, inclusiv nave de croazieră, nave offshore și platforme speciale. Expoziția DIMDEX 2026 va reuni constructori navali internaționali, companii de apărare și delegații militare pentru discuții, ateliere și prezentări tehnologice. Pentru Qatar, evenimentul servește drept platformă pentru a prezenta achizițiile recente de apărare, inclusiv noua flotă livrată de Fincantieri, în timp ce se angajează în discuții despre dezvoltarea viitoare a capabilităților. Pentru Fincantieri, sponsorizarea Diamond se aliniază cu un parteneriat pe termen lung care combină construcția navală, instruirea, susținerea și inovația, legând cooperarea industrială cu transformarea continuă a forțelor navale din Qatar

Sursa: aici

Războiul hibrid și riscul unei crize maritime fabricate

Postura maritimă în expansiune a Indiei și expunerea recentă a Pakistanului la o rețea sub acoperire dezvăluie modul în care concurența hibridă din Asia de Sud se mută în larg și de ce lumea ar trebui să urmărească.

În apele agitate dintre Karachi și Kutch, puterea nu se mai măsoară doar în nave sau rachete, ci în narațiuni. Marea Arabiei, cândva un flanc liniștit al rivalităților subcontinentului, devine un nou teatru în care percepția însăși este transformată în armă. Interceptarea de către Pakistan a unei rețele secrete presupuse legate de serviciile secrete indiene, menită să procure uniforme militare pentru provocări înscenate, aruncă lumină asupra modului în care războiul hibrid remodelează granițele descurajării, înșelăciunilor și diplomației în Asia de Sud.

O schimbare maritimă în semnalizarea strategică a Indiei

În ultimii ani, New Delhi și-a extins în mod deliberat discursul militar de la uscat la mare. Discursul prim-ministrului Narendra Modi la bordul portavionului INS Vikrant în septembrie 2022 a încadrat Marina ca fiind “gardianul Oceanului Indian”, subliniind ambiția Indiei de a proiecta dominația maritimă dincolo de subcontinent.

Câteva zile mai târziu, amiralul R. Hari Kumar, șeful Statului Major al Armatei Indiei, a tradus acest simbolism în intenție operațională. Într-un interviu din decembrie 2023 pentru India Today , el a declarat că “dacă va fi nevoie, deschiderea va fi făcută de Marină”, o expresie care, în lexiconul strategic, implică pregătirea pentru prima utilizare pe mare.

Această retorică a fost însoțită de practică. Exercițiul Trishul 2024 , un exercițiu cu trei servicii desfășurat în Gujarat, Rajasthan și Marea Arabiei, a implicat debarcări amfibii, război anti-suprafață și manevre comune aer-mare. Ministerul indian al Apărării a descris-o ca fiind o “repetiție de luptă în mai multe domenii sub Comandamentul de Sud”, confirmând trecerea la operațiuni litorale în apropierea frontierei maritime a Pakistanului.

Remarcile ministrului apărării Rajnath Singh în Bhuj, avertizând că “orice aventură în Sir Creek va întâmpina un răspuns ferm” ( The Hindu , 21 martie 2024), leagă și mai mult punctele de aprindere de frontiera terestră de o doctrină navală mai largă care include acum în mod explicit teatrele de pârâu și de coastă.

Episodul Mallah și anatomia înșelăciunii

Acesta este ceea ce face ca cazul Ijaz Mallah să fie deosebit de alarmant. Potrivit investigației Pakistanului, pescarul Thatta a fost constrâns de Aripa de Cercetare și Analiză a Indiei (RAW) să achiziționeze ținute militare pakistaneze autentice (Marină, Rangeri și Pușcași Marini) fie pentru a organiza un atac folosind proxy locali, fie pentru a filma imagini fabricate care ar putea fi publicate ulterior pentru a implica Pakistanul.

Astfel de tactici, deși dezgustătoare din punct de vedere etic, nu sunt noi. În conflictele moderne, din Crimeea până în Siria, operațiunile sub steag fals au servit drept instrumente pentru a estompa liniile de vinovăție. Prin introducerea de dovezi fabricate, uniforme sau conținut digital, statele pot manipula domeniul informațional mai repede decât pot ajunge faptele.

Prin urmare, interceptarea de către Pakistan a acestei rețele nu este doar un succes de contrainformații; este o întrerupere timpurie a unei potențiale arme narative. Dacă uniformele ar fi trecut granița, ar fi putut fi folosite pentru a crea “negare plauzibilă”, ingredientul de bază al oricărei provocări înscenate.

Costul economic și strategic al escaladării

O ciocnire maritimă fabricată, chiar și una minoră, ar avea consecințe mult dincolo de Karachi sau Kandla. Marea Arabiei gestionează fluxuri vitale de petrol și marfă care leagă Golful de Asia de Est. Un “incident” naval brusc, să zicem, un atac atribuit “elementelor pakistaneze”, ar putea crește primele de risc de război peste noapte, ar putea redirecționa transportul maritim și ar perturba piețele energetice deja tensionate de volatilitatea globală.

Logica războiului hibrid nu este întotdeauna de a începe un război complet, ci de a controla spațiul narativ al unuia pentru a transforma percepția în pârghie. Într-un astfel de context, descoperirea uniformelor pakistaneze și a cartelelor SIM în mâini străine devine nu doar o dovadă de spionaj, ci un avertisment despre modul în care povestirea însăși a devenit o armă.

Contrapunct: Argumentul Indiei privind “modernizarea defensivă”

Criticii ar putea argumenta că exercițiile și retorica Indiei sunt pur și simplu expresii ale descurajării, o marină modernă care se pregătește pentru situații neprevăzute într-o vecinătate incertă. Strategii indieni citează frecvent prezența navală în expansiune a Chinei și pirateria în Marea Arabiei ca justificare pentru acumularea lor maritimă.

Dar descurajarea, prin definiție, necesită claritate a intenției. Când oficialii indieni de rang înalt vorbesc despre “deschidere” pe mare, când jocurile de război simulează inserții amfibii în apropierea apelor pakistaneze și când se găsesc active sub acoperire care procură accesorii militare pakistaneze, linia dintre apărare și înșelăciune se estompează. Descurajarea prosperă din transparență; manipularea prosperă din ambiguitate.

Distincția contează pentru că percepția în această regiune escaladează mai repede decât faptele. Mediul nuclear din Asia de Sud nu își poate permite un alt Pulwama, ca să nu mai vorbim de o versiune maritimă a acestuia.

Războiul hibrid: Frontul invizibil

Dincolo de teatrul naval se află frontul hibrid, un domeniu în care dezinformarea, intruziunea cibernetică și rețelele proxy operează sub pragul războiului convențional. Cultivarea de către India a intermediarilor locali, de la rețelele separatiste baluci la contrabandiștii de coastă, face parte dintr-o încercare mai amplă de a menține Pakistanul sub presiune strategică fără confruntări formale.

Utilizarea amplificarii media pentru a discredita Pakistanul este esențială pentru acest manual. Videoclipurile sau narațiunile fabricate ale “armatei pakistaneze” circulă adesea pe platformele digitale înainte ca verificarea oficială să le poată contesta. Până când vine adevărul, daunele emoționale sunt făcute, la nivel internațional și intern.

Prin urmare, expunerea de către Pakistan a cazului Mallah nu este doar defensivă, ci și preventivă: neutralizează un strat de pregătire hibridă înainte de a se traduce într-un incident geopolitic.

Apelul la vigilență și responsabilitate

Asia de Sud a văzut destule tragedii născute din calcule greșite. Următoarea s-ar putea să nu înceapă pe uscat sau prin sunetul artileriei, ci printr-un videoclip viral, o uniformă și un titlu. Aceasta este amenințarea tăcută a conflictului hibrid; face ca ficțiunea să fie operațională.

Decizia Pakistanului de a face publice detaliile rețelei Mallah și de a alerta comunitatea internațională este un act de transparență strategică. Semnalează conștientizarea de către Islamabad a dimensiunii informaționale a securității și înțelegerea faptului că stabilitatea depinde acum la fel de mult de integritatea narativă cât și de descurajarea militară.

Pentru comunitatea internațională, lecția este clară: atunci când exercițiile maritime, reprezentanții militanți și manipularea mass-mediei converg, nu este paranoia să ceri examinare, ci prudență. Marea Arabiei nu are nevoie de un alt punct de aprindere; are nevoie de claritate, verificare și reținere.

În cele din urmă, apele dintre Karachi și Kutch nu sunt doar o frontieră; ele reflectă modul în care Asia de Sud gestionează adevărul însuși. Întrebarea nu mai este cine comandă marea, ci cine comandă povestea.

Sursa: aici

Hyundai încheie un parteneriat cu Cochin Shipyard în cadrul programului de nave de debarcare al Indiei

HD Hyundai Heavy Industries din Coreea de Sud a încheiat un parteneriat cu cel mai mare constructor naval de stat din India, Cochin Shipyard, pentru a colabora la programul de nave de debarcare al Marinei Indiene.

Conform unui memorandum de înțelegere, Hyundai Heavy va ajuta șantierul naval Cochin cu planificarea proiectului, achizițiile, îmbunătățirea productivității și instruirea forței de muncă legate de inițiativa Landing Platform Dock (LPD) a marinei, potrivit unui raport al agenției de știri Yonhap .

Oficialii companiei au declarat că acordul reprezintă un “parteneriat strategic” care ar putea ajuta Hyundai Heavy să intre pe piața indiană pentru nave militare specializate, de la nave de asalt amfibii la nave auxiliare de sprijin.

De asemenea, vine în timp ce New Delhi accelerează un plan de modernizare a apărării pe 15 ani, care necesită o capacitate indigenă mai mare în domeniile aerian, terestru și maritim.

Perspectiva tehnologică și foaia de parcurs a capabilității Indiei 2025 – cadrul framework care ghidează această modernizare – stabilește priorități clare pentru consolidarea puterii maritime, inclusiv dezvoltarea distrugătoarelor de generație următoare, a sistemelor de propulsie nucleară și a platformelor de asalt amfibii, cum ar fi LPD.

În interiorul programului de andocare al platformei de aterizare al Marinei Indiene

În centrul acestei colaborări se află unul dintre cele mai urmărite eforturi de achiziții navale ale Indiei: Landing Platform Dock programul

Concepute pentru a consolida capacitățile de război amfibiu și de răspuns la dezastre ale Indiei, LPD-urile vor funcționa ca nave multirol capabile să transporte trupe, tancuri și elicoptere pentru misiuni în străinătate sau operațiuni umanitare.

Planul marinei prevede patru LPD-uri mari , fiecare deplasând mai mult de 20.000 de tone și echipate cu sisteme avansate de comandă și control.

Aceste nave vor extinde semnificativ capacitatea Indiei de a proiecta putere peste Oceanul Indian, unde se confruntă cu o prezență navală chineză în creștere și o concurență strategică în creștere.

Șantierul naval Cochin, implicat de mult timp în construirea primului portavion indigen din India, INS Vikrant , a concurat pentru a conduce efortul de construcție a LPD. Cu toate acestea, programul s-a confruntat cu întârzieri repetate din cauza constrângerilor de finanțare și a schimbării priorităților de achiziții.

Sursa: aici

Nusret 2025: Competența Marinei Turce în MCM

Foto: TurDef

Recenta incursiune a Federației Ruse în Ucraina a dus la o creștere semnificativă a prezenței minelor navale în Marea Neagră, atingând niveluri care amintesc de perioada tensiunilor sporite din perioada Războiului Rece. Munițiile, care s-au desprins din lanțuri și sunt măturate de curenți, reprezintă un risc semnificativ pentru siguranța navigației în regiune și amenință direct Strâmtoarea Istanbul.

Marina turcă s-a confruntat cu muniții explozive, inclusiv mine navale în derivă în Marea Neagră și nave militare fără pilot care au pierdut controlul de la începutul conflictului. Comandamentul Grupului de Mine și vehiculele aeriene fără pilot ale Marinei turce monitorizează îndeaproape amenințările care ocazional se îndreaptă spre intrarea nordică a Strâmtorii Istanbul și asigură eliminarea acestora.

Războiul în curs din Ucraina va ajunge la un moment dat în viitor. A devenit un imperativ care nu poate fi ignorat; Curățarea minelor așezate pe câmpul de luptă atât de forțele de ocupație, cât și de apărătorii trebuie abordată cu cea mai mare urgență. În schimb, munițiile care rămân in situ sunt foarte susceptibile de a pluti în derivă în timp, purtate de curenți. Acest scenariu reprezintă o amenințare semnificativă nu numai pentru Marea Neagră, Strâmtoarea Turciei și Marea Marmara, ci și pentru rutele comerciale critice care traversează aceste corpuri de apă. Este imperativ să recunoaștem volumul substanțial de cereale care tranzitează această cale navigabilă, nu numai pentru Europa, ci și pentru economia globală. Întreruperile operațiunilor în acest context sunt inevitabile. Deminarea constituie o activitate în care aspectul umanitar este de cea mai mare importanță. Această înfățișare a fost folosită în trecut pentru a ridica propuneri pentru operațiuni internaționale de îndepărtare a minelor în țările care nu se învecinează cu Marea Neagră. Marina turcă și-a afirmat în mod repetat capacitatea de a rezolva această problemă în mod independent, o perspectivă care probabil va deveni o chestiune urgentă în viitorul apropiat. Nusret 2025 INVITEX, desfășurat în Golful Saros, Çanakkale, a oferit o oportunitate excelentă de a pune acest lucru în practică și de a demonstra în detaliu capacitățile complete ale flotei turce de comandă a grupului de mine în fața unor observatori internaționali distinși.

Nusret 2025 INVITEX

Exercițiul a fost numit după Nusret Mine Layer, care a deschis calea pentru victoria turcească prin instalarea a 26 de mine în timpul campaniei de la Gallipoli. Exercițiul a servit ca o demonstrație importantă a capacității Marinei turce de a aborda această problemă, mai degrabă decât de a pune mine. La eveniment au participat la nivel înalt din partea Turciei, cu șeful Statului Major General, generalul Selçuk Bayraktaroğlu; comandantul forțelor terestre, generalul Metin Tokel; comandantul forțelor navale, amiralul Ercüment Tatlıoğlu; comandantul forțelor aeriene, generalul Ziya Cemal Kadıoğlu; comandantul Armatei 1, generalul Bahtiyar Ersay; și comandantul Comandamentului Grupului de Mine, contraamiralul Birol Orak.

Exercițiul anual de invitație este conceput pentru a oferi instruire unităților și comandamentelor participante privind planificarea războiului împotriva minelor și evaluarea execuției. În plus, își propune să dezvolte cooperarea reciprocă și interoperabilitatea între forțele navale turce și forțele navale prietene și aliate. Punctul central al eforturilor din acest an se referă la pericolul iminent al minelor în derivă în Marea Neagră, împreună cu antrenamentul în contramăsuri împotriva minelor (MCM) care este preconizat pentru a curăța Marea Neagră de mine în urma războiului dintre Ucraina și Rusia.

Exercițiul de invitație Nusret 2025 a fost planificat sub responsabilitatea Comandamentului Zonei Mării Nordului și desfășurat sub autoritatea Comandamentului Grupului de Mine și a Comandamentului Strâmtorii Çanakkale. Nava de debarcare a tancurilor TCG Sancaktar (L 403), cea mai mare platformă din lume din clasa sa, a fost construită folosind capabilități interne. A servit ca navă de comandă și control în operațiune, care a implicat, de asemenea, desfășurarea a patru vânători de mine din clasa Aydın (A), un vânător de mine din clasa Engin (E), o corvetă din clasa Ada, o fregată din clasa Istif (I), TCG Ișın (A 583) și două nave de salvare TCG Akın (A 584), trei ambarcațiuni de atac rapid din clasa Rüzgâr, trei bărci de patrulare din clasa Tuzla, TCG Beykoz (F 503) Navă de testare și antrenament, patru bărci ale Gărzii de Coastă, un elicopter naval SH-70 Seahawk, un vehicul aerian fără pilot de la Marina Turcă; două F-16 Fighting Falcons și un avion de transport C-130 Hercules de la Comandamentul Forțelor Aeriene. Operațiunea a implicat, de asemenea, două unități de apărare subacvatică (Sualtı Savunma / SAS) și două echipe de vehicule subacvatice autonome ușoare (L-AUW / Hafif Otonom Sualtı Aracı / HOSA).

În timpul fazelor de operațiune de contramăsuri ale exercițiului, minele așezate ca parte a scenariului exercițiului au fost detectate de sonarele vânătorilor de mine și de vehiculele subacvatice autonome.

Activitățile de eliminare au fost efectuate în urma unei operațiuni de detectare de către înotători de război împotriva minelor și vehicule subacvatice fără pilot. Minele din diferite locații și adâncimi au fost neutralizate de echipa turcească SAS și unitățile HOSA, precum și de înotătorii de mine și sistemele PAP.

Pe parcursul exercițiului, toate capacitățile forțelor navale legate de războiul împotriva minelor au fost executate impecabil și fără excepție, iar observatorii internaționali au asistat într-o manieră care sprijină interesele regionale și strategice ale Ankarei. În perioada de după războiul din Ucraina, mina în derivă a fost detectată de un vehicul aerian fără pilot turcesc (UAV). Eliminarea ulterioară a minei a urmat apoi prin Operațiunea Tactical Claw, o misiune care a implicat desfășurarea de înotători de război împotriva minelor din active cu aripă rotativă.

Această operațiune se bazează fundamental pe cooperarea dintre UAV-uri și elicoptere, permițând detectarea, identificarea și neutralizarea rapidă a amenințărilor măturate de curenți și în derivă rapidă, de către unități care se pot desfășura rapid în zonă, indiferent de locație. Aceasta constituie o dovadă substanțială a eficacității și adaptabilității Marinei Turce în acest domeniu.

Amplasarea și eliminarea ulterioară a minelor în adâncimi puțin adânci au fost efectuate de unitățile de apărare subacvatică (SAS) și HOSA. În plus, unitățile SAS turcești s-au angajat în operațiuni suplimentare de contraluare a minelor în ape extrem de puțin adânci.

Ca INVITEX, Nusret-2025 are și o dimensiune internațională. Problema deminării în Marea Neagră a reprezentat o oportunitate semnificativă pentru forțele navale turcești de a-și demonstra capacitățile. Programul de exerciții a fost îmbogățit și mai mult de implicarea unor elemente străine, care au participat la eveniment și au beneficiat de schimbul reciproc de cunoștințe și experiență. Navele NATO Standing Maritime Mine Countermeasures Group 2 (SNMCMG2) ITS Paolo Thaon di Revel (P 430 / Command Ship), ESPS Sella (M 32), ITS Crotone (M 5558), HS Evropi (M 62) și TCG Akçakoca (M 268) au participat, de asemenea, la Nusret 2025 INVITEX. Exercițiul a inclus patru nave vizitatoare, 67 de unități de eliminare a munițiilor explozive (EOD) și vizitatori distinși din 25 de țări. În plus, Franța a desfășurat echipe EOD formate din opt persoane, România a desfășurat doisprezece persoane, iar Spania a desfășurat șapte persoane ca parte a exercițiului de contramăsuri pentru mine în ape foarte puțin adânci. În plus, 44 de membri ai personalului din 21 de țări au participat la instruire.

Poziția Turciei

Din anii 2000, Turcia a pus bazele capacităților sale de apărare și, ca urmare a creșterii rapide a investițiilor din industria internă din ultimii ani, a reușit să-și doteze forțele armate cu o infrastructură extrem de modernă folosind propriile resurse. Marina turcă este și ea beneficiară a acestor inițiative, cu o parte considerabilă din investițiile care i-au fost alocate.

Proiectul National Ship (MilGem), care a început cu corvetele din clasa Ada, a evoluat pentru a cuprinde o navă de asalt amfibie, cum ar fi TCG Anadolu (L 400), care îmbunătățește semnificativ capacitățile de proiecție a puterii, platformele de apă albastră, cum ar fi TF-2000, și chiar inițierea construcției portavionului, culminând cu declarația oficială de intenție pentru un submarin nuclear. Această abordare vizionară a pătruns nu numai în planificarea pe termen lung, ci și în navele auxiliare și de sprijin moderne, cum ar fi vânătorii de mine și navele de salvare.

Siguranța rutelor maritime din vestul Mării Negre și a apelor de apropiere ale strâmtorii Istanbul este amenințată din cauza minelor amplasate în timpul războiului Rusia-Ucraina. Din 2022, Marina turcă a fost angajată în operațiuni în curs de desfășurare pentru a aborda amenințarea reprezentată de minele în derivă. Obiectivul principal al acestor eforturi este de a asigura siguranța navigației.

Poziția Ankarei cu privire la posibilitatea unor viitoare oferte de sprijin din partea membrilor NATO sau a țărilor non-NATO care nu se învecinează cu Marea Neagră pentru a aborda problema minelor din regiune este că aceasta ar trebui rezolvată într-o manieră care să consolideze dominația Marinei turce în Marea Neagră. După cum a exprimat comandantul forțelor navale turcești, poziția fundamentală a Turciei este că responsabilitatea pentru deminarea în Marea Neagră ar trebui să fie suportată exclusiv de Comandamentul Grupului de Mine turc. În prezent, țările membre NATO cu coaste participă și la cazuri de derivă care afectează direct propriile lor ape teritoriale.

Depozitele de hidrocarburi recent descoperite în Marea Neagră, împreună cu potențialul său considerabil, o fac un sit de interes considerabil pentru multe națiuni. Conflictul armat în curs dintre Ucraina și Federația Rusă are potențialul de a transforma regiunea într-o preocupare geopolitică internațională semnificativă. În timp ce noile descoperiri nu perturbă status quo-ul dintre țările vecine, concesiile făcute de Kiev în schimbul sprijinului și ajutorului pe care îl primește sunt un factor semnificativ care crește numărul necunoscutelor. Nimic nu a fost finalizat încă. Cu toate acestea, eforturile actorilor non-litoral de a perturba echilibrul și ordinea predominante pot căpăta o semnificație mai mare în viitor. Este evident că Turcia este împotriva creșterii prezenței străine în regiune și, prin urmare, a inițiat măsuri pentru a proteja Convenția de la Montreux împotriva prejudiciilor directe și indirecte. În plus, este de așteptat ca potențialii rivali să fie împotriva preluării de către Marina Turciei în regiune, având în vedere modernizarea sa recentă și impulsul considerabil pe care l-a câștigat ca urmare. În această etapă, problema minelor din Marea Neagră reprezintă un test important în ceea ce privește ecuațiile care au rezultat în favoarea Ankarei.

Aici, marina turcă vrea să rezolve singură problema minelor. Șeful Statului Major General, generalul Selçuk Bayraktaroğlu, și comandantul forțelor navale, amiralul Ercüment Tatlıoğlu, care au participat la exercițiu, au subliniat clar în declarațiile lor de presă că forțele navale turcești au capacitatea de a rezolva problema și că vor îndeplini sarcinile atribuite cu determinarea concretă.

Exercițiul Nusret 2025 poate fi considerat astfel un punct de cotitură de pionierat pentru Turcia. Este evident că nivelul ridicat de participare a forțelor străine, împreună cu implicarea substanțială a NATO, s-a dovedit a avea consecințe semnificative, atât în ceea ce privește prezentarea în termeni practici, cât și în ceea ce privește capabilitățile terților. Acest lucru a fost observat direct de distinși vizitatori străini în timpul exercițiilor fizice. Executarea impecabilă a scenariilor operaționale în fața observatorilor internaționali, împreună cu succesele anterioare în detectarea și eliminarea efectivă folosind abordări inovatoare, cum ar fi detectarea vehiculelor aeriene fără pilot (UAV) și detectarea radarului cu deschidere sintetică (SAR), pe lângă succesele reale, a demonstrat în mod clar că Marina Turciei este capabilă să îndeplinească această sarcină postbelică nu numai cu abordări convenționale, dar și cu o execuție aproape perfectă prin viziunea sa orientată spre viitor.

Dimensiunea Montreux

Poziția Turciei cu privire la contramăsurile împotriva minelor este direct legată de Convenția de la Montreux.

Poziția Ankarei în această chestiune stabilește un precedent care va influența evoluțiile viitoare. În timpul războiului din Irak din 2003, Statele Unite au încercat să utilizeze porturile Samsun și Trabzon de la Marea Neagră ca centre logistice și să inițieze o operațiune terestră prin teritoriul turc. Această cerere, inclusă în “Moțiunea de la 1 martie”, a fost în cele din urmă respinsă de parlament.

În mod similar, Washingtonul a încercat să trimită navele-spital USNS Mercy (T-AH-19) și USNS Comfort (T-AH-20) în Marea Neagră ca platforme militare în timpul invaziei Rusiei în Georgia din 2008. În contextul conflictului ruso-ucrainean în curs, puterile occidentale s-au angajat în discuții privind furnizarea sau desfășurarea de nave de contramăsuri împotriva minelor în regiune.

Ankara a susținut în mod constant Convenția de la Montreux, care impune limitări și supraveghere asupra desfășurării navelor de război în regiune de către marinele care nu se învecinează cu Marea Neagră. Declarația recentă a Turciei privind capacitatea sa de a întreprinde în mod independent toate operațiunile de deminare este o mișcare strategică menită să prevină orice propuneri care ar putea contraveni acestui aranjament sensibil. Deși alți membri NATO nu au stabilit încă “politici postbelice de eliminare a minelor” pentru Marea Neagră, Turcia ia deja măsuri pentru a modela acest proces. Poziția Ankarei este fermă și clară: Marina turcă va curăța Marea Neagră de mine navale și alte dispozitive explozive. Logica este simplă: să împiedice misiunile aparent umanitare, cum ar fi “deminarea”, să devină un pretext pentru prezența militară non-Marea Neagră în regiune și să protejeze Convenția de la Montreux. Dincolo de considerentele legale și strategice, operațiunile de deminare sunt vitale pentru asigurarea siguranței maritime și protejarea rutelor comerciale de transport maritim, a instalațiilor energetice offshore și a traficului maritim dens care trece prin Strâmtoarea Turciei. Din perspectiva comunității internaționale, problema poate fi considerată ca făcând parte din două domenii cheie de îngrijorare: securitatea și comerțul. Pentru Ankara, este o chestiune de suveranitate: să păstreze Marea Neagră ca o mare a păcii în spiritul Montreux și să mențină un echilibru care a descurajat puterile externe timp de aproape un secol.

Război de contramăsuri împotriva minelor

Minele marine reprezintă o armă semnificativă, capabilă să ofere operatorilor lor un avantaj strategic într-un context militar. Aceste arme low-cost reprezintă un factor ascuns și intimidant pentru elementele inamice și navele civile datorită factorului lor stealth. Pe lângă utilizarea celor mai recente progrese tehnologice, chiar și cele mai primitive modele, aparent luate dintr-un muzeu și așezate în mare, oferă un efect extrem de ridicat, făcându-le astfel una dintre rarele arme capabile să determine direct rezultatul unei bătălii navale. Din aceste motive, vânătorii de mine pot fi caracterizați ca platforme care, în ciuda dimensiunii lor, vor influența rezultatul bătăliei atât tactic, cât și strategic, operând în paralel cu războiul naval.

Trei sferturi din lume este acoperită de apă. Acesta este, de asemenea, un indicator geografic important al cât de mare este o zonă expusă riscului în ceea ce privește amenințarea reprezentată de minele navale. În ciuda desemnării lor militare, aceste sisteme pot fi așezate de pe o varietate de platforme, inclusiv nave de război și nave civile de suprafață echipate cu hardware rudimentar.

Contramăsurile pentru mine reprezintă un domeniu specializat, necesitând soluții personalizate adaptate profilului de amenințare. Factorul uman constituie elementul cheie în domeniul războiului cu mine, un domeniu care necesită un grad substanțial de expertiză și precizie.

Minele navale sunt împărțite în patru categorii principale: lanț, fier, magnetic, activat prin presiune și acustic. Un alt factor care afectează viteza și eficiența operațiunilor este, așa cum am menționat, metodele de identificare și eliminare pentru fiecare tip de mină.

Primul pas în operațiunile de contramăsuri împotriva minelor (MCO) este implementarea unor proceduri specifice de eliminare pentru fiecare tip de muniție. Acest lucru depinde de înțelegerea amenințării și a scopului acesteia pe mare. În absența unui astfel de angajament, trebuie recunoscut că întreaga întindere a mării este în pericol. Când toți factorii sunt luați în considerare, este evident că efectuarea unei sarcini la scară largă la nivelul indicat este impracticabilă.

Având în vedere că fundul mării, condițiile de mediu și starea apei sunt direct afectate de multe variabile diferite, se poate spune că procedurile MCM încep chiar înainte de apariția necesității operaționale. Măsurile care pot fi luate împotriva unei amenințări cu mai multe fațete, cum ar fi minele, implică, în prima etapă, pregătirea de înaltă precizie a zonelor strategice, cum ar fi porturile, rutele maritime importante, zonele de coastă și strâmtorile și pasajele vitale, actualizarea imaginilor, înființarea de biblioteci formate din imagini cu sonar subacvatic și alimentate în mod continuu cu date noi, precum și activități precum identificarea nivelurilor de salinitate a apei; epave, forme de relief și obiecte nenaturale. Într-adevăr, obiectivul de bază al acestei pregătiri meticuloase poate fi articulat ca asigurarea unei familiarități cuprinzătoare cu complexitatea regiunii, facilitând astfel identificarea rapidă chiar și a celor mai minuscule modificări și determinarea rapidă a cursului optim de acțiune.

Operațiunea de contramăsuri împotriva minelor este o întreprindere care se extinde dincolo de neutralizarea sistemelor vizate. Eliminarea munițiilor neexplodate sau a sistemelor utilizate în luptă sau antrenament este o chestiune care crește diversitatea țintelor, complicând astfel cerințele și multiplicând riscul operațional. Prin urmare, aceste activități cuprind de fapt propria lor dinamică unică dincolo de tiparele generale.

Fazele de detectare, identificare și clasificare constituie prima etapă a operațiunii de contramăsuri pentru mine. În acest caz, detectarea și clasificarea amenințărilor se realizează prin utilizarea sonarului sau a vehiculului subacvatic autonom al vânătorului de mine. Ulterior, obiectul identificat de un scafandru de război cu mine (MWD) sau de un vehicul subacvatic operat de la distanță (ROV) este detonat de la o distanță sigură și distrus într-o manieră controlată, din nou folosind MWD-uri sau ROV-uri. Minele din ape foarte puțin adânci, de până la 10 metri adâncime, sunt detectate, identificate și eliminate în mod eficient de către echipele EOD și vehiculele subacvatice autonome (AUV).

Forțele navale turcești și operațiunile de contramăsuri împotriva minelor

Importanța geografică a Turciei este evidențiată de poziția sa strategică de-a lungul căilor navigabile care leagă Asia și Europa. Factori precum parteneriatul din Marea Neagră și situația geopolitică din estul Mării Mediterane sunt, de asemenea, probleme critice pentru suveranitatea maritimă turcă. Recunoscând această circumstanță, o schimbare substanțială a fost implementată în strategia de război împotriva minelor a Marinei turce în anii 1990. A fost efectuată o evaluare amănunțită a dezavantajelor inerente dragoarelor de mine, culminând cu determinarea necesității unui vânător de mine. Această determinare a fost făcută cu obiectivul de a optimiza siguranța misiunii, rata de succes și procentul de autorizare realizabil. În 1999, cinci Engin (E) Class Minehunter echipate cu dispozitive PAP Plus ROV au fost achiziționate din Franța.

Epoca vânătorii de mine în marina turcă

În urma implementării operațiunilor de vânătoare de mine și a stabilirii conceptului de vânătoare cu platforme din clasa Engin de fabricație franceză, Marina turcă a căutat o nouă platformă care să răspundă cerințelor sale specifice, ținând cont de situația regională și de nevoile sale specifice. În conformitate cu viziunea de a deveni cea mai eficientă forță MCM din mările lumii, în anii 2000 s-au luat măsuri pentru a construi noi nave.

Integrarea vânătoarelor de mine din clasa Aydın (A) a permis îmbunătățirea atât a manevrabilității, cât și a capacității de menținere precisă a poziției, asigurându-se astfel că forțele în cauză operează acum la un nivel care îndeplinește standardele globale contemporane. Integrarea noului sistem de comandă și control, împreună cu echipamentele sonar și PAP Mk5 ROV, a dus la o îmbunătățire semnificativă a detectării, identificării și eliminării minelor. În același timp, acest progres a facilitat, de asemenea, o execuție mai eficientă și mai sigură a operațiunilor de vânătoare. Comandamentul Grupului de Mine din Turcia își continuă, de asemenea, eforturile de a-și dezvolta inventarul actual de nave folosind resurse interne. Într-un efort de a menține standardele contemporane și de a optimiza performanța operațională, Marina turcă a inițiat un proiect de construcție și echipare a unei platforme personalizate. Această inițiativă va valorifica capacitățile industriei de apărare turce pentru a înlocui navele din clasa Engin, care se apropie de sfârșitul duratei lor de viață operaționale.

Echipaj și instruire

Natura în continuă schimbare și turbulentă a mediului marin necesită personal special instruit pentru a fi alocat în acest domeniu. Pentru a îndeplini cerințele sensibile ale operațiunii MCM, al cărei element fundamental este uman, și pentru a crește rata de succes a operațiunilor, Forțele navale turce și-au modernizat și organizarea din epoca Războiului Rece. În acest domeniu, scafandrii de război de mine au început să fie instruiți în 1998 pentru a îndeplini sarcini de detectare și eliminare a vânătorilor de mine care au intrat în serviciu în acel an. Cerința inițială, îndeplinită de personalul de apărare subacvatică (SAS), a dus la pregătirea scafandrilor experți MCM începând cu anul 2000, atât datorită numărului tot mai mare de nave, cât și cerințelor emergente.

Războiul cu mine, o operațiune specializată care necesită precizie în toate aspectele, necesită personal specializat. Marina turcă a înțeles această problemă și în primii ani de tranziție la vânătorii de mine și a luat măsurile necesare. În acest scop, Comandamentul Centrului de Instruire pentru Războiul Minelor (Mayın Harbi Eğitim Merkezi / MAHEM) a fost înființat în 2002 pentru a crește nivelul de pregătire și expertiză al personalului care servește pe navele aflate sub Comandamentul Grupului de Mine în domenii precum Războiul Minelor, Apărarea Aeriană, Navigația, Marinarii, Mașinile și Controlul Avariilor.

Simulatoarele sunt, desigur, o parte indispensabilă a antrenamentului de astăzi. În acest context, forțele navale turce au înființat un simulator de navă de contramăsuri împotriva minelor (MCS) în 2006. Instalația echipată cu hardware comparabil cu cel utilizat în Centrul de Informații de Luptă și Podul Navelor din Clasa Aydın (A), oferă instruire în comandă și control, sonar, radar și PAP. Personalul de aici utilizează procedurile și metodele aplicate în operațiunile de contramăsuri împotriva minelor bazate pe scenarii realiste pentru a desfășura instruirea echipei de contramăsuri pentru mine, instruirea pentru oportunități de vânătoare de mine, instruirea operatorilor PAP și programul de stagiu XO (ofițer executiv), care implică utilizarea procedurilor și metodologiilor utilizate în operațiunile de contramăsuri ale minelor, bazate pe scenarii realiste, pentru a îmbunătăți pregătirea de luptă.

Unele dintre cursurile de formare se desfășoară în cadrul Clasei de Realitate Virtuală (VRC). În această unitate, personalul urmează instruire într-un mediu realist la un cost redus. Acest lucru se realizează prin simularea tuturor echipamentelor de pe punte pentru diferite tipuri de nave. Acest lucru permite personalului să se familiarizeze cu navele și cu trăsăturile lor caracteristice. În plus, echipajul câștigă experiență prin pregătire practică, dezvoltând capacitatea de a lua decizii cât mai realist posibil în diferite scenarii, inclusiv instantanee injectate ale situațiilor.

Unitățile simulatoare, de instruire, AUV și de date operează în cadrul Centrului de Sprijin pentru Războiul Minelor (Mayın Harbi Destek Merkezi / MHDM) pentru a permite personalului să-și îndeplinească eficient sarcinile în timp de război și pace. Comandamentul se asigură, de asemenea, că sarcini precum planificarea, coordonarea, implementarea și evaluarea instruirii sunt îndeplinite cu eficiență maximă sub auspiciile echipei de evaluare și standardizare a instruirii, care a fost înființată în 2017.

AUV și noile tehnologii

Marina, care încă păstrează multe tradiții maritime istorice turcești, urmărește îndeaproape evoluțiile tehnologice pentru a satisface cerințele epocii moderne. În contextul acestui domeniu, Comandamentul Unității Operaționale pentru Vehicule Subacvatice Autonome Ușoare (Hafif Otonom Sualtı Aracı / HOSA) a fost constituit în cadrul Comandamentului Grupului de Mine. HOSA sunt capabile să funcționeze la adâncimi cuprinse între 5 și 1.000 de metri. În consecință, sarcinile care se extind dincolo de limitele rezistenței umane pot fi îndeplinite pentru durate de misiune de 8 până la 10 ore. Sistemele au capacitatea de a efectua activități precum MCM, căutare și salvare și detectarea țintelor într-o manieră complet independentă de operator. Coordonatele zonei misiunii și planul misiunii sunt introduse în avans.

Activități auxiliare

Succesul războiului împotriva minelor depinde fundamental de trecut. Cu cât pot fi obținute mai multe date despre zona anterioară operației, cu atât devine mai ușor să detectați chiar și cele mai mici modificări. În acest domeniu, contactul cu scopul MCM, informații despre teren și misiune, adâncime, clasificarea fundului mării, structura fundului mării, îngroparea, acoperirea vegetației, condițiile subacvatice, informații actuale, date oceanografice, istoria pescuitului și traulelor, condițiile generale de teren, cabluri, conducte, linii de elevație, epave subacvatice, muniții neexplodate și alte date care afectează direct siguranța operațiunilor. Centrul de date pentru războiul minelor (Mayın Harbi Veri Merkezi / MHVM) a fost înființat în acest scop.

Conceptul de război împotriva minelor trebuie înțeles ca fiind mai mult decât un simplu tip de operațiune efectuată de vânători de mine sau de alte elemente. Cerințele operațiunii, care este de natură extrem de complexă și compozită, sunt, de asemenea, complicate în această privință. În MCM, sarcina principală este de a identifica zona operațională. Toate navele de război turcești din zonele de misiune desemnate pentru stabilirea și menținerea tabloului maritim definit (Tanımlanmıș Deniz Resmi / TDR) sunt înființate și întreținute pentru a maximiza ratele de succes și curățenie.

Concluzie

Viziunea strategică a Forțelor Navale Turce poate fi rezumată ca fiind cea mai eficientă forță pe mare în ceea ce privește războiul împotriva minelor și contramăsurile de mină. Deși acest domeniu are o istorie relativ scurtă în sensul modern, se poate spune că Marina turcă a înțeles rapid cerințele prezentului și viitorului și a făcut rapid pașii necesari în acest domeniu. Este evident că războiul minelor cuprinde nu numai utilizarea platformelor, ci și stabilirea unei infrastructuri de instruire meticulos proiectate care utilizează cele mai recente progrese tehnologice. Această infrastructură este concepută pentru a se alinia cerințelor actuale și viitoare, asigurând realizarea optimă a elementului uman, factor de o importanță capitală și pentru care nicio cheltuială nu este considerată excesivă.

Vânătorii de mine de ultimă generație, care urmează să fie construite și echipate folosind resurse interne, vor arbora steagul Marinei turce în largul mării în viitorul apropiat. Această dezvoltare va poziționa Comandamentul Grupului de Mine din Turcia ca una dintre cele mai avansate și mai puternice forțe din categoria sa la scară globală. Integrarea facilităților moderne, a infrastructurii de instruire și a personalului înalt calificat în cadrul mai larg va poziționa, fără îndoială, Marina Turciei ca una dintre cele mai eficiente marine din întreaga lume în domeniul MCM într-un interval de timp relativ scurt.

În contextul viziunii predominante, eliminarea minelor din Marea Neagră capătă o semnificație și mai mare în urma încetării ostilităților din Ucraina. Declarațiile comune ale structurii de comandă și ale factorilor de decizie politică indică faptul că această problemă poate fi rezolvată cu ușurință de Forțele Navale Turce și că nu este nevoie de sprijin din partea elementelor străine. Într-adevăr, în cadrul Nusret 2025, capacitățile și capacitățile care susțin poziția actuală au fost demonstrate pe deplin în măsura lor.

Exercițiul Nusret 2025 a demonstrat clar că această poziție hotărâtă nu este o retorică goală, ci mai degrabă că forțele navale turcești își vor spori eficiența în regiune și vor avea capacitatea de a conduce ca cea mai capabilă forță în Marea Neagră, nu numai în misiuni de luptă, ci și pe timp de pace.

Autor: Özgür Ekși

Sursa 1: aici

Sursa 2: aici

Un comentariu la „MS DAILY BRIEF – Ro”

Rusu Constantin noiembrie 10, 2024 la 9:54 am

Răspunde

NAVE DE CONTRAMĂSURI ÎMPOTRIVA MINELOR.
Articol foarte interesant și bine documentat.
Marina nostră, ce preocupări are în acest domeniu?
Credeți că achiziția a celor două nave vânătoare de mine rezolvă, integral, problema?

MS DAILY BRIEF – Ro

MS DAILY BRIEF 12 Noiembrie 2025

Cititi si articolul Forumului Securitatii Maritime

Un comentariu la „MS DAILY BRIEF – Ro”

Lasă un răspuns Anulează răspunsul