| Forumul Securității Maritime are plăcerea de a vă pune la dispoziție un produs de sinteza zilnic, sub forma unui newsletter, prin care vă prezentăm cele mai relevante evenimente și informații referitoare problematica domeniului naval, cu preponderență cele legate de securitatea maritima dar și alte domenii conexe. Acesta dorește să prezinte o evaluare clară și concisă a celor mai recente și relevante știri despre spațiul menționat, cu trimiteri la sursele de informare. Sperăm că acest newsletter se va dovedi a fi o sursă utilă pentru dumneavoastră, oferind o perspectivă cuprinzătoare despre contextul complicat al domeniului, atât pentru specialiști, cât și pentru oricine este interesat de dinamica evenimentelor din domeniu securității navale. |
Discursul ISTORIC și EMOȚIONANT al lui MARCO RUBIO la MUNCHEN, care a emoționat pe toată lumea
MS Daily brief – 16 Februarie 2026
- MS DAILY BRIEF – Ro
- 2026 – Conferința de Securitate de la München va fi fără așteptări?
- Implementarea dronelor navale în Fortele Navale Romane – o necesitate
- Punctul mort multi‑domeniu în contextul României și al Mării Negre
- Cooperare militară integrată pentru protecția platformelor energetice offshore din Marea Neagră
- ARSENALUL MARINEI- Expunere de Motive
- Flota Fantomă și provocările de securitate din mediul maritim
Contents
Noutăți din Ucraina | Vești minunate! Forțele ruse au fost respinse în direcția sudică. 1
Șeful politicii externe a UE critică „moda de a critica Europa” din partea SUA.. 1
Ce urmează pentru Groenlanda și Ucraina? Întrebări după conferința de securitate de la München 5
Șefii militari britanici și germani insistă asupra argumentelor „morale” în favoarea reînarmării 7
Numărul victimelor civile ucrainene a crescut cu 26% în 2025, spun cercetătorii 10
SUA lansează atacuri aeriene asupra a zeci de ținte ale Statului Islamic în Siria. 14
Kim Jong-un dezvăluie locuințele pentru familiile nord-coreenilor uciși în războiul din Ucraina 18
China speră la un An Nou lunar excepțional, odată cu începerea celei mai mari migrații din lume 19
Pentru o Europă a celor șase: marea ajustare. 24
Ţările NATO şi-au unit forţele pentru securitatea navală în Marea Baltică. 38
Aselsan: Testele sonobuoy-urilor aselBUOY de la UAV sunt iminente. 38
Grecia achiziționează CAMCOPTER S-100 UAS pentru fregatele HN cu ID.. 41
Bayraktar TB3 efectuează o lovitură navală la Steadfast Dart 2026. 44
Deputații au avertizat că Rusia are un avans mare în războiul subacvatic. 50
Marea Britanie ar trebui să aibă mai multe submarine, au declarat deputații 51
Cea mai mare flotă de drone din lume desfășurată pentru a descuraja Rusia. 53
Nava de război americană intră în coliziune cu o navă de aprovizionare. 56
Forțele de apărare au lovit o barcă de transport și debarcare rusească în Crimeea. 66
Știri de ultimă oră: Iranul se confruntă cu un scenariu de război – SUA continuă ofensiva; negocierile de la Geneva încep sub focul criticilor | TBN Israel
Noutăți din Ucraina | Vești minunate! Forțele ruse au fost respinse în direcția sudică
Șeful politicii externe a UE critică „moda de a critica Europa” din partea SUA
Kaja Kallas afirmă că alte țări „ne admiră” și respinge ideea că Europa se confruntă cu „dispariția civilizației”
Patrick Wintour în München
Duminică, 15 februarie 2026, ora 17:23 CET
Șefa politicii externe a UE a negat afirmațiile SUA potrivit cărora Europa se confruntă cu o ștergere civilizațională, respingând ceea ce ea a condamnat ca fiind „criticarea la modă a Europei” de către Washington.
Kaja Kallas a mai spus că SUA descoperă că nu poate soluționa războiul din Ucraina fără implicarea și consimțământul Europei.
Declarațiile sale au încheiat o conferință dificilă de trei zile la München, la care au participat lideri mondiali și oficiali din domeniul securității și în cadrul căreia au dominat discuțiile despre sănătatea alianței transatlantice, un pilon european mai puternic în cadrul NATO și negocierile de pace din Ucraina.
În discursul său de sâmbătă, secretarul de stat american, Marco Rubio, a adoptat un ton mai diplomatic, dar a transmis un mesaj ferm că Washingtonul va colabora cu Europa numai dacă aceasta se va adapta pentru a accepta leadershipul SUA în ceea ce privește migrația în masă, comerțul liber și creșterea cheltuielilor europene pentru apărare.
„O ofertă condiționată de cooperare cu Europa”: Patrick Wintour despre discursul lui Marco Rubio
Kallas, vorbind în ultima zi a conferinței, a sugerat că unele dintre remarci lui Rubio erau adresate publicului intern.
„Euro-bashing” era acum „foarte la modă”, în ciuda tuturor „lucrurilor bune pe care Europa le are de oferit”, a spus Kallas.
„Când călătoresc în jurul lumii, văd țări care ne admiră pentru că reprezentăm valori care sunt încă foarte apreciate.
„Contrar a ceea ce ar putea spune unii, Europa decadentă și trează nu se confruntă cu dispariția civilizației. De fapt, oamenii încă vor să se alăture clubului nostru, și nu doar europenii. În Canada, mi s-a spus că peste 40 % dintre canadieni sunt interesați să adere la UE.”
Ea a contestat criticile SUA privind libertatea presei în Europa, subliniind că propria sa țară, Estonia, ocupă locul al doilea în clasamentul mondial al libertății presei, iar SUA locul 58. Având în vedere bilanțul UE în materie de drepturi ale omului, a spus ea, a considerat că unele dintre critici sunt foarte greu de acceptat.
„Noi promovăm progresul umanității, încercăm să apărăm drepturile omului și toate acestea, ceea ce, de fapt, aduce și prosperitate oamenilor. De aceea mi-e foarte greu să cred aceste acuzații.”
Kallas, o adversară ferventă a Rusiei, s-a ciocnit în repetate rânduri cu administrația Trump. Ea a spus că nu crede că UE este pregătită să ofere Ucrainei o dată pentru aderare, sugerând că aderarea încă din 2027 este nerealistă.
Cu o zi înainte, Rubio a făcut o ofertă emoționantă, dar extrem de condiționată, pentru un nou parteneriat, insistând că cele două continente aparțin unul altuia și descriind America ca „un copil al Europei”.
Într-un discurs mult așteptat, el a spus că SUA intenționează să construiască o nouă ordine mondială, adăugând: „Deși suntem pregătiți, dacă este necesar, să facem acest lucru singuri, preferăm și sperăm să facem acest lucru împreună cu voi, prietenii noștri de aici, din Europa.”
Recunoscând că americanii pot părea puțin direcți și insistenți, el a spus că acest lucru se datorează doar faptului că SUA sunt profund preocupate de soarta Europei și știu că destinele lor sunt interconectate.
Rubio s-a deplasat la Bratislava, în Slovacia, după conferință, unde a evitat să răspundă la întrebarea de ce agențiile de informații americane nu au fost implicate în raportul întocmit de cinci agenții de informații europene, inclusiv cea britanică, care a constatat că liderul opoziției ruse Alexei Navalny a fost otrăvit. Agențiile au concluzionat că acesta a fost otrăvit cu o toxină derivată din broaște-săgeată din America de Sud și au acuzat statul rus de a fi responsabil.
Când a fost întrebat de ce SUA nu s-au alăturat declarației, Rubio a spus că aceasta a fost o inițiativă a agențiilor. „Acele țări au ajuns la această concluzie. Ele au coordonat acest lucru. Noi am ales – ceea ce nu înseamnă că nu suntem de acord cu rezultatul. Pur și simplu, nu a fost inițiativa noastră. Uneori, țările acționează pe baza informațiilor pe care le-au adunat”, a spus Rubio.
Keir Starmer a declarat sâmbătă că cooperarea dintre Marea Britanie și SUA în domeniul informațiilor este mai strânsă ca niciodată.
Marea Britanie ia în considerare noi sancțiuni împotriva Rusiei după descoperirea toxinei de broască în cazul Navalny
Yvette Cooper afirmă că acuzațiile împotriva Kremlinului sunt „extrem de grave”, în timp ce Rusia respinge „slăbiciunea” occidentală
Duminică, 15 februarie 2026, ora 17:52 CET
Marea Britanie ia în considerare noi sancțiuni împotriva Moscovei după ce a dat vina pe Kremlin pentru otrăvirea liderului opoziției ruse Alexei Navalny, a sugerat Yvette Cooper.
Ministerul de Externe și patru dintre aliații Marii Britanii – Suedia, Franța, Germania și Țările de Jos – au anunțat sâmbătă că au stabilit că moartea lui Navalny a fost cel mai probabil rezultatul otrăvirii cu toxina unei broaște, aranjată de statul rus.
Ambasada Rusiei la Londra a negat implicarea Moscovei în moartea lui Navalny, survenită acum doi ani într-o colonie penală din Siberia, și a descris anunțul ca ilustrând „slăbiciunea fabulistilor occidentali”.
Într-o mustrare în cadrul emisiunii Sunday With Laura Kuenssberg de la BBC, Cooper, ministrul de externe, a declarat că acuzația împotriva Rusiei este „extrem de gravă” și este rezultatul a doi ani de colectare de dovezi.
Ea a spus: „Numai regimul rus avea mijloacele, motivul și oportunitatea de a administra această otravă în timp ce el se afla într-o închisoare rusă”.
Analiza probelor prelevate din corpul lui Navalny a relevat prezența unei toxine numite epibatidină, care este produsă de broaștele săgeată din America de Sud. Marea Britanie și aliații săi au afirmat că Navalny nu ar fi putut ingera otrava accidental, deoarece aceasta nu se găsește în Rusia și este produsă, în general, numai de broaștele sălbatice.
Cele cinci țări europene au raportat Kremlinul la Organizația pentru Interzicerea Armelor Chimice, după ce au acuzat Moscova de încălcarea convențiilor sale.
Cooper a declarat că incidentul a arătat că „dividendul păcii din timpul războiului rece, în care cu toții am crezut și pe care l-am sperat, a dispărut și trebuie să fim pregătiți pentru continuarea agresiunii rusești împotriva Europei”.
Ea a sugerat că ar putea urma și alte sancțiuni. „Continuăm să analizăm acțiuni coordonate, inclusiv intensificarea sancțiunilor împotriva regimului rus. După cum știți, am urmărit acest lucru ca parte a răspunsului nostru la invazia brutală a Ucrainei, unde ne apropiem și de a patra aniversare a acelei invazii.
„Credem că parteneriatele pe care le construim în străinătate ne fac mai puternici acasă. Acționând alături de aliații noștri europeni, alături de aliații din întreaga lume, menținem presiunea asupra regimului rus.”
Menționând că guvernul va continua să ofere sprijin militar Ucrainei și va rămâne vigilent față de alte amenințări hibride, Cooper a adăugat: „Un alt lucru pe care aș dori să-l menționez, în special în legătură cu Alexei Navalny, este că una dintre afirmațiile sale a fost „spuneți adevărul, răspândiți adevărul”, deoarece acesta este cea mai periculoasă armă dintre toate.”
Secretarul de stat al SUA, Marco Rubio, a declarat duminică că Washingtonul nu are niciun motiv să pună la îndoială concluziile „tulburătoare” ale celor cinci aliați europeni.
„Suntem, evident, la curent cu raportul. Este un raport tulburător. Suntem la curent cu cazul domnului Navalny și, cu siguranță… nu avem niciun motiv să îl punem la îndoială”, a declarat Rubio reporterilor la o conferință de presă la Bratislava, în timpul unei vizite în Slovacia.
Când a fost întrebat de ce SUA nu s-au alăturat celor cinci țări în emiterea unei declarații cu privire la concluziile lor, Rubio a spus că aceasta a fost o inițiativă a lor. „Aceste țări au ajuns la această concluzie. Ele au coordonat acest lucru. [Asta] nu înseamnă că nu suntem de acord cu rezultatul. Pur și simplu, nu a fost inițiativa noastră. Uneori, țările acționează pe baza informațiilor pe care le-au adunat.”
El a adăugat: „Nu contestăm și nu ne certăm cu aceste țări în legătură cu acest lucru. Dar a fost raportul lor și ele l-au făcut public.”
Ministrul de externe din umbră al Regatului Unit, Priti Patel, a avertizat cu privire la o „axă a autoritarismului” formată din Rusia, China, Coreea de Nord și Iran, cu care se confruntă Regatul Unit și alte națiuni occidentale.
Vorbind în cadrul emisiunii Sunday Morning With Trevor Phillips de la Sky News, înainte de a ține un discurs la Conferința de securitate de la München, conservatorul de rang înalt a spus că SUA rămân un „aliat natural” și un partener pentru puterile europene.
O declarație a ambasadei ruse la Londra a negat orice implicare în moartea lui Navalny. Aceasta spunea: „Nu există niciun motiv să credem astfel de „concluzii” ale „experților” occidentali. La fel ca în cazul Skripal, există acuzații stridente, isterie mediatică, zero dovezi și o serie de întrebări pe care acuzatorii preferă să le ignore. Deci, ce a fost în final – otravă derivată din pielea unei broaște sud-americane sau novichok?
„Ne-am obișnuit cu slăbiciunea fabulistilor occidentali. Trebuie să ne întrebăm ce fel de persoană ar crede aceste prostii despre o broască. Totuși, ceea ce șochează cu adevărat este metoda preferată acum de politicienii occidentali – necro-propaganda. Aceasta nu este o căutare a dreptății, ci o batjocură la adresa morților. Chiar și după moartea cetățeanului rus, Londra și capitalele europene nu-i permit să se odihnească în pace – un fapt care spune multe despre cei care au instigat această campanie.”
Ce urmează pentru Groenlanda și Ucraina? Întrebări după conferința de securitate de la München
Întâlnirea liderilor mondiali în Germania s-a încheiat pentru încă un an, dar multe dintre probleme rămân nerezolvate
Luni, 16 februarie 2026, 02:22 CET
Conferința de securitate de la München este de zeci de ani un forum care face știri – un loc în care liderii mondiali se întâlnesc cu alți politicieni, precum și cu jurnaliști și grupuri ale societății civile, pentru a discuta cele mai importante probleme cu care se confruntă planeta.
În ultimii ani, a fost locul unor discursuri cutremurătoare care au redefinit forma politicii globale. De la o dispută publică între aliații NATO cu privire la Irak în 2003, la discursul lui Vladimir Putin din 2007 care a marcat începutul unui nou război rece, până la atacul virulent al lui JD Vance la adresa națiunilor europene în 2025, fiecare moment a avut un impact care a răsunat mult după încheierea weekendului.
Pe măsură ce lucrurile se liniștesc după evenimentul din acest an, iată câteva întrebări care au apărut în urma conferinței:
Va „trezi” Europa la o lume în schimbare?
După ce liderii europeni au rămas uimiți de atacul vicepreședintelui SUA asupra valorilor lor în 2025, mulți au venit la conferința din acest an cu un sentiment de urgență. În zilele premergătoare reuniunii, președintele francez, Emmanuel Macron, a declarat că „acesta trebuie să fie momentul trezirii. Este timpul ca Europa să se trezească”.
Macron și cancelarul german, Friedrich Merz, au ținut discursuri la conferință în care au încercat să traseze o nouă cale independentă pentru puterile europene, străduindu-se în același timp să mențină alianța cu Washingtonul. Ambii lideri au anunțat că au început discuții privind o forță nucleară europeană de descurajare.
Sâmbătă, prim-ministrul britanic, Keir Starmer, a pledat pentru o relație de apărare mai strânsă cu Europa, afirmând că țara sa „nu mai este Marea Britanie din anii Brexitului”.
După ce a numit Europa un „gigant adormit”, Starmer a subliniat că o relație de apărare mai strânsă între Marea Britanie și UE nu implică o slăbire a relației dintre Marea Britanie și SUA sau a NATO.
Pot SUA și Europa să rămână unite?
Secretarul de stat american, Marco Rubio, a adoptat un ton mai conciliant decât cel al lui Vance în 2025, când a urcat pe scenă sâmbătă.
„[SUA sunt] profund legate de Europa, iar viitorul nostru a fost întotdeauna legat și va continua să fie”, a spus el.
Subliniind modul în care SUA sub Trump intenționa să construiască o nouă ordine mondială, Rubio a spus: „Suntem pregătiți, dacă este necesar, să facem acest lucru singuri, [dar] preferăm și sperăm să facem acest lucru împreună cu voi, prietenii noștri din Europa”.
El a ținut discursul la o zi după ce un sondaj YouGov a arătat că, printre cele șase mari țări europene, favorabilitatea față de SUA era la cel mai scăzut nivel de când a început monitorizarea, acum zece ani.
„S-a creat o prăpastie între Europa și Statele Unite”, a spus Merz în discursul său de vineri.
„Războiul cultural al mișcării Maga nu este al nostru. Libertatea de exprimare se oprește aici, la noi, atunci când discursul respectiv contravine demnității umane și constituției. Nu credem în tarife și protecționism, ci în comerțul liber”, a spus cancelarul german, stârnind aplauze.
Șefa politicii externe a UE, Kaja Kallas, a condamnat „moda de a critica Europa” de către SUA, spunând: „Când călătoresc în jurul lumii, văd țări care ne admiră pentru că reprezentăm valori care sunt încă foarte apreciate”.
Oferta de a se alătura noii ere a lui Trump este întâmpinată cu un sentiment crescând de fermitate europeană.
Citește mai mult
Trump mai vrea Groenlanda?
Prim-ministrul danez, Mette Frederiksen, și omologul său din Groenlanda, Jens-Frederik Nielsen, au avut o întâlnire de 15 minute cu Rubio în marja conferinței de vineri, pe care Frederiksen a descris-o ca fiind „constructivă”.
Cu o zi mai târziu, însă, ea a declarat într-o discuție panel despre securitatea Arcticii că crede că Trump încă dorește să dețină Groenlanda, în ciuda retragerea recentelor sale amenințări de a o cuceri cu forța.
„Toată lumea ne întreabă dacă credem că s-a terminat. Ei bine, nu, nu credem că s-a terminat”, a spus Frederiksen.
A fost înființat un grup de lucru SUA-Danemarca-Groenlanda pentru a discuta preocupările Washingtonului în materie de securitate în Arctica, dar Frederiksen și Nielsen au profitat de apariția lor de sâmbătă pentru a afirma că presiunea asupra populației insulei a fost „inacceptabilă”.
Este pacea în Ucraina mai aproape?
Rubio a lipsit vineri de la o întâlnire cu liderii europeni axată pe Ucraina și a vorbit puțin în discursul său despre conflictul cu Rusia. Cu toate acestea, a găsit timp să se întâlnească cu Volodymyr Zelenskyy în marja conferinței.
Statele Unite urmează să găzduiască marți o întâlnire trilaterală între cele două părți beligerante, dar în discursul său de la conferință, Zelenskyy a afirmat că Ucraina face „totul” pentru a pune capăt războiului, insistând că singura modalitate de a ajunge la un acord este prin garanții de securitate viabile.
„Americanii revin adesea la tema concesiilor, iar prea des aceste concesii sunt discutate doar în contextul Ucrainei”, a afirmat el.
El a afirmat că Kievul are nevoie de garanții de securitate pentru o perioadă de minimum 20 de ani din partea SUA înainte de a putea semna un acord de pace cu demnitate și a solicitat, de asemenea, stabilirea unei date clare pentru aderarea Ucrainei la UE.
Care sunt viitorii candidați democrați?
De-a lungul anilor, Conferința de securitate de la München a devenit o platformă pentru viitorii candidați la președinție și o șansă pentru aceștia de a-și consolida credibilitatea în domeniul politicii externe.
Anul acesta, democrați proeminenți au venit la München cu mesajul că liderii europeni trebuie să se opună lui Trump. Guvernatorul Californiei, Gavin Newsom, senatorul din Arizona, Ruben Gallego, și guvernatorul Michiganului, Gretchen Whitmer, au fost prezenți, dar cea care a primit cea mai mare atenție a fost congresmana din New York, Alexandria Ocasio-Cortez, existând speculații că prezența ei ar putea indica o posibilă candidatură la Casa Albă în 2028.
Prezentând ceea ce ea a numit o „viziune alternativă” pentru o politică externă americană de stânga, Ocasio-Cortez l-a acuzat pe Trump că distruge alianța transatlantică și că încearcă să introducă o „eră a autoritarismului”.
Când a fost întrebată dacă următorul candidat la președinție al Partidului Democrat ar trebui să reconsidere ajutorul militar acordat de țară Israelului, Ocasio-Cortez a răspuns că „ideea unui ajutor complet necondiționat, indiferent de acțiunile întreprinse, nu are sens”.
,,, https://www.theguardian.com/world/2026/feb/16/munich-security-conference-greenland-ukraine
Șefii militari britanici și germani insistă asupra argumentelor „morale” în favoarea reînarmării
Liderii din domeniul apărării scriu un apel comun în care îndeamnă publicul să se pregătească pentru războiul cu Rusia și pentru costurile rezultate
Ben Quinn Corespondent politic
Duminică, 15 februarie 2026, ora 19:02 CET
Cei mai înalți lideri militari din Marea Britanie și Germania au lansat un apel comun fără precedent către public, îndemnându-l să accepte argumentele „morale” în favoarea reînarmării și să se pregătească pentru amenințarea unui război cu Rusia.
Cei doi au declarat că fac acest apel nu doar în calitate de lideri militari ai celor două țări cu cele mai mari cheltuieli militare din Europa, ci „ca voci ale unei Europă care trebuie să înfrunte acum adevăruri incomode despre securitatea sa”.
Mareleșalul Richard Knighton, șeful statului major al apărării din Marea Britanie, și generalul Carsten Breuer, șeful apărării din Germania, au declarat că poziția militară a Rusiei „s-a deplasat decisiv spre vest” și că este necesară o „schimbare radicală” în domeniul apărării și securității Europei.
Într-un articol comun publicat în The Guardian și în ziarul german Die Welt, în urma Conferinței de securitate de la München, soldații au declarat că au datoria „de a explica ce este în joc, astfel încât publicul să poată înțelege de ce Marea Britanie și Germania s-au angajat să realizeze cele mai mari creșteri susținute ale cheltuielilor de apărare de la sfârșitul războiului rece”.
„Există o dimensiune morală a acestui efort. Reînarmarea nu înseamnă belicism; este acțiunea responsabilă a națiunilor hotărâte să-și protejeze poporul și să păstreze pacea”, scriu ei.
Există o reticență semnificativă în rândul alegătorilor din Marea Britanie și Germania de a accepta dificultăți economice în schimbul reînarmării, chiar dacă majoritatea din ambele țări consideră că izbucnirea unui al treilea război mondial este mai probabilă decât improbabilă în următorii cinci ani.
În Marea Britanie, un sondaj realizat luna aceasta de YouGov a arătat că o minoritate este în favoarea creșterii impozitelor (25%) sau a reducerii cheltuielilor (24%) pentru a finanța cheltuieli mai mari pentru forțele armate – inclusiv cei care spun că este foarte important să se crească puterea militară a Regatului Unit.
Alegătorii germani și francezi sunt, de asemenea, mai puțin dispuși decât anul trecut să sprijine creșterea bugetelor de apărare dacă aceasta ar însemna un compromis cu alte investiții, potrivit unui sondaj realizat pentru Politico luna aceasta.
Prim-ministrul britanic, Keir Starmer, a declarat la sfârșitul săptămânii că există o nevoie urgentă ca Marea Britanie să aibă o relație de apărare mai strânsă cu Europa, care să acopere achizițiile și producția, astfel încât Marea Britanie să se afle în centrul unui sistem european de apărare mai puternic.
În cadrul unei vizite la Conferința de securitate de la München, el a declarat audienței: „Nu mai suntem Marea Britanie din anii Brexitului”, argumentând că amenințarea pe termen lung reprezentată de Rusia și necesitatea ca Europa să-și asume o responsabilitate mai mare pentru propria apărare impun Regatului Unit să se integreze mai strâns în achizițiile de apărare cu aliații europeni.
Europa era, a spus el, „un gigant adormit”, dar planificarea industrială și achizițiile erau fragmentate.
Knighton și Breuer scriu: „Dacă Rusia percepe Europa ca fiind slabă sau divizată, ar putea fi încurajată să-și extindă agresiunea dincolo de Ucraina. Istoria ne învață că descurajarea eșuează atunci când adversarii simt dezbinare și slăbiciune. Știm că agresiunea și intențiile Rusiei se extind dincolo de Ucraina”.
Reluând limbajul folosit de personalitățile guvernamentale din Marea Britanie, Germania și alte state europene, Knighton și Breuer au afirmat că complexitatea amenințărilor impune „o discuție sinceră la nivel continental cu publicul nostru, în care să se explice că apărarea nu poate fi apanajul exclusiv al personalului militar”.
Ei au solicitat o „apărare a întregii societăți”, cu infrastructură rezilientă, cercetare și dezvoltare în domeniul tehnologiei din sectorul privat și instituții naționale pregătite să funcționeze în condiții de amenințări crescânde.
Marea Britanie și Germania s-au angajat să aprofundeze cooperarea în domeniul securității și apărării și au semnat ceea ce a devenit cunoscut sub numele de acordul Trinity House în 2024.
Guvernul german este sub presiune să-și îndeplinească promisiunea de a relansa creșterea economică după o recesiune prelungită și de a crește cheltuielile pentru apărare, pe fondul îngrijorărilor legate de agresiunea Rusiei.
Germania staționează permanent o brigadă de luptă de 4.000-5.000 de soldați pe flancul estic al NATO și și-a modificat constituția pentru a pune la dispoziție fonduri practic nelimitate pentru apărare.
De asemenea, a început achiziționarea a câteva mii de vehicule blindate, alături de o extindere a capacității industriale.
Marea Britanie construiește până la șase fabrici de muniții, care au ca scop generarea a ceea ce Ministerul Apărării descrie ca o capacitate „permanentă” de a menține stocurile de muniții.
Dezbaterea privind securitatea europeană – la aproape patru ani de la invazia pe scară largă a Ucrainei de către Vladimir Putin și pe fondul unei ambiguități crescânde în ceea ce privește amploarea sprijinului acordat de SUA NATO după revenirea lui Donald Trump la Casa Albă – are loc în contextul în care guvernele din Germania și Marea Britanie încearcă să reechilibreze cheltuielile după o perioadă în care au investit un presupus „dividend al păcii” în serviciile publice.
Liderii NATO, la summitul de anul trecut de la Haga, s-au angajat să cheltuiască 5% din PIB pentru apărare și securitate până în 2035.
O astfel de măsură ar extinde economia britanică pe termen scurt, conform cercetărilor, dar există încă opoziție din partea aripii stângi a Partidului Laburist față de creșterea cheltuielilor pentru apărare în detrimentul cheltuielilor pentru sănătate și reducerea sărăciei. Această dezbatere este și mai polarizată în Germania, cu opoziție față de creșterea cheltuielilor pentru apărare din partea stângii și, într-o oarecare măsură, din partea partidului de extremă dreapta Alternative für Deutschland.
Vorbind în ziua de deschidere a conferinței de la München, cancelarul german Friedrich Merz a subliniat amenințarea pe care Rusia o reprezintă pentru Europa, avertizând că „libertatea nu mai poate fi considerată un lucru de la sine înțeles”.
„Trebuie să înțelegem că, în era marilor puteri, libertatea noastră nu mai este un dat. Ea este în joc. Va trebui să dăm dovadă de fermitate și determinare pentru a ne afirma această libertate”, a spus el.
Merz a dezvăluit, de asemenea, că a purtat discuții preliminare cu președintele francez, Emmanuel Macron, cu privire la posibilitatea aderării la umbrela nucleară a Franței, subliniind apelul său către Europa de a dezvolta o strategie de securitate autonomă mai puternică.
Numărul victimelor civile ucrainene a crescut cu 26% în 2025, spun cercetătorii
Exclusiv: Cifrele reflectă intensificarea atacurilor militare ruse asupra orașelor și infrastructurii
Dan Sabbagh Redactor pentru apărare și securitate
Luni, 16 februarie 2026, ora 07:00 CET
Numărul victimelor civile din Ucraina cauzate de bombardamente a crescut cu 26% în 2025, reflectând intensificarea atacurilor rusești asupra orașelor și infrastructurii din țară, potrivit unui grup global de monitorizare a conflictelor.
Action on Armed Violence (AOAV) a declarat că, potrivit rapoartelor în limba engleză, 2.248 de civili au fost uciși și 12.493 răniți în urma violențelor explozive din Ucraina, numărul victimelor unui incident crescând semnificativ.
În medie, 4,8 civili au fost uciși sau răniți în fiecare atac, cu 33% mai mult decât în 2024, cel mai grav atac având loc la Dnipro, pe 24 iunie. Rachete rusești au lovit un tren de pasageri, apartamente și școli, ucigând 21 de persoane și rănind 314, dintre care 38 de copii.
Iain Overton, director executiv al AOAV, a declarat că cifrele arată că „Ucraina se încadrează într-un colaps mai larg al reținerii, care este acum vizibil în mai multe războaie”, iar respectarea distincției de proporționalitate în război „s-a rupt”.
Țintirea deliberată a civililor sau a infrastructurii civile într-un mod excesiv pentru a obține un avantaj militar direct este o crimă de război, dar experții au afirmat că principiul proporționalității se află la un punct de ruptură în mai multe conflicte, inclusiv în Gaza, Sudan și Congo, precum și în Ucraina.
„Am asistat la această erodare de-a lungul anilor, de la Homs la Alep, la Mariupol și până la Gaza. Ceea ce pare diferit acum este sentimentul că nu mai există o ordine internațională funcțională, bazată pe norme, capabilă să îi tragă la răspundere pe cei responsabili”, a susținut Overton.
Atacurile cu rachete și drone au avut loc aproape în fiecare noapte în toată Ucraina în 2025 și au continuat în 2026, lăsând milioane de oameni cu acces limitat sau fără acces la electricitate, încălzire și apă. Un total de 805 drone și 13 rachete au vizat Ucraina în noaptea de 9 septembrie, cel mai mare raid aerian înregistrat în timpul războiului.
AOAV monitorizează numărul victimelor civile pe baza rapoartelor în limba engleză privind incidentele de violență explozivă la nivel global. Deși măsurarea este consecventă, ea subestimează numărul real de civili uciși și răniți, în parte deoarece relatările mass-media într-o singură limbă sunt inevitabil incomplete.
La nivel global, numărul victimelor civile a scăzut cu 26% față de cel mai ridicat nivel din ultimii 10 ani înregistrat de grupul de monitorizare în 2024, în mare parte datorită încetării focului din octombrie în Gaza, care anterior era cel mai mortal și periculos conflict pentru civili. Numărul victimelor civile înregistrate de AOAV a fost de 14.024 în Gaza în 2025, cu 40% mai mic decât în anul precedent.
La sfârșitul lunii trecute, armata israeliană a indicat că acceptă faptul că numărul victimelor înregistrat de autoritățile din Gaza este în mare măsură corect. Un oficial din domeniul securității a recunoscut că 70.000 de palestinieni au fost uciși din octombrie 2023, în conformitate cu ultimele date ale Ministerului Sănătății din Gaza, care indică un total de 72.061 de morți și 171.715 de răniți.
În cursul anului 2025, Ministerul Sănătății a înregistrat 25.718 palestinieni uciși și 62.854 răniți, ceea ce demonstrează că rapoartele presei de limbă engleză monitorizate reprezintă o subestimare a realității de pe teren.
Potrivit AOAV, în cursul anului 2025 au fost înregistrate 45.358 de victime civile în întreaga lume, în scădere față de 61.353 în anul precedent. Aceste cifre includ 17.589 de civili uciși și 27.769 răniți în urma violențelor cu explozivi de toate tipurile.
Țara responsabilă pentru cele mai multe victime ucise și rănite în urma violențelor cu explozivi a fost Israelul, cu o ușoară diferență față de Rusia.
Implicarea Israelului în multiple conflicte în 2025 a însemnat că acesta a fost înregistrat ca fiind responsabil pentru 35% din totalul victimelor raportate, față de 32% pentru Rusia. Războaiele din Sudan și Myanmar au fost următoarele cele mai mortale, cu un număr total de victime înregistrate de 5.438 și, respectiv, 3.178.
„În Ucraina, Myanmar, Gaza și Sudan, mesajul este același”, a spus Overton. „Când impunitatea devine normală, crimele de război încetează să mai fie excepții șocante și încep să semene cu o metodă de război.”
Informare privind războiul din Ucraina: Atacul cu drone asupra portului rus provoacă incendii înaintea noilor negocieri de pace
Facilitățile din portul Taman au fost avariate, iar alimentarea cu energie electrică și apă a fost întreruptă în Odesa, în contextul începerii unei noi runde de negocieri trilaterale marți. Ce știm în ziua 1.454
Personalul Guardian și agenții
Luni, 16 februarie 2026, ora 02:50 CET
Un atac cu drone ucrainene a provocat incendii într-unul dintre porturile rusești de la Marea Neagră, au declarat duminică oficialii, înaintea noilor negocieri menite să pună capăt războiului. Două persoane au fost rănite în atacul asupra portului Taman din regiunea Krasnodar, care a avariat un rezervor de stocare a petrolului, un depozit și terminale, potrivit guvernatorului regional Veniamin Kondratyev. Între timp, resturile căzute de la dronele rusești au avariat infrastructura civilă și de transport din regiunea Odesa din Ucraina, au declarat oficialii, întrerupând alimentarea cu energie electrică și apă. Atacurile au avut loc înaintea unei noi runde de negocieri mediate de SUA între reprezentanții Rusiei și Ucrainei, marți și miercuri, la Geneva, cu câteva zile înainte de a patra aniversare a invaziei rusești în Ucraina, pe 24 februarie.
Ucraina a convenit cu aliații europeni asupra unor „pachete specifice” de sprijin energetic și militar pentru Kiev până la 24 februarie, a declarat duminică președintele Volodymyr Zelenskyy. El a declarat anterior, după o reuniune a așa-numitului Format Berlin, la care au participat aproximativ doisprezece lideri europeni la München, că speră să primească un nou sprijin, inclusiv rachete de apărare aeriană. „Sunt recunoscător partenerilor noștri pentru disponibilitatea lor de a ajuta și contăm pe livrarea promptă a tuturor livrărilor”, a spus Zelenskyy, adăugând că Rusia a lansat aproximativ 1.300 de drone de atac, 1.200 de bombe aeriene ghidate și zeci de rachete balistice asupra Ucrainei numai în ultima săptămână.
Șefa politicii externe a Uniunii Europene, Kaja Kallas, a declarat că Rusia speră să câștige pe cale diplomatică ceea ce nu a reușit să obțină pe câmpul de luptă și mizează pe SUA pentru a obține concesii la masa negocierilor. Dar Kallas a declarat duminică, la Conferința de securitate de la München, din Germania, că cererile cheie ale Rusiei – inclusiv ridicarea sancțiunilor și deblocarea activelor – sunt decizii care țin de Europa. „Dacă vrem o pace durabilă, atunci avem nevoie de concesii și din partea Rusiei.”
Zelenskyy a sugerat la conferința de la München că există încă întrebări cu privire la garanțiile de securitate viitoare pentru țara sa. El a pus sub semnul întrebării și modul în care conceptul de zonă de liber schimb – propus de SUA – ar funcționa în regiunea Donbas, pe care Rusia insistă că Kievul trebuie să o cedeze pentru pace. El a declarat la conferință că americanii doresc pace cât mai repede posibil și că echipa SUA dorește să semneze toate acordurile privind Ucraina în același timp, în timp ce Ucraina dorește ca mai întâi să se semneze garanțiile pentru securitatea viitoare a țării.
Rusia nu va pune capăt militarizării economiei sale după încetarea luptelor în Ucraina, a declarat șeful agenției de informații din Letonia. „Agresivitatea potențială a Rusiei după încetarea războiului din Ucraina va depinde de mulți factori: modul în care se va încheia războiul, dacă va fi înghețat sau nu și dacă sancțiunile vor rămâne în vigoare”, a declarat Egils Zviedris, directorul serviciului de informații leton SAB, pentru Agence France-Presse, în marja conferinței de la München, care s-a încheiat duminică. El a afirmat că ridicarea sancțiunilor actuale „ar permite Rusiei să-și dezvolte capacitățile militare” mai rapid.
Prim-ministrul slovac Robert Fico a acuzat Ucraina că întârzie repornirea conductei care transportă petrol rusesc către Europa de Est prin Ucraina, pentru a exercita presiuni asupra Ungariei să renunțe la opoziția față de viitoarea aderare a Ucrainei la Uniunea Europeană. „Avem informații că [conducta] ar fi trebuit să fie reparată”, a declarat el după întâlnirea cu secretarul de stat american Marco Rubio, duminică, la Bratislava.Șeful armatei ruse, Valery Gerasimov, a vizitat trupele Moscovei în Ucraina și a declarat că forțele Kremlinului au capturat o duzină de sate din est în februarie, a declarat ministerul apărării. Afirmațiile nu au putut fi verificate în mod independent.
SUA abordează un al doilea petrolier în Oceanul Indian după ce acesta a fugit de raidul venezuelean
Pentagonul a urmărit nava Veronica III, sancționată, din Marea Caraibelor după ce aceasta a părăsit Venezuela în ziua în care Maduro a fost capturat
Associated Press
Duminică, 15 februarie 2026, ora 17:30 CET
Forțele militare americane au abordat un alt petrolier sancționat în Oceanul Indian după ce au urmărit nava din Marea Caraibelor, în efortul de a viza petrolul ilegal legat de Venezuela, a declarat duminică Pentagonul.
Venezuela s-a confruntat cu sancțiuni americane asupra petrolului său timp de mai mulți ani, bazându-se pe o flotă fantomă de petroliere cu pavilion fals pentru a introduce ilegal țiței în lanțurile de aprovizionare globale. Donald Trump a ordonat carantina petrolierelor sancționate în decembrie pentru a exercita presiune asupra președintelui Nicolás Maduro, înainte ca acesta să fie arestat în ianuarie în timpul unei operațiuni militare americane.
Mai multe petroliere au fugit de pe coasta Venezuelei după raid, inclusiv nava care a fost abordată în Oceanul Indian în timpul nopții. Departamentul Apărării a declarat într-o postare pe X că forțele americane au abordat nava Veronica III, efectuând „un drept de vizită, interdicție maritimă și abordare”.
Pentagonul a declarat: „Nava a încercat să sfideze carantina impusă de președintele Trump, sperând să scape. Am urmărit-o din Caraibe până în Oceanul Indian, am redus distanța și am oprit-o”.
Dens, lipicios și greu: de ce petrolul Venezuelei este valoros pentru Trump – explicație video
Un videoclip postat de Pentagon a arătat trupele americane abordând petrolierul.
Veronica III este o navă sub pavilion panamez care face obiectul sancțiunilor SUA legate de Iran, potrivit site-ului web al Oficiului de Control al Activelor Străine al Departamentului Trezoreriei.
Veronica III a părăsit Venezuela pe 3 ianuarie, în aceeași zi cu capturarea lui Maduro, cu aproape 2 milioane de barili de țiței și păcură, a postat duminică TankerTrackers.com pe X.
„Din 2023, ea este implicată în industria petrolieră din Rusia, Iran și Venezuela”, a declarat organizația.
Samir Madani, cofondatorul TankerTrackers.com, a declarat pentru Associated Press în ianuarie că organizația sa a utilizat imagini satelitare și fotografii la nivel de suprafață pentru a documenta faptul că cel puțin 16 tancuri petroliere au părăsit coasta venezueleană, încălcând carantina.
Administrația Trump a confiscat tancuri petroliere ca parte a eforturilor sale de a prelua controlul asupra petrolului venezuelean. Pentagonul nu a precizat dacă Veronica III a fost confiscată oficial și plasată sub controlul SUA. Acesta a declarat AP într-un e-mail că nu are informații suplimentare de furnizat în afara postării sale.
Săptămâna trecută, armata SUA a abordat un alt petrolier în Oceanul Indian, Aquila II. Nava a fost reținută în timp ce soarta sa era decisă de SUA, potrivit unui oficial al apărării care a vorbit săptămâna trecută.
SUA lansează atacuri aeriene asupra a zeci de ținte ale Statului Islamic în Siria
Infrastructura și depozitele de arme ale grupării militante au fost lovite, în timp ce Washingtonul a lăudat Damascul pentru noul rol al coaliției
Sâmbătă, 14 februarie 2026, ora 16:50 CET
Armata SUA a efectuat 10 atacuri asupra a peste 30 de ținte ale Statului Islamic în Siria între 3 și 12 februarie, ca parte a unei campanii împotriva grupului extremist din Irak și Siria.
Comandamentul Central al SUA (Centcom) a declarat sâmbătă într-un comunicat că SUA a lovit infrastructura IS și depozitele de arme.
Imaginea Comandamentului Central al SUA cu unul dintre atacurile aeriene împotriva țintelor IS din Siria din această lună. Fotografie: Comandamentul Central al SUA
Atacurile au făcut parte din Operațiunea Hawkeye Strike, în cadrul căreia SUA au ucis sau capturat ceea ce au declarat a fi luptători ai Statului Islamic și au lovit peste 100 de ținte ale Statului Islamic. Campania a început după ce un membru al forțelor de securitate generale siriene afiliate Statului Islamic a ambuscat forțele americane și siriene în orașul Palmyra, ucigând doi soldați americani și un interpret și rănind trei membri ai forțelor guvernamentale siriene.
SUA a condus coaliția internațională pentru înfrângerea IS în Siria și Irak din 2014, colaborând cu Forțele Democratice Siriene (SDF) conduse de kurzi pentru a înfrânge gruparea radicală. În noiembrie, Siria s-a alăturat oficial coaliției, iar Washingtonul s-a orientat de atunci către Damasc ca principal aliat în lupta împotriva IS.
Analiștii avertizează că grupul încearcă să se reconstituie de la căderea lui Assad în decembrie 2024, profitând de vidul de securitate și de armele care au inundat țara când soldații lui Assad și-au abandonat posturile.
Sâmbătă, secretarul de stat american, Marco Rubio, a lăudat Damascul pentru participarea sa la coaliția anti-IS, salutând angajamentul guvernului sirian de a coopera pe deplin cu SUA și coaliția globală.
SUA au evacuat în mod constant deținuții de sex masculin acuzați de apartenență la IS din nord-estul Siriei în ultima lună, anunțând vineri că au transportat cu succes 5.700 de deținuți în Irak, unde se așteaptă să fie judecați. Armata americană își reduce prezența militară în Siria, evacuând baza din al-Tanf săptămâna aceasta, după aproape un deceniu de prezență acolo.
Damascul a preluat controlul asupra închisorilor și taberelor cheie ale IS luna trecută, ca parte a ofensivei sale împotriva SDF, în care SDF a pierdut 80% din teritoriul său. Printre taberele controlate acum de Damasc se numără tabăra al-Hawl, care găzduia anterior aproximativ 25.000 de membri ai familiilor luptătorilor suspectați de apartenență la IS.
Organizațiile umanitare au declarat vineri că aproape întreaga anexă a taberei destinată străinilor, care adăpostea aproximativ 6.000 de femei și copii din 42 de țări diferite, a fost golită în ultima lună. Nu este clar unde s-au dus rezidenții străini sau cine i-a scos din tabără.
,,, https://www.theguardian.com/world/2026/feb/14/us-airstrikes-syria-islamic-state-targets
Știrile despre Trump pe scurt: șeful UE ripostează după afirmațiile SUA privind „dispariția civilizației” europene
Kaja Kallas respinge „criticile la adresa Europei, la modă în prezent” ale liderilor americani și afirmă că alte țări „ne admiră”– știrile politice importante din SUA din 15 februarie pe scurt
Echipa Guardian
Luni, 16 februarie 2026, ora 03:07 CET
Șefa politicii externe a Uniunii Europene a criticat afirmațiile SUA potrivit cărora Europa se confruntă cu „ștergerea civilizației” și a respins ceea ce ea a numit „criticile la adresa Europei la modă”.
Kaja Kallas a declarat duminică, în fața audienței de la Conferința de securitate de la München, că alte țări admiră Europa pentru valorile sale, precum libertatea presei.
Ea a afirmat: „Contrar a ceea ce ar putea spune unii, Europa decadentă și conștientă nu se confruntă cu o dispariție civilizațională. De fapt, oamenii încă doresc să se alăture clubului nostru, și nu doar europenii. În Canada, mi s-a spus că peste 40 % dintre canadieni sunt interesați să adere la UE.”
Șefa politicii externe a UE critică „criticile la adresa euro, la modă” din partea SUA
Șefa politicii externe a UE, Kaja Kallas, a negat afirmațiile SUA potrivit cărora Europa se confruntă cu dispariția civilizației, respingând ceea ce ea a condamnat ca fiind „critici la adresa euro, la modă” din partea Washingtonului.
Ea a mai spus că SUA descoperă că nu poate rezolva războiul din Ucraina fără implicarea și consimțământul Europei.
O adolescentă americană care a militat pentru eliberarea tatălui său din custodia ICE moare de cancer
O adolescentă din Chicago, al cărei tată a fost reținut de autoritățile de imigrare în timp ce ea urma un tratament pentru cancer, a murit vineri, a declarat un purtător de cuvânt al familiei.
Ofelia Torres, o adolescentă de 16 ani din Chicago, urma un tratament pentru o formă agresivă și rară de cancer de la sfârșitul anului 2024.
Renderizările arată cea mai detaliată viziune pentru sala de bal a Casei Albe a lui Trump
Noile renderizări publicate săptămâna aceasta oferă cea mai detaliată viziune de până acum asupra propunerii lui Donald Trump de a adăuga o sală de bal în valoare de 400 de milioane de dolari la Casa Albă.
Renderizările, prezentate de arhitecții proiectului și publicate vineri de Comisia Națională de Planificare a Capitalei, prezintă o structură vastă, cu o suprafață estimată de aproximativ 90.000 de metri pătrați, din multiple unghiuri.
Organismele de supraveghere spun că extinderea măsurilor de combatere a imigrației riscă să „amenințe drepturile civile”
Organismele de supraveghere a securității naționale care au fost forțate să-și părăsească locurile de muncă au declarat că graba „alarmantă” a administrației Trump de a delega sute de departamente de poliție locale să aplice legea federală privind imigrația – în timp ce elimină supravegherea independentă – riscă să „amenințe drepturile civile la nivel național”.
Forțele americane abordează al doilea petrolier legat de Venezuela în Oceanul Indian
Forțele militare americane au abordat un alt petrolier în Oceanul Indian după ce au urmărit nava, care era sub sancțiuni, din Marea Caraibelor, în efortul de a viza petrolul ilegal legat de Venezuela, a declarat duminică Pentagonul.
Ce mai citim astăzi:
Donald Trump interpretează greșit doctrina Monroe, răstălmăcind documentul din 1823 pentru a se potrivi cu dorința sa de dominație. Inițial, doctrina avea o viziune foarte diferită asupra Americii, iar Trump ar trebui să ia exemplu de la Bad Bunny, scrie Ted Widmer.
Marco Rubio a declarat Europei că SUA doresc să colaboreze – atâta timp cât europenii vor inversa ceea ce el numește declinul civilizației. Dar, după cum scrie Patrick Wintour de la Conferința de securitate de la München, oferta de a se alătura noii ere a lui Trump este întâmpinată din ce în ce mai mult cu o atitudine europeană fermă.
Administrația Trump susține că ultima sa măsură de a elimina reglementările climatice și de a pune capăt tuturor standardelor privind emisiile de gaze cu efect de seră pentru vehicule va economisi bani americanilor, scrie Dharna Noor în acest articol analitic.
Fără combustibil, fără turiști, fără bani – aceasta a fost săptămâna în care criza cubaneză a devenit realitate. Ruardidh Nicoll scrie din Havana despre modul în care diplomații se pregătesc pentru ca țara să fie înfometată până când oamenii vor ieși în stradă și SUA vor putea interveni.
Kim Jong-un dezvăluie locuințele pentru familiile nord-coreenilor uciși în războiul din Ucraina
Liderul promite să răsplătească „tinerii martiri” care au murit, în timp ce Coreea de Nord intensifică propaganda care glorifică trupele trimise să lupte pentru Rusia
Personalul Guardian și agențiile
Luni, 16 februarie 2026, 04:49 CET
Coreea de Nord a anunțat că a finalizat un nou cartier rezidențial în Phenian pentru familiile soldaților nord-coreeni uciși în timp ce luptau alături de forțele ruse în Ucraina, cea mai recentă inițiativă a liderului Kim Jong-un de a onora morții de război.
Fotografiile difuzate de mass-media de stat îl arată pe Kim mergând pe noua stradă – numită Saeppyol Street – și vizitând casele unor familii împreună cu fiica sa, din ce în ce mai proeminentă, despre care se crede că se numește Kim Ju-ae, promițând să răsplătească „tinerii martiri” care „au sacrificat totul pentru patria lor”.
Kim a spus că noul cartier din zona Hawasong a capitalei simbolizează „spiritul și sacrificiul” trupelor căzute, adăugând că locuințele au fost concepute pentru a permite familiilor îndoliate să „fie mândre de fiii și soții lor și să trăiască fericite”.
Kim a declarat că a insistat să finalizeze proiectul „chiar și cu o zi mai devreme”, în speranța că acesta ar putea aduce „un mic confort” familiilor soldaților.
În ultimele luni, Coreea de Nord a intensificat propaganda care glorifică trupele trimise să lupte în războiul Rusiei împotriva Ucrainei, inclusiv prin dezvelirea unui nou complex memorial în Phenian, împodobit cu sculpturi ale trupelor. Analiștii consideră că este un efort de a consolida unitatea internă și de a reduce potențiala nemulțumire publică.
Kim a trimis mii de soldați și cantități mari de echipament militar, inclusiv artilerie și rachete, în ultimele luni, pentru a alimenta războiul președintelui rus Vladimir Putin împotriva Ucrainei, în contextul în care liderii se aliază în fața confruntărilor separate cu Washingtonul.
Săptămâna trecută, Kim s-a angajat să „sprijine necondiționat” toate politicile și deciziile lui Putin.
În cadrul unui pact de apărare reciprocă cu Rusia, în 2024, Coreea de Nord a trimis aproximativ 14.000 de soldați să lupte alături de trupele ruse în Ucraina, unde peste 6.000 dintre ei au fost uciși, potrivit surselor sud-coreene, ucrainene și occidentale.
Serviciul Național de Informații al Coreei de Sud consideră că forțele nord-coreene beneficiază de pe urma războiului, dobândind experiență modernă de luptă și sprijin tehnic rus care ar putea îmbunătăți performanța sistemelor lor de armament, potrivit parlamentarilor care au participat la briefingul cu ușile închise de săptămâna trecută.
Construcția noii străzi are loc în contextul în care Coreea de Nord se pregătește să deschidă un important congres al partidului de guvernământ la sfârșitul acestei luni, unde Kim este așteptat să-și anunțe obiectivele majore în politica internă și externă pentru următorii cinci ani și să ia măsuri suplimentare pentru a-și consolida controlul.
Kim Jong-un inspectează vineri Muzeul Memorial al Feptelor de Război din Phenian, aflat în construcție. Fotografie: KCNA VIA KNS/AFP/Getty Images
Momentul inaugurării străzii este o „mișcare politică foarte calculată pentru a justifica desfășurarea soldaților” înaintea congresului partidului, a declarat Hong Min, analist la Institutul Coreean pentru Unificare Națională.
„Aceasta vizualizează statul oferind compensații concrete familiilor soldaților căzuți la datorie… ca o vitrină simbolică”, a spus el.
Cu Associated Press, Agence France-Presse și Reuters
,,, https://www.theguardian.com/world/2026/feb/16/north-korea-housing-ukraine-war-families
China speră la un An Nou lunar excepțional, odată cu începerea celei mai mari migrații din lume
Anul calului este un semn de optimism și oportunități, autoritățile sperând că ziua suplimentară de sărbătoare din acest an va stimula economia
Amy Hawkins Corespondent senior în China
Luni, 16 februarie 2026, ora 02:10 CET
Oficialii chinezi speră că vacanța extinsă de Anul Nou lunar din acest an va stimula economia țării, unde creșterea cheltuielilor interne a fost identificată ca o prioritate cheie pentru anul următor.
Guvernul se așteaptă ca în perioada de 40 de zile a festivalului de primăvară să se înregistreze un număr record de 9,5 miliarde de călătorii cu pasageri în China, în creștere față de 9 miliarde de călătorii anul trecut. Sute de milioane de oameni vor traversa țara pentru a face ceea ce este adesea singura lor călătorie acasă pentru a-și vedea familiile de Anul Nou chinezesc.
Deși China nu mai este cea mai populată țară din lume, pierzând acest titlu în favoarea Indiei în 2023, chunyun, sau „transportul de primăvară” anual din China, rămâne cea mai mare migrație în masă de oameni din lume.
Sărbătoarea oficială a Anului Nou lunar va dura nouă zile în acest an, în loc de opt, cum este de obicei, oferind oamenilor o pauză mai lungă pentru a-și cheltui hongbao, plicurile roșii cu bani oferite rudelor în perioada sărbătorilor. Perioada de sărbătoare se întinde între 15 și 23 februarie, ziua de Anul Nou fiind pe 17 februarie.
China va intra în anul calului, care se spune că reprezintă optimismul și oportunitățile, după anul șarpelui, o perioadă care reprezintă transformarea, asemănătoare cu obiceiul reptilei de a-și schimba pielea.
Un articol publicat recent de departamentul de propagandă al provinciei Jiangsu a clarificat speranțele guvernului pentru perioada festivă: „Impulsionată de consumul de sărbători, luna consumului cultural și turistic a festivalului de primăvară este lider în activarea cererii interne”. Sărbătoarea ar contribui la „eliberarea vitalității în creștere care propulsează economia Chinei înainte”, a scris departamentul, folosind o expresie care înseamnă literal „zece mii de cai galopând înainte”.
Pentru a ajuta la transformarea acestei puteri astrologice în realitate, guvernul central a declarat că va emite vouchere de consum în valoare de peste 360 de milioane de yuani (52 de milioane de dolari) în februarie.
„Nu există nicio îndoială că [Anul Nou lunar] oferă un impuls enorm comercianților cu amănuntul și furnizorilor de servicii de consum, care altfel ar fi avut o lună februarie destul de plictisitoare”, a declarat George Magnus, cercetător asociat la Centrul pentru China al Universității Oxford.
Dar, la nivel macroeconomic, economia Chinei continuă să sufere din cauza faptului că gospodăriile chineze economisesc o parte neobișnuit de mare din veniturile lor – aproximativ o treime –, în timp ce creșterea PIB-ului este susținută de exporturile către alte țări.
Anul trecut, vânzările cu amănuntul la nivel național, un indicator al cheltuielilor de consum, au crescut cu 3,7%, sub rata de creștere a PIB-ului de 5%.
Stimularea cererii pe piața internă va fi o prioritate a următorului plan cincinal al Chinei, documentul de planificare economică care va fi aprobat de parlamentul țării în martie. Partidul Comunist a declarat deja că se va concentra pe „stimularea viguroasă a consumului”.
În ianuarie, comisia națională pentru dezvoltare și reformă a declarat că va elabora un plan de acțiune pentru extinderea cererii interne în următorii cinci ani.
Un domeniu cu potențial este sectorul serviciilor, cum ar fi îngrijirea persoanelor vârstnice, divertismentul și sănătatea, care a crescut cu 5,5% anul trecut. Aceste sectoare sunt relativ puțin dezvoltate în comparație cu bunurile de consum, ceea ce înseamnă că există un potențial mai mare de creștere.
Cinematograful este o activitate deosebit de populară de Anul Nou. Anul trecut, Ne Zha 2, un film de animație despre un copil demon, a avut un succes răsunător, câștigând 4,8 miliarde de yuani în prima săptămână la box-office-ul chinezesc după lansarea de Anul Nou lunar. Filmul a continuat să câștige peste 14 miliarde de yuani, devenind cel mai performant film din istoria cinematografiei chineze.
Rămâne de văzut dacă lansările din acest an – filmul de comedie și acțiune Pegasus 3 și Scare Out, un blockbuster cu tema securității naționale – vor repeta succesul Ne Zha 2.
Un serviciu care a avut un scurt moment de popularitate a fost oferit de o platformă de livrare, UU Paotui. Compania de servicii de curierat a lansat recent un produs numit „vizite proxy de Anul Nou chinezesc”. Pentru 999 de yuani (145 de dolari), un utilizator putea rezerva pe cineva care să viziteze rudele în vârstă și să îndeplinească ritualurile tradiționale de închinare pe care copiii le fac pentru părinții lor, în timp ce transmitea în direct întâlnirea către client. Dar, după protestele privind degradarea ritualurilor tradiționale, compania a retras serviciul.
Cercetare suplimentară de Lillian Yang
,,, https://www.theguardian.com/world/2026/feb/16/chinese-lunar-new-year-china-migration-economy
Oferta de a se alătura noii ere a lui Trump este întâmpinată cu un sentiment crescând de fermitate europeană
Patrick Wintourîn Munchen
Discuțiile despre o Europă mai puternică și independentă au dominat atmosfera din Munchen, pe fondul dezacordurilor acerbe privind Ucraina
Duminică, 15 februarie 2026, ora 17:03 CET
Dacă discursul agresiv al lui JD Vance la Conferința de securitate de la München de anul trecut, îndreptat către plexul solar al Europei, a marcat momentul în care a început ruptura transatlantică, conferința de acest weekend, într-o Bavarie ploioasă și rece, a fost locul în care a început dezbaterea privind condițiile acordului de divorț.
Marco Rubio, reprezentantul ales al Washingtonului în acest an, este diplomat, așa că a atenuat tonul trumpian cu referiri la berea germană, Beatles, Dante și Mayflower. Dar discursul său a fost un avertisment sever că, dacă Europa dorește să continue pe calea declinului civilizațional, așa cum o vede actuala administrație americană, America nu va fi interesată și are alte hemisferi pe care să se concentreze.
„Ieri s-a terminat”, a spus el, apoi a explicat ce a însemnat ieri. Migrația în masă care amenință ștergerea civilizației și continuitatea culturii creștine, comerțul neîngrădit, statele sociale masive, apărarea slabă, cultele climatice, externalizarea suveranității către instituții internaționale, raționalizarea unui status quo distrus de oameni „încătușați de vinovăție și rușine”. Spre deosebire de Vance, el nu a lăudat partidele populiste de dreapta din Europa, dar s-a învelit totuși în ideologia lor. Următoarea sa oprire după München a fost Budapesta, unde Viktor Orbán se confruntă cu o bătălie în aprilie pentru a rămâne la putere.
Și totuși, au existat unii, precum organizatorul conferinței, distinsul diplomat german Wolfgang Ischinger, care s-au declarat liniștiți de oferta condiționată de a se alătura acestei călătorii într-o nouă eră alături de Donald Trump. Dacă europenii au fost liniștiți de Rubio, a fost, după cum a observat Mark Leonard, directorul Consiliului European pentru Relații Externe, „un exemplu clasic de bigotism blând al așteptărilor scăzute”. O singură referire a secretarului de stat american la faptul că țara sa este „un copil al Europei” și romanticii mai în vârstă ai transatlanticismului s-au topit.
Dar aceasta nu a fost starea de spirit dominantă a europenilor la această conferință extinsă. Sufletul european a devenit dur în ceea ce îl privește pe Trump, încurajat de numeroșii democrați prezenți, și există o dorință, dacă nu de a-l confrunta, cel puțin de a pune capăt dependenței și de a învăța lecțiile impasului privind Groenlanda.
Premierul danez crede că Trump încă dorește Groenlanda – video
S-a vorbit în repetate rânduri despre un pilon european independent mai puternic al NATO, iar Keir Starmer a adoptat această idee în discursul său, promițând o mai mare integrare cu Europa în domeniul apărării. Discursul său de Ziua Îndrăgostiților adresat Europei a fost remarcabil din două alte motive. El a declarat că era Brexit s-a încheiat și, spre deosebire de Rubio, a lăudat diversitatea socială și o Britanie în care „oamenii care arată diferit pot trăi împreună în pace”. Atât despre riscul lui Rubio de ștergere a civilizației.
Însă cancelarul german, Friedrich Merz, care urmează să se deplaseze în China în aprilie, a declarat că era hegemoniei americane se apropie de sfârșit, și mai repede decât credeau mulți, dacă SUA consideră că poate acționa singură. „Nu credem în tarife și protecționism, ci în comerțul liber. Și susținem acordurile climatice și Organizația Mondială a Sănătății, deoarece suntem convinși că putem rezolva provocările globale doar împreună”, a afirmat el.
Merz a semnalat că Berlinul se pregătește deja pentru o prezență americană mai redusă în Europa și că Germania ar putea, uneori, să se îndepărteze de SUA. „Noi, europenii, luăm măsuri de precauție. În acest sens, ajungem la concluzii diferite de cele ale administrației de la Washington”, a spus el.
Disputa privind Ucraina și indulgența lui Trump față de Vladimir Putin încă șochează o mare parte a Europei și se află în centrul a ceea ce îi îndepărtează pe Trump și pe liderii continentului. O americancă, Hillary Clinton, a exprimat cel mai bine furia: „Efortul pe care Putin și Trump îl depun pentru a profita de suferința și moartea poporului ucrainean este o eroare istorică și coruptă la cel mai înalt grad… El a trădat Occidentul. A trădat valorile umane.”
Președintele ucrainean, Volodymyr Zelenskyy, acum unul dintre principalii contribuitori la tehnologia europeană de apărare, a declarat că „războiul dezvăluie forme de rău pe care nu le așteptam” și a întrebat de ce, în opinia sa, Trump cere Ucrainei și nu Rusiei să facă concesii. El a recunoscut că a simțit profund greșeala absenței Europei la masa negocierilor.
Radosław Sikorski, ministrul polonez de externe, a subliniat acest aspect. El a spus că era firesc ca SUA să preia conducerea negocierilor, având în vedere că furniza cea mai mare parte a asistenței militare. „Dar acum noi plătim pentru acest război. Cheltuielile SUA pentru război anul trecut au fost aproape de zero. Noi cumpărăm armele care vor fi livrate Ucrainei. Nu există nicio perspectivă pentru un pachet în Congres. Dacă noi plătim și acest lucru afectează securitatea noastră și nu doar a Ucrainei, merităm un loc la masa negocierilor.”
Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, l-a mustrat pe Mark Rutte, secretarul general al NATO, pentru că a spus Europei să viseze în continuare dacă crede că se poate apăra fără SUA.
La un anumit nivel, SUA și Europa sunt de acord că Europa ar trebui să-și asume o responsabilitate mai mare pentru propria apărare convențională. Elbridge Colby, secretarul adjunct pentru război și cel mai apropiat lucru de un teoretician pe care îl are administrația Trump, a declarat: „Oamenii înțeleg, 2025 a fost anul reorganizării și reorientării, iar acum avem mult sprijin. Uitați-vă la ce a făcut Germania cu o creștere masivă a cheltuielilor”.
Dar ceea ce SUA și Europa au început abia să dezbată este ce va avea voie să facă această Europă mai independentă din partea SUA. Pentru moment, există un interregnum.
Emmanuel Macron, președintele francez, într-un discurs care a pierdut o parte din impact din cauza programării târzii, a fost cel care a explicat consecințele mai largi ale faptului că Europa devine propriul său protector. Odată cu noile responsabilități au apărut și noi drepturi, dintre care unele ar putea să nu-i placă lui Trump.
Europa nu numai că merita un loc la masa negocierilor privind Ucraina, deoarece era o provocare existențială pentru Europa, dar avea și dreptul de a discuta direct cu Putin, independent de SUA, a spus Macron. În mod ideal, SUA ar trebui să renunțe la convingerea că un acord echitabil este acceptabil pe termen scurt.
În orice negocieri privind ceea ce ar putea înlocui acordurile de control al armamentului cu Rusia, care au eșuat, Europa nu ar putea fi din nou un spectator pasiv în timp ce SUA se retrag unilateral din acorduri precum tratatul INF. Macron s-a plâns că a aflat din ziare despre retragerea SUA din tratatul privind forțele nucleare cu rază intermediară de acțiune, la fel ca toți aliații.
Macron a susținut că, pentru a fi credibilă într-o astfel de negociere, Europa avea nevoie de capacități de atac mai bune, care să se ridice la nivelul celor ale Rusiei. Firmele europene de apărare nu ar trebui să fie intimidate să cumpere echipament militar american. „Vom fi credibili numai dacă vom fi capabili să procurăm și să producem ceea ce avem nevoie, fără condiții impuse de străini.”
Europa ar putea să-și consolideze propriile reguli în materie de tehnologie și IA. Ar fi „o nebunie” dacă libertatea de exprimare ar însemna să „predau mintea, creierul și inima adolescenților mei algoritmului unor oameni puternici, ale căror valori nu sunt sigur că le împărtășesc”, a spus el.
Mai presus de toate, Macron, Merz și Starmer au făcut referire la discuțiile extrem de delicate pe care urmează să le poarte cu privire la modul în care Franța și Marea Britanie ar putea pune la dispoziția Europei mijloacele lor de descurajare nucleară, reducând astfel necesitatea umbrelei nucleare americane. Este o întreprindere extrem de costisitoare și plină de implicații politice.
Merz a făcut o referire scurtă, dar deliberată, la discuțiile inițiale pe care le-a avut cu Macron, iar într-un articol pentru Foreign Affairs a spus că speră să se pună de acord asupra primilor pași concreți în acest an. Macron s-a arătat, de asemenea, entuziast, subliniind cooperarea cu Marea Britanie.
Dacă suveranitatea europeană se va extinde vreodată atât de mult, acest lucru va pune SUA într-o situație incomodă. Dar faptul că acest lucru se află pe agenda de lucru este un semn al vremurilor în care trăim. Ieri s-a terminat cu adevărat.
Pentru o Europă a celor șase: marea ajustare
Ajustarea are un avantaj: permite tragerea de învățăminte din greșelile trecutului.
Avem dreptul să greșim – dar nu putem decât să încercăm.
Pentru fostul ministru francez al economiei, confruntat cu imperialismul prădător al lui Trump și Xi, avem nevoie de o Europă de șase.
O perspectivă semnată de Bruno Le Maire.
Întotdeauna uităm ceea ce este evident, a spus profesorul meu de filosofie. Deci, să începem cu una evidentă: trăim o mare perturbare a lumii. Poate fi rezumat simplu: sfârșitul vechilor reguli, lupta până la moarte pentru definiția noilor reguli. Lumea din 1945 este în spatele nostru. Lumea dezordinii este înaintea noastră.
Această mare perturbare vine de departe, dar a fost accelerată de patru evenimente specifice: criza Covid, începutul războiului din Ucraina, realegerea lui Donald Trump și ascensiunea brutală a Chinei.
Trei personalități îl domină: Donald Trump, Xi Jinping și Vladimir Putin, care au transformat scena internațională într-un club de luptă al noilor imperii.
Observând progresul democrației în Europa și în lume, Tocqueville a spus: „Avem nevoie de o nouă știință politică pentru o lume cu totul nouă. »
Prin observarea descompunerii ordinii mondiale în care trăim de optzeci de ani, am putea spune: avem nevoie de o mare ajustare la o lume de mare dezordine.
Confruntate cu o ruptură atât de radicală, puterile care vor regreta trecutul vor dispărea. Puterile care inventează un nou viitor vor domina secolul XXI.
O înviere europeană trebuie să permită continentului nostru să boxeze în cea de-a doua categorie. Aceasta implică construirea unei noi Europe cu șase fără întârziere. Este nevoie de voință și ambiție.
O mare ajustare începe cu o mare luciditate.
De ani de zile înrăutăţim aceleaşi cuvinte în Europa: legătură transatlantică, aliaţi americani, multilateralism, independenţă.
Cu cât ne batem mai mult, cu atât mai mult ne devorează lupii.
Trebuie să ieșim din iluziile noastre și să vedem clar în ceea ce își doresc partenerii noștri.
Ce vor Statele Unite?
Washingtonul vrea dominaţie. Are un obiectiv intern: revigorarea producției de producție și dominația tehnologică. Are un obiectiv extern: să țină sub control ascensiunea Chinei. Are un obiectiv media: saturația rețelelor și uimirea opiniilor. Are o metodă: impredictibilitatea totală.
Doctrina lui Trump este o absență a doctrinei. Rezultatele sunt spectaculoase și imediate, dar daunele vor fi ireversibile și de durată asupra influenței americane în lume. Aliații se sperie, în timp ce oponenții sunt structurați.
Premierul canadian Mark Carney i-a exprimat perfect acest lucru lui Davos: puterile de mijloc trebuie să răspundă imperialismului prin unirea forțelor lor.
Cu noua administrație americană în vigoare, interesele zdrobesc valorile. Totul va fi negociat, fie în Golf – „cumpără bitcoini din familia mea, vei avea cipuri americane” – în Rusia – „Vindecă acțiuni la companiile tale de petrol și gaze, vei avea pace în Ucraina” – fie cu China – „nu îți reduc exporturile de pământuri rare, vom reduce tarifele”.
Cu cât ne batem mai mult, cu atât mai mult ne devorează lupii.
Bruno Primarul
Singura artă pe care o practică Donald Trump este cea a înțelegerii.
Un mare șef american mi-a spus recent: „Nu face o greșeală: te joci cu rechinii. »
Este mult timp când John Kennedy a spus cu voce tare: „Vom plăti prețul, orice ar fi, și vom suporta orice povară […] pentru a garanta supraviețuirea și victoria libertății. »
Începutul anului 2025, la Conferința de Securitate de la München, J. D. D. Vance s-a angajat într-un atac adecvat la „decenderea europeană” salutată de extreme.
Această interferență a fost indecentă, la fel ca și criticile indecente ale noii doctrine de securitate americane. În istoria noastră recentă, Statele Unite sunt cele care au trădat Europa, nu Europa, care a părăsit în mod grăbit Afganistanul, au părăsit în mod grăbit Afganistanul, au refuzat să aplice liniile noastre roșii în Siria sau să-l pună pe Vladimir Putin înapoi în joc.
În urmă cu un an, pe 3 martie 2025, vorbeam în aceste pagini de „schisuri occidentale” pentru a descrie divorțul dintre Statele Unite și Europa cu privire la valorile fundamentale ale respectului față de libertățile individuale, protecția minorităților sau independența instituțiilor.
Faptele confirmă această intuiție: cele două continente separate. Dacă europenii vor să scape de dispariție, ei trebuie să acționeze ruptura cu Statele Unite ale lui Donald Trump. Mai pe larg, trebuie să punem capăt acestei iluzii că într-o zi va exista o „revenire la normalitate”. Dacă va veni acea zi, va veni prea târziu. Vom trece de la „schisma occidentală” la „sinuciderea occidentală”.
Eu numesc „sinuciderea occidentală” o aplicație cu geometrie variabilă a principiilor noastre cele mai fundamentale, cum ar fi respectarea suveranității teritoriale: Groenlanda nu este nici spre vânzare, nici nu trebuie luată. Occidentalii ar trebui să fie loiali, previzibili și stabili atunci când Donald Trump ne târăște în haos permanent.
Eu numesc „sinuciderea occidentală” prăbușirea nivelului mediu de cunoaștere științifică și retragerea dramatică a lecturii: fără citire, suntem prinși în plasele web-ului digital; ne limităm capacitatea de a ne exprima sentimentele; pierdem viețile altora și înțelegerea fină a lumii. Fără lectură, democrația este amenințată. Miracolul asiatic a fost un miracol educațional: sinuciderea occidentală va începe cu renunțarea noastră educațională. Prin urmare, Europa trebuie să facă din lupta educațională și științifică prima sa luptă.
Eu numesc „sinuciderea occidentală” un materialism fără frâne, care face din banii singurul standard de valoare al societății și care privează generațiile tinere de ceea ce le-a născut întotdeauna pe cele anterioare: un ideal. Europa trebuie să fie un ideal al libertăţii. Trebuie să ne distanțăm de Statele Unite pentru a ne construi ca europeni liberi și independenți. O înviere europeană este singurul răspuns la sinuciderea occidentală în care Donald Trump ne grăbește.
Primul moment al adevărului este aproape.
Ce vrea China?
Beijingul vrea să recâștige locul de comandă a puterii care a fost proprie două milenii mai devreme. Ea a vrut să răzbune umilințele secolelor al XIX-lea și al XX-lea.
Văzută sub o astfel de prismă, „reunificarea” cu Taiwanul este în mod evident un obiectiv strategic. Instruit de eșecurile Rusiei în Ucraina, mă îndoiesc că Beijingul se angajează într-o operațiune militară pe scară largă. Timpul îi va da ceea ce furia l-ar face să piardă. Iubirea, constrângerea și infiltrarea Taiwanului va fi probabil mai eficientă decât aterizarea pe țărmuri ostile.
Pentru că principalul avantaj al Chinei a fost în ascensiunea puterii economice și tehnologice, care a amețit timp de trei decenii. Europenii au uitat această regulă absolută a relațiilor internaționale: sunt atractive doar puterile care reușesc.
Pentru a da o singură cifră: în 2030, numai China ar putea reprezenta aproape 50% din producția mondială de producție. Nu mai este atelierul lumii. Acesta devine furnizorul său exclusiv.
Această realitate brută nu ar trebui să ne conducă la supraestimarea capacităților chinezești. Minimizăm fragilitățile legate de o demografie în declin, o piață imobiliară fragilă, rigiditatea organizației politice și rivalitățile interne ale Partidului Comunist din China care precedă războiul de succesiune al lui Xi Jinping. Epurările recente de la capul Armatei Populare de Eliberare sunt mai mult un semn de slăbiciune decât de putere.
Luăm dominația chineză pentru un fapt dat atunci când ar trebui să apreciem din ce în ce mai mult punctele forte și punctele slabe ale modelului său pentru a profita de el.
Prin urmare, a venit timpul să ne regândim temeinic relația cu Beijingul pentru a construi o nouă relație de parteneriat economic.
Pentru Europa, este necesar un pivot către China: va trebui făcut continuând să ne aprofundăm relațiile cu India, ceea ce ne oferă o pârghie suplimentară pentru negociere.
Acesta va fi al doilea moment al adevărului. Este, de asemenea, aproape.
Ce vrea Rusia?
Există două puteri periculoase: puterile care se nasc și puterile dispar.
Rusia moare, dar încă visează la imperiu. De aceea rămâne foarte periculos. Astăzi, este prima amenințare militară la adresa continentului european – o amenințare serioasă, care poate lua cele mai diverse forme, de la provocare la hărțuire digitală la confruntarea directă.
În anii următori, Moscova va continua să se lupte cu teritoriile pierdute ale imperiului său prin operațiuni directe sau provocări. O astfel de națiune vastă cu un PIB atât de scăzut nu mai poate pretinde că joacă rolurile principale, dar poate susține cu ușurință ceea ce este al celor răi. În diplomație ca și în cinematografie, acest rol are un avantaj: atrage atenția. Are un defect: de multe ori se termină prost. Singura întrebare este cine va exercita tutela Rusiei: China sau Statele Unite?
Geografia și istoria noastră comună cer ca europenii să-și cântărească toată greutatea în definirea noilor relații cu Rusia.
Primul pas este încetarea focului în Ucraina.
Situaţia actuală ne pune într-o poziţie de solicitant – şi, prin urmare, de slăbiciune în legătură – cu Washingtonul. Trebuie să facem totul pentru a participa direct la viitoarele negocieri, folosind ca pârghie pentru negociere garanțiile de securitate pe care Parisul, Londra și Berlinul au început să le pună la punct. Aceste garanții trebuie să fie atât aeriene, cât și maritime: ele nu pot include în niciun fel prezența trupelor pe teritoriul ucrainean.
În cele din urmă, europenii trebuie să revină în mod colectiv și după acordul ucrainenilor pentru a-l contacta pe Vladimir Putin. Ei trebuie să folosească creditul acordat de curajul, consecvența și unitatea lor în apărarea Kievului.
Acesta va fi al treilea moment al adevărului.
El este imediat.
Este nevoie de un pivot pentru China.
Bruno Primarul
Ce vor europenii?
Ei nu ştiu.
În Iran, regimul moare într-o baie de sânge. Unde este vocea europeană? Ce rost are să fii primul care repornește cu succes negocierile nucleare în 2003 pentru a rămâne acum tăcuți și impasibili? Între o operațiune militară și tăcerea socială a SUA, există pârghii economice, financiare și juridice pe care trebuie să le folosim.
Europenii trăiesc – din ce în ce mai puțin bine. Unui lider european care a lăudat farmecele „modului de viață european”, un lider singaporez mi-a răspuns în fața ochilor: „pune-vă la plăcere, până când va dura”. Acesta este un rezumat crud al situației noastre: nu ne oferim mijloacele economice și financiare pentru a ne apăra modelul societății. Noi nu ne oferim mijloacele de a fi liberi. Dacă nu ne trezim, ni se va cere să alegem mâine partea noastră între Statele Unite şi China, în loc să apărăm singura latură care contează, cea a libertăţii.
Cu toate acestea, în urma celui de-al doilea război mondial, europenii au realizat o performanță implauzibilă: să reunească națiunile inamice într-un proiect de pace și prosperitate.
Dar, de la căderea Zidului Berlinului, ne-am blocat în certitudini iluzorii prin delegarea securității noastre Statelor Unite, mizând pe democratizarea Rusiei, primind noi state fără a ne îmbunătăți capacitatea de luare a deciziilor, deschizându-ne total piața către China.
Ne-am blocat și în proceduri: tehnicienii decid, politicienii susțin, oamenii suferă. Mecanică neîncetată.
Rezultatul: pesimismul cronic câștigă popoarele europene, care le fac să cadă unul câte unul în brațele extremelor. Singurul lucru pe care opiniile nu-l iartă și nu-l vor ierta niciodată pe liderii lor politici este neputința. Cu toate acestea, neputința cronică câștigă toți membrii corpului european al politicii, care se luptă fără a acționa. În cazul în care ar trebui să lovim rapid și greu împotriva imigrației ilegale, împotriva abandonului tehnologic, împotriva colapsului productivității noastre, împotriva amenințărilor externe, respingem deciziile necesare. Raportul lui Mario Draghi a spus totul. Dar el a rămas în mare parte scris mort.
Extremele şi adversarii noştri îşi freacă mâinile.
Pentru că au același proiect: fericita vasalizare a continentului european.
Ascensiunea naționalismelor nu va mai duce la război, ci la supunerea față de noile forțe ale lumii, militare sau tehnologice. Extremele sunt marionetele regimurilor autoritare. Sunt vocile lui Steve Bannon, Elon Musk, Donald Trump și Vladimir Putin. Toată lumea visează să aducă Franța în tulpina lor. O Franță fără Europa, o Franță în care drapelul european ar fi scos din clădirile publice în timp ce dispărea din tribunele RN. O Franță unică și slabă: acesta este proiectul lor.
Merităm mai mult. Putem fi mult mai buni.
Unele ajustări necesare
Dar tot trebuie să știm ce vrem să fim în secolul XXI.
Nu vom mai fi un „imperiu al cuceririi”, dar putem fi un „imperiu al păcii”.
Nu vom mai fi un „imperiu înfricoșător”, dar putem fi un „imperi destinat”, care atrage cei mai buni oameni de știință, cele mai mari universități, cele mai bune creiere, cele mai imaginate conștiințe, investitori, antreprenori.
„Marele continent” trebuie să-și merite numele, făcând fără întârziere ajustările necesare marii dereglementări a lumii.
O nouă guvernare
Prima ajustare necesară este guvernanța noastră.
De ani de zile, Comisia și-a extins controlul, națiunile se retrag și popoarele cu ele.
Trebuie să rupem cu această guvernare și să propunem una nouă.
Prioritatea principală este de a defini un nou echilibru al forțelor instituționale în favoarea națiunilor – și, prin urmare, în favoarea popoarelor.
Comisia ar trebui să dispună acum doar pentru trei sarcini completa de finalizare a pieței unice, negocierea acordurilor comerciale și simplificarea standardelor. Peste tot, principiul subsidiarității ar face un efort în beneficiul națiunilor: subiectele de apărare, securitate și diplomație nu ar mai fi tratate de președintele Comisiei, care nu are legitimitatea necesară în aceste domenii.
În această reechilibrare în beneficiul națiunilor, este esențial ca capacitatea decizională a Consiliului să fie consolidată. Trebuie să punem capăt președințiilor rotative, care ne interzic să stabilim și să menținem obiective strategice la treizeci, chiar dacă lupta împotriva schimbărilor climatice și a revoluțiilor tehnologice ne cere să ne planificăm deciziile de-a lungul a cel puțin două generații. Trebuie să prelungim votul cu majoritate calificată, de exemplu în chestiuni financiare şi fiscale. Trebuie să punem capăt extinderilor nesfârșite și să desființăm Serviciul European de Acțiune Externă al Uniunii, care, în mod inutil și fără eficacitate, împiedică orice fel de prerogative ale statelor.
Doar un nou referendum poate face ceea ce un alt referendum a invins.
Bruno Primarul
O conducere reînnoită
A doua ajustare este conducerea.
Este cel mai necesar.
Este, de asemenea, cel mai dificil, între națiunile care împărtășesc o istorie atât de lungă de rivalități și conflicte.
“Divizie imposibilă, o unitate improbabilă”: acesta este nodul gordian. Nicio națiune din Europa nu are acum puterea de a cântări asupra afacerilor lumii, dar nicio națiune nu acceptă că Europa decide în locul ei. “Divizia imposibilă, o unitate improbabilă” înseamnă pentru noi: „naționalism inapos, federalism neverosimil”.
Pe timp de pace, această lipsă de conducere nu a fost o problemă majoră. Viaţa i-a urmat cursul. Kissinger a întrebat: „Europa, ce număr de telefon? „Şi noi zâmbeam.
În vremuri de război – comerț și tehnologie astăzi, armata de mâine – această lipsă de conducere este o culpă de neiertat. Ne va duce la pierderea noastră.
Să luăm semiconductorii, care sunt nervii tuturor războaielor tehnologice şi ideologice care vor veni.
Statele Unite investesc trilioane de dolari în această tehnologie.
Ei forțează companiile interzicându-le accesul în anumite exporturi în China, aduc gigantul taiwanez TSMC, integrează fabricile și laboratoarele de cercetare, se plasează într-o situație de monopol. Se duc repede, lovesc puternic, inovează și controlează.
Europenii au tot ce trebuie să reușească în acest domeniu care va depinde de putere în următoarele decenii: ASML pentru litochitură, IMEC și CEA pentru cercetare, STMicroelectronics pentru turnătorie, ARM pentru proiectare. Dar suntem divizaţi, lenţi, slabi. Noi reglăm cu viteza luminii. Inovăm încet. Ar fi necesar să se elibereze 100 de miliarde de euro pe an pentru a ajunge din urmă. Avem mai puţin decât al zecelea. Am reușit să strângem datorii de 750 de miliarde de euro în comun pentru a ne proteja economia de COVID-19, după săptămâni de negocieri purtate zi și noapte cu Olaf Scholz și Angela Merkel. Dar nu suntem în măsură să găsim sume echivalente pentru a investi în semiconductori, pentru a ne dezvolta capacitățile tehnologice, pentru a ne transforma companiile și pentru a ne instrui angajații.
Ne apărăm realizările, ne sacrificăm viitorul.
Rezultatul: am cântărit 40% din piața semiconductorilor în 1990 – acum noi reprezentăm mai puțin de 10%. Şi am putea să dispar de pe această piaţă. Legea europeană privind cipurile este lăudabilă, dar reglementarea singură nu va împiedica coborârea în iad. Abia avem 24 de luni pentru a reacționa – după aceea, va fi prea târziu.
Care este soluția?
Adunați abilitățile noastre, începeți de la nevoile clienților industriali, apărați o preferință europeană. De ce nu producem noduri avansate de 2 nanometri în Europa? De ce pierdem această bătălie strategică? Pur și simplu pentru că nu există oportunități comerciale pe teritoriul european. În ziua în care obligăm iPhone-urile vândute în Europa să integreze un minim de 30% din componentele europene, producătorii nu vor avea de ales decât să producă componentele necesare pe solul nostru.
O Europă a celor șase
Este peste tot timpul să treci viteza mai mare cu un număr redus de națiuni.
Leadership-ul nu este împărtășit cu 27.
Prin urmare, este necesară o „ego Europa de ultimă generație”.
Acesta ar putea include Franța, Germania, Italia, Spania, Țările de Jos și Polonia pentru a forma o „Europa de 6”. De mai mulți ani, mulți dintre noi apărăm această idee. Acum trebuie să devină realitate. Faptul că ministrul german de Finanţe, Lars Klingbeil, s-a pronunţat în favoarea acestui proiect este o veste excelentă. El s-a alăturat concluziilor raportului din 1994 al lui Wolfgang Schauble și Karl Lamers. În multe ocazii, am discutat acest proiect cu Wolfgang Schauble. El a continuat să-l judece relevant. Dar a simțit că condițiile nu sunt încă în vigoare pentru punerea sa în aplicare.
Aceste condiții sunt îndeplinite astăzi: avem câteva luni pentru a reacționa și a deveni o putere respectată împotriva altor două puteri. Comisia nu poate să se deplaseze în această direcţie. Unele state nu vor. Atunci să ne luăm destinul în propriile mâini.
Conducerea acestei „Europe a 6” s-ar putea dezvolta în domenii mai largi decât cele propuse de Lars Klingbeil: universități cu diplome comune și guvernanță comună, AI cu capacități de calcul și stocare a datelor, piețe de capital cu înființarea unui sindicat al piețelor de capital sub doi ani, apărare cu programe comune și achiziții de echipamente rezervate, spațiu cu realizarea unui nou lansator Mă alătur lui Lars Klingbeil cu privire la necesitatea de a face din această „Europa la 6 ani” o mare putere financiară datorită digitalizării monedei euro.
Această „Europa de 6” va rămâne deschisă.
Acesta ar fi reprezentat de un președinte ales de colegii săi, care l-ar înlocui pe președintele Consiliului European la 27 de ani.
Se spune că are un ministru de externe, care să-l înlocuiască pe reprezentantul Uniunii la 27 de ani.
Ar putea prevesti o Uniune a Națiunilor.
Trebuie să studiem acum ce parlamente comune ar putea fi între națiunile în locul Parlamentului European – a căror legitimitate este slăbită de legătura mai mult decât îndepărtată dintre depozitarii suveranității și alegători. Trebuie să lucrăm în funcții ministeriale comune între guvernele naționale, mai degrabă decât să respectăm participarea miniștrilor germani la Consiliul de Miniștri din Franța și invers. Eficiența trebuie să aibă prioritate față de afișare. De neconceput trebuie să devină o chestiune de reflecție. Fără ea, Europa va rămâne pe platformă.
Această „Europa de 6” se va baza pe un nou tratat.
Noul Tratat va fi supus votului popoarelor în cauză. Nu văd altă cale de a reconstrui integrarea europeană pe o bază solidă decât o întoarcere la oameni. Mi se va spune: Brexit. Eu răspund: Tratatul de la Lisabona. Prin aprobarea unui vot parlamentar, decalul tratatului respins cu un vot popular la 29 mai 2005, am slăbit legitimitatea Parlamentului, am subminat construcția Europei și am distrus încrederea oamenilor.
Doar un nou referendum poate face ceea ce un alt referendum a invins.
Oamenii s-au întors: atât de mult mai bine. Trebuie să ne facem din asta forţa noastră. Într-un moment în care Statele Unite sunt profund divizate, să arătăm că popoarele europene se adună în jurul unei voințe comune.
Coordonatele geopolitice ale timpului nostru
A treia ajustare este geopolitică.
Confruntați cu marea perturbare a lumii, europenii trebuie să-și pună patru întrebări: cine suntem noi? Cu cine vrem să cooperăm? Pe ce subiecte? Să urmezi ce reguli?
La aceste întrebări, răspunsurile mele vor fi: suntem un continent final și liber, trebuie să continuăm să cooperăm militar cu Statele Unite, să operăm un pivot asiatic pentru cooperare economică și să ne extindem parteneriatele comerciale la noi puteri.
Suntem un continent final și liber, așa că trebuie să ne oprim cu extinderile nedeterminate. Proiectul european nu poate fi o activitate permanentă în proces. Din acest punct de vedere, intrarea Ucrainei în Uniunea Europeană ar fi o greșeală. Pentru că ar întreţine un joc de proşti. Nu ar oferi Ucrainei securitatea de care are nevoie; i-ar expune pe europeni mai mult la amenințarea militară rusă; ar permite americanilor să renunțe la responsabilitățile lor; ar destabiliza agricultura noastră; ar împinge și mai mult înapoi, în cele din urmă, orice perspectivă a puterii geopolitice europene. Acum trebuie să oferim Ucrainei o soluție alternativă – de exemplu sub forma unui parteneriat strategic și economic.
Cooperarea militară cu Statele Unite este un fapt. Ar fi dificil pentru armatele noastre europene să se descurce fără să se antreneze cu cele mai avansate și de succes armate americane din lume. Cu toate acestea, cooperarea nu înseamnă supunere. Orice intervenție a SUA împotriva suveranității Groenlandei nu poate decât să conducă la interogarea NATO. O Alianță care nu-și protejează aliații este inutilă. O Alianță care îi atacă este moartă.
Pentru europeni, acest moment balansoar ar putea veni mai repede decât se aștepta. Prin urmare, necesită o modernizare imediată a forțelor noastre cu echipamente adecvate, cum ar fi capacitățile de lovitură profundă, sistemele autonome de avertizare timpurie și capacitățile de interceptare a rachetelor, drone, geolocalizarea independentă și capacitățile de comunicare. Germania s-a angajat într-o reînarmare rapidă. Trebuie să profităm de această oportunitate pentru a consolida parteneriatul nostru cu acesta, în conformitate cu interesele noastre industriale și tehnologice.
Pentru Franța, acest lucru înseamnă continuarea efortului bugetar pentru armate, redefinind în același timp prioritățile noastre de capacitate într-o nouă Carte Albă: trebuie să continuăm să ne modernizăm descurajarea, să ne construim independența în ceea ce privește dronele și să avem capacități robotice de ultimă generație. În calitate de ministru al Finanţelor, am susţinut dublarea bugetului Armatei. În calitate de cetățean, sunt îndreptățit să întreb ce protecție concretă ne vor oferi aceste mijloace financiare excepționale. Trebuie să ne concentrăm pe eficiență pe prestigiu. Noul portavion, de exemplu, poate avea sens doar dacă alte puteri europene sunt pregătite să construiască clădiri echivalente pentru a asigura permanența la mare. În caz contrar, acest proiect costisitor va deveni rapid datat și ineficient. Fregatele ar fi mai utile în combaterea imigrației ilegale, a traficului de droguri sau a încălcării zonelor noastre de pescuit.
Trebuie să ne asigurăm prin toate mijloacele că descurajarea noastră nucleară rămâne din punct de vedere tehnologic în prim plan și suveran din punct de vedere politic. Nu trebuie făcute economii cu privire la protecția noastră. Pentru că în lumea în care intrăm, poate veni o zi în care interesele vitale ale Franței vor fi amenințate.
O reflecție aprofundată asupra umbrelei nucleare europene este, de asemenea, necesară, în fața unei Rusii cu un arsenal nuclear decisiv.
Prin urmare, doctrina noastră strategică europeană trebuie revizuită complet și colectiv, studiind cele două opțiuni pentru o apărare europeană: cu NATO și fără NATO.
Cooperarea economică cu continentul asiatic – în special China și India – trebuie să intre într-o nouă eră. Putem garanta acest continent ceea ce Statele Unite nu mai garantează şi care este totuşi cel mai preţios: stabilitatea şi predictibilitatea. Dar orice nouă cooperare va trebui să respecte noi reguli. Investiţiile chineze sunt binevenite în Europa, pe imperativul ca aceste investiţii să respecte trei reguli care ne-au fost impuse pe piaţa chineză: transferul de tehnologie în domeniile în care suntem cei mai în urmă, recrutarea angajaţilor europeni şi o împărţire echilibrată a guvernanţei corporative.
Pentru a realiza acest lucru, trebuie să facem din piața unică o pârghie puternică pentru tranzacționare.
Să nu ne mai jucăm cu regulile secolului XX, cum ar fi libera concurenţă sau deschiderea pieţei atunci când celelalte puteri se joacă cu regulile secolului XXI: protecţia vamală, preferinţa naţională, subvenţiile publice. În unele zone, cum ar fi bateriile electrice sau vehiculele electrice, „protuzismul de recuperare” ne-ar putea permite să refacem înapoia tehnologică în comparație cu puterile care și-au subvenționat puternic producția de producție.
De asemenea, trebuie să ne câștigăm independența în toate sectoarele de care suntem încă prea dependenți de China, cum ar fi pământurile rare. Xi ne-a avertizat că va face din pământurile rare un instrument de putere în slujba intereselor strategice ale Chinei. Şi-a pus ameninţarea la execuţie. Avem nevoie de o „nouă politică industrială”, bazată pe planificarea pe termen lung a nevoilor noastre tehnologice și critice de metale, securitatea aprovizionării prin revigorarea activităților miniere și de rafinare și un prag minim pentru integrarea în produsele finite. Această „nouă politică industrială” ar reînvia activitatea pe care am deschis-o împreună cu omologul meu german, Peter Altmaier, prin publicarea unui manifest franco-german în februarie 2019.
O doctrină politică pentru secolul
Ultima ajustare este doctrinară.
Europenii continuă să trăiască conform unei doctrine politice a secolului al XX-lea, ei trebuie să definească o doctrină politică pentru cea de-a 21-a.
Competiția liberă, pacea universală și întâietatea instituțiilor multilaterale asupra voinței națiunilor au făcut loc unui război comercial mai mult sau mai puțin latent, amenințărilor de conflict și revenirii imperiilor.
În nici un caz continentul european nu poate urma această pantă periculoasă pentru lume și contrară valorilor sale. Și ce cetățean european ar fi dispus să intre într-o logică de conflict deschis cu China sau cu Statele Unite? Dar nici nu putem ignora acest mare punct de cotitură în relațiile internaționale.
Prin urmare, trebuie să ne ajustăm doctrina politică, dotându-ne cu instrumentele necesare de răspuns și de descurajare comercială. În ziua în care am impus conținut european în iPhone-uri și instrumente digitale vândute în Europa, vom avea o piață pentru producția de semiconductori. În ziua în care suntem uniți în apărarea taxei pe giganții digitali, vom avea noi resurse financiare pentru a investi în noile tehnologii. În ziua în care considerăm platformele digitale ca editori, responsabili penal pentru conținutul lor, vom putea pune capăt derivelor giganților digitali. În ziua în care asigurăm o realitate reciprocitate în ceea ce privește standardele de mediu și de sănătate, Mercosur nu va mai fi o cârpă roșie pe care o agităm, ci o oportunitate.
Trebuie să ne rupem cu anumite dogme pe care nu le punem niciodată la îndoială, din lipsă de curaj. BCE are un singur obiectiv: stabilitatea preţurilor. Dar într-un moment în care suntem afectaţi de 15% din tarifele americane şi de o depreciere cu 15% a dolarului, rolul BCE este de a ne asigura că moneda noastră comună rămâne competitivă şi nu o minge pentru exporturile noastre. Antreprenorii noștri se confruntă cu o pierdere de competitivitate mecanică de 30% și rămânem în brațele lor. Prin urmare, propunem să adăugăm la obiectivul stabilității prețurilor un obiectiv de creștere pentru BCE.
De asemenea, trebuie să propunem alternative diplomatice la perspectiva din ce în ce mai serioasă a războiului. Trebuie să inventăm noi formate de discuții, la scară regională și să acordăm credit instituțiilor multilaterale existente prin extinderea calității de membru al membrilor permanenți ai Consiliului de Securitate al ONU sau prin înființarea unui sediu european la FMI.
Marele continent nu se poate concentra doar pe propriul viitor. Are responsabilitatea de a exercita în lume, de a apăra legea și justiția, de a lupta împotriva inegalităților economice în creștere și de a lupta împotriva încălzirii globale.
Ca un centru economic, științific și financiar major, are capacitățile.
Ca actor politic, mai are voința de a face.
Oamenii s-au întors: atât de mult mai bine.
Bruno Primarul
Franța: motor al marii ajustări
Ai nevoie de un motor pentru această potrivire mare. Pentru o lungă perioadă de timp Franța a avut acest rol.
Dar confuzia totală în care națiunea noastră înoată în acest moment ne privează de ea. În ultimii doi ani, am întors spatele singurei politici economice care ne va asigura prosperitatea: mai multă muncă, mai puține poveri, mai puține taxe, mai puține documente. Mai multă producție, mai puțin consum. Mai multe riscuri, mai puţină precauţie.
Prin urmare, trebuie să ieșim din confuzia pentru a ne îndrepta spre claritatea deciziei politice, care ne va permite rapid să ne recâștigăm rangul și să ne ridicăm la apogeul circumstanțelor.
Franța nu trebuie să fie păcălită: conducerea sa politică în Europa este acum contestată, locul său ca membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU este contestat, influența sa culturală este bătută în încălcare. Franța are o vocație unică. Rămâne şi va rămâne întotdeauna pentru mine „naţiunea cea mare”. Dar o „mare națiune” care nu se pune la îndoială și nu se reinventează devine rapid „o țară mică”.
Patru provocări mi se par să trebuiască să fie întâmpinate astfel încât Franța să reia în secolul XXI rolul care a fost întotdeauna al său în vremuri dificile: să deschidă o cale, să antreneze alte națiuni, să-și inspire partenerii europeni.
Prima este restaurarea autorităţii statului.
Un stat puternic face o națiune unită, un stat slab face o națiune divizată. Noi suntem acolo. Statul nostru este slab pentru că responsabilitățile sale nu sunt definite, deciziile sale sunt neputincioase, agenții săi sunt prea numeroși. Un stat puternic garantează tuturor respectul pentru libertățile fundamentale: securitatea, libera inițiativă, stăpânirea frontierelor și libera alegere a persoanelor admise pe teritoriul său. Nimic mai puţin, nimic mai mult. Un stat puternic nu înmulțește ministerele și numărul funcționarilor publici, îi reduce. Un stat puternic nu dublează competențele autorităților locale, le lasă cu libera administrare a teritoriului lor. Un stat puternic nu sprijină pe toată lumea cu taxe publice exorbitante și transferuri financiare masive, ci îi susține pe cei mai slabi. Un stat puternic nu complică viața Franței, ci o simplifică. Un stat puternic nu își deleagă propriile responsabilități față de organismele independente, ci le exercită prin servicii publice eficiente.
A doua este revigorarea producției industriale și agricole.
Franţa trebuie să revină la prosperitate şi cu crearea de valoare. Între 2016 și 2024, în două mandate diferite de cinci ani, Franța a ales o politică economică care a întors spatele doctrinei sinucigașe din 1981 pentru a lucra mai puțin pentru a câștiga mai mult și relocări în masă. Declinul şomajului, deschiderea de noi fabrici şi investiţiile străine au arătat că această politică dă rezultate. Nu trebuie să-i întoarcem spatele, dimpotrivă, trebuie să-i dăm un nou impuls, făcând din muncă valoarea cardinală a naţiunii noastre. Doar munca și prioritatea absolută acordate recuperării sistemului nostru de învățământ ne vor permite să revenim la prosperitate. Și numai prosperitatea va face din Franța un exemplu din nou.
A treia este restaurarea conturilor noastre.
Am făcut acest lucru între 2017 și 2019. Între 2020 și 2022, criza COVID-19 și criza inflaționistă ne-au determinat să suportăm cheltuieli publice grele pentru a ne proteja economia și locurile de muncă. Trebuie să fim cu toții în mod colectiv mândri de această alegere, ceea ce explică rezultatele actuale ale creșterii Franței. Ar fi trebuit să ieşim din asta mai repede? Probabil. Cine a fost dispus să o facă? Nimeni. Deci, să trecem la sarcina acum, găsind echilibrul corect între reducerea necesară a cheltuielilor și munca pentru toți, ceea ce va reduce povara inutilă a datoriei.
A patra este mândria naţională.
O națiune nu poate trăi decent cu o sumă de mândrie individuală. De asemenea, trebuie să revendice une fierté collectivemândria colectivă. Cum ar putea Franța să nu fie mândră de destinul său? Cum să nu-și revendice moștenirea, limbajul, creativitatea, povestea? Trebuie să ne simțim inimile care bat atunci când pronunțăm acest nume atât de puternic și atât de singular, încărcat de victorii și drame, ceea ce ne dă fiecăruia câte o permanență, un imaginar și un loc: Franța.
Se pare că lumea a devenit prea mare pentru noi, europenii, prea rapizi și prea brutali.
Tentația este mare să ne ghemuiți în carapacea noastră.
Dar încă o dată, trebuie să fim lucizi: niciuna dintre marile puteri actuale nu ne va lăsa în pace. Fie că ne place sau nu, într-o formă sau alta, prin comerț, tehnologie sau arme, vor veni la noi.
Națiunile europene nu mai sunt imperii. Dar ele nu sunt încă un stat.
Este ceva uimitor în a nu intra în nicio cutie politică cunoscută. Dar există, de asemenea, ceva interesant în construirea a ceea ce nu a fost niciodată construit, pentru a inventa ceea ce nu a mai fost găsit până acum: un spațiu de pace, libertate și lege într-o lume în plină perturbare. Avantajul ajustărilor este că acestea permit erori. Avem dreptul să ne înşelăm. Dar nu avem nici un drept să nu încercăm. Pe scurt, ceea ce avem nevoie cel mai mult este o nouă stare de spirit, făcută din îndrăzneală și voință.
Am descoperit atât de multe lucruri și atât de multe continente din istoria noastră. Este timpul să ne descoperim pe noi înșine.
Sursa: aici
Modernizare inutilă? Cum a lăsat Ucraina în „offside” un crucișător nuclear rus de 5 mld. de dolari
Sursa foto: Not supplied / WillWest News / Profimedia
Crucișătorul nuclear modernizat Amiral Nahimov reprezintă un proiect de prestigiu care a costat Rusia peste 5 miliarde de dolari și aproape douăzeci de ani pentru a fi finalizat, transmite publicația Defence Express.
În timp ce nava a intrat în sfârșit în testele pe mare după o revizie care a început în 1997, valoarea sa strategică este din ce în ce mai analizată. Nava a fost echipată cu 80 de celule universale de lansare verticală pentru rachete Kalibr, Oniks și Zircon hipersonice, însă această concentrare masivă de putere de foc într-o singură carenă pare a fi un concept depășit.
După cum susține analistul naval H.I. Sutton, Ucraina a remodelat fundamental războiul naval prin utilizarea de drone de suprafață și aeriene ieftine, produse în serie. Această schimbare ridică întrebarea critică dacă resurse atât de vaste ar trebui investite într-o singură platformă.
Sutton observă că problema nu mai este doar dacă dronele pot dezactiva o astfel de navă, ci dacă investiția reprezintă o utilizare eficientă a resurselor. Împotriva unei ținte de mare valoare precum Nahimov, desfășurarea unor roiuri de sisteme fără pilot, cu costuri reduse, este justificată atât din punct de vedere militar, cât și economic.
Eficiența dronelor împotriva giganților navali
Chiar dacă apărarea rusă interceptează zeci de drone, o singură lovitură reușită ar putea duce la o catastrofă strategică. În urma pierderii navei Moskva, criticii sugerează că fondurile cheltuite pentru rachete cu rază lungă de acțiune ar fi putut fi utilizate mai bine pentru controlul daunelor și supraviețuire pe navă.
Crucișătorul Moskva a căzut pradă în 2022 dronelor navale ucrainene.
În cele din urmă, modernizarea poartă toate semnele unui proiect motivat de prestigiu, în care simbolismul vizual este apreciat la fel de mult ca eficacitatea reală în luptă.
Crucișătorul ar putea servi în cele din urmă ca instrument pentru misiuni de afișare a steagului și parade navale, mai degrabă decât ca instrument decisiv în războiul modern.
Sursa: aici
O companie de apărare a dezvăluit o dronă subacvatică inteligentă care „face autostopul” pentru a ajunge la țintă
Sursa foto: Lockheed Martin
Lockheed Martin a lansat recent vehiculul subacvatic autonom multi-misiune Lamprey, un submarin robotic conceput pentru a rezolva problemele legate de autonomia limitată a dronelor navale tradiționale, potrivit publicației Interesting Engineering.
Prezentat pe 9 februarie, Lamprey se distinge prin faptul că se atașează de carenele navelor sau submarinelor prietenoase, în loc să utilizeze propria propulsie pentru transport. Acest design îi permite să economisească energie în timp ce parcurge mii de kilometri, prin imitarea eficientă a vieții marine care se atașează de gazde mai mari pentru protecție și transport.
În timp ce este atașată, drona utilizează turbine mici pentru a genera energie electrică din fluxul de apă, astfel că ajunge la destinație cu bateriile complet încărcate.
Versatilitate și tehnologie avansată
Vehiculul este extrem de versatil datorită unui design cu arhitectură deschisă, care include un spațiu intern de încărcare. Acest lucru îi permite să transporte o varietate de module de misiune, cum ar fi torpile ușoare, instrumente de război electronic sau momeli acustice. În plus, poate lansa drone aeriene prin lansatoare retractabile, fapt care extinde semnificativ raza sa operațională.
Potrivit lui Paul Lemmo, vicepreședinte la Lockheed Martin, sistemul a fost dezvoltat rapid prin finanțare internă pentru a oferi o platformă care se poate ascunde, adapta și domina. El a menționat că Lamprey este o adevărată armă multi-misiune care detectează, perturbă, atrage și angajează singură țintele.
Dincolo de capacitățile sale fizice, Lamprey este proiectat pentru acțiuni cooperative. Mai multe unități pot fi lansate pentru a se așeza în liniște pe fundul mării, unde așteaptă instrucțiuni sau colectează informații pe perioade lungi de timp. Această abordare de rețea distribuită sporește capacitățile de supraveghere maritimă și de atac și minimizează în același timp riscul pentru echipamentele scumpe cu echipaj.
VIGEO: https://www.youtube.com/watch?v=3y0RAwJlAxs
Sursa: aici
Ţările NATO şi-au unit forţele pentru securitatea navală în Marea Baltică
Statele baltice, Danemarca, Finlanda și alte trei țări membre NATO au convenit să coopereze pentru achiziționarea rapidă de tehnologii navale și pentru protecția infrastructurii submarine din regiunea Mării Baltice. Decizia a fost luată joi, în marja reuniunii miniştrilor apărării din cadrul Alianţei, informează IPN.
Acordul prevede integrarea accelerată a soluțiilor inovatoare pentru monitorizare, detectare și intervenție. Echipamentul poate fi obținut prin dezvoltare comună, cumpărare directă sau leasing.
Inițiativa continuă proiectele grupului de activități X-Baltic, lansat în ianuarie 2025 pentru a consolida prezența aliată în regiune. Potrivit NATO, 70 de drone aeriene și maritime au fost testate. Rezultatele arată că sistemele autonome și inteligența artificială cresc capacitatea de a detecta activitățile ostile împotriva infrastructurii submarine.
Alți șapte aliați au convenit să-și consolideze apărarea antirachetă. Belgia, Danemarca, Franța, Țările de Jos, Norvegia, Turcia și Regatul Unit vor dezvolta și achiziționa sisteme moderne de apărare împotriva rachetelor balistice. Proiectul își propune să integreze senzorii, interceptorii și sistemele de comandă în arhitectura comună a NATO.
Sursa: aici
Aselsan: Testele sonobuoy-urilor aselBUOY de la UAV sunt iminente
Aselsan va efectua primele teste live ale sonobuoy-ului pasiv aselBUOY de pe un vehicul aerian fără pilot în săptămânile următoare. Informațiile provin de la CEO-ul Aselsan, Ahmet Akyol, într-un interviu acordat Naval News în cadrul World Defense Show.
Vorbind pentru Naval News la World Defense Show 2026 din Riyadh, domnul Akyol a spus că integrarea UAV se află în prezent în faza de testare și rezultatele vor fi vizibile în curând.
Anunțul marchează o nouă etapă pentru programul aselBuoy, care este în dezvoltare de aproximativ zece ani. Potrivit Akyol, toate testele inițiale și activitățile de dezvoltare au fost finalizate, iar sistemul a intrat în producție în serie la începutul acestui an, după ce Aselsan a semnat primul său contract de producție cu Comandamentul Forțelor Navale Turce. Akyol a menționat, de asemenea, că Aselsan va integra poduri de lansare fabricate de Aselsan în UAV-urile turcești pentru a lansa sonobuoy-urile.
Centrul de semnături acustice AI
În timpul interviului, CEO-ul Aselsan a dezvăluit un aspect important al dezvoltării sistemelor subacvatice ale companiei: un centru AI este în prezent în curs de înființare, în cooperare cu Marina Turcă, pentru a implementa modele de inteligență artificială specifice domeniului pentru sistemele subacvatice. El a subliniat provocarea obținerii big data în medii subacvatice și a explicat că Aselsan colaborează direct cu Marina Turcă pentru a colecta date acustice, a antrena modele de învățare automată și apoi a implementa aceste modele în soluțiile lor acustice.
Această colaborare abordează una dintre principalele provocări în dezvoltarea sistemelor de detectare subacvatică alimentate de AI — necesitatea unor seturi mari de date de semnături acustice reale provenite de la diverse tipuri de submarine și nave de suprafață, în condiții și medii marine diferite. Datele operaționale ale Marinei Turce oferă materialul de instruire necesar pentru dezvoltarea unor algoritmi de detectare și clasificare mai preacți.
Contextul tehnic al proiectului aselBUOY și aspectele viitoare
Poza promoțională a lui Aselsan pentru aselBUOY
AselBUOY 100P este un sonobuoy pasiv direcțional de dimensiunea NATO A, proiectat pentru război antisubmarin, operațiuni de căutare și salvare, precum și cercetare acustică subacvatică. Sistemul măsoară 915mm lungime, 120mm diametru și cântărește 10kg. Funcționează în banda de frecvență 5-2400 Hz și poate fi folosit la două adâncimi diferite: 30 de metri și 150 de metri.
Odată lansată, sonobuoy transmite date acustice către platformele receptoare folosind unul dintre cele 96 de canale de comunicație VHF (136-173,5 MHz), cu o rază de comunicație de până la 20 km. Operatorii pot programa timpul de funcționare al sistemului (0,5, 1, 2, 4 sau 8 ore) și alți parametri înainte de implementare printr-o interfață electronică. Setările pot fi ajustate de la distanță după lansare. Sistemul este de sacrificiu și se autodistruge la sfârșitul perioadei sale programate de funcționare.
Aselsan a început dezvoltarea aselBUOY la sfârșitul anului 2015 ca un proiect autofinanțat, bazându-se pe lucrările sale de acustică subacvatică începute în 2006. Testele inițiale de lansare aeriană au fost efectuate în 2018 folosind un lansator montat pe un avion turbopropulsor Cessna. Sistemul este proiectat pentru a fi desfășurat de pe mai multe platforme, inclusiv aeronave de patrulare maritimă, UAV-uri, nave de suprafață fără pilot și nave de suprafață.
Testele viitoare de integrare a UAV reprezintă o schimbare în modul în care pot fi desfășurate sonobuoy-urile. Metodele tradiționale de desfășurare se bazează pe aeronave dedicate de patrulare maritimă, care necesită costuri operaționale și resurse semnificative. Prin integrarea sonobuoy-urilor cu UAV-uri, operatorii pot desfășura misiuni de război antisubmarin cu platforme mai mici și mai eficiente din punct de vedere al costurilor. În prezent, Turkish Aerospace lucrează la versiunea ASW (anti-submarin warfare) a AKSUNGUR UCAV, iar drona echipată cu capsule a fost prezentată la mai multe expoziții din 2021 încoace.
Domnul Akyol a caracterizat integrarea UAV-urilor drept o “schimbare de joc” pentru domeniul naval, subliniind că va face activitățile de patrulare maritimă mai eficiente din punct de vedere al costurilor și eficiente în detectarea sistemelor subacvatice. Integrarea implică podul specializat de sonobuoy al Aselsan, proiectat pentru platformele UAV.
Aselsan este una dintre puținele companii la nivel global care au capacitatea de a proiecta și fabrica sonobuoy-uri. Compania a poziționat aselBUOY ca parte a portofoliului său mai larg de sisteme navale, care include diverse sisteme acustice subacvatice și tehnologii sonar.
Pe lângă versiunea pasivă aflată în prezent în producție, Aselsan a dezvoltat și o variantă activă de sonobuoy destinată detectării submarinelor pasive și silențioase, deși detalii specifice despre starea actuală a programului nu au fost discutate în interviul WDS 2026.
Testele de lansare live viitoare de la UAV-uri vor oferi primele date reale despre modul în care sistemul este lansat de pe platforme fără pilot, inclusiv dinamica desfășurării, performanța parașutelor și integrarea operațională cu sistemele UAV.
Sonobuoy pasiv AselBUOY se află pe partea stângă a cabinei Aselsan din zona navală WDS 2026
Sursa: aici
Grecia achiziționează CAMCOPTER S-100 UAS pentru fregatele HN cu ID
Fotografie surprinzând demonstrația de succes a Schiebel S-100 pentru Marina Elenă pe 2 august 2021 la bordul fregatei din clasa Elli, Aigaion (F-460). Fotografie cu Schiebel.
Astăzi, Marina Elenă a semnat un contract pentru achiziționarea a patru UAS Schiebel CAMCOPTER S-100 pentru fregatele sale din clasa Kimon (FDI HN). Primul sistem, fiecare cu două vehicule aeriene S-100, va fi desfășurat pe HS Kimon în primăvara anului 2026, alături de un sistem terestru pentru instruire, echipajele inițiale finalizând pregătirea în aceeași perioadă.
Comunicat de presă Schiebel
Viena, 13 februarie 2026: Marina Elenă a semnat un contract pentru achiziționarea sistemelor aeriene fără pilot (UAS) CAMCOPTER® S-100 de pe nave, care vor fi desfășurate pe fregatele din clasa Belharra ale Marinei Elene, și anume HS (Hellenic Ship) Kimon, Nearchos și Formion.
HS (Hellenic Ship) Kimon, care a sosit în Grecia în ianuarie 2026, va fi echipat cu CAMCOPTERUL® S-100 în primăvara anului 2026. Un alt sistem va fi operat de pe uscat și folosit pentru instruire, precum și pentru îmbunătățirea competenței operatorilor. Antrenamentul echipajelor inițiale ale CAMCOPTERELOR® grecești S-100 este programat să fie finalizat în primăvara anului 2026.
Sistemele S-100 rămase vor fi construite pe navă și vor fi lansate de fregatele din clasa Belharra ale Marinei Elene, Frégate de Défense et d’Intervention (FDI), și anume HS (Hellenic Ship) Nearchos și Formion. HS Nearchos este programat pentru sfârșitul anului 2026, în timp ce HS Formion este așteptat să sosească până la începutul anului 2027. Fregatele construite de Grupul Naval Francez sunt preechipate pentru integrarea CAMCOPTER® S-100, permițând instalarea rapidă și introducerea operațională.
Echipate cu un gimbal de cameră Wescam MX-10 EO/IR și un sistem Overwatch Imaging PT-8 Oceanwatch, sistemele S-100 vor îmbunătăți operațiunile flotei de fregate ale Marinei Elene într-o gamă largă de misiuni, precum securitatea maritimă, operațiuni de căutare și salvare, monitorizarea mediului, controlul zonei economice exclusive (ZEE) a țării și Războiul Antisubmarin (ASW).
Suntem extrem de mândri că CAMCOPTERUL® S-100 este UAS-ul preferat de Marina Elenă. Cu performanța sa maritimă dovedită, rezistența și capacitatea de încărcare utilă, S-100 va oferi comandanților o conștientizare situațională extinsă, sporind și mai mult capacitățile operaționale ale forțelor de suprafață ale Marinei Elene
Hans Georg Schiebel, Președintele Schiebel Group
CAMCOPTER S-100
Mock-up al primului UAS S-100 Camcopter pentru Marina Elenă prezentat la DEFEA 2025.
CAMCOPTERUL® S-100 Unmanned Air System (UAS) al lui Schiebel este o capacitate dovedită operațional pentru aplicații militare și civile. UAS-ul de Decolare și Aterizare Verticală (VTOL) nu necesită nicio zonă pregătită sau echipamente de suport pentru a permite lansarea și recuperarea. Funcționează ziua și noaptea, în condiții meteo nefavorabile, cu o capacitate de vedere dincolo de linia vizuală până la 200 km / 108 nm, pe uscat și pe mare. Fuzelajul său din fibră de carbon și titan oferă capacitate pentru o gamă largă de combinații de sarcină utilă/anduranță, până la un plafon de serviciu de 5.500 m / 18.000 ft. Viteza bordului este de 100 kts, iar viteza de croazieră de 55 kts.
Într-o configurație tipică, CAMCOPTERUL® S-100 transportă o încărcătură utilă de 34 kg / 75 lbs până la 10 ore și este propulsat cu combustibil greu AVGas sau JP-5. Imaginile încărcăturii utile de înaltă definiție sunt transmise stației de control în timp real. Pe lângă punctul GPS standard sau navigația manuală, S-100 poate funcționa cu succes în medii unde GPS nu este disponibil, cu misiuni planificate și controlate printr-o interfață grafică simplă point-and-click. Elicopterul fără pilot de înaltă tehnologie este susținut de serviciile excelente de suport pentru clienți și instruire oferite de Schiebel.
– Sfârșit –
CAMCOPTERUL S-100 întărește capacitățile fregatei FDI grecești
În cadrul unui interviu exclusiv acordat Naval News la DEFEA 2025, Lubos Sramek, directorul de vânzări al Schiebel pentru Europa, a oferit perspective valoroase despre UAS-ul Camcopter S-100, care va fi desfășurat la bordul viitoarelor fregate din clasa Kimon ale Marinei Elene.
Naval News a raportat pentru prima dată detalii despre programul S-100 al Marinei Elene în 2025, când Lubos Šrámek, Director de Vânzări pentru Europa la Schiebel, a împărtășit perspective exclusive despre UAS-ul CAMCOPTER S-100 într-un interviu acordat Naval News la DEFEA 2025.
La bordul navelor franceze, sistemele CAMCOPTER S-100 sunt complet integrate cu CMS-ul SETIS, asigurând interoperabilitate operațională fără întreruperi. Integrarea este implementată prin sistemul STEERIS MS (Mission System) al Grupului Naval , care gestionează misiunile oricărei drone sau sisteme autonome. Prezent la bordul LHD-ului din clasa Mistral și în viitorul apropiat la bordul fregatelor FREMM , soluția de comandă și control (C2) STEERIS permite controlul și fuziunea datelor UxV-ului cu/în centrul de informații de luptă (CIC). În acest moment nu este clar dacă fregatele Marinei Elene sunt echipate cu STEERI. Ceea ce este sigur însă este că fregatele IDE sunt construite cu prevederi complete pentru sistem încă de la început.
Vedere a punții de zbor și a hangarului fregatei FDI HN HS Kimon (F-601). În stânga intrării hangarului (văzută de pe puntea de zbor), o ușă mare suplimentară (care include și o ușă pentru personal) duce către spațiul dedicat care adăpostește cele două UA-uri S-100 și echipamentele lor, care este unit intern cu hangarul.
Fiecare sistem S-100 constă din două vehicule aeriene, ambele găzduite în hangarul dedicat al FDI, multiple încărcături utile, un sistem de control cu două stații de lucru pentru operatori și o legătură de date. Deși majoritatea misiunilor necesită doar un singur vehicul aerian, al doilea asigură o disponibilitate ridicată (peste 90%) sau este supus întreținerii. Configurația cu două vehicule permite, de asemenea, flexibilitate în misiune, cu un UAS, de exemplu, care instalează sonobouri pentru supravegherea costieră, în timp ce al doilea, echipat cu o încărcătură utilă de releu de date, extinde raza de transmitere a datelor. Un total de patru sisteme vor fi livrate Greciei, dintre care trei vor fi desfășurate la bordul fregatelor FDI HN, în timp ce primul sistem va fi inițial terestru la Marathon pentru scopuri de antrenament. Marina Elenă păstrează opțiunea de a atribui ulterior acest sistem unei a patra fregate sau de a-l menține la țărm, cu planuri de a achiziționa un al cincilea sistem.
Instalarea și integrarea vor fi realizate de Grupul Naval din Grecia, iar toată cablarea și integrarea sistemului vor fi realizate local. Detalii suplimentare despre programul grecesc pot fi găsite în articolul ” CAMCOPTERUL S-100 întărește capacitățile fregatei cu FDI din Grecia .”
Sursa: aici
Bayraktar TB3 efectuează o lovitură navală la Steadfast Dart 2026
Bayraktar TB3 UCAV și-a făcut debutul internațional în acțiune la exercițiul Steadfast Dart 2026, lovind o țintă marină după decolarea de la TCG ANADOLU.
Marina Turcă a obținut prima utilizare a unui UCAV pe navă într-un exercițiu NATO la exercițiul Steadfast Dart 2026, în largul coastei Mării Baltice, împreună cu TCG ANADOLU LHD (L400) și Bayraktar TB3.
Bayraktar TB3, decolând de la TCG ANADOLU, a lovit o țintă maritimă cu două muniții planante MAM-L și a aterizat pe LHD. MAM-L, ca muniție ușoară, se numără printre principalele opțiuni de armament ale Bayraktar TB3, cu versiuni laser și MITL (TV sau căutător IIR).
Turkiye cu cea mai mare forță de asistență la Steadfast Dart
În prezent, Turkiye are cea mai mare forță dintre participanții la Steadfast Dart 2026, împreună cu Armata și Marina. Aproximativ 2000 de membri ai Forțelor Armate Turce care au participat la exercițiu reprezintă o cincime din total.
Unele dintre navele notabile ale Marinei Turce includ TCG ANADOLU LHD, fregata clasa I TCG İstanbul (F-515) și fregata clasa Barbaros TCG Oruçreis (F-245), cu modernizarea sa recentă.
Brigada 66 Infanterie Mecanizată a Armatei Turce este de asemenea prezentă la exercițiu, desfășurată de la TCG ANADOLU cu vehicule blindate tactice BMC VURAN 4×4. Pe lângă brigadă, vehicule de sprijin logistic și containere erau la bordul TCG ANADOLU.
Ce oferă Bayrakar TB3 unei forțe de lucru amfibii?
Bayraktar TB3, ca un UCAV masculin cu capacități STOL pentru a opera de pe nave din clasa LHD, oferă atât ISR puternic, cât și atac chirurgical unei forțe de intervenție amfibie, cu condiția să existe o pistă de decolare, asemănătoare cu cea a TCG ANADOLU. Datorită vitezei mici de pierdere și trenului de aterizare robust, Bayraktar TB3 nu are nevoie de catapultă și mecanism de oprire pentru funcționare.
În funcție de încărcătura utilă, autonomia Bayraktar TB3 variază între 21 și 32 de ore. Pentru ISR, UCAV poartă de obicei sistemul ASELFLIR 500 EO/IR, dar acesta poate fi înlocuit cu un radar AESA mic pentru supraveghere pe distanțe lungi. Sunt posibile și alte sarcini senzoriale, cum ar fi sonobuoy-urile și capsulele EW.
În ceea ce privește armamentul, Bayraktar TB3 poate transporta până la 280 kg de sarcină utilă. Armamentul testat până acum include muniții planate MAM-L (Laser și TV) și MAM-T, racheta aerobalistică UAV-122 și muniția KEMANKEȘ 1 de tip steward. Alte muniții precum rachetele aer-aer TOLUN SDB și SUNGUR sunt planificate pentru UCAV.
Dincolo de armamentul propriu, Bayraktar TB3 și-a demonstrat capacitatea de a direcționa USV-uri kamikaze precum ALBATROS-S de la ASELSAN către țintă datorită funcțiilor sale de observator și relee. Aceasta poate fi extinsă la susținerea rachetelor antinavă sau la atacuri combinate la mijlocul cursului, prin alimentarea poziției țintei de la distanță mare.
Pe scurt, Bayraktar TB3 poate sprijini atât forțele de debarcare, cât și operațiunile ASuW cu capacitățile sale ISTAR și de atac de precizie chiar și în stadiul incipient al desfășurării. Portofoliul de misiuni al UCAV este așteptat să se extindă cu noi opțiuni de sarcină utilă în viitor.
Italia ca Client și Partener pentru Bayraktar TB3
Cu un an înainte ca Bayraktar TB3 să participe la Steadfast Dart 2026, Baykar și Leonardo au format societatea mixtă LBA Systems pentru a produce diverse UAV-uri Baykar, inclusiv Bayraktar TB3, în Italia. Potrivit declarației CEO-ului Leonardo, Roberto Cingolani, procesul de certificare pentru navele italiene cu punte de zbor urmează să aibă loc în 2026. STOL UCAV va fi produs în facilitățile Ronchi dei Legionari ale lui Leonardo.
Pe lângă planurile de achiziție și producție, Leonardo este dornică să integreze încărcăturile utile în Bayraktar TB3, cum ar fi radarele Osprey AESA (Osprey 30 folosit de Bayraktar TB2 poloneze), sistemul LEOSS-T EO/IR și procesorul sonobuoy ULISSES.
Sursa: aici
Turcia efectuează primul atac de precizie cu dronă TB3 de pe navă, de la TCG Anadolu în cadrul exercițiului NATO Baltic
Un vehicul aerian de luptă fără pilot Bayraktar TB3, lansat de pe nava de asalt amfibie TCG Anadolu, a efectuat un atac maritim real în timpul exercițiului NATO Steadfast Dart 2026 pe 14 februarie 2026. Evenimentul marchează tranziția Turciei de la testele demonstrative la o capacitate operațională de drone navale integrate în structurile de comandă aliate.
La 14 februarie 2026, Ministerul Apărării Naționale din Turcia a anunțat că un vehicul aerian de luptă fără pilot Bayraktar TB3, aflat la bordul navei de asalt amfibie TCG Anadolu , care transportă drone, a executat un atac maritim real în timpul exercițiului NATO Steadfast Dart 2026 în Marea Baltică. Conform declarației oficiale publicate pe contul X verificat al ministerului, TB3 a decolat de pe navă, a angajat o țintă de suprafață cu două muniții ghidate de precizie MAM-L și apoi s-a recuperat în siguranță la bord. Aceasta marchează prima dată când un UCAV naval turc a zburat cu un profil de luptă complet de pe o platformă navală în cadrul unui exercițiu NATO, transformând un program național de demonstrație într-o capacitate operațional relevantă sub comanda aliată.
O dronă de luptă fără pilot Bayraktar TB3, lansată de pe TCG Anadolu al Turciei, a executat un atac de precizie real asupra unei ținte din Marea Baltică în timpul exercițiului NATO Steadfast Dart 2026, marcând primul profil operațional de luptă UCAV pe navă zburat de Marina Turcă sub comandă aliată (Sursa imaginii: Ministerul Apărării din Turcia, Baykar, GIS Geography)
Misiunea a avut loc pe măsură ce Steadfast Dart 2026, cel mai mare exercițiu NATO al anului, intra în faza principală. Exercițiul este conceput ca un test comun de desfășurare pentru noua Forță de Reacție Aliată, cu aproximativ 10.000 de persoane, peste 1.500 de vehicule și 17 nave din peste o duzină de aliați, validând întăririle rapide către regiunea Baltică pe mare, pe uscat și pe aer. Pentru Turcia, alegerea Mării Baltice ca scenă pentru prima utilizare în luptă a unui UCAV pe navă în contextul NATO este mai mult decât o bornă tehnică: semnalează că Ankara este pregătită să-și proiecteze capacitățile indigene fără echipaj mult dincolo de apele interne și să le integreze în operațiuni aliate multi-domenii pe flancul nordic al Europei.
Din punct de vedere operațional, misiunea a evidențiat întregul ciclu navă-țintă care stă la baza conceptului turc de “portavion dronă”. TB3 a decolat de pe puntea de sărituri cu schiurile Anadolu, a urcat la altitudinea de lucru deasupra zonei de exerciții, a localizat și a angajat o țintă de suprafață desemnată cu două muniții planante Roketsan MAM-L, apoi s-a întors la navă și a aterizat pe aceeași punte de unde plecase. Întreaga secvență a fost desfășurată sub procedurile de control și siguranță a spațiului aerian NATO, demonstrând că puntea de zbor, sistemul de luptă și arhitectura de comunicații a Anadolu pot susține utilizarea de arme reale de către un UCAV în cadrul unui grup aliat. Misiunea validează nu doar integrarea tehnică dintre navă și dronă, ci și munca doctrinară și procedurală care permite unui activ turcesc de atac fără pilot să se integreze în cadrul de comandă și control al NATO.
Lovitura TB3 este, de asemenea, cel mai vizibil element al unui pachet de forțe turcești mult mai amplu la Steadfast Dart 2026. Ankara trimite aproximativ 2.000 de oameni la exercițiu, reprezentând aproximativ o cincime din totalul trupelor desfășurate sub steagul Forței de Reacție Aliate. Alături de TCG Anadolu, contribuția navală turcă include noua fregată clasa I TCG Istanbul și fregata modernizată clasa Barbaros TCG Oruçreis, oferind apărare aeriană de zonă, luptă antisubmarin și capacități de luptă de suprafață. Pe partea terestră, Brigada 66 Infanterie Mecanizată a fost îmbarcată pe Anadolu cu vehicule blindate tactice BMC Vuran 4×4 și elemente logistice. În acest context, TB3 nu este un demonstrator tehnologic independent, ci componenta de supraveghere aeriană și sprijin de foc de precizie a unei forțe amfibii comune, capabilă să monitorizeze zonele de debarcare, să urmărească contacte mici de suprafață care amenință brigada și să ofere efecte la timp și scalabile de pe mare.
TCG Anadolu însuși se află în centrul acestui concept. Derivată din designul spaniol Juan Carlos I, această navă de 232 de metri și aproximativ 27.000 de tone este clasificată oficial ca navă de asalt amfibiu, dar a fost reconfigurată de Marina Turcă pentru a acționa ca un portavion de drone cu o punte de zbor pe toată lungimea și o rampă de sărituri cu schiuri. Anadolu combină o punte mare pentru ambarcațiuni de debarcare, o punte pentru vehicule capabilă să transporte unități blindate, un spital și facilități extinse de comandă și control, cu capacitatea de a îmbarca o aripă aeriană fără pilot considerabilă. Sursele turce indică capacitatea pentru câteva zeci de UCAV-uri, susținute de sistemul de management al luptei GENESIS-ADVENT și senzori moderni radar 3D și electro-optici. Concepută inițial ca o platformă pentru avioane de vânătoare cu decolare scurtă și aterizare verticală, înainte de excluderea Turciei din programul F-35, Anadolu a devenit nava amiral pentru un model diferit de proiecție a puterii, unde aviația fără pilot, forțele amfibii și navele de luptă de suprafață sunt strâns integrate.
Bayraktar TB3, dezvoltat de Baykar, este principalul facilitator al acestui model. Construit special ca un UCAV capabil de portavion, altitudine medie și autonomie lungă, TB3 are un fuselaj de 8,35 metri, o anvergură a aripilor de 14 metri cu panouri exterioare rabatabile și o greutate maximă la decolare în clasa 1,45–1,6 tone. Poate transporta până la 280 kg de sarcină utilă pe șase puncte de ancorare sub aripi și este propulsat de un motor turbodiesel TEI-PD170, oferindu-i o autonomie peste 24 de ore, în funcție de încărcătură. Spre deosebire de predecesorul său terestru, TB2, TB3 este adaptat operațiunilor navelor: trenul de aterizare întărit, viteza redusă de intrare în viteză și capacitatea de a decola dintr-un salt cu schiurile scurte îi permit să decoleze și să aterizeze pe o navă din clasa LHD fără catapulte sau fire de oprire. În configurația sa de bază, TB3 poartă o turelă electro-optică/infraroșie ASELFLIR-500 pentru supraveghere zi-noapte și țintire; Campaniile de testare și declarațiile industriei indică opțiuni pentru un radar mic cu matrice activă scanată electronic în bandă X, poduri de război electronic și chiar distribuitoare de sonobuoi, transformând aeronava într-un nod de senzori modular pentru supraveghere la suprafață, subacvatică și electronică.
Din perspectiva unei forțe de luptă amfibii, această combinație de anduranță și încărcătură modulară este la fel de importantă ca rolul de atac al TB3. Comparativ cu elicopterele tradiționale embarcate, UCAV oferă un timp semnificativ mai lung pe stație și costuri operaționale mai mici, deși la viteze mai mici și cu o vulnerabilitate mai mare în spații aeriene extrem de disputate. Într-un scenariu baltic, un TB3 care orbitează în fața unui grup amfibiu poate menține o supraveghere continuă asupra plajelor de debarcare, a punctelor de blocaj și a abordărilor folosite de mici nave de luptă de suprafață sau bărci fără echipaj. Echipat cu radar sau cu un sistem EO/IR pe arie largă, poate contribui la detectarea timpurie a ambarcațiunilor rapide de atac sau a vedetelor de patrulare înarmate cu rachete care se deplasează sub acoperirea dezordinii costiere. Dacă sarcinile utile de procesare a sonobuoy și acustice sunt integrate conform planului, TB3 ar putea oferi și conștientizare de bază împotriva antisubmarin în apele puțin adânci de coastă, acționând ca un resursel de avertizare timpurie și ASW “sărac” pentru marinele de dimensiuni medii care nu dispun de avioane dedicate de patrulare cu aripi fixe.
Focul real în Marea Baltică a evidențiat o parte specifică a acestei truse de instrumente: angajamentul de precizie folosind micromuniția inteligentă MAM-L de la Roketsan. Datele oficiale descriu MAM-L ca o armă ușoară, semi-activă, ghidată prin laser, de planare, de aproximativ 1 m lungime, 160 mm în diametru și cântărind aproximativ 22 kg, cu o rază efectivă de până la 15 km atunci când este eliberată de la altitudine. Opțiunile de focoase includ tandem, anti-blindaj cu explozivă puternică și încărcături termobarice, potrivite pentru ținte de la tancuri principale de luptă și vehicule blindate ușoare până la personal, poziții radar și ambarcațiuni mici. În angajamentul din Marea Baltică, utilizarea a două proiectile MAM-L de către TB3 împotriva unei singure ținte de suprafață a demonstrat capacitatea de a livra efecte controlate, repetate, cu risc colateral limitat într-un mediu maritim congestionat. Privind dincolo de această armă unică, cele șase puncte de ancor ale TB3 și sarcina utilă de 280 kg îi permit să transporte o încărcătură mixtă de muniții, inclusiv bombe planatoare MAM-T pentru lovituri pe distanțe mai lungi, racheta aerobalistică UAV-122 și muniția KEMANKEȘ-1 de tip stetering, în timp ce planurile viitoare de integrare menționează bombe TOLUN cu diametru mic și rachete aer-aer cu rază scurtă de acțiune SUNGUR. Un singur fuselaj poate, astfel, să combine desemnarea țintei, lovitura inițială și atacul de urmărire sau negarea zonei într-o singură misiune.
Testarea turcică din ultimii ani a evidențiat, de asemenea, modul în care TB3 se încadrează într-un lanț mai larg de ucidere fără echipaj pe mare. În timpul exercițiilor anterioare din Marea Mediterană de Est, TB3 care operează din Anadolu au direcționat vehiculele de suprafață fără pilot ALBATROS-S ale ASELSAN către ținte maritime, acționând ca senzori și relee de comunicații externe care depășesc limitele de linie de vedere ale unei platforme de suprafață. În astfel de scenarii, UCAV identifică și urmărește o navă ostilă, transmite coordonatele acesteia către un roi de USV-uri kamikaze sau către rachete antinavă lansate de nave sau baterii de coastă și poate oferi actualizări pe parcursul traiectoriei armamentului în zbor. Lovitura baltică a folosit doar MAM-L, dar subliniază rolul TB3 ca nod aerian care poate fuziona supravegherea, țintirea și ghidarea armelor pentru mai mulți efectori. Extrapolat într-un context NATO, un TB3 lansat de pe Anadolu ar putea, în principiu, să transmită date de țintire nu doar armelor turcești, ci, dacă interfețele sunt standardizate, navelor și sistemelor de rachete aliate, consolidând rețelele distribuite de atac maritim ale alianței.
Dincolo de operațiuni, această capacitate are și o dimensiune industrială și europeană. În 2025, Leonardo și Baykar au creat joint venture-ul 50/50 LBA Systems, cu sediul în Italia, pentru a co-dezvolta și produce sisteme fără echipaj, inclusiv TB3. Declarațiile publice ale executivilor Leonardo indică faptul că certificarea TB3 pe navele italiene de pe puntea de zbor este vizată pentru 2026, cu linii de producție planificate în facilități precum Ronchi dei Legionari. Prin intermediul LBA Systems, Leonardo propune integrarea propriilor încărcături utile pe TB3, în special radare Osprey AESA, turele electro-optice/infraroșii LEOSS-T și procesoarele acustice ULISSES pentru ASW bazate pe sonobuoy. Dacă aceste planuri se vor materializa, un UCAV proiectat în Turcia, produs în Uniunea Europeană și echipat cu senzori europeni, ar putea opera de pe navele amfibii ale marinei UE, oferind o opțiune relativ accesibilă de drone capabile de portavion și adâncind interdependența industrială în cadrul NATO.
Desfășurarea navei Anadolu în Marea Baltică și atacul live al navei TB3 leagă mai multe direcții ale politicii maritime turce. Doctrina “Patria Albastră”, formulată de ofițerii navali turci încă de la mijlocul anilor 2000, pune accent pe asigurarea unor zone maritime mai largi în Marea Neagră, Marea Egee și estul Mediteranei ca pilon al autonomiei naționale. În ultimul deceniu, această doctrină a condus la o modernizare majoră a flotei și la dezvoltarea senzorilor, armamentelor și platformelor indigene. Prin proiectarea unei nave amiral amfibii echipate cu drone în Marea Baltică sub culorile NATO, Ankara demonstrează că aceste investiții nu servesc doar disputele naționale din estul Mediteranei, ci pot fi folosite pentru apărarea colectivă pe flancul nordic al alianței. Pentru potențialii adversari, inclusiv Flota Baltică a Rusiei, apariția unui portavion de drone capabil de supraveghere persistentă și lovituri de precizie complică planificarea negării maritimei și apărării costiere, chiar dacă TB3 în sine nu este optimizată pentru penetrarea sistemelor integrate de apărare aeriană densă.
În același timp, această capacitate nu este lipsită de constrângeri. TB3 rămâne o aeronavă nestealth, cu elice, a cărei supraviețuire împotriva rachetelor supra-aer moderne cu rază medie și lungă sau a avioanelor de vânătoare este limitată, mai ales în spații aeriene intens disputate. Dependența sa de legăturile de date o face vulnerabilă la războiul electronic și bruiaj, care probabil vor avea un rol proeminent în orice conflict de intensitate ridicată în regiunea baltică. Aceste vulnerabilități subliniază necesitatea de a opera TB3 sub umbrela protectoare a activelor de apărare aeriană și război electronic pe nave, precum și în cadrul unor măsuri atent planificate de control al spațiului aerian. De asemenea, înseamnă, că, în contextul NATO, operațiunile UCAV trebuie armonizate cu proceduri stricte de identificare și deconflictare pe rutele maritime aglomerate, ceea ce poate încetini ritmul loviturilor chiar și atunci când senzorii și armele ar permite, tehnic, angajarea rapidă.
Totuși, lovitura de succes MAM-L a Bayraktar TB3 de la TCG Anadolu în timpul Steadfast Dart 2026 confirmă că conceptul de portavion-dronă al Turciei a ieșit din faza experimentală și a intrat în domeniul contribuției operaționale la descurajarea aliaților. Combinația dintre o navă amfibie mare configurată ca platformă UCAV, o dronă capabilă de portavion cu autonomie lungă și încărcături modulare, și o familie în creștere de muniții de precizie indigene și vehicule de suprafață fără pilot oferă Marinei Turce, și prin extensie NATO, un nou instrument pentru supraveghere maritimă și atac în litoralele contestate. Pe măsură ce LBA Systems se pregătește să aducă TB3 în liniile de producție europene, iar alte marine explorează concepte similare, demonstrația de la Marea Baltică este probabil să servească drept punct de referință pentru doctrina viitoare privind modul în care escadrilele aeriene fără pilot pot fi integrate în grupuri de sarcini amfibii și forțe navale multinaționale. Deocamdată, imaginea unui UCAV turcesc lansat de pe o navă amfibie în Marea Baltică și revenind după un atac reușit întruchipează o schimbare mai largă: sistemele fără pilot au devenit centrale, nu periferice, în modul în care alianța plănuiește să lupte și să descurajeze pe mare.
Sursa: aici
Marea Britanie dislocează grupul de atac al portavioanelor HMS Prince of Wales în High North pentru a descuraja activitatea maritimă rusă.
Ministerul Apărării din Regatul Unit a confirmat la 14 februarie 2026 că un Grup de Atac al Portavionului condus de HMS Prince of Wales va fi desfășurat peste Atlanticul de Nord și High North în cadrul Operațiunii Firecrest. Această măsură semnalează o concentrare reînnoită pe descurajarea NATO, în contextul creșterii activității navale rusești și a îngrijorărilor legate de infrastructura subacvatică vulnerabilă.
Ministerul Apărării din Marea Britanie a confirmat confirmed că o desfășurare pe portavioane în 2026, condusă de HMS Prince of Wales , va opera peste Atlanticul de Nord și în Nordul Înalt în cadrul Operațiunii Firecrest, o misiune prezentată de Londra ca un răspuns calibrat la un mediu maritim tot mai marcat de activitatea militară rusă și de riscurile emergente pentru infrastructura subacvatică critică, cum ar fi cablurile de fibră optică și conductele energetice. Comunicațiile guvernamentale poziționează desfășurarea clar în cadrul cadrului de planificare NATO, descriind-o ca o contribuție majoră la descurajarea colectivă și securitatea euro-atlantică.
Ministerul Apărării din Regatul Unit a confirmat că HMS Prince of Wales va conduce un Grup de Atac al Portavionului peste Atlanticul de Nord și Nordul Înalt în 2026, în cadrul Operațiunii Firecrest, consolidând descurajarea NATO în contextul intensificării activității maritime rusești și a îngrijorărilor tot mai mari legate de infrastructura subacvatică critică (Sursa imaginii: Marina Regală Britanică)
Se așteaptă ca grupul de atac să combine F-35B avioane de vânătoare Lightning II, distrugătoare de apărare antiaeriană Type 45, fregate antisubmarin Type 23 sau avansate Type 26, un submarin de atac nuclear din clasa Astute și nave auxiliare de sprijin ale Flotei Regale. Componența finală va fi confirmată mai aproape de navigare, însă oficialii britanici au semnalat că exercițiile de interoperabilitate cu națiunile nordice, Statele Unite și Canada vor fi centrale în profilul misiunii, subliniind dimensiunea la nivel NATO a operațiunii.
Operațiunea Firecrest plasează cea mai mare navă de război a Marii Britanii în centrul unui sistem naval conceput pentru operațiuni aeriene susținute, apărare stratificată și integrare a comenzilor. Cu un deplasament de aproximativ 65.000 de tone, HMS Prince of Wales dispune de o punte de zbor ski-jump care maximizează rata de misiune pentru aeronavele cu decolare scurtă/aterizare verticală, capacitate extinsă de combustibil pentru aviație și magazine adânci. Volumul său intern îi permite să găzduiască un stat major comun robust, permițând comandanților britanici și aliați să orchestreze operațiuni maritime distribuite pe vaste zone oceanice, o capacitate deosebit de relevantă în Atlanticul de Nord și Arctica, unde infrastructura fixă este limitată.
În centrul formațiunii, distrugătoarele Type 45 oferă apărare aeriană și antirachetă de înaltă performanță cu sistemul Sea Viper și radarul avansat SAMPSON, oferind detectare pe distanțe lungi și angajare simultană a mai multor ținte. Fregatele se concentrează pe războiul antisubmarin, cu platforme Type 26 optimizate pentru operare silențioasă, procesare sonar avansată și elicoptere ASW îmbarcate. Submarinul din clasa Astute contribuie cu opțiuni stealth de colectare a informațiilor și de atac, consolidând capacitatea grupului de a contesta domenii subacvatice unde submarinele rusești au fost din ce în ce mai active.
Aceste resurse creează o formație stratificată și rezistentă, capabilă de operațiuni prelungite: aeronavele extind raza de supraveghere, escorte de suprafață formând bule protectoare, iar submarine care împiedică abordările nevăzute. Această geometrie integrată transformă prezența în perseverență, un atribut necesar pentru modelarea comportamentului în ape contestate.
Oficialii britanici leagă această desfășurare de tendințe tangibile, inclusiv o creștere raportată de 30% a mișcărilor navale rusești în Atlanticul de Nord în ultimii doi ani. În acest context, prioritatea se mută de la răspunsul la evenimente izolate la menținerea controlului persistent pe mare, complicarea mișcărilor submarinelor și de suprafață ale adversarilor și asigurarea coridoarelor de întărire esențiale pentru planurile de război ale alianței.
Un factor central al acestei posturi este tempo-ul aviației. Portavioanele din clasa Queen Elizabeth sunt proiectate pentru a susține rate solicitante de misiune: până la 72 de misiuni rapide cu reacție pe zi în perioadele de urgență, susținute de transporturi rapide de aeronave care pot transporta mai multe F-35B de la hangar la puntea de zbor în aproximativ un minut. În operațiuni la latitudini mari, unde vremea și lumina limitată reduc ferestrele de zbor, ciclurile rapide de lansare și recuperare devin un multiplicator practic de luptă.
Suita de senzori multi-misiune a F-35B sporește și mai mult efectul de luptă. Radarul său AN/APG-81, sistemul de deschidere distribuită și legăturile securizate de date îi permit detectarea, clasificarea și partajarea contactelor între domeniile aeriene și subacvatice, oferind o imagine operațională mai largă a NATO. Într-o construcție de grup de lovitură a portavioanelor, această capacitate susține contra-aerianul defensiv, conștientizarea domeniului maritim pe arie largă și semnalizarea la timp a activelor de suprafață și subacvatice, în special în medii restrânse precum golul Groenlanda-Islanda-Regatul Unit.
Amprenta multinațională a acestei desfășurări întărește descurajarea în sine. O vizită planificată în port în Statele Unite și așteptarea ca aeronavele americane să opereze de pe puntea de zbor britanică demonstrează interoperabilitate practică, nu cooperare simbolică. Firecrest include, de asemenea, activități în cadrul misiunii Arctic Sentry a NATO și, alături de Grupul Maritim Permanent NATO 1, elemente care leagă grupul de arhitecturi de comandă ale alianței, inclusiv Comandamentul Forțelor Comune Norfolk, pe care Regatul Unit îl va conduce pentru prima dată.
Dincolo de planul imediat de navigație, Marea Britanie leagă desfășurarea portavioanelor de schimbări mai largi de postură destinate Nordului Înalt: un angajament de a dubla desfășurarea trupelor în Norvegia de la 1.000 la 2.000 de oameni și angajamentul de a crește cheltuielile pentru apărare la 2,6% din PIB începând cu 2027. Firecrest se bazează pe lecțiile din misiunea globală a portavionului din 2025, care a generat peste 1.000 de misiuni cu F-35 cu peste 30 de națiuni partenere și a validat grupul de atac ca fiind complet pregătit pentru misiune și angajat față de NATO.
Aceste evoluții semnalează că descurajarea în Atlanticul de Nord este acum integrată într-o strategie mai largă care cuprinde protecția infrastructurii subacvatice, pregătirea alianțelor și integrarea comenzilor multinaționale. Prin combinarea aviației susținute pe portavioane, integrarea cu forțele aliate și structurile de comandă NATO, precum și conștientizarea persistentă a domeniului maritim, Regatul Unit urmărește să asigure că rutele critice care leagă America de Nord de Europa rămân deschise, monitorizate și apărate împotriva constrângerii sau agresiunii oportuniste.
Sursa: aici
Deputații au avertizat că Rusia are un avans mare în războiul subacvatic
Rusia este semnificativ înaintea Regatului Unit și a aliaților săi în ceea ce privește capacitatea de război subacvatic, au fost informați deputaților în timpul unei sesiuni de probe a Comitetului de Apărare care a examinat activitatea subacvatică și amenințarea tot mai mare la adresa infrastructurii critice.
Oferind mărturie în fața comisiei, profesorul Peter Roberts a spus că Rusia operează o flotă de submarine de 64 de submarine, inclusiv submarine cu rachete balistice care formează o parte esențială a descurajării nucleare, alături de platforme de atac terestru și vânătoare-ucigașă. El a susținut că postura submarinului Moscovei rămâne ancorată în conceptele Războiului Rece ale capacității sigure de a doua lovitură, centrate pe un “bastion” protejat în Nordul Înalt.
“Ei își operează flota cu adevărat ca un bastion pentru descurajarea nucleară mai întâi, iar apoi tot restul vine pe locul doi”, le-a spus Roberts deputaților.
Roberts a spus că capacitatea Rusiei este consolidată de o direcție separată pentru ape adânci, Direcția Principală pentru Cercetare în Adâncuri (GUGI), pe care a descris-o ca operând aproximativ 50 de nave și submarine specializate capabile să opereze până la 6.000 de metri. El a spus că aceste active sunt concepute nu doar pentru a proteja infrastructura subacvatică a Rusiei, ci și pentru a amenința pe cea a altor națiuni.
“Rolul lor principal este protejarea propriei infrastructuri subacvatice critice, dar au și un rol secundar, care este să lovească infrastructura subacvatică critică a altora,” a spus el.
Comisia a auzit că geografia Regatului Unit o face deosebit de vulnerabilă. Roberts le-a spus deputaților că Marea Britanie găzduiește 119 cabluri de date și a descris țara ca o poartă de acces către conectivitatea digitală a Europei către Statele Unite. El a avertizat că perturbarea ar putea avea consecințe economice și sociale grave, adăugând că Regatul Unit este expus în moduri diferite de frontul terestru din Europa de Est.
“În ceea ce privește prima linie de apărare și bătălia terestră, suntem clar mai departe de frontul de est, dar sub apă suntem practic pe linia întâi, nu-i așa?” Deputatul Derek Twigg a spus. Roberts a fost de acord, spunând comisiei: “Da, absolut.”
De asemenea, a avertizat că strategia rusă vizează tot mai mult infrastructura civilă pentru a submina voința politică, descriind o abordare de “contra-valoare” axată pe perturbarea societății, mai degrabă decât pe lovirea țintelor pur militare. El a menționat atacurile din Ucraina care vizează infrastructura energetică și a sugerat că există amenințări similare pentru statele europene prin cabluri, conducte și alte sisteme vulnerabile.
Întrebat direct dacă Occidentul se ridică la nivelul capacității rusești, Roberts a oferit o evaluare directă. “Cred că sunt mult înaintea noastră,” a spus el.
Comodorul (pensionat) John Aitken, fost submarinist al Marinei Regale acum la Thales, a susținut evaluarea și a declarat deputaților că cele mai moderne submarine ale Rusiei reprezintă o amenințare serioasă. El a descris submarinul balistic din clasa Borei și submarinul nuclear de atac din clasa Yasen drept “submarine de primă clasă” și “adversari foarte dificili.”
El a subliniat, de asemenea, capacitatea specializată a Rusiei de a opera sub gheața arctică, avertizând că acest mediu rămâne o provocare pentru forțele NATO. “Avem acum o capacitate foarte limitată sub gheață în Marina Regală și trebuie să reinvestim în asta”, a spus Aitken.
Aitken le-a spus deputaților că Rusia ar putea folosi mediul sub gheață pentru a ascunde submarinele cu rachete balistice, a reduce timpul de avertizare și a complica operațiunile de urmărire. El a descris mările arctice ca fiind zgomotoase din cauza mișcării gheții, ceea ce face detectarea mai dificilă, și a spus că submarinele rusești pot exploata mediul poziționându-se aproape de gheață. “Știm, de asemenea, că au capacitatea de a străpunge gheața și apoi de a lansa rachete în Europa sau America de Nord, ceea ce reduce timpul de reacție,” a spus el.
Sesiunea a atins și Marea Baltică, unde deputații au pus sub semnul întrebării dacă operațiunile submarine rusești sunt limitate de Strâmtoarea Danestră. Aitken a spus că Rusia păstrează capacitatea de a opera submarine de la baza sa baltică, deși a recunoscut că mediul este mai dificil și că tranzitul crește probabilitatea de detectare. “Este puțin adânc și disputat, dar de aceea operează SSK-uri acolo, pentru că pot opera în ape puțin adânci și contestate”, a spus el.
Sursa: aici
Marea Britanie ar trebui să aibă mai multe submarine, au declarat deputații
Regatul Unit ar trebui să ia în considerare extinderea semnificativă a forței sale de submarine pe măsură ce amenințările subacvatice se înmulțesc, iar barierele de intrare pentru actorii ostili continuă să cadă, au declarat martorii deputaților în timpul unei sesiuni a Comitetului de Apărare al Camerei Comunelor privind activitatea subacvatică.
Brett Phaneuf, fondatorul și directorul executiv al Submergence Group LLC în Statele Unite și al M Subs Ltd în Marea Britanie, a susținut că submarinele rămân centrale pentru descurajare și ar trebui tratate ca o prioritate strategică națională.
“Ar trebui să avem cu 100% mai multe submarine,” a spus el comitetului. “Apariția sistemelor fără echipaj și/sau autonome va fi utilă pentru a acoperi o parte din costurile și întârzierile în construcția submarinelor, având o capacitate care să funcționeze în concert cu acestea.”
Phaneuf a avertizat că răspândirea rapidă a tehnologiei subacvatice fără echipaj schimbă caracterul domeniului subacvatic, sistemele ieftine fiind din ce în ce mai capabile să hărțuiască navele, să perturbe comerțul și să amenințe infrastructura critică.
“Vedem mult mai mulți oameni care intră în mare cu un cost mai mic de intrare, folosind o gamă largă de sisteme fără echipaj, microelectronică și tehnologie acustică,” a spus el. “Domeniul subacvatic în sistemele fără echipaj recuperează explozia microelectronică din anii 1990 și începutul anilor 2000.”
El a adăugat că valoarea strategică a acestor tehnologii nu mai este limitată la marile puteri, argumentând că chiar și statele mici au acum acces la capabilități care anterior erau inaccesibile.
“Este o anumită proliferare. Cred că cel mai evident exemplu dintre toate acestea este ceea ce se întâmplă în Marea Neagră,” a spus el, descriind utilizarea unor sisteme sofisticate pentru a provoca forțele navale tradiționale. Phaneuf a spus că utilizarea componentelor provenite comercial și a lanțurilor de aprovizionare deschise au accelerat și mai mult ritmul proliferării, actorii ostili reușind să achiziționeze echipamente prin piețele online tradiționale. “Aceste tehnologii se înmulțesc; am văzut capabilități similare, foarte low-tech, în Yemen, asamblate cu piese care sunt aduse în magazinele de bricolaj și pe Amazon, eBay sau Alibaba,” le-a spus el parlamentarilor. “Asta e înfricoșător.”
El a susținut că astfel de sisteme poate să nu reprezinte o amenințare militară existențială în sine, dar pot genera un impact strategic prin perturbarea comerțului și forțarea unor răspunsuri defensive costisitoare. “Acestea nu vor amenința în ansamblu națiunea; Acestea sunt lucruri care ne vor hărțui și slăbi prin reducerea comerțului”, a spus el. “Principalii noștri adversari au dezvoltat foarte rapid o masă considerabilă sau un număr considerabil de active de capital extrem de sofisticate, atât cu echipaj, cât și fără echipaj, pe care le vom găsi greu de egalat în Europa sau în Statele Unite pe termen scurt.”
Profesorul Peter Roberts, cercetător asociat la Centrul pentru Înțelegerea Publică a Apărării și Securității de la Universitatea din Exeter, a declarat că proliferarea capabilităților subacvatice devine acum din ce în ce mai răspândită și dificil de controlat.
“Da, există proliferare, totuși este destul de localizată și foarte contextuală”, le-a spus Roberts parlamentarilor. “Acum vedem taiwanezii, indonezienii, filipinezii, toată lumea încearcă să intre în acest joc.”
El a spus că disponibilitatea tot mai mare a sistemelor și componentelor permite statelor să achiziționeze rapid echipamente, dar adesea întâmpină dificultăți în a le integra eficient într-o capacitate coerentă.
“Este vorba despre conceptul de operațiuni, pentru că poți cumpăra tot ce vrei și le poți folosi, dar dacă nu le poți uni și folosi eficient, de fapt arunci resurse într-o gaură care nu are rost ,” a spus el.
Roberts a avertizat, de asemenea, că domeniul subacvatic a fost istoric subfinanțat și subapreciat, în ciuda importanței sale pentru securitatea modernă și stabilitatea economică.
“Este un domeniu subutilizat și sub-investit, și este exploatabil cu o barieră de intrare foarte scăzută”, a declarat el comitetului. “Înainte, dacă voiai să operezi un submarin, vorbeai despre decenii de experiență în construcții… Acum, poți face asta cu electronice și informații disponibile pe internet.”
Comodorul (retras) John Aitken, fost submarinist al Marinei Regale și acum manager de sisteme subacvatice la Thales, a spus că infrastructura subacvatică este din ce în ce mai centrală pentru comerțul global și, prin urmare, o țintă atractivă pentru perturbări.
“Cu siguranță a existat o creștere masivă, probabil datorită conștientizării importanței infrastructurii subacvatice și a rolului pe care îl joacă în comerțul global”, a spus el.
Aitken le-a spus deputaților că activitatea sub mare crește rapid, atât actorii statali, cât și cei non-statali profitând de dificultățile detectării.
“A existat o creștere enormă a numărului de persoane implicate”, a spus el. “Este destul de neobișnuit să implici actori non-statali în astfel de activități. Dar tot este foarte greu de făcut.”
Sursa: aici
Cea mai mare flotă de drone din lume desfășurată pentru a descuraja Rusia
NATO face pași pentru a extinde utilizarea sistemelor fără pilot în Marea Baltică, după ce oficiali de rang înalt ai Alianței au descris desfășurarea unei flote mari de drone în 2025 drept o dovadă majoră de concept pentru implementarea rapidă a tehnologiei comerciale disponibile pentru protejarea infrastructurii subacvatice critice.
Următoarea fază a inițiativei, Task Force X Baltic, va fi formalizată printr-o nouă scrisoare de intenție semnată de opt Aliați participanți, NATO susținând că programul reprezintă o tranziție practică de la testarea inovației la adoptarea operațională reală.
Vorbind la sediul NATO din Bruxelles, Nikolaos Loutas, director al Diviziei pentru Industria de Apărare, Inovația și Armamentul NATO ™, mi-a spus mie și altor jurnaliști că acest efort este direct legat de ™campania mai largă a Alianței de după Summitul din 2025 de a accelera ritmul integrării tehnologice. “La Summitul NATO din 2025, guvernele aliate au convenit o creștere substanțială a cheltuielilor noastre pentru apărare pentru a îndeplini un nou set ambițios de ținte de apărare”, a spus el, adăugând că susțin și “un plan de acțiune pentru adoptarea rapidă a tehnologiei pentru a accelera ritmul adoptării tehnologiei în vederea atingerii acestor ținte.” El a descris planul de acțiune ca un mecanism de integrare a inovației în planificarea apărării, având ca scop abordarea a ceea ce el a numit nevoia operațională urgentă pentru tehnologii noi eficiente. “Planul de acțiune integrează eforturile de inovare ale NATO ™în planificarea apărării și dezvoltarea capacităților pentru a răspunde nevoii urgente ale Forțelor ™ Armate de produse tehnologice inovatoare și eficiente”, a spus Loutas.
El a spus că Aliații s-au angajat la măsuri menite să accelereze achizițiile și integrarea, inclusiv cele mai bune practici comune, noi căi de adoptare și o experimentare mai amplă pentru reducerea riscului pentru produse noi. “S-au angajat să reducă riscurile produselor noi prin oferirea mai multor oportunități de testare și experimentare inovatorilor”, a spus el, indicând Task Force X Baltic ca unul dintre mecanismele practice care permit acest lucru. Loutas a spus că inițiativa atinge acum un reper semnificativ, NATO pregătindu-se să lanseze a doua fază. “O măsură în această direcție este cadrul Task Force X, care atinge astăzi un al doilea reper important, prin semnarea unei scrisori de intenție pentru a doua fază a Task Force X Baltic”, a declarat el reporterilor.
Loutas a spus că prima fază a Task Force X Baltic a fost lansată în sprijinul activității ™NATO Baltic Sentry în 2025 și a fost menită să arate că forțele aliate pot integra rapid noi tehnologii alături de capabilități convenționale. “Task Force X sprijină Aliații în achiziționarea, integrarea și implementarea rapidă a noilor produse tehnologice alături de forțele noastre convenționale”, a spus el. El a adăugat că proiectul demonstrează cât de strânsă colaborare între armate și industrie poate asigura supraveghere persistentă la scară largă, acoperind mai multe domenii. “Prima fază a Task Force X Baltic a demonstrat că marinele aliate și forțele armatei, atunci când colaborează strâns cu industria, pot livra informații, supraveghere și recunoaștere persistente de pe fundul mării până în spațiu, cu viteză, la scară largă și mai accesibil”, a spus el.
Oficialii NATO au declarat că a doua fază va vedea reafirmarea cooperării a opt Aliați pentru dobândirea rapidă a capabilităților tehnologice și multi-domenii pentru operațiuni navale: Danemarca, Estonia, Finlanda, Germania, Letonia, Lituania, Polonia și Suedia. La ceremonia de semnare de astăzi ™… opt Aliați participanți și-au reafirmat disponibilitatea de a coopera pentru achiziționarea rapidă a capabilităților multi-domenii facilitate de tehnologie pentru operațiuni navale, a spus Loutas, adăugând că activitatea susține conceptul mai larg al NATO ™de Oceanul Digital susținut de miniștrii apărării. “Acest lucru va contribui la implementarea viziunii Digital Ocean”, a spus el.
Alături de Task Force X Baltic, Loutas a spus că mai multe alte inițiative multinaționale progresează, inclusiv cooperarea privind navigabilitatea militară în criză sau conflict, dezvoltarea capacității de apărare antirachetă balistică, o inițiativă de atac de precizie profundă care implică tehnologie de drone și intrarea Suediei ™într-un memorandumul existent de misiune aeriană NATO. “Toate aceste inițiative demonstrează acțiuni concrete întreprinse de Aliați pentru a-și atinge țintele de capacitate”, a spus el, prezentându-le ca parte a efortului mai larg al Alianței ™de a întări descurajarea și apărarea. El a adăugat că Task Force X Baltic, în special, are scopul de a transpune experimentarea în desfășurare, cu accent pe achiziția rapidă a sistemelor comerciale și testarea în condiții operaționale reale.
“Vom vedea drone și sisteme disponibile comercial achiziționate rapid și desfășurate în condiții operaționale în Marea Baltică”, a spus el. “Prin integrarea acestor soluții inovatoare alături de forțele noastre convenționale, Aliații vor putea testa interoperabilitatea în timp real și integrarea comenzii și controlului”, lecțiile fiind apoi surprinse într-un manual care poate fi scalat. “Lecțiile învățate…” vor fi rezumate într-un manual care va permite NATO să se extindă și să stabilească rapid alte instanțe ale Forțelor de Sarcină în viitor, a spus el.
™Comandantul Suprem Aliat al NATO pentru Transformare, amiralul Pierre Vandier, a legat originile Grupului de Sarcină X Baltic direct de incidentele de tăiere a cablurilor din regiune, spunând că NATO a profitat de moment pentru a demonstra un răspuns rapid și o desfășurare a capacităților. “Amintește-ți, în decembrie, acum un an, am primit cablurile tăiate în Marea Baltică”, a spus el. “Am profitat de ocazie să demonstrez că NATO a putut lua asta în considerare, și probabil mai rapid decât se așteptau oamenii.” Vandier a spus că primele nave au fost desfășurate rapid, NATO putând demonstra prezența unei flote fără pilot în decurs de o lună. Primele două nave care au putut naviga… au fost la doar 30 de zile după ce cablurile au fost tăiate, a spus el.
El a adăugat că efortul s-a extins semnificativ în săptămânile următoare, ajungând la 50 de submarine înainte de Summit-ul NATO. “În luna următoare, am demonstrat că am putut opera o flotă de 50 de bărci înainte de summit”, a spus Vandier, susținând că Statele Unite au mărit ulterior dimensiunea forței prin furnizarea de platforme suplimentare. “Statele Unite… au pus la dispoziție încă 20 de bărci”, a spus el.
Vandier a descris activitatea ca fiind fără precedent ca amploare, afirmând: “Am operat timp de o lună cea mai mare flotă fără pilot… de pe acest pământ.” El a spus că scopul actual este să depășească experimentarea și să treacă la adoptarea multinațională, argumentând că NATO se îndreaptă spre o nouă eră a operațiunilor integrate între platformele tradiționale și sistemele fără pilot. Acum suntem într-o stare în care… avem națiunile de adoptat, a spus el. “Suntem pe cale să facem națiunile să coopereze în această privință și să deschidem o nouă eră de coabitare între platformele vechi și cele fără echipaj .” Potrivit lui Vandier, o astfel de integrare ar crește dilemele operaționale pentru adversari, îmbunătățind totodată eficiența costurilor. “Va crea mai multe dileme pentru dușman… și o utilizare mai bună a banilor”, a spus el.
Amiralul a prezentat în mod repetat argumentul pentru sistemele fără pilot ca răspuns atât la problemele de masă, cât și la accesibilitate, contrastând costul marilor nave de luptă de suprafață cu necesitatea unei prezențe și supraveghere persistente. — Când te uiți doar la… o fregată… prețul pe zi pe mare este de 5 milioane, a spus el. “™Este ceva ce nu ți-ai ™permis .” El a legat acest lucru de lecțiile mai largi din Ucraina, argumentând că provocarea de a contracara amenințările masive ale dronelor a forțat armatele să gândească diferit despre capacitatea sustenabilă.
Așa cum vedem… unde trebuie să… distrugem aceste drone cu muniții accesibile, ™este exact la fel și cu [navele de suprafață fără pilot], a spus el, descriindu-le ca o modalitate de a aplica tehnologia pentru a obține efecte care altfel ar necesita structuri de forță extrem de costisitoare.
Întrebat cum intenționează NATO să prevină sabotajul suplimentar al cablurilor, Vandier a recunoscut că prevenirea fizică este dificilă, dar a susținut că supravegherea și atribuirea persistentă sunt realizabile prin rețele de senzori și monitorizare fără personal. “Nu poți ™împiedica o navă să-și târască ancorele pe fundul mării și să-i taie picioarele”, a spus el. Dar astăzi… avem senzori care aud căldura ancorei pe fundul mării. El a spus că astfel de sisteme pot detecta actul de tragere și pot identifica navele responsabile. “Auzi tracțiunea și apoi, cu perseverență, supraveghere fixă, poți identifica cine este nava care încearcă să facă asta”, a spus el, comparând asta cu descurajarea criminală prin monitorizare. E ™exact ca hoții… dacă ai supraveghere video în orașul tău, îi vei prinde, a spus Vandier.
Presat despre cât de mare ar putea deveni o flotă fără echipaj în viitor, Vandier a spus că deciziile privind dimensiunea vor rămâne la natițele participante, în funcție de finanțare și structurile contractuale. “Dimensiunea flotei este afacerea națiunilor ™”, a spus el. “Depinde de bani și de tipul contractului.” Totuși, el a sugerat că, dacă statele baltice ar avea fiecare aproximativ 20 de platforme, regiunea ar putea vedea o flotă care se apropie de 100 de nave fără echipaj, ceea ce el a susținut că ar fi suficient pentru monitorizarea Mării Baltice. Dacă fiecare țară baltică are… 20 de nave, ™vom vedea o flotă de mai puțin de 100 care valorează suficient pentru a monitoriza Marea Baltică și pentru o sumă foarte limitată de bani, a spus el.
O temă cheie a prezentării a fost explorarea noilor modele de achiziții și suport, inclusiv platforme de închiriere sau angajare, în locul proprietății tradiționale. Vandier a spus că primele lucrări ale NATO ™au demonstrat că capacitatea comercială poate fi pusă în funcțiune rapid prin astfel de abordări, mai multe companii oferind soluții. “Demonstrăm că am putut angaja ceva”, a spus el. “Astăzi ai o grămadă de companii… ai niște americane, ai ceva franceză, ai daneză, ai multe oferte.”
Loutas a subliniat că Task Force X are parțial scopul de a explora modul în care achiziția de apărare trebuie să se adapteze la sisteme în rapidă evoluție care estompează granița dintre hardware și software. “™Este, de asemenea, un exercițiu important pentru noi să înțelegem și să explorăm diferite modalități de a dezvolta capacități”, a spus el. În unele cazuri, ar putea avea sens să o achiziționezi. În alt caz, ar putea avea sens să se închirieze, a adăugat el, argumentând că Alianța trebuie să înțeleagă care modele de afaceri oferă cele mai bune rezultate în condițiile moderne.
Vandier a avertizat că schimbările tehnologice rapide înseamnă că presupunerile pe termen lung privind achizițiile sunt din ce în ce mai riscante, în special pe măsură ce inteligența artificială, miniaturizarea și tehnologiile comerciale de comunicații generează cicluri rapide de învechire. “Viteza de învechire este foarte, foarte mare”, a spus el. “Dacă crezi că vei cumpăra o navă care va rămâne în inventarul tău pentru următorii 10 ani, faci o mare greșeală.” El a susținut că flotele viitoare vor avea nevoie de cicluri regulate de reîmprospătare pentru senzori, comandă și control și efectoare.
“În fiecare an doi ani, va trebui să reîmprospătați C2-ul, efectorii, senzorii”, a spus el. Vandier a mai indicat că, deși ISR este o cerință de bază, unele sisteme testate pot avea roluri suplimentare, inclusiv interceptarea. “Unele dintre… [sisteme] pe care le-am testat sunt și interceptoare”, a spus el. “Pot fi folosite ca armă.”
Briefingul a sugerat, de asemenea, că NATO ia deja în considerare cum modelul Task Force X ar putea fi extins dincolo de Marea Baltică. Întrebat dacă ar putea fi duplicat pentru operațiunile Arctic Sentry sau Eastern Sentry, Vandier a spus că un proiect este deja în desfășurare pentru a replica această abordare în mediul arctic. Am ™lansat… un proiect… replicând acest lucru în condițiile meteo ale Arcticii, a spus el, menționând că temperaturile scăzute, limitările bateriei și marea agitată prezintă provocări distincte.
El a spus că se desfășoară și lucrări similare în sprijinul Eastern Sentry. “Am lansat ceva similar și pentru Eastern Sentry”, a spus Vandier, adăugând că primul exercițiu operațional în acest context avusese deja loc în Finlanda anul trecut. Privind spre viitor, el a spus că comandamentul pentru transformare al NATO ™plănuiește un exercițiu de amploare în România, menit să testeze conceptele emergente de contra-drone, cu Ucraina implicată pentru a evalua rezultatele.
Alianța consideră sistemele fără pilot un instrument central pentru obținerea masei, persistenței și accesibilității în medii maritime contestate. Odată cu formalizarea celei de-a doua faze a Task Force X Baltic, NATO poziționează programul ca un model pentru o adoptare mai largă, cu lecții din incidentele cu cablurile baltice care determină un efort pentru integrarea capacității comerciale fără pilot în capacitatea NATO.
Sursa: aici
Nava de război americană intră în coliziune cu o navă de aprovizionare
Distrugătorul cu rachete ghidate USS Truxtun (DDG-103) al Marinei SUA a intrat în coliziune cu nava de sprijin rapid de luptă USNS Supply (AOE-6) în timpul unei reaprovizionări pe mare, doi membri ai personalului raportând răni minore.
Incidentul a avut loc miercuri, în timp ce cele două nave operau ca parte a unei operațiuni de realimentare pe mare, un proces care implică de obicei navigarea în paralel la distanțe mici, în timp ce combustibilul și proviziile sunt transferate prin furtunuri și cabluri. Autoritățile americane au declarat că ambele nave au rămas operaționale după coliziune și au putut continua să navigheze în siguranță.
Un comunicat atribuit Comandamentului Sudic al SUA a spus: “Doi membri ai personalului au raportat răni minore și se află în stare stabilă. Ambele nave au raportat că au navigat în siguranță. Incidentul este în prezent în curs de investigare.” Ulterior s-a confirmat că personalul rănit erau marinari.
USS Truxtun este un distrugător din clasa Arleigh Burke, cu un deplasament de aproximativ 9.200 de tone, o lungime de 510 picioare (160 de metri) și operând cu un echipaj de aproximativ 380 de persoane. Nava este echipată cu radarul AN/SPY-1D, sonarul AN/SQS-53 și un sistem de luptă Aegis proiectat pentru operațiuni integrate de apărare aeriană și antirachetă. Armamentul său principal include un sistem de lansare verticală Mk 41 cu 32 de celule, capabil să tragă arme precum SM-2, SM-3, SM-6, rachete de croazieră Tomahawk și ESSM, alături de un tun Mk 45 de 5 inch, Phalanx CIWS și tuburi de torpile.
Nava de aprovizionare implicată, USNS Supply, este nava principală a navelor de sprijin rapid de luptă din clasa Supply, proiectată să susțină operațiunile grupurilor de atac ale portavioanelor pe mare. Nava deplasează aproximativ 48.800 de tone, măsoară 754,6 picioare (230 metri) lungime și poate atinge viteze de aproximativ 26 de noduri, fiind propulsată de motoare cu turbină cu gaz. De obicei, transportă un echipaj combinat civil și militar și este capabil să transfere combustibil, muniție și provizii către mai multe nave în timpul navigației.
USNS Supply a fost inițial pusă în funcțiune în 1994 și ulterior transferată în serviciul Military Sealift Command, unde continuă să ofere sprijin logistic forțelor navale dislocate.
Coliziunea este acum în curs de investigare.
Sursa: aici
Damen și Blue Water semnează un acord de licență pentru construirea locomotivei autonome Liberty Class de 60 de metri pentru extinderea flotei Marinei SUA
Damen Shipyards Group a semnat un acord de licență cu Blue Water Autonomy, cu sediul în Boston, pentru a sprijini construcția navei autonome Liberty Class de 60 de metri pentru Marina SUA. Prima navă din oțel, proiectată în comun de cele două companii și bazată pe carena Stan Patrol 6009 a lui Damen, este programată să înceapă construcția la Șantierul Conrad din Louisiana în martie 2026 și se așteaptă să fie finalizată pentru Marină mai târziu în acest an, în cadrul unui program de referință.
Clasa Liberty este proiectată pentru operațiuni fără echipaj de lungă durată, oferind o rază de acțiune de peste 10.000 de mile marine și o capacitate de încărcare ce depășește 150 de tone. Pe măsură ce Marina SUA caută să extindă capacitatea flotei prin sisteme fără pilot care completează navele cu echipaj, nava este destinată să sprijine misiuni de rachete, senzori și logistică folosind șantierele navale și lanțurile comerciale de aprovizionare existente din SUA.
Blue Water a ales coca Stan Patrol 6009 a lui Damen datorită Axe Bow, o formă patentată de prova verticală dezvoltată de Delft University of Technology care minimizează loviturile și îmbunătățește reintrarea în valuri. Peste 300 de vase din întreaga lume operează cu designul Axe Bow, pe care Damen deține drepturi exclusive de utilizare, iar taxele de licență sunt reinvestite în cercetare la Universitatea Delft prin fondul Collaborative Axe Bow, fondat de Damen și universitate.
“Clasa Liberty reflectă accentul nostru pe construirea de nave autonome, proiectate de la început pentru operațiuni de lungă durată și producție repetată”, a declarat Rylan Hamilton, CEO al Blue Water Autonomy. “Adaptând o carenă dovedită și reproiectând-o pentru operațiuni fără echipaj, livrăm o navă care poate opera perioade lungi fără echipaj, fiind produsă într-un ritm de care Marina are nevoie urgent. Aceasta este o abordare modernă a unei idei vechi: construirea rapidă și la scară largă a navelor capabile.”
Pentru a permite autonomia, Blue Water a reproiectat sistemele interne ale navei, inclusiv camera motoarelor și sistemele mecanice și electrice, configurând propulsia tolerantă la defecte pentru a permite controlul automatizat și gestionarea defecțiunilor în timpul desfășurărilor de luni de zile. Carcasa din oțel își păstrează caracteristicile de rezistență la mare, încărcătura utilă și performanța, susținând totodată producția scalabilă în serie.
Damen sprijină programul prin modelul său de licențiere Cooperare Tehnică Damen, care a fost aplicat la nivel global, inclusiv în Statele Unite. “Carcasa Axe Bow a fost proiectată pentru cerințe operaționale solicitante, de la viteză și rază până la navigabilitate”, a declarat Mark Honders, Manager de Design și Licențe la Damen. “Vederea Stan Patrol 6009 adaptată pentru operare autonomă subliniază flexibilitatea designului și demonstrează cum proiectele comerciale dovedite pot servi misiuni maritime noi și emergente.”
Navele vor fi construite la Șantierul Naval Conrad din Louisiana, care operează cinci șantiere și angajează aproximativ 1.100 de muncitori, producând peste 30 de nave pe an folosind linii automate de panouri și tehnici de sudură. “Conrad are o lungă istorie în construirea de nave complexe atât pentru clienți comerciali, cât și guvernamentali”, a declarat Cecil Hernandez, președinte și CEO al Șantierului Conrad Shipyard. “Avem infrastructura, forța de muncă și pregătirea pentru producție pentru a începe construcția și a susține construcțiile seriale, ajutând la traducerea designurilor avansate de nave în capacitate operațională.”
Denumită după navele Liberty din Al Doilea Război Mondial, clasa este menită să semnaleze producția rapidă și scalabilă pentru a răspunde nevoilor naționale. După livrarea primei nave, Blue Water plănuiește să treacă la producția în serie a 10 până la 20 de nave pe an, valorificând capacitatea existentă a șantierului naval și experiența anterioară în construirea carenelor proiectate de Damen la Șantierul Conrad.
Sursa: aici
RECENZIE: “Războaiele mărilor” de Nicolas Vaujour: suveranitatea în ritmul valurilor… și actualizări
Marina investește pentru 2065. Amenințările vor fi actualizate în 2026. Aceasta este, poate, cea mai bună cale de a intra în Războaiele Mărilor (Editions Tallandier): nu ca într-un eseu despre geopolitica navală, ci ca într-un manual de guvernare pe termen lung, scris de un practician care nu are luxul de a se spune povești. Amiralul Nicolas Vaujour, șeful Statului Major al Marinei Franceze (CEMM), nu caută să impresioneze; Aceasta urmărește să evidențieze o contradicție care a devenit centrală pentru toate organizațiile serioase (armate, companii mari, state, infrastructuri critice): cum menții o strategie când lumea accelerează mai repede decât ciclurile tale de investiții?
O marină pe termen lung, amenințări pe termen scurt
Cartea este valoroasă pentru că spune ceea ce mulți văd fără să formuleze mereu: competiția nu mai este doar despre puteri, ci despre ritmuri. Marina Franceză, prin natura sa, este de partea ritmurilor grele. O fregată este proiectată și construită de-a lungul anilor. Un submarin de peste un deceniu. Un portavion angajează o generație. Infrastructura portuară este construită să dureze aproape un secol. Este un mecanism de precizie planificat din timp, cu constrângeri umane (recrutare, instruire, loialitate), constrângeri industriale (menținerea know-how-ului, disponibilitate, sectoare) și constrângeri politice (presupunând că alegeri înainte ca criza să te oblige să faci acest lucru).
Totuși, criza, tocmai, nu respectă planurile. Apare într-o lume în care ciclurile se scurtează: drone cu costuri reduse, război electronic, saturație de informații, perturbări în lanțul de aprovizionare, multiplicarea incidentelor “sub prag“, rivalități în strâmtori, contestarea normelor. Inima cărții este această tensiune: un instrument conceput să reziste patruzeci de ani trebuie să învețe să evolueze în timp real. Și aici amiralul Vaujour este cel mai convingător: nu descrie un viitor abstract, ci o metodă. O metodă care nu este magică: constă în a pune organizația într-o stare de actualizare permanentă, fără a strica mașina.
Riscul inacțiunii
Metoda lui se bazează pe o obsesie: să fie pregătit. Nu în sensul ritualic al termenului, ci în cel mai simplu sens operațional: să poți pune o navă la drum mâine dimineață, să o desfășoare departe, să o sprijini, să o echipezi, să o protejezi și să îi oferi reguli coerente de angajare. ” Pregătit ” pentru el înseamnă și: să nu fii prins de confortul perfecționismului. De mai multe ori, revine la o idee care va vorbi oricărui manager: riscul nu este doar în decizie; Este într-un impas. Există un risc de inacțiune, rar luat în considerare, dar adesea decisiv. A nu face nimic, într-o lume care se schimbă, înseamnă a alege să fii depășit.
În această nouă eră a cuceririi suveranității, sferele de influență se întind și se confruntă reciproc. Pentru noi, europenii, acesta este un apel urgent: cei care nu se mută acum vor pierde mult. Cei care rămân actori în destinul lor au totuși șansele lor. În aceste șocuri permanente, cel care se mulțumește să observe își pierde în realitate vocea în capitol; S-ar putea spune că renunță la “cota sa de piață”. Cei care au instrumentele puterii se pot exprima și sunt ascultați. – Războaiele mărilor
Această conștientizare a ritmului străbate totul: training, recrutare, întreținere, inovație, parteneriate. Din punct de vedere uman, cartea ne amintește de un lucru simplu: o marină nu este o flotă de carene, ci o flotă de abilități. Iar aceste abilități sunt din ce în ce mai hibride. Marinarii sunt acum rugați să stăpânească sistemele nucleare, digitale, cibernetice, senzori sofisticați, război electronic – păstrând în același timp abilitatea fundamentală: să țină marea, să reziste, să rămână vigilenți când corpul obosește. În acest context, resursa rară nu este doar tehnologia; Este atenția, know-how-ul, capacitatea unui colectiv de a rămâne coerent sub presiune. Nu este o coincidență că CEMM dedică pagini lungi echipajului, încrederii, ascultării, oboselii. O organizație poate avea cele mai bune echipamente din lume și totuși își poate pierde eficiența dacă lanțul uman devine mai slab.
De la sistem închis la centrat pe date
Dar partea cea mai stimulativă este, fără îndoială, cea în care Nicolas Vaujour pune cuvinte simple pe o problemă formidabilă: inovația nu mai este o opțiune, ci o condiție pentru supraviețuire, iar inovația, aici, nu înseamnă ” gadgeturi “. Înseamnă: scurtarea buclelor. Să reducem distanța dintre cei care concep și cei care operează. Prevenirea ca feedback-ul (RETEX) să dureze luni întregi până să devină schimbări utile. De asemenea, înseamnă: să accepți un risc controlat, pentru că lumea reală nu te așteaptă în timp ce finalizezi integrarea perfectă.
FREMM Normandie © Marine Nationale
În acest sens, cartea este surprinzător de concretă. Amiralul descrie o marină care experimentează în condiții, care invită industria să vină să vadă, care vrea să testeze rapid, să sorteze rapid, să abandoneze rapid ceea ce nu funcționează și să forțeze din greu ceea ce funcționează. El presupune logica: dacă rezultatul este negativ, măcar încetăm să mai cheltuim; Dacă este pozitiv, toată lumea câștigă. Aceasta este o modalitate foarte contemporană de a gândi inovația în apărare: nu ca un program sacralizat, ci ca un flux de procese, demonstrații și corecturi. O abordare mai apropiată de ” prototipare ” decât de monumente.
În ritmul foarte scurt al operațiunilor, modernizarea nu ar trebui să dureze luni, dar ar trebui realizată în timp real, imediat. Pentru a pregăti unitățile noastre să contracareze o nouă amenințare, adică să ia în considerare noi parametri și să rafineze scenariile de răspuns, un operator va trebui să poată modifica algoritmul și să îmbunătățească sistemul sau să-l actualizeze la fel de simplu cum face cu o aplicație de smartphone. – Războaiele mărilor
Celălalt fir al războiului este centrat pe date. Nicolas Vaujour critică aceste sisteme închise, aceste ” cutii negre ” care sunt conectate și apoi își trăiesc viața, cu puține informații împărtășite. Dimpotrivă, promovează arhitecturi deschise în care datele circulă, fuzionează, alimentează o imagine augmentată și face posibilă injectarea algoritmilor care evoluează. Principiul este următorul: o clădire trebuie să se poată moderniza în ritmul operațional, nu în ritmul unor opriri tehnice majore. Implicit, spune ceva ce toată lumea înțelege: dacă ești de acord să instalezi aplicații pe un smartphone în câteva minute, de ce ar dura luni de zile să adaptezi anumiți parametri software care condiționează protecția unei nave?
Protejarea este costisitoare, pierderea înseamnă mai mult
Această trecere către sisteme mai deschise se referă la o transformare mai amplă: marea nu mai este doar o suprafață și un submarin; devine o coloană de apă, fund mării, aer, spațiu și spectru electromagnetic. O navă nu mai poate ” vedea ” de una singură. Trebuie să agrege senzori, legături, date, uneori contestate. Și, pe măsură ce câmpul de luptă se extinde, vulnerabilitatea crește: bruiajul, ciberneticul, degradarea legăturii prin satelit, atacurile asupra infrastructurii subacvatice devin probleme de primă linie. Și aici, cartea își păstrează echilibrul: nu visează la inteligența cuantică sau artificială (AI) ca miracole; Le tratează ca pe niște cărămizi ce trebuie integrate inteligent, fără dependență totală, cu o cerință de reziliență. Operarea ” fără satelit “, antrenarea pentru a pierde senzori, este o formă de realism pe care o citim prea puțin în textele mainstream.
În cele din urmă, amiralul Vaujour revine la cea mai vizibilă dilemă: rentabilitatea dronelor. Formulele sunt bine cunoscute, uneori caricaturale (” când un Aster doboară o dronă, drona este cea care a doborât Aster “), dar autorul readuce comparația pe drumul cel bun: nu comparăm o muniție cu ținta, ci cu ceea ce protejează. În același timp, nu ascunde faptul că această ecuație necesită inventarea treptelor intermediare. De aici interesul pentru exerciții, demonstrații, drone de interceptare, soluții de război electronic și, mai larg, pentru ” masificare “: producerea mai rapidă, mai ieftină, cu producători uneori în afara lumii apărării. Inovația, pentru el, este și industrială: afectează producția, stocurile și viteza de producție. Cu alte cuvinte: tehnologia nu este suficientă dacă nu știi cum să o produci în ritmul potrivit.
Presiunea rusă, zilnic
În acest moment, a vorbi despre Rusia, China și Statele Unite nu este o abatere; este coloana vertebrală a subiectului. Rusia, în carte, apare ca o putere care testează, intimidează și ” frictionnefreacă” zilnic. Unitățile sale (submarine, nave de suprafață, aeronave) ne amintesc de evident: chiar și o țară percepută ca gardă continentală le apără accesul maritim și le apără ca artere vitale. Nicolas Vaujour evidențiază și un contrast: comportamentul rus este adesea lizibil, deoarece face parte dintr-o lungă tradiție navală; Dar această lizibilitate nu previne nici pericolul, nici accidentele.
Marina Rusă pare prinsă într-o strategie dezechilibrată, ca o armată care are câteva tancuri de ultimă generație, dar nu are artileria necesară pentru a le susține.
Mai presus de toate, imaginea rusă nu este cea a unei mașini perfecte. Cartea evidențiază eșecurile care contează, pentru că ele spun ceva despre puterea reală: îmbătrânirea unei părți a flotei de suprafață, întreținere inegală, modernizări parțiale, un ritm restrâns al producției și deficiențe în antrenament. Războiul din Ucraina și efectele sale indirecte au fost, de asemenea, o revelație: scufundarea Moscovei a scos la iveală slăbiciuni în lanțul de reacție, disponibilitatea anumitor sisteme și, mai larg, în apărarea aer-maritimă a navelor care ar trebui protejate. Cu alte cuvinte, Rusia știe cum să împiedice, să monitorizeze și să hărțuiască, dar nu este imună la o eroziune lentă, de genul care apare când acumulezi echipamente îmbătrânite, pregătiri incomplete și rutine prea încrezătoare.
Tocmai această combinație face lectura utilă: o Rusie capabilă să fie peste tot, să creeze presiune, să forțeze atenția, dar să poarte propriile slăbiciuni structurale. Pentru cititor, lecția este dublă: nu subestima niciodată intenția, dar nu supraestima niciodată performanța. Și, în fiecare zi, rămân metodică: catalogând obiceiurile, detectând schimbări de atitudine, interpretând semnalele. Fără a confunda postura cu stăpânirea.
Ascensiunea Chinei
China Chine, în carte, este, înainte de toate, o realitate foarte concretă: merge înainte și se stabilește. În etape. După ce termină asta, nu se mai întoarce. Pe apă, se vede rapid: mai multe clădiri, mai des, mai departe.
Ceea ce impresionează nu este doar strategia; este ritmul. Amiralul Vaujour spune asta fără să ocolească: China construiește într-un ritm care schimbă regulile jocului. Când o țară lansează, în mai puțin de cinci ani, volume comparabile cu cele ale unei flote ca a noastră, întrebarea nu mai este doar ” cine este cel mai bun? Dar ” cine este acolo și pentru cât timp?” “.
Și apoi este maniera. China nu se joacă doar cu nave de luptă. Are o gamă întreagă: paze de coastă puternic înarmate, nave de pescuit folosite ca senzori, prezență permanentă în zonele disputate… Îți permite să împingi, să testezi, să te împingi, fără neapărat să declanșezi imediat un incident militar frontal. Este un echilibru de putere, dar calibrat.
Traversarea Strâmtorii Taiwan, lățime de 180 de kilometri, ar reprezenta o provocare logistică și militară mult mai complexă decât invazia terestră a Rusiei în Ucraina. – Războaiele mărilor
Pentru un cititor european, lecția este destul de simplă și puțin neplăcută: puterea maritimă nu este doar tehnologie. Este vorba și despre rezistența industrială, volum, echipe, logistică. Cu alte cuvinte: abilitatea de a ține marea, mult timp, și de a impune o prezență.
Colaborarea cu americanii
Cu Statele Unite, amiralul Vaujour povestește mai presus de toate o experiență: a lucrat cu Marina SUA, în condiții reale, și a înțeles ce necesită acest lucru. El privește înapoi la misiunea Bois-Belleau 100 (2018), o misiune în Oceanul Indian, alături de un grup franco-american și un stat major comun. În aceste pagini, simțim greutatea procedurilor, ritmului, obiceiurilor. Când funcționează, este fluid; Când se prinde, rareori sunt techniques probleme “tehnice” în sensul strict, ci mai degrabă moduri de a face lucrurile care nu coincid.
Echipajul FDA Chevalier Paul în timpul misiunii Bois Belleau 100 © a Marinei Franceze
Apoi urmează această scenă simplă, aproape intimă: la finalul unei faze de operațiuni, îl întreabă pe amiralul american John C. Aquilino ce părere are despre Marina Franceză. Răspuns: ” Ești un partener stimulativ. Nicolas Vaujour o ia ca pe un compliment, dar nu ca pe o lingușeală: un partener care are un nivel, dar care își păstrează libertatea de judecată. Și tocmai asta face relația interesantă: poți să nu fii de acord în orice, dar asta nu te oprește să fii solid odată ce ești angajat.
Cel mai revelator detaliu este că nu vorbește despre ” d’interopérabilitéinteroperabilitate” într-un mod important, ci despre un caz foarte concret. Evocă un episod în timpul unei misiuni de escortă pentru un portavion american. Problema este că regulile de angajare nu erau strict identice, mai ales în ceea ce privește dronele. Înainte de a încredința protecția unui portavion, americanii doreau o certitudine simplă: că fregata franceză va reacționa cu același nivel de răspuns ca propriile nave.
Când o țară încredințează protecția portavionului său unui partener, de fapt îi încredințează mult mai mult decât o navă: îi încredințează o parte din suveranitatea și puterea sa militară. Les guerres des mers
Întrebarea se întoarce apoi la Paris, pentru că aceste detalii implică totul: siguranța grupului, coerența manevrei și încrederea. Lanțul decizional al arbitrului, ajustarea este validată, iar escorta poate fi realizată într-un cadru comun. Pasajul este scurt, dar spune multe: o coaliție nu este, înainte de toate, despre declarații, ci o compatibilitate între reflexe și reguli, testate și presupuse.
Și așa se construiește adesea încrederea. Prin lucruri foarte concrete: proceduri compatibile, reguli de angajament aliniate, antrenamente repetate împreună. Odată ce această bază a fost pusă la punct, cooperarea s-a schimbat: Nicolas Vaujour spune că i s-a încredințat comanda tactică care includea o fregată americană. În acest mediu, acest lucru nu este trivial: spune că, la momentul respectiv, ești considerat de încredere, la standardul potrivit, la ritmul potrivit.
Puterea este o chestiune de ritm
Aici The Wars of the Seas depășește doar universul naval. Cartea descrie o organizație care încearcă să rămână robustă într-o lume instabilă: planificând timp de patruzeci de ani știind să improvizeze în 48 de ore; investiți masiv în timp ce acceptați prototipuri; păstrarea tehnologiei avansate în timp ce se recâștigă masă; pentru a menține echipajele pe termen lung, recrutând în același timp noi abilități; Modernizarea fără dependență, cooperarea fără a ne alinia orb.
Putem discuta limitele textului: rămâne o încercare de responsabilitate, așa că nu se concentrează asupra anumitor vulnerabilități sensibile sau asupra celor mai dureroase compromisuri. El nu ” règlerezolvă” problemele: le expune și propune o direcție. Dar tocmai de aceea merită atenție. Nu vorbește despre mare ca mit național; El o spune ca pe un sistem în care libertatea de acțiune se manifestă.
Sper sincer ca Marina să nu mai fie misterioasă pentru cetățenii noștri, ci să fie convinși că este pe deplin la dispoziția lor. – Războaiele mărilor
La final, cititorul învață o lecție de metodă: puterea nu este doar o chestiune de mijloace, ci o chestiune de ritm. Cel care știe să reziste fără să fie înghețat, să evolueze fără să se risipească și să decidă fără să aștepte certitudinea perfectă, își păstrează vocea în capitol. Ceilalți, chiar dacă sunt bine echipați, ajung să vorbească despre lume la timpul trecut.
Și aceasta este, poate, propoziția pe care o sugerează Wars of the Seas, fără a o sublinia: suveranitatea, astăzi, pare tot mai mult o capacitate de actualizare. Nu e o modă. O disciplină. O modalitate de a supraviețui într-un secol care nu va încetini.
Sursa: aici
RFS Aleksandr Otrakovsky escortează Sparta IV din Marea Mediterană, semnalând repoziționarea navală rusă
Sparta IV a părăsit astăzi Marea Mediterană, traversând spre vest Strâmtoarea Gibraltar sub escorta navei de debarcare a Marinei Ruse RFS Aleksandr Otrakovsky. Au lipsit notabil distrugătorul Severomorsk și petrolierul Kama, care par să fi schimbat cursul și să se fi îndreptat spre est în ultimele zile. Plecarea navei de marfă rusă a fost monitorizată îndeaproape de nava de patrulare a Marinei Regale HMS Cutlass și de o aeronavă de patrulare maritimă a Marinei Franceze Atlantique , subliniind supravegherea continuă a NATO asupra mișcărilor navale rusești.
Nava de marfă generală Sparta IV, asociată de mult timp cu rutele logistice legate de statul rusesc, a părăsit bazinul pe fondul unei atenții sporite acordate lanțurilor militare de aprovizionare ale Moscovei. Escorta sa de către o navă mare de debarcare a Flotei de Nord, în locul unui distrugător de luptă, marchează o schimbare vizibilă în componența grupului de luptă.
O prezență navală rusă redusă în Marea Mediterană de Vest?
Absența lui Severomorsk și Kama este semnificativă. Ambele nave au operat anterior alături de Sparta IV, oferind acoperire antiaeriană și sprijin logistic. Decizia lor aparentă de a se întoarce spre est sugerează fie o redistribuire a activelor navale rusești, fie o recalibrare a priorităților în estul Mediteranei, unde Moscova menține interese strategice legate de Siria și de postura regională mai largă.
RFS Aleksandr Otrakovsky
Aleksandr Otrakovsky, o navă de debarcare din clasa Ropucha, este capabilă să transporte trupe, vehicule blindate și echipamente grele. Prezența sa alături de o navă de marfă întărește natura cu dublă utilizare a logisticii maritime ruse: oficial comercială, dar operând sub protecție navală.
Pe măsură ce Sparta IV a ieșit astăzi din Strâmtoare, HMS Cutlass a urmărit tranzitul de la distanță mică, în timp ce un ATL2 al Marinei Franceze efectua supraveghere aeriană la sud de Gibraltar. Monitorizarea stratificată evidențiază modul în care chiar și o singură mișcare a unei nave auxiliare declanșează acum observația coordonată a NATO.
HMS Cutlass
Acest episod reflectă un tipar mai larg observat după săptămâni de vizibilitate navală rusă crescută în Marea Mediterană. Deși plecarea navei cargo ar putea semnala o reducere temporară, ar putea reprezenta la fel de mult un ciclu de rotație decât o retragere strategică. Dacă acest lucru marchează începutul unei reduceri mai lungi a prezenței ruse la vest de Creta rămâne neclar.
Atlantique ATL.2
Ceea ce contează strategic este semnalul: Rusia poate încă să proiecteze trafic logistic escortat prin punctul de blocaj maritim sudic al NATO, dar face acest lucru cu o prezență mai ușoară a unui avion de luptă de suprafață în bazinul vestic.
În zilele următoare, atenția se va muta probabil asupra faptului dacă Severomorsk și Kama vor reapărea în estul Mediteranei sau vor continua mai departe spre apele controlate de ruși. Răspunsul va clarifica dacă tranzitul de astăzi a fost doar o rutină — sau parte a unei repoziționări mai ample care ar putea schimba echilibrele navale din regiune în această primăvară.
Sursa: aici
Marea Britanie și UE iau în considerare opțiunea de a reține navele din “flota umbră” rusă — Bloomberg
Secretarul britanic al Apărării, John Gilley, s-a întâlnit cu omologii săi din statele baltice și Europa de Nord pentru a discuta posibila capturare a petrolierelor legate de “flota umbră” a Rusiei.
Acest lucru a fost comunicat pentru Bloomberg de o sursă informată, relatează European Pravda.
Potrivit interlocutorului agenției, întâlnirea Forței Expediționare Comune, un grup de 10 țări cu interese comune în Atlanticul de Nord și Marea Baltică, a avut loc în marja Conferinței de Securitate de la München.
Publicația menționează că această întâlnire a evidențiat disponibilitatea tot mai mare a aliaților europeni de a depune mai multe eforturi pentru reducerea veniturilor care finanțează războiul declanșat de Federația Rusă împotriva Ukrainei.
“Atmosfera și înțelegerea au fost de așa natură încât trebuie să fim mai activi. Mesajul este că țările care oferă steaguri navelor din “flota umbrei” ar trebui să știe că alte țări pot lua măsuri adecvate”, a declarat ministrul apărării estonian Hanno Pevkur într-un interviu după ce a participat la întâlnire.
Sunt necesare discuții suplimentare înainte de a lua orice decizie, a spus Pevkur.
În același timp, potrivit ministrului de externe estonian Margus Tsakhna, unii membri rămân prudenți de teama unei “escaladare”.
Potrivit surselor, Healy a fost însoțit la întâlnire de șeful armatei britanice, Richard Knighton, care a prezentat opțiuni, inclusiv operațiuni comune de capturare.
Datorită acestui pas, Forța Expediționară Comună se va putea baza pe interceptarea de către Statele Unite a petrolierelor care circulă spre și dinspre Venezuela.
Interlocutorul a adăugat că în prezent nu este clar în ce măsură Statele Unite vor fi implicate în efortul condus de britanici, dar este probabil să existe o anumită coordonare.
Reținerea navelor legate de Rusia a stârnit îngrijorări la Moscova, iar oficialii ruși cer în privat ca SUA să o oprească, a spus sursa.
Se menționează că Statele Unite au confiscat petrolierul Olina în Caraibe pe 9 ianuarie, pe fondul eforturilor sporite ale Washingtonului de a limita exportul de petrol venezuelean.
Iar pe 7 ianuarie, armata americană a preluat controlul asupra a două petroliere, inclusiv a navei sub pavilion rusesc Bella 1, pe care o urmăreau de mai bine de două săptămâni.
Amintiți-vă că, la sfârșitul lunii ianuarie, un grup de 14 țări europene a emis un avertisment deschis pentru petrolierele despre “flota umbră” a Rusiei în Marea Baltică și Marea Nordului.
Sursa: aici
Forțele de apărare au lovit o barcă de transport și debarcare rusească în Crimeea
Forțele de Apărare ale Ucrainei au lovit o barcă de transport și debarcare rusă BK-16 în Crimeea temporar ocupată.
După cum relatează Ukrinform cu referire la mesajul Statului Major General al Forțelor Armate ale Ucrainei pe Facebook.
Ca parte a măsurilor sistemice de reducere a potențialului ofensiv al agresorului rus, unitățile Forțelor de Apărare ale Ucrainei continuă să provoace daune facilităților militare importante ale inamicului.
Astfel, s-a confirmat că pe 12 februarie, în zona așezării Novoozerne din Crimeea, o barcă rusă de transport și debarcare BK-16 a fost lovită cu succes.
Tot pe 12 februarie, în zona Hvardiyske din Crimeea, stația radar RSP-10 a fost lovită.
În zona Prymorsk, pe teritoriul temporar ocupat al regiunii Zaporizhzhia, un centru de comunicații al invadatorilor ruși a fost lovit în aceeași zi.
În plus, pe 13 februarie, în zona Novoekonomichne din teritoriul temporar ocupat al regiunii Donețk, un depozit de muniții inamic a fost lovit.
Pierderile rușilor și amploarea pagubelor cauzate sunt clarificate.
Sursa: aici
Prim-ministrul Suediei despre amenințările Rusiei în Marea Baltică: Astăzi este mai bine protejată
Marea Baltică nu a experimentat niciodată acest nivel de stres, dar astăzi este mai bine protejată decât înainte.
Prim-ministrul suedez Ulf Kristersson a spus acest lucru în timpul unei discuții la Conferința de Securitate de la München, relatează Ukrinform .
“Marea Baltică nu a trecut niciodată printr-un asemenea nivel de tensiune ca acum. Dar ne-am consolidat semnificativ capacitățile de apărare în această regiune, iar astăzi este mai bine protejată decât înainte”, a subliniat el.
Prim-ministrul suedez a subliniat că amenințările din partea Rusiei sunt acum serioase, dar este prematur să vorbim despre eșecul politicii de securitate.
“Înțelegem mai bine de ce este capabilă Rusia atunci când (rușii – n.r.) Găsește o oportunitate de acțiune. Acest lucru (înțelegerea amenințărilor – Ukrinform) ajută, de asemenea, la o înțelegere mai clară a slăbiciunilor noastre,” a spus el.
Kristersson a remarcat că țara are o mică minoritate vorbitoare de rusă, iar o parte semnificativă a vorbitorilor de rusă este integrată în societatea suedeză.
El a subliniat unitatea politică deplină în sprijinirea Ukrainei, ceea ce reduce vulnerabilitățile interne. În plus, potrivit său, Suedia dispune de un nivel ridicat de capabilități de informații privind activitățile Rusiei.
Pe 13 februarie a început cea de-a 62-a Conferință de Securitate de la München – principalul forum mondial pentru discutarea principalelor provocări la adresa securității internaționale.
La evenimentul de trei zile vor participa până la 1000 de reprezentanți din aproape 120 de țări, inclusiv aproape 60 de șefi de stat și de guvern, 56 de miniștri de externe și peste 30 de șefi ai departamentelor apărării, precum și șefi a peste 40 de organizații internaționale.
Sursa: aici
NAVE DE CONTRAMĂSURI ÎMPOTRIVA MINELOR.
Articol foarte interesant și bine documentat.
Marina nostră, ce preocupări are în acest domeniu?
Credeți că achiziția a celor două nave vânătoare de mine rezolvă, integral, problema?
Materiale foarte interesante.
Felicitări realizatorilor.
Referitor la “Ocupația blândă”.
China nu uită că Stalin a ocupat Nordul Manciuriei “eliberând” teritoriul de ocupanții japonezi.
Frumoase și realiste analizele postate! Aceeași impresie am avtu-o și eu după întâlnirile din Alaska și de la Bejing, ceva cam ca întrun cântec rapp american: “Bad guys, bad guys, what you gonna do,/ What you gonna do, if they come for you?”. Cei mai tari din CS al ONU care trebuiau să garanteze ordinea mondială și legile internaționale s-au hotărât să ne arate că “au pofte” și fac ceea ce poftesc. Despre celelate state, doar “monede de schimb” pentru momentul în care “poftele” se ciocnesc. Un An Nou 2026 cu bine pentru toți!