MS DAILY BRIEF – Ro – Maritime Security Forum

Ucraina așteaptă detalii suplimentare cu privire la echipamentele militare americane în valoare de „miliarde de dolari” promise de Donald Trump luni, în contextul confuziei cu privire la numărul de sisteme de apărare aeriană Patriot care vor fi trimise la Kiev.

La o întâlnire la Casa Albă cu secretarul general al NATO, Mark Rutte, luni, Trump a declarat că o țară anonimă este gata să furnizeze imediat „17 rachete Patriot”, afirmând că s-a convenit o „afacere foarte importantă” pentru ca aliații europeni să cumpere arme de la Statele Unite și să le expedieze apoi în Ucraina.

Se crede că Ucraina dispune în prezent de doar șase baterii funcționale de apărare aeriană Patriot, care pot intercepta rachetele de croazieră și balistice rusești cu viteză mare.

Generalul-maior Vadym Skibitskyi, șeful adjunct al agenției de informații militare a Ucrainei, HUR, a declarat că nu este clar ce a vrut să spună președintele SUA. „Nu știm exact”, a spus el, adăugând că Ucraina este recunoscătoare pentru ajutor și a reacționat „pozitiv” la anunțul Casei Albe.

Generalul a confirmat, de asemenea, că Trump și președintele ucrainean, Volodomyr Zelenskyy, au discutat posibilitatea furnizării de rachete Tomahawk cu rază lungă de acțiune de către SUA într-o convorbire telefonică la începutul lunii iulie, dar nu s-a ajuns la niciun acord.

Skibitskyi a spus că Trump, în comentariile sale despre rachetele Patriot, s-ar fi putut referi la rachete interceptoare, stații de lansare sau baterii întregi compuse din mai multe lansatoare și sisteme radar și de control, care costă peste un miliard de dolari fiecare. „Șaptesprezece este un număr uriaș dacă vorbim despre baterii. Dacă este vorba de lansatoare, este posibil”, a adăugat el.

Fiecare sistem Patriot este echipat cu șase lansatoare. Germania a acceptat să furnizeze două sisteme Patriot, iar Olanda va dona un al treilea, a declarat Skibitskyi. „Ar fi 18 lansatoare pentru trei baterii, ceea ce se apropie de 17. Administrația SUA și Pentagonul ne vor oferi mai multe detalii”, a adăugat el.

Posibilitatea ca SUA să furnizeze Ucrainei rachete Tomahawk cu rază lungă de acțiune, așa cum au discutat Trump și Zelenskyy în această lună, este de natură să-l înfurie pe Vladimir Putin. Rachete de croazieră de precizie sunt capabile să lovească Moscova și au o rază de acțiune de 1.600 km. Cererile anterioare ale Ucrainei au fost respinse de administrația Biden.

În timpul unei convorbiri telefonice din 4 iulie, Trump l-a întrebat pe Zelenskyy dacă poate lovi capitala Rusiei și Sankt Petersburg. Potrivit lui Skibitskyi, Zelenskyy a răspuns: „Da, absolut. Putem, dacă ne dați armele”. Marți, Trump a declarat că Ucraina nu ar trebui să vizeze Moscova.

Administrația Trump nu a acceptat până în prezent să trimită rachete Tomahawk. Dacă ar furniza armele, Ucraina ar avea dificultăți în a le utiliza, a spus Skibitskyi. „Nu sunt ușor de utilizat. Principalele lansatoare sunt nave de luptă sau bombardiere strategice. Nu avem avioane de bombardament strategic”, a recunoscut el.

Dar el a spus că este crucial ca Ucraina să aibă capacitatea de a efectua lovituri „cinetice” în adâncul Rusiei împotriva țintelor militare de mare valoare. Discuțiile cu Washingtonul privind ridicarea restricțiilor impuse de ultima administrație asupra utilizării rachetelor Atacams, furnizate de SUA, cu o rază de acțiune de 300 km – aproximativ 190 mile, erau în curs.

The Washington Post a raportat marți că administrația Trump ar fi dispusă să permită utilizarea rachetelor Atacam în interiorul Rusiei la raza lor maximă și că ia în considerare trimiterea de rachete suplimentare. În prezent, acestea pot fi lansate numai în zonele ocupate de Rusia din Ucraina și nu pot fi utilizate pe teritoriul rus.

Skibitskyi a declarat că Kremlinul și-a mutat deja bazele militare strategice la mai mult de 500 km de granița cu Ucraina. Kievul a reușit să le lovească doar cu ajutorul unor drone kamikaze fără pilot, care pot transporta 50 kg de explozivi. Atacams, în schimb, au o sarcină utilă de 500 kg și pot provoca distrugeri mai mari.

„Este foarte important pentru noi să obținem aprobarea SUA pentru a utiliza rachete cu rază lungă de acțiune”, a spus el. „Vrem să distrugem și să perturbăm, în conformitate cu procedura NATO.”

Zelenskyy a declarat că a avut o „discuție foarte bună” cu Trump după anunțul de luni privind un pachet important de arme. El a spus că a discutat cu președintele SUA despre modul de a obține „o pace durabilă și justă” și de a opri bombardamentele rusești asupra orașelor ucrainene, care au fost lovite în ultimele săptămâni de sute de drone și rachete.

Danemarca, Suedia și Țările de Jos au declarat marți că doresc să participe la planul lui Trump pentru Europa de a cumpăra arme americane pentru Ucraina.

Politicienii de la Kiev au salutat în general îmbunătățirea relațiilor cu SUA, după întâlnirea dezastruoasă a lui Zelenskyy cu Trump la Casa Albă în februarie. Dar a existat și frustrare că tarifele americane și sancțiunile secundare împotriva Rusiei au fost amânate din nou, Trump stabilind un termen limită de 50 de zile.

Într-un interviu acordat BBC, Trump a declarat că este „dezamăgit, dar nu terminat” cu Putin.

Oficialii ruși au respins amenințarea lui Trump ca fiind „vorbe în vânt”, subliniind că acesta și-a schimbat de mai multe ori părerea cu privire la sancțiuni și alte probleme. „Trump a emis un ultimatum teatral Kremlinului. Lumea a tremurat, așteptând consecințele… Rusiei nu i-a păsat”, a scris fostul președinte Dmitri Medvedev pe X.

Trimisul lui Trump în Ucraina, generalul Keith Kellogg, se află la Kiev într-o vizită de o săptămână. Luni, el s-a întâlnit cu Zelenskyy și cu comandantul suprem, generalul Oleksandr Syrskyi, precum și cu Kyrylo Budanov, șeful serviciilor de informații militare ucrainene, și cu Skibitskyi. Kellogg a fost informat despre planurile Rusiei pentru o ofensivă de vară și despre ultimele noutăți de pe frontul din est, unde trupele ruse avansează.

Skibitskyi a declarat că președintele SUA are în jurul său oameni „mai experimentați” decât în primul său mandat prezidențial și că nu se comportă ca un politician „clasic”. „Este mai degrabă un om de afaceri. Nu este ușor să-l înțelegi pe domnul Trump”, a adăugat Skibitskyi.

,,, https://www.theguardian.com/world/2025/jul/15/ukraine-russia-europe-us-military-weapons-trump

Informare privind războiul din Ucraina: Nu bombardați Moscova, spune Trump, după ce, potrivit unor surse, i-ar fi dat această idee lui Zelensky

Nu este clar la ce rachete Patriot se referea Trump și nici câte sunt acestea; îngrijorare în Congres cu privire la faptul că Putin mai are „încă 50 de zile pentru a cuceri teritorii”. Ce știm în ziua 1.239

Warren Murray, împreună cu jurnaliști ai Guardian și agenții de presă

Miercuri, 16 iulie 2025, ora 02:43 CEST

Donald Trump a declarat că Volodymyr Zelenskyy nu ar trebui să bombardeze Moscova. Declarația sa a venit la scurt timp după ce Financial Times (£) a raportat că acesta l-a întrebat pe Zelenskyy dacă ar putea bombarda Moscova și a încurajat în privat Ucraina să intensifice atacurile asupra Rusiei. „Nu, nu ar trebui să vizeze Moscova”, a declarat marți președintele SUA, când a fost întrebat dacă președintele ucrainean ar trebui să atace capitala Rusiei. Întrebat dacă intenționează să furnizeze Ucrainei arme care ar putea ajunge mai adânc în teritoriul rus, Trump a răspuns: „Nu intenționăm să facem asta”.
Marți, Ucraina aștepta detalii suplimentaredespre echipamentele militare americane în valoare de „miliarde de dolari” promise de Donald Trump, în contextul confuziei cu privire la numărul de sisteme de apărare aeriană Patriot care vor fi trimise. Luni, Trump a declarat că o țară anonimă este gata să furnizeze imediat „17 sisteme Patriot”. Se crede că Ucraina deține până în prezent șase „baterii” funcționale de apărare aeriană Patriot – sisteme radar și de lansare montate pe camioane, care lansează rachetele. Nu era clar dacă Trump se referea la sistemele de lansare, la rachetele interceptoare care constituie muniția acestora sau dacă înțelegea diferența.

Mai multe țări europene au declarat că sunt dispuse să cumpere arme americane pentru Ucraina, așa cum a subliniat Trump, dar nu știau încă ce li se cere. Oficialii de la Washington au sugerat că țările europene vor renunța la o parte din propriile stocuri de arme pentru Ucraina și vor cumpăra înlocuitori din SUA. Astfel, Ucraina ar primi armele mai repede, dar țările donatoare ar rămâne în așteptarea unor noi sisteme pentru propria apărare.
Unii legislatori americani și-au exprimat îngrijorarea că ultimul termen limită stabilit de Trump – de data aceasta 50 de zile – pentru ca Putin să încheie pacea îi oferă acestuia timp să acapareze și mai mult teritoriu ucrainean. Thom Tillis, senator republican din Carolina de Nord, a declarat: „Amânarea cu 50 de zile mă îngrijorează, deoarece Putin ar putea încerca să profite de aceste 50 de zile pentru a câștiga războiul sau pentru a se poziționa mai bine în negocierile pentru un acord de pace, după ce a ucis și, probabil, a cucerit mai mult teritoriu”. Tillis și Jeanne Shaheen, democrată din New Hampshire, conduc un grup al Senatului SUA care facilitează colaborarea dintre Congres și NATO.
Dronele și rachetele rusești au atacat zone îndepărtate ale Ucrainei, au declarat oficialii în primele ore ale zilei de miercuri, cel puțin două persoane fiind ucise. Serviciile naționale de urgență au raportat două decese în urma atacurilor cu drone la est de orașul Harkov, din nord-estul țării, în apropierea orașului Kupiansk. În Harkov, guvernatorul regional, Oleh Syniehubov, a declarat că au fost înregistrate cel puțin 17 explozii în urma unui atac cu drone care a durat 20 de minute, în care trei persoane au fost rănite. Șeful administrației militare din orașul Kryvyi Rih, din sud-estul țării, Oleksander Vilkul, a declarat că un atac extins cu rachete și drone a întrerupt alimentarea cu energie electrică și apă și a provocat răniți. Primarul Kievului, Vitali Klitschko, a declarat că unitățile de apărare aeriană au intrat în acțiune în capitală.
Anterior, un atac rus marți după-amiază a ucis trei persoane în Kupiansk și Sumy, au declarat autoritățile ucrainene. Oficialii ruși au declarat că un atac cu drone ucrainene asupra orașului Voronezh, din vestul țării, a rănit 27 de persoane.
Institutul pentru Studiul Războiului a evaluat că forțele ucrainene au avansat recent în nordul regiunii Sumy, în timp ce forțele ruse au avansat recent în apropierea orașelor Kupiansk, Borova și Toretsk.
UE nu a reușit să aprobe un nou pachet de sancțiuni împotriva Rusiei marți, deoarece Slovacia a cerut mai multe garanții că nu va fi afectată de un plan separat al UE de eliminare treptată a gazelor rusești. Șefa politicii externe a UE, Kaja Kallas, s-a declarat „foarte tristă” că sancțiunile nu au fost aprobate, adăugând că „mingea este în terenul Slovaciei” și că speră ca un acord să poată fi încheiat miercuri.
Ucrainenii au sărbătorit-o pe Melania Trump pe rețelele de socializare după ce Donald Trump a sugerat că prima doamnă a jucat un rol cheie în a-i atrage atenția asupra duplicității lui Vladimir Putin, scrie Luke Harding. „Mă duc acasă și îi spun primei doamne: Am vorbit astăzi cu Vladimir. Am avut o conversație minunată. Ea a spus: Serios? Tocmai a fost lovit un alt oraș”, a spus Trump. Un utilizator de social media a postat o fotografie cu „Agentul Melania Trumpenko” arătând suspicios, cu o pălărie mare și purtând un blazer cu însemnele tridentului Ucrainei. Alții au descris-o fiind prezentată cu o șapcă militară ucraineană și purtând culori,,,le albastru și galben ale steagului Ucrainei.

,,, https://www.theguardian.com/world/2025/jul/16/ukraine-morning-briefing-dont-bomb-moscow-trump-says-after-reportedly-giving-zelenskyy-the-idea

Ucrainenii o aclamă pe Melania Trump după schimbarea de atitudine a președintelui față de Rusia

Prima doamnă a SUA este sărbătorită ca „Agent Melania” după ce Donald Trump a sugerat că ea a jucat un rol în schimbarea opiniei sale

Europa live – ultimele știri

Luke Harding la Kiev și Artem Mazhulin

Marți, 15 iulie 2025, ora 11:48 CEST

Ucrainenii o sărbătoresc pe Melania Trump pe rețelele de socializare printr-o serie de meme, după ce Donald Trump a sugerat că prima doamnă a jucat un rol în aparenta sa schimbare de opinie față de Rusia.

Vorbind luni la o întâlnire la Casa Albă cu secretarul general al NATO, Mark Rutte, Trump a spus că soția sa a jucat un rol cheie în a sublinia duplicitatea lui Vladimir Putin.

„Conversațiile mele cu el [Putin] sunt întotdeauna foarte plăcute. Spun: «Nu-i așa că e o conversație foarte plăcută?». Și apoi, în acea noapte, rachetele sunt lansate”, a spus Trump.

„Mă duc acasă și îi spun primei doamne: «Am vorbit astăzi cu Vladimir. Am avut o conversație minunată». Ea a răspuns: «Serios? Tocmai a fost lovit un alt oraș».

Melania Trump, născută în Slovenia și crescută în fosta Iugoslavie, a părut până acum o susținătoare mai ferventă a Ucrainei decât scepticul președinte american, care în februarie anul acesta l-a numit pe Volodymyr Zelenskyy dictator. La scurt timp după invazia rusă din 2022, ea a făcut un apel pe rețelele de socializare la susținătorii săi să doneze pentru Crucea Roșie, spunând că este „sfâșietor și îngrozitor să vezi oameni nevinovați suferind”.

După comentariile lui Trump din Biroul Oval de luni, un utilizator de social media a postat o fotografie cu „Agentul Melania Trumpenko” purtând un blazer cu insigna ucraineană în formă de trident. Fața ei este pe jumătate ascunsă de o pălărie mare, dând impresia că lucrează sub acoperire în Casa Albă, în beneficiul Kievului.

Revista Business in Ukraine a observat că „în această seară, pe rețelele sociale, Melania Trump este foarte iubită” după anunțul că SUA vor trimite sisteme de apărare aeriană Patriot în Ucraina.

Revista a reprodus un meme vechi în care apar trei creaturi purtând căști de armată și șepci militare. Imaginea este folosită pentru a desemna un politician sau o celebritate occidentală care susține sau este prietenoasă cu Ucraina. Creaturile îi dau Melaniei o pălărie decorată cu steagul Ucrainei.

Un alt meme o arată pe prima doamnă stând în spatele soțului ei în Biroul Oval, în timp ce acesta semnează un decret prezidențial.

Legenda spune: „Surorile Melania din Bene Gesserit” – o referință la sororitatea puternică, secretă și influentă din punct de vedere politic din cartea de science fiction Dune a lui Frank Herbert.

,,, https://www.theguardian.com/us-news/2025/jul/15/ukrainians-hail-melania-trump-for-challenging-husbands-faith-in-putin

Știrile despre Trump pe scurt: Mike Johnson se implică în scandalul dosarelor Epstein, într-o rară divergență cu președintele

Președintele Camerei Reprezentanților din SUA cere publicarea dosarelor, în contextul reacțiilor negative din partea conservatorilor. Știrile politice importante din SUA de marți, 16 iulie

Echipa Guardian

Miercuri, 16 iulie 2025, ora 01:51 CEST

Președintele Camerei Reprezentanților din SUA, Mike Johnson, s-a implicat în scandalul dosarelor Epstein care agită baza conservatoare a lui Donald Trump, cerând Departamentului Justiției să facă publice dosarele Epstein.

Johnson, un aliat cheie al președintelui SUA, a fost întrebat despre controversă în timpul unui interviu pentru un podcast de dreapta. „Este un subiect foarte delicat, dar ar trebui să punem totul pe masă și să lăsăm oamenii să decidă”, a declarat Johnson lui Benny Johnson, în comentarii publicate marți. „Sunt de acord cu opinia că trebuie să facem totul public.”

Referindu-se la un comentariu făcut de procurorul general Pam Bondi pentru Fox News în acest an, potrivit căruia lista clienților lui Epstein „se află chiar acum pe biroul meu, pentru a fi analizată”, Johnson a spus: „Ea trebuie să iasă în față și să explice asta tuturor.

„Avem nevoie ca Departamentul Justiției să se concentreze pe prioritățile majore. Așadar, să rezolvăm această problemă”, a adăugat președintele Camerei Reprezentanților.

Comentariile l-au pus pe Johnson în conflict cu Trump, care a apărat modul în care Bondi a gestionat cazul.

Iată mai multe informații despre acest subiect și alte știri importante ale zilei despre Trump:

Președintele Camerei Reprezentanților cere publicarea dosarelor Epstein

Solicitarea lui Mike Johnson către Departamentul Justiției de a face publice documentele legate de Jeffrey Epstein a fost un moment rar de tensiune între Trump și președintele Camerei Reprezentanților, unul dintre principalii aliați ai președintelui la Capitol Hill, și a survenit în contextul în care președintele se confruntă cu reacții negative din partea conservatorilor care se așteptau ca acesta să facă publice toate informațiile despre Epstein, care s-a sinucis în 2019 în timp ce se afla în custodia federală, fiind acuzat de trafic sexual.

Săptămâna trecută, Departamentul Justiției a anunțat că moartea lui Epstein a fost o sinucidere și că, în ciuda teoriilor conspiraționiste care susțin contrariul, nu există nicio listă a clienților săi care să fie făcută publică și nici nu vor fi făcute publice alte informații despre acest caz. Aliații conservatori ai președintelui l-au criticat pe acesta și pe Bondi pentru ceea ce consideră a fi o gestionare opacă a unui caz pe care Trump a promis în campania electorală că îl va clarifica.

_{Citiți articolul complet}

Ucraina așteaptă detalii despre armele promise de Trump

Ucraina așteaptă detalii suplimentare despre echipamentele militare americane în valoare de „miliarde de dolari” promise de Donald Trump luni, în contextul confuziei cu privire la numărul de sisteme de apărare aeriană Patriot care vor fi trimise la Kiev.

_{Citiți articolul complet}

Republicanii se grăbesc să reducă cu 9 miliarde de dolari fondurile pentru radiodifuziunea publică și ajutorul extern

Senatorii republicani ar putea adopta o lege care să reducă cu până la 9 miliarde de dolari fondurile aprobate anterior de Congres pentru programele de ajutor extern și radiodifuziunea publică, ca parte a campaniei lui Donald Trump de reducere drastică a cheltuielilor guvernamentale.

_{Citiți articolul complet}

Șeful JP Morgan apără independența președintelui Fed

Șeful JP Morgan Chase, Jamie Dimon, a apărat independența „absolut esențială” a președintelui Rezervei Federale, în contextul în care Donald Trump continuă să ceară reducerea imediată a ratelor dobânzilor.

_{Citiți articolul complet}

Trump dezvăluie un plan de 70 de miliarde de dolari pentru IA și energie la summitul petrolier și tehnologic

Donald Trump s-a alăturat marți marilor șefi din industria petrolieră și tehnologică la un important summit dedicat inteligenței artificiale și energiei, care a avut loc la Pittsburgh, provocând indignarea ecologiștilor și a organizațiilor comunitare.

Evenimentul a avut loc la câteva săptămâni după adoptarea unui mega-proiect de lege care, potrivit experților, ar putea împiedica dezvoltarea IA prin atacurile sale asupra energiei regenerabile.

_{Citiți articolul complet}

Milioane de imigranți ar putea pierde dreptul la audieri pentru eliberare pe cauțiune

Administrația Trump ar intenționa să interzică milioane de imigranți care ar fi sosit în SUA fără statut legal să beneficieze de o audiere pentru eliberare pe cauțiune în timp ce încearcă să se opună deportării în instanță.

_{Citiți articolul complet}

Ce s-a mai întâmplat astăzi:

Ucrainenii o sărbătoresc pe Melania Trump pe rețelele de socializare după ce Donald Trump a sugerat că prima doamnă a jucat un rol în aparenta sa schimbare de opinie față de Rusia.
Analiză: Misterul care înconjoară dosarele Epstein a devenit, de asemenea, un vehicul pentru teoreticienii conspirației QAnon de a-și promova ideile despre o acoperire a „statului profund” a unei rețele globale de pedofili în cadrul mișcării Maga.
Rudele lui Sayfollah Musallet, un cetățean american din Florida bătut până la moarte de coloniști israelieni în Cisiordania ocupată, cer administrației Trump să aresteze și să îi judece pe cei responsabili de uciderea sa.
Unitatea Departamentului de Justiție al SUA însărcinată cu apărarea împotriva contestărilor legale ale politicilor administrației Trump – precum restricționarea cetățeniei prin naștere și reducerea finanțării Universității Harvard – a pierdut aproape două treimi din personalul său, potrivit unei liste consultate de Reuters.
La puțin peste două luni după ce a fost demis din funcția de consilier pentru securitate națională, Mike Waltz s-a prezentat marți în fața legislatorilor în cadrul unei audieri de confirmare pentru funcția de ambasador al SUA la ONU, spunându-le că intenționează să facă din această organizație mondială „din nou măreață”.

,,, https://www.theguardian.com/us-news/2025/jul/16/trump-administration-news-today-epstein-files-latest

Europa acordă Iranului un termen limită pentru a-și restrânge programul nuclear, în caz contrar sancțiunile vor fi reinstituite

Marea Britanie, Franța și Germania afirmă că, în lipsa unui angajament ferm din partea Iranului până la 29 august, vor reinstituie embargourile ridicate în urmă cu 10 ani

Patrick Wintour Redactor diplomatic

Marți, 15 iulie 2025, ora 19:43 CEST

UE va începe procesul de reinstituire a sancțiunilor ONU împotriva Iranului începând cu 29 august, dacă Teheranul nu va înregistra progrese în limitarea programului său nuclear până la acea dată, a anunțat blocul comunitar.

În cadrul unei reuniuni cu omologii săi din UE, ministrul francez de externe, Jean-Noël Barrot, a declarat: „Franța și partenerii săi au motive întemeiate să reaplice embargoul global asupra armelor, băncilor și echipamentelor nucleare, care a fost ridicat în urmă cu 10 ani. Fără un angajament ferm, tangibil și verificabil din partea Iranului, vom face acest lucru până la sfârșitul lunii august, cel târziu.”

Europenii au fost în mare parte marginalizați din problema nucleară iraniană de către Donald Trump, care a ordonat bombardarea instalațiilor nucleare iraniene luna trecută, iar această intervenție poate fi văzută ca o încercare de a reafirma influența Europei.

Termenul limită de la sfârșitul lunii august marchează începutul unui proces care ar putea duce la reimpunerea unui arsenal de sancțiuni până la 15 octombrie, oferind semnatarilor europeni ai acordului nuclear din 2015 – Marea Britanie, Franța și Germania – un pârghie continuă în negocierile cu Iranul. Puteri europene doresc revenirea inspectorilor nucleari ai ONU în Iran, în parte pentru a împiedica Iranul să încerce să-și reconfigureze programul nuclear după pagubele provocate de atacurile americane din iunie.

Modul în care a fost negociat acordul nuclear din 2015 nu permite celorlalți semnatari, China sau Rusia, să vetoze reintroducerea sancțiunilor, dar statele europene pot amâna impunerea acestora după luna octombrie, pentru a acorda timp pentru consultări suplimentare.

SUA, după ce au părăsit acordul nuclear în 2018, nu pot nici ele să vetoze inițiativa Regatului Unit sau a Franței. Reintroducerea sancțiunilor ar fi declanșată în temeiul capitolului șapte din Carta ONU, ceea ce ar face obligatorie reinstituirea a șase rezoluții ale ONU, inclusiv una care impune Iranului să suspende toate activitățile legate de îmbogățirea și reprocesarea uraniului, inclusiv la nivel de cercetare și dezvoltare.

O altă rezoluție reimpusă ar impune tuturor statelor membre ale ONU să împiedice transferul oricăror articole, materiale sau tehnologii care ar putea servi acestor activități sau programului de rachete al Iranului.

Experții iranieni în sancțiuni susțin că reintroducerea rezoluțiilor nu ar opri automat toate exporturile de petrol iranian, nu ar întrerupe accesul Iranului la sistemele financiare internaționale și nu ar întrerupe comunicările comerciale generale. Cu toate acestea, toate țările și instituțiile financiare internaționale ar trebui să se abțină de la acordarea de asistență financiară, de noi angajamente sau de împrumuturi preferențiale guvernului iranian, cu excepția scopurilor umanitare și de dezvoltare.

Abbas Araghchi, ministrul iranian de externe, a declarat recent că activarea „snapback-ului” „va însemna sfârșitul rolului Europei în problema nucleară iraniană și ar putea fi cel mai întunecat moment din istoria relațiilor Iranului cu cele trei țări europene, un moment care ar putea fi iremediabil”. El a afirmat: „Ar marca sfârșitul rolului Europei ca mediator între Iran și SUA”.

El a declarat diplomaților la sfârșitul săptămânii: „Una dintre marile greșeli ale europenilor este că ei cred că instrumentul „snapback” pe care îl au la dispoziție le conferă puterea de a acționa în problema nucleară iraniană, în timp ce aceasta este o percepție complet greșită. Dacă aceste țări vor opta pentru snapback, vor complica și mai mult și vor îngreuna soluționarea problemei nucleare iraniene”.

,,,, https://www.theguardian.com/world/2025/jul/15/europe-gives-iran-deadline-to-contain-nuclear-programme-or-see-sanctions-reinstated

„O insultă”: malaysienii condamnă numirea „masculului alfa” Nick Adams în funcția de ambasador al SUA

Comentariile lui Adams despre Israel au provocat îngrijorare deosebită în Malaezia, un susținător ferm al Palestinei

Rebecca Ratcliffe corespondentă în Asia de Sud-Est

Miercuri, 16 iulie 2025, ora 04:02 CEST

Foști miniștri și tineri politicieni din Malaezia, țară cu majoritate musulmană, au criticat decizia de a-l numi pe influencerul de dreapta Nick Adams ambasador al SUA în această țară, calificând-o drept o insultă la adresa națiunii.

Donald Trump a anunțat săptămâna trecută că Nick Adams, un autoproclamat „mascul alfa”, a fost numit ambasador în Malaezia, lăudându-l ca fiind un „patriot incredibil”.

Cu toate acestea, comentariile anterioare ale lui Adams pe internet și sprijinul său pentru Israel au determinat apeluri către guvernul malaezian să respingă numirea sa.

Fostul ministru al Justiției, Zaid Ibrahim, și fostul ministru al Sănătății, Khairy Jamaluddin, au îndemnat guvernul să se opună numirii sale. Malaezia „nu ar trebui tratată ca o groapă de gunoi pentru agitatori ideologici și influențatori partizani”, a declarat Zaid, adăugând că numirea lui Adams „nu ar fi un gest de bunăvoință, ci o insultă”.

Ministrul transporturilor Anthony Loke, care este secretarul general al DAP, membru al guvernului de unitate națională, se va opune, de asemenea, numirii lui Adams, potrivit presei locale, care a raportat că partidul său intenționează să emită o declarație în acest sens.

Adams, în vârstă de 40 de ani, născut în Australia, dar care a obținut cetățenia americană în 2021, va trebui să fie confirmat de Senatul SUA înainte de a-și putea prelua funcția. El a declarat săptămâna trecută pe rețelele de socializare că „este o onoare pe viață să preiau bunăvoința președintelui și să o transmit marelui popor malaysian”.

El a declarat că așteaptă cu nerăbdare consolidarea relațiilor dintre cele două țări și le-a spus malaysienilor că abia așteaptă „să experimenteze cultura lor nobilă și să învețe multe de la ei”.

Comentariile lui Adams despre Israel au provocat îngrijorare deosebită în Malaezia, un susținător ferm al Palestinei, care nu are relații diplomatice cu Israelul.

Într-o postare pe X în 2024, Adams a declarat: „Dacă nu ești de partea Israelului, ești de partea teroriștilor!”

Un alt comentariu atribuit lui Adams pe X în 2024, în care acesta susținea că a asigurat concedierea unei chelnerițe pentru că purta un pin cu inscripția „Free Palestine”, a fost citat pe scară largă de grupurile pro-palestiniene și de liderii tineri care se opun numirii sale. Postarea nu poate fi găsită pe X.

Un lider al tineretului din Partidul Islamic Malaysian (PAS), Sukri Omar, a declarat că guvernul malaysian ar trebui „să transmită un mesaj clar că Malaysia nu va fi o scenă pentru normalizarea tiraniei sioniste…”.

Adams și ambasada SUA la Kuala Lumpur nu au răspuns la solicitarea de comentarii cu privire la postarea citată sau la criticile privind numirea sa.

Dr. Bridget Welsh, analist politic specializat în Asia de Sud-Est, a declarat că numirea lui Adams reflectă o lipsă de înțelegere a importanței Malaeziei și a regiunii în general pentru SUA. „Nu există o recunoaștere reală și o apreciere profundă a rolului crucial pe care îl joacă Malaezia în economia SUA și a importanței critice a acestor legături pentru problemele de securitate”, a spus ea.

Decizii precum numirea lui Adams riscă „să împingă pe toată lumea [din Asia de Sud-Est] în brațele Chinei”, a spus ea, adăugând că acest lucru este contraproductiv pentru cei din mișcarea Maga care percep Beijingul ca o amenințare.

Relațiile politice dintre Malaezia și SUA s-au tensionat în ultimii ani – din cauza războiului Israelului în Gaza, a concurenței dintre SUA și China și a amenințării lui Trump de a impune o taxă de 25% asupra Malaeziei.

„Anti-americanismul este foarte profund în ceea ce privește problemele din Gaza, problemele legate de Iran, în rândul unei mari părți a populației – nu toată lumea, dar mulți… Va fi [Adams] diplomatic? Contul său de Twitter [X] ridică semne de întrebare”, a spus Welsh.

,,, https://www.theguardian.com/world/2025/jul/16/an-insult-malaysians-slam-nomination-of-alpha-male-nick-adams-as-us-ambassador-ntwnfb

Xi spune că Australia și China ar trebui să colaboreze „fără ezitare” în ciuda instabilității globale

Discuțiile dintre lideri au avut loc după ce echipele de filmare australiene au fost confruntate de agenții de securitate chinezi și li s-a cerut să predea materialele filmate

Tom McIlroy Corespondent politic șef

Marți, 15 iulie 2025, ora 15:50 CEST

Xi Jinping i-a spus lui Anthony Albanese că turbulențele geopolitice și războiul comercial tot mai intens al lui Donald Trump nu ar trebui să afecteze stabilitatea recentă dintre China și Australia, afirmând că cele două țări ar trebui să continue „fără ezitare” cooperarea.

Prim-ministrul s-a întâlnit marți, pentru a doua oară, cu președintele Chinei la Beijing, promițând că va găsi un teren comun, în ciuda diferențelor pe teme sensibile, precum proprietatea asupra portului Darwin și presiunile SUA asupra viitorului Taiwanului.

Înaintea discuțiilor, agenții de securitate au încercat să împiedice jurnaliștii australieni care acopereau vizita de șase zile a lui Albanese să părăsească o destinație turistică populară din Beijing, determinându-l pe premier să declare reporterilor: „China are în mod evident un sistem diferit în ceea ce privește mass-media”.

La începutul discuțiilor din Marea Sală a Poporului, Xi i-a spus lui Albanese că înțelegerea și cooperarea ar trebui să continue, în ciuda instabilității globale.

„Indiferent de evoluția peisajului internațional, ar trebui să menținem cu fermitate această direcție generală”, a spus el, vorbind prin intermediul unui interpret.

Beijingul și Canberra au vorbit despre o calmare a tensiunilor dintre cele două țări. Din mai 2020, China a impus sancțiuni comerciale în valoare de 20 de miliarde de dolari Australiei, în urma unei lungi liste de nemulțumiri, printre care controlul investițiilor străine, măsurile de securitate națională și presiunea guvernului Morrison pentru o anchetă privind originea pandemiei de Covid-19.

Albanese a răspuns apelurilor lui Xi pentru relații mai calme.

„Am luat notă de comentariile dvs. din discursul de deschidere cu privire la căutarea unui teren comun, în timp ce se recunosc diferențele”, a spus el.

„Această abordare a adus într-adevăr beneficii foarte pozitive atât pentru Australia, cât și pentru China.”

După întâlnire, Albanese a declarat că nu s-a discutat despre proprietatea portului Darwin. Atât Partidul Laburist, cât și Coaliția s-au angajat în timpul campaniei electorale din acest an să recupereze proprietatea de la o companie cu legături chineze, chiar folosind fonduri din banii contribuabililor, dacă va fi necesar. China s-a opus acestor planuri.

Albanese a declarat că a ridicat cazul academicianului chinez-australian Yang Hengjun, dar că nu se așteaptă la o eliberare imediată a acestuia după suspendarea sentinței de condamnare la moarte în februarie 2024.

„Președintele Xi Jinping și cu mine am convenit că dialogul trebuie să fie în centrul relațiilor noastre”, a declarat Albanese.

„Dacă nu există comunicare, pot apărea neînțelegeri și interpretări eronate.”

El a promis „o susținere răbdătoare și calibrată” din partea guvernului cu privire la o serie de chestiuni sensibile.

Administrația Trump a presat Partidul Laburist să clarifice dacă Australia ar angaja trupe într-un conflict cu China pentru soarta Taiwanului, lucru pe care Partidul Laburist nu este dispus să îl facă. Albanese a declarat că Australia susține „statutul quo” în Taiwan.

Senatorul James Paterson, membru al coaliției, a remarcat marți că SUA nu au declarat dacă vor veni în ajutorul Taiwanului în cazul unei invazii, iar Australia nu ar trebui să o facă nici ea.

„Aceasta este politica sa consecventă din 1979 – când Legea privind relațiile cu Taiwanul a fost adoptată de Congres – așa că nu ar fi potrivit ca guvernul SUA să ceară Australiei să facă mai mult decât este dispus să facă Statele Unite în această privință”, a declarat el la radio ABC.

Albanese a spus că a ridicat problema exercițiilor militare cu foc real ale marinei chineze în largul coastei New South Wales la începutul acestui an în discuția cu Xi, care a remarcat că și Australia participă la exerciții militare.

„Am spus ceea ce am spus la momentul respectiv: era în conformitate cu dreptul internațional, China nu a încălcat dreptul internațional, dar eram îngrijorați de notificarea și de modul în care s-a întâmplat, inclusiv exercițiile cu foc real”, a spus Albanese.

Primul ministru s-a întâlnit ulterior cu premierul chinez, Li Qiang, care a declarat că relațiile dintre cele două țări „au depășit punctul minim și au revenit pe calea stabilității și dezvoltării”.

De la ultima întâlnire a celor doi, în octombrie anul trecut, „s-au întâmplat multe în lume”, a spus Li, și a crescut instabilitatea și incertitudinea în economia globală.

„Dezvoltarea tuturor țărilor se confruntă cu noi provocări. În aceste circumstanțe, China și Australia, ca parteneri comerciali importanți, ar trebui să consolideze dialogul și cooperarea”, a spus el.

Anterior, echipele de securitate s-au apropiat de jurnaliști și de personalul ambasadei australiene în zona istorică Drum and Bell Towers din capitală. Jurnaliști de la ABC, SBS, Nine, Seven și Sky News filmau la fața locului, însoțiți de escorta diplomatică australiană.

Aceștia aveau permisiunea scrisă a autorităților locale pentru a filma în zona publică.

Jurnaliștii aflați la fața locului au raportat că au fost abordați de până la opt agenți de securitate, care le-au cerut autorizația și le-au spus să aștepte poliția. Ulterior, bărbații au cerut echipelor de filmare să le predea materialele filmate.

Diplomații australieni au vorbit cu agenții de securitate, care i-au urmărit pe jurnaliști până la autobuzul lor. Inițial, li s-a spus să nu părăsească zona, dar au fost lăsați să plece fără incidente.

Reporterul ABC pentru afaceri externe, Stephen Dziedzic, a declarat că jurnaliștii înregistrau reportaje pentru buletinele de știri australiene când au fost întrerupți de agenții de securitate.

El a spus că nu a fost o întâlnire dramatică și că nimeni nu s-a simțit amenințat fizic.

„Un oficial australian detașat la ambasada din Beijing a ripostat cu forță, insistând că aveam tot dreptul să fim acolo. Când a părut că unul dintre agenții de securitate ar putea bloca unul dintre operatorii de cameră, ea a intervenit imediat, spunându-le să se retragă. A fost o acțiune abilă.”

China controlează strict mass-media, cenzurează proprii cetățeni, inclusiv pe rețelele de socializare, și monitorizează îndeaproape străinii care vizitează țara.

Întrebat despre incident, Albanese a spus că respectă mass-media și că dorește să răspundă la întrebări.

„China are evident un sistem diferit în ceea ce privește mass-media, dar eu sunt aici, sunt responsabil, am venit direct aici și mă voi întoarce direct”, a spus el.

Anterior, liderul opoziției, Sussan Ley, a declarat că China a jignit Australia prin desfășurarea unor exerciții militare cu foc real, forțând avioanele comerciale să-și schimbe rutele.

Ea l-a îndemnat pe Albanese să se opună eforturilor Chinei de a-și extinde influența în țările din regiunea Indo-Pacific.

„Primul ministru ar trebui să vorbească deschis despre influența crescândă a Chinei în regiune și despre importanța relației cu SUA pentru Australia”, a spus ea.

,,, https://www.theguardian.com/australia-news/2025/jul/15/australian-journalists-confronted-china-security-guards-albanese-beijing-trip

Ucraina câștigă avantaj în ceea ce privește satelitul datorită donației Danemarcei pentru apărare

Donația de sateliți din partea Danemarcei sporește securitatea comunicațiilor, contracarând reducerile ajutorului financiar din partea SUA și consolidând apărarea Kievului împotriva Rusiei, semnalând o schimbare strategică în Europa.

Pe 14 iulie, Ministerul Apărării danez a anunțat o donație de servicii satelitare pentru apărarea spațială către Ucraina. Danemarca sprijină Ucraina prin îmbunătățirea comunicațiilor sale prin satelit, în colaborare cu Agenția Europeană de Apărare, a declarat ministrul Apărării, Troels Lund Poulsen, subliniind importanța crescândă a spațiului în politica de apărare și potențialul soluțiilor spațiale pentru a consolida securitatea Ucrainei, Danemarcei și Europei.

Donația oferă Ucrainei terminale receptoare pentru comunicații securizate prin satelit, contribuind la apărarea acesteia împotriva agresiunii rusești. Aceste terminale asigură o conectivitate fiabilă, esențială pentru operațiunile militare, și consolidează independența tehnologică a Ucrainei și a Europei în domeniul spațial. Agenția Europeană pentru Afaceri (AEA) anticipează că și alte țări ale UE vor urma exemplul cu contribuții similare.

Importanța strategică a apărării spațiale pentru Ucraina a crescut semnificativ pe fondul conflictului continuu cu Rusia, deoarece sistemele satelitare oferă capabilități critice pe care infrastructura terestră tradițională nu le poate egala. În războiul modern, spațiul servește drept domeniu pentru informații, supraveghere și recunoaștere, permițând colectarea de date în timp real care informează procesul decizional militar.

Pentru Ucraina, accesul la imagini din satelit și informații despre semnale permite urmărirea precisă a mișcărilor trupelor rusești, a liniilor de aprovizionare și a țintelor de infrastructură, chiar și în zone contestate sau îndepărtate unde senzorii terestre sunt limitați sau compromiși.

Reziliența sistemelor satelitare, care orbitează dincolo de raza de acțiune a armelor convenționale, asigură continuitatea operațiunilor atunci când rețelele terestre se confruntă cu perturbări din cauza atacurilor cibernetice, a războiului electronic sau a distrugerii fizice.

Această capacitate este vitală pentru forțele de apărare ale Ucrainei, care se bazează pe informații precise și prompte pentru a contracara avantajele numerice și materiale ale Rusiei. Mai mult, sistemele spațiale facilitează canale securizate de comandă și control, permițând coordonarea între unități dispersate într-un mediu dinamic pe câmpul de luptă.

Integrarea furnizorilor comerciali de sateliți, cum ar fi Starlink, a amplificat și mai mult capacitatea Ucrainei de a menține conectivitatea, demonstrând rolul tot mai mare al inovării din sectorul privat în aplicațiile militare.

La fel de important este rolul comunicațiilor prin satelit în menținerea ritmului operațional al Ucrainei împotriva agresiunii rusești. Rețelele de comunicații sigure și robuste sunt esențiale pentru coordonarea manevrelor militare complexe, partajarea informațiilor și menținerea conștientizării situației pe vastele linii ale frontului.

Sistemele de satelit oferă canale criptate, cu lățime de bandă mare, rezistente la bruiaj și interceptare, care reprezintă amenințări persistente, având în vedere capacitățile avansate de război electronic ale Rusiei.

Aceste sisteme permit forțelor ucrainene să execute operațiuni descentralizate, să se adapteze rapid la condițiile în schimbare și să integreze date de la partenerii aliați, inclusiv membrii NATO, care furnizează informații suplimentare.

Implementarea de terminale satelitare avansate sporește capacitatea Ucrainei de a menține conectivitatea în zonele în care forțele rusești au vizat infrastructura civilă și militară, cum ar fi rețelele electrice și rețelele de telecomunicații.

Acest avantaj tehnologic nu numai că susține operațiunile tactice, dar consolidează și postura strategică a Ucrainei prin încurajarea interoperabilității cu aliații occidentali, care consideră din ce în ce mai mult spațiul ca un domeniu critic pentru apărarea colectivă.

Întrucât conflictul subliniază vulnerabilitățile dependenței exclusive de sisteme terestre, investițiile Ucrainei în soluții spațiale reflectă o trecere mai amplă către războiul multi-domeniu, unde controlul mediului orbital este la fel de decisiv ca dominația de pe sol.

BulgarianMilitary.com reamintește că, la începutul anului 2025, președintele nou ales Donald Trump a implementat o schimbare controversată de politică prin oprirea temporară a livrărilor de arme americane către Ucraina și suspendarea accesului acesteia la informații esențiale, îndemnând totodată Regatul Unit să nu partajeze informații similare, pe fondul refuzului Ucrainei de a finaliza un acord care să acorde Washingtonului acces la resursele sale minerale rare.

Această încetare bruscă a sprijinului, în urma unei întâlniri controversate la Casa Albă cu președintele ucrainean Volodimir Zelenski, a perturbat grav capacitățile operaționale ale Ucrainei într-un moment critic al apărării sale împotriva forțelor rusești.

Suspendarea schimbului de informații, care includea imagini din satelit, informații prin semnale și date de țintire pentru sisteme furnizate de SUA, cum ar fi rachetele HIMARS, a lăsat forțele ucrainene în dificultate în menținerea preciziei atacurilor lor și în anticiparea mișcărilor rusești, în special în regiunea Kursk, unde avansurile rusești s-au intensificat din cauza slăbirii liniilor de aprovizionare ucrainene și a conștientizării situației.

Lipsa datelor în timp real privind desfășurarea trupelor rusești și atacurile cu rachete a diminuat capacitatea Ucrainei de a contracara escaladarea atacurilor aeriene, forțându-i pe comandanți să raționalizeze muniția și să se bazeze pe alternative mai puțin eficiente, produse pe plan intern.

Această întrerupere a activității serviciilor de informații, coroborată cu întreruperea producției de armament avansat, cum ar fi rachetele de apărare aeriană Patriot, a pus la încercare apărarea aeriană și operațiunile de pe prima linie ale Ucrainei, creând vulnerabilități pe care forțele rusești le-au exploatat pentru a obține avantaje tactice, în timp ce aliații europeni, neavând capacitatea de a compensa pe deplin, s-au grăbit să atenueze deficitul.

Donația de servicii satelitare Danemarcei către Ucraina, facilitată prin intermediul Agenției Europene de Apărare, reprezintă o schimbare subtilă, dar semnificativă, în dinamica geopolitică a sprijinului occidental pentru Kiev, în special în contextul relațiilor tensionate dintre SUA și Ucraina sub a doua administrație a președintelui Donald Trump.

Prin oferirea Ucrainei de acces la terminale de recepție prin satelit fabricate în Europa, Danemarca a consolidat capacitatea Kievului de a menține canale de comunicații securizate și independente, esențiale pentru operațiunile militare împotriva forțelor rusești. Această mișcare subminează o pârghie cheie de influență pe care administrația Trump a exercitat-o asupra Ucrainei – controlul asupra accesului la infrastructura avansată de informații și comunicații.

La începutul anului 2025, decizia lui Trump de a opri temporar livrările de arme către SUA și schimbul de informații, inclusiv datele obținute prin satelit, a fost percepută pe scară largă ca o încercare de a presa Ucraina să cedeze cererilor SUA de acces la rezervele sale de minerale rare.

Prin acoperirea acestei lacune, contribuția Danemarcei nu numai că atenuează impactul operațional imediat al întreruperii activității americane, dar semnalează și un efort european mai amplu de a reduce dependența de factorii strategici americani, remodelând astfel dinamica transatlantică și contestând dominația SUA în conturarea strategiei de apărare a Ucrainei.

Implicațiile geopolitice ale donației Danemarcei se extind dincolo de sprijinul imediat pe câmpul de luptă, deoarece aceasta consolidează rolul Europei ca contrapondere la influența SUA în conflictul ruso-ucrainean.

Terminalele satelitare sporesc capacitățile de comandă și control ale Ucrainei, permițând comunicații criptate, cu lățime de bandă mare, mai puțin vulnerabile la tacticile rusești de război electronic, cum ar fi bruiajul și interceptarea semnalelor, care au vizat sisteme precum Starlink în regiuni precum Harkov.

Acest impuls tehnologic permite forțelor ucrainene să coordoneze operațiuni complexe, să partajeze date în timp real de pe câmpul de luptă și să integreze informații de la aliații europeni fără a depinde de rețelele de satelit controlate de SUA. Prin canalizarea acestui sprijin prin intermediul Agenției pentru Apărare (AEA), Danemarca a consolidat, de asemenea, rolul emergent al UE ca și coordonator al ajutorului militar, distinct de Grupul de Contact pentru Apărare al Ucrainei, condus de SUA.

Această schimbare erodează subtil capacitatea Washingtonului de a dicta termenii apărării Ucrainei, în special având în vedere că administrația Trump a insistat asupra unei înțelegeri negociate cu Rusia, potențial în detrimentul suveranității Kievului. Inițiativa europeană, exemplificată de contribuția Danemarcei, creează un cadru în care Ucraina își poate susține eforturile militare cu o autonomie mai mare, reducând influența pe care Trump ar putea-o exercita prin amenințări de a-i retrage sprijinul esențial.

În plus, așteptarea EDA că alte națiuni ale UE vor urma exemplul Danemarcei sugerează o potențială tendință către acțiune europeană colectivă, care ar putea marginaliza și mai mult influența SUA dacă mai multe țări adoptă măsuri similare.

Această evoluție reflectă, de asemenea, o recalibrare strategică mai amplă în Europa, determinată de îngrijorările legate de fiabilitatea sprijinului SUA sub conducerea lui Trump. Suspendarea temporară a schimbului de informații americane la începutul anului 2025 a expus vulnerabilități ale arhitecturii de apărare a Ucrainei, în special dependența acesteia de imaginile satelitare și de informațiile de semnal americane pentru apărarea antirachetă și țintirea acesteia.

Donația Danemarcei, deși nu reproduce pe deplin amploarea capabilităților SUA, oferă o soluție temporară esențială care sporește rezistența Ucrainei împotriva barajelor de rachete rusești, care au o medie de 24 de lansări pe zi și ajung la peste 100 în timpul campaniilor intense.

Prin dotarea Ucrainei cu servicii de satelit europene, Danemarca a contribuit la diversificarea dependențelor tehnologice ale Kievului, reducând riscul de paralizie operațională dacă sprijinul SUA rămâne inconsistent. Această mișcare se aliniază cu eforturile mai ample ale Europei de a-și consolida autonomia în apărare, după cum reiese din angajamentele sporite de cheltuieli pentru apărare, cum ar fi propria promisiune a Danemarcei de a depăși 3% din PIB în 2025.

Acest lucru subliniază importanța crescândă a spațiului ca domeniu contestat în războiul modern, unde controlul asupra activelor orbitale poate determina succesul operațional. Pentru publicul larg, acest lucru evidențiază modul în care națiunile mai mici, precum Danemarca, pot influența securitatea globală prin valorificarea unor contribuții specifice și cu impact ridicat.

În cele din urmă, donația Danemarcei nu numai că întărește puterea Ucrainei, dar provoacă și SUA să își reevalueze abordarea privind cooperarea transatlantică în domeniul securității, pe măsură ce Europa își afirmă din ce în ce mai mult independența strategică în fața unui Washington imprevizibil.

Sursa: aici

Vigor și Saronic își unesc forțele pentru repararea navelor fără echipaj

Marauder-ul lui Saronic este un concurent de 45 de metri lungime pentru programul MUSV (Saronic)

Luni, Vigor Marine Group a anunțat că își va comercializa capacitățile de construcție și reparare a navelor într-un nou segment: navele autonome. Șantierul naval a semnat un acord cu dezvoltatorul de nave fără pilot Saronic Technologies pentru a crea capabilități autonome pentru clienți din domeniul apărării și comercial. Vigor deservește ambele domenii, oferind reparații navale pentru navele comerciale, precum și Marina, Comandamentul Militar de Transport Maritim și Garda de Coastă (printre mulți alți clienți).

În anunț, Vigor și-a evidențiat experiența în fabricarea navelor mici, precum și prezența sa în domeniul reparațiilor pe Coastele de Vest și de Est pentru mentenanța navelor. Saronic aduce autonomie maritimă și experiență în proiectarea platformelor, precum și expertiză în producția de mare viteză pentru livrare rapidă la scară largă.

Împreună, cei doi parteneri vor oferi suport industrial și operațional „pe întregul ciclu de viață” pentru navele autonome în aplicații comerciale și de apărare și vor colabora pentru a-și comercializa capabilitățile comune.

„Combinarea poziției de lider tehnic a Saronic în domeniul sistemelor maritime autonome și al producției scalate cu infrastructura strategic amplasată și experiența Vigor în întreținere, reparații și revizii (MRO) și susținerea pe durata ciclului de viață creează noi oportunități pentru accelerarea livrării de capabilități”, a declarat Dino Mavrookas, CEO al Saronic.

Anunțul vine la scurt timp după ce Congresul a oferit o infuzie masivă de fonduri pentru programele de achiziție de nave autonome ale Marinei, atât pentru nave mici, cât și pentru nave mijlocii.

Susținută cu o finanțare de capital de risc în valoare de 600 de milioane de dolari, Saronic a cumpărat recent constructorul de ambarcațiuni din aluminiu Gulf Craft și va folosi șantierul său naval pentru a produce nave de război fără echipaj, începând cu un model de navă fără echipaj de 150 de picioare (45 de metri) numit Maurader – comercializat ca un concurent pentru programul MUSV al Marinei, care are acum 2,1 miliarde de dolari în finanțare pentru dezvoltare și achiziție. Saronic are un plan pe termen lung de a construi un șantier naval greenfield de „generație următoare”, numit „Port Alpha”, dar amplasamentul Gulf Craft îi oferă spațiu pentru a construi și livra carene imediat.

Sursa: aici

Contestarea dominației Chinei în construcția navală

China a devenit cel mai dominant jucător în industria construcțiilor navale de la al Doilea Război Mondial încoace, când constructori americani precum Henry Kaiser au construit mii de nave pentru efortul de război.

Tonajul american a dominat valurile în anii 1940, dar vremurile s-au schimbat. Șantierele navale chineze au preluat trei sferturi din comenzile mondiale de construcții navale ca tonaj brut în 2024, conform ultimelor cifre. Însă concurenții fac eforturi suplimentare pentru a reconstrui capacitatea suverană și a recâștiga cota de piață.

În UE, un efort incipient de a lansa o strategie industrială maritimă la nivelul întregului bloc promite mai mult sprijin pentru constructorii navali de top, precum Meyer Werft, Remontowa și Damen. În SUA, liderii din Congres și din Casa Albă au în vedere cele mai semnificative sprijinuri structurale pentru construcția navală dintr-o generație: tarife vamale mari pentru navele chinezești, reguli consolidate privind preferințele de marfă pentru tonajul construit în SUA și un „program strategic pentru flote comerciale” care să garanteze construcția a 250 de nave noi, printre multe alte prevederi.

Măsurile ar crea o cerere extrem de necesară pentru șantierele navale americane de toate formele și dimensiunile – de la constructori precum NASSCO și Philly Shipyard până la specialiști în reparații precum Detyens și Colonna’s Shipyard.

Aceste planuri sunt interconectate. Factorii de decizie politică din SUA doresc să atragă expertiză străină din Coreea de Sud și UE pentru a revitaliza construcția navală americană și chiar pentru a exporta cele mai de succes produse (cum ar fi fregatele din clasa Constellation ale Fincantieri) către națiunile aliate. Construcția navală este o capacitate strategică, suverană, dar este și o oportunitate ideală pentru colaborarea internațională.

RĂDĂCINI AMERICANE, EXPERTIZĂ STRĂINĂ

Timp de decenii, industria navală americană a beneficiat de tehnologia și sprijinul investitorilor străini precum Aker Group din Norvegia, Hanwha Ocean din Coreea de Sud și gigantul italian de construcții navale Fincantieri, care a investit masiv în Marile Lacuri.

Fincantieri Marine Group (FMG) are o istorie în construcția navală din SUA care datează din 1918, anul în care o companie predecesoare și-a deschis porțile în Sturgeon Bay, Wisconsin. Divizia sa Bay Shipbuilding este încă renumită pentru munca sa la „lakers”, navele vrachiere emblematice care comercializează Marile Lacuri – cum ar fi Mark W. Barker, construită în 2022, prima navă laker americană de dimensiuni mari de la anii 1980 încoace.

Astăzi, Bay Shipbuilding este lider în dezvoltarea de proiecte inovatoare, cum ar fi barja GNL Progress , cel mai mare transportator GNL conform Legii Jones. Barja de 122 de metri a intrat în serviciu anul trecut și transportă până la trei milioane de galoane de GNL simultan pentru a alimenta navele container cu combustibil dual în portul Savannah, Georgia. Operată de Crowley și închiriată de Shell, aceasta furnizează combustibil curat pentru numărul tot mai mare de nave container alimentate cu GNL care fac escală în porturile americane, iar FMG se mândrește cu îndeplinirea acestei misiuni.

„Din perspectiva unui constructor naval, implicarea într-o astfel de construcție este extrem de satisfăcătoare”, a declarat Jeff Frank, directorul de management al programelor la Bay Shipbuilding, cu ocazia livrării barjei. „O parte din tine este în navă. Merge cu nava atunci când părăsește șantierul naval.”

FMG adoptă o abordare orientată spre viitor în ceea ce privește dezvoltarea forței de muncă, o preocupare stringentă pentru constructorii navali americani (și pentru mulți dintre cei din străinătate). Într-o piață a muncii „extrem de tensionată” în domeniul construcțiilor navale, a majorat pachetul de salarii și beneficii pentru angajații critici din divizia sa Marinette Marine. Ca stimulent, personalul de la Marinette Marine poate fi eligibil pentru bonusuri de retenție de până la 10.000 de dolari în perioada 2024-2025, plus beneficii scutite de impozite pentru îngrijirea copiilor, de până la 5.000 de dolari.

„Acest beneficiu vă oferă liniștea sufletească că copilul dumneavoastră este îngrijit”, spune Hilary Homa, inginer la Marinette Marine. „Ambii părinți pot munci pentru a-și întreține familia.”

LOCURI DE MUNCĂ DE PROFIL ÎNALT

Gulf Copper și-a construit o reputație pentru abordarea unora dintre cele mai mari și mai dificile proiecte de pe Coasta Golfului SUA – o regiune cu o vastă expertiză în construcții navale – cum ar fi lucrările la TX-10000 (fosta VB-10000), navă de mare valoare și profil înalt, cea mai mare navă de transport greu construită vreodată în SUA.

TX-10000 a îndepărtat epava navei de transport auto Golden Ray din St. Simons Sound din Georgia în 2021, iar noii proprietari au ales Gulf Copper pentru a efectua un proiect complex de andocare uscată de cinci ani pe această navă unică, finalizat la începutul acestui an.

Gulf Copper primește, de asemenea, solicitări pentru reparații de urgență solicitante. Când nava de croazieră ultra-luxoasă Scenic Eclipse a avut probleme cu un azipod în septembrie anul trecut, „iahtul de descoperire” a fost comandat de Gulf Copper pentru o înlocuire cu preaviz scurt. Lucrarea era atât de urgentă încât proprietarul a trimis un propulsor de rezervă la Galveston la bordul uneia dintre cele mai mari aeronave de marfă din lume. Gulf Copper a instalat noul azipod înainte de termen și a readus Scenic Eclipse în apă, permițând navei de croazieră de expediție „de șase stele” să plece la timp pentru sezonul său de croaziere în Antarctica.

Proiectul care diferențiază cu adevărat Gulf Copper este însă modernizarea în curs a USS Texas (BB-35), ultima navă de luptă cuirasată supraviețuitoare din Primul Război Mondial. Texas a luptat atât în teatrul de operațiuni Atlantic, cât și în cel Pacific în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și a oferit sprijin de foc pentru patru dintre cele mai importante operațiuni amfibii ale războiului – invazia aliată în Africa de Nord, debarcarea din Normandia din Ziua Z, bătălia de la Iwo Jima și invazia din Okinawa.

USS Texas a fost donată statului Texas după război pentru a servi drept navă muzeu și este operată de organizația non-profit Battleship Texas Foundation în numele statului din 2020. Cea mai mare sarcină a fundației la preluarea conducerii a fost organizarea unei mult-necesare docuri uscate, prima perioadă de reparații scoase din apă pentru nava veche de un secol de la începutul anilor 1990.

Întrucât ancorarea pe termen lung a navei de luptă era în Houston, șantierul naval Galveston din apropiere al companiei Gulf Copper a fost o alegere firească. Însă șantierul naval nu avea un doc uscat potrivit pentru această sarcină. Ca o soluție inventivă și rapidă, Gulf Copper a achiziționat un doc uscat plutitor avariat în Bahamas, a efectuat reparații structurale pentru a-l repune în funcțiune, apoi l-a remorcat până la noua sa casă din Texas.

În 2022, când docul a fost gata, USS Texas a pornit într-un scurt tranzit de la acostarea sa la șantierul naval Gulf Copper. Odată ce nava de luptă a ieșit din apă, muncitorii au montat rezervoare masive noi pentru torpile pe cocă și au înlocuit sute de tone de oțel din structura și placajul de înveliș pierdute.

În martie 2024, după aproximativ 200.000 de ore de muncă, USS Texas a fost repusă în apă cu succes și remorcată la un debarcader din apropiere. Reparațiile și amenajările finale sunt încă în curs de desfășurare, inclusiv demontarea și reinstalarea prova din oțel de 40 de tone – cuibul de cioară închis deasupra suprastructurii navei care adăpostea directorii tunurilor sale de 14 inci. (T&T Salvage a donat o macara plutitoare gigantică pentru ridicare.) Muncitorii instalează, de asemenea, mii de metri pătrați de podele din pin pe punțile sale de protecție împotriva intemperiilor, iar de sus până jos este vopsită cu un strat nou și curat de albastru marin, în stilul epocii.

Calitatea și temeinicitatea lucrării au fost suficiente pentru ca proiectul USS Texas să primească Premiul de Excelență din partea Comandamentului pentru Istorie și Patrimoniu Naval în 2024 – o recunoaștere care plasează șantierul naval Gulf Copper din Galveston pentru totdeauna pe hartă. Când proiectul de milioane de dolari va fi finalizat la sfârșitul acestui an, USS Texas se va muta într-un nou loc de acostare permanent la debarcaderul 15 din Galveston, gata pentru următorii 111 ani pe apă.

SPECIALIȘTI ÎN REMORCHERE

Pe piața globală a navelor speciale, șantierele navale turcești au o prezență proeminentă.

Remorcherele au fost un element de bază al producției șantierelor navale turcești timp de ani de zile și rămân un punct forte cheie – în special remorcherele portuare de înaltă calitate, cu tehnologie avansată. Țara a depășit chiar și gigantul constructor naval China la exporturile de remorchere în 2023, potrivit Asociației Exportatorilor de Nave, Iahturi și Servicii din Turcia (GYHIB).

Șantierul naval Sanmar, cu sediul în Tuzla, construiește remorchere pentru export de zeci de ani. În ultimii ani, amprenta sa a crescut pentru a include două șantiere navale și un atelier de construcție blocuri, putând produce zeci de remorchere pe an. Sanmar este cunoscut pentru premiere mondiale, cum ar fi primul remorcher alimentat cu GNL și primul remorcher acționat de la distanță și este lider și în producția de remorchere electrice cu baterii. Până în prezent, a livrat peste șase remorchere complet electrice și are planuri pentru mai multe.

„Remorcherele noastre complet electrice se remarcă prin emisii zero de carbon, funcționare silențioasă și sensibilitate la mediu”, spune Fatma Karagöl, specialist în relații publice la Sanmar. „Aceste remorchere contribuie la operațiuni portuare orientate spre viitor, cu un impact minim asupra mediului. Un remorcher complet electric trebuie considerat ca un întreg – combinând eficiența energetică, designul sistemului cu durată lungă de viață și costurile de operare reduse. Exact aceasta este abordarea pe care o urmăm.”

Într-o piață globală competitivă, Sanmar se poate baza pe o experiență de peste 50 de ani în construcția de remorchere, susținută de colaborarea sa de lungă durată cu Robert Allan Ltd., casa de design canadiană cunoscută pentru inovația în tehnologia de remorcare. Portofoliul Sanmar acoperă opțiuni de alimentare cu motorină, hibrid și GNL, dar Karagöl spune că propulsia ecologică este la mare căutare datorită reglementărilor globale și obiectivelor de neutru din punct de vedere al emisiilor de carbon: „În anii următori, ne așteptăm ca tehnologiile ecologice să reprezinte o parte mai mare din portofoliul nostru.”

În colaborare cu echipa Robert Allan și cu producătorul de baterii Corvus Energy, Sanmar transformă această ambiție în realitate. Seria sa ElectrRA a fost selectată pentru proiecte inedite, alimentate cu baterii electrice, pe trei continente: BB Electra, primul remorcher electric din Europa; Trapananda , primul din America Latină; și HaiSea Wamis, primul din Canada.

Wamis este una dintre cele trei nave electrice construite de Sanmar, importate de HaiSea Marine, compania Seaspan. În aprilie, împreună cu navele surori HaiSea Brave și HaiSea Wee’git, Wamis a primit primul transportator GNL care a făcut escală la primul terminal GNL de pe Coasta de Vest a Canadei, marcând începutul unei noi ere pentru economia energetică canadiană.

Sursa: aici

Într-un conflict cu China, accesul la strâmtorile Indoneziei nu este garantat

Aliații nu se pot baza pe faptul că Jakarta va respecta cu strictețe UNCLOS dacă se simte sub presiune.

În timp ce Statele Unite cheltuiesc miliarde pe infrastructură militară de la Guam până la Darwin, un factor crucial al descurajării indo-pacifice rămâne vizibil subdezvoltat: dreptul de a trece prin Indonezia.

Spațiul maritim și aerian al arhipelagului ar fi greu de evitat în orice scenariu de conflict regional. Planificarea forțelor SUA și aliate s-a concentrat, pe bună dreptate, pe echipamente și baze avansate, dar a acordat suficientă atenție provocării accesului regional? Într-o criză, factorul decisiv poate să nu fie bombardierele sau submarinele, ci dacă Indonezia permite accesul și se aliniază politic cu operațiunile aliate.

Fără o trecere fiabilă prin Asia de Sud-Est, și în special prin Indonezia, descurajarea riscă să fie limitată din punct de vedere operațional, chiar și acolo unde s-au făcut investiții semnificative în capabilități. Bazele masive din Guam sau din nordul Australiei nu pot compensa lacunele în mobilitatea forțelor din Asia de Sud-Est, în special prin coridoare strategice precum strâmtorile Sunda, Lombok și Makassar. Pe măsură ce tensiunile regionale cresc, acest decalaj politic, nu unul militar, este cel care amenință coerența strategiei de descurajare a aliaților.

Prima provocare este structurală. Timp de decenii, alianța SUA-Australia a funcționat pe baza înțelegerii implicite că Australia operează în regiunea sa apropiată, în timp ce SUA își proiectează forțele în străinătate. Acest model se prăbușește acum. Pe măsură ce activele militare americane devin tot mai integrate în Australia prin desfășurări rotative, infrastructură submarină și centre logistice, operațiunile aliate se vor baza din ce în ce mai mult pe tranzitul prin Asia de Sud-Est. Această schimbare a fost oficializată prin acorduri precum Forța Rotativă Submarină-Vest și proiectele de infrastructură AUKUS în curs de desfășurare, care adâncesc integrarea militară, dar nu abordează rutele de tranzit prin arhipelagul indonezian. În orice scenariu care necesită mobilizare rapidă, reaprovizionare sau manevre comune ale forțelor, accesul prin Indonezia ar fi indispensabil.

În conformitate cu dreptul internațional, în special Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării (UNCLOS), navele și aeronavele străine pot tranzita căile maritime arhipelagice indoneziene și pot exercita treceri inofensive prin apele teritoriale indoneziene, chiar și atunci când o țară care le deține este în război. Însă, în practică, această garanție se poate dovedi nesigură. Jakarta și-a semnalat intenția de a reglementa tranzitul militar în afara domeniului de aplicare al UNCLOS. În 2018, a emis un regulament care impune aeronavelor străine să notifice autoritățile indoneziene înainte de a trece.

După anunțul parteneriatului de securitate AUKUS, membrul parlamentului indonezian Tubagus Hassanudin a declarat că rutele maritime „nu pot fi utilizate pentru activități legate de război sau pregătirea războiului sau activități nepașnice”.

Planificarea strategică nu a reușit să țină pasul cu această realitate operațională a necesității unui acces asigurat prin Asia de Sud-Est. Nu există un cadru comun între SUA și Australia, nici între aliați și partenerii cheie din Asia de Sud-Est, care să stabilească roluri, praguri sau garanții de acces în caz de conflict. Acest lucru este deosebit de problematic, având în vedere politica de nealiniere de lungă durată a Indoneziei: Jakarta nu va sprijini automat operațiunile occidentale și s-ar putea opune în mod activ implicării.

Presupunerea cooperării indoneziene fără a pune bazele diplomatice este o deficiență critică în planificarea actuală a descurajării. Politica externă indoneziană sub președintele Prabowo Subianto, deși mai implicată la nivel global, continuă să acorde prioritate autonomiei strategice, concentrându-se pe echilibrarea legăturilor cu SUA, China și alte țări, evitând în același timp alinierea formală. Acest lucru face ca așteptările pasive de cooperare să fie deosebit de riscante în scenariile de criză.

Angajamentele recente ale Indoneziei, cum ar fi întâlnirea lui Prabowo cu președintele rus Vladimir Putin din iunie pentru a discuta consolidarea legăturilor bilaterale și semnarea unei declarații privind parteneriatul strategic, subliniază angajamentul Jakarta față de o politică externă nealiniată. Această întâlnire, care a inclus discuții despre cooperarea în apărare și apartenența deplină a Indoneziei la BRICS, a evidențiat intenția Indoneziei de a-și diversifica parteneriatele internaționale dincolo de alianțele occidentale tradiționale.

Australia și aliații săi ar trebui să ia în considerare testarea la stres a pozițiilor lor prin scenarii care presupun refuzul accesului prin Indonezia, cum ar fi includerea blocării rutelor maritime sau a restricțiilor de survolare, pentru a se asigura că planurile strategice sunt rezistente în condiții mai puțin ideale. Fără o astfel de planificare, descurajarea ar putea fi modelată mai mult prin presupuneri decât prin realismul operațional.

Chiar dacă o închidere formală a căilor maritime ar încălca dreptul internațional, aliații nu se pot baza pe faptul că Jakarta va respecta cu strictețe UNCLOS dacă se simte sub presiune – de exemplu, dacă percepe că neutralitatea sau suveranitatea sa sunt amenințate. Alinierea politică rămâne esențială, alături de drepturile legale.

Pentru ca descurajarea să fie credibilă, aceasta trebuie să pară coerentă nu doar pentru adversari, ci și pentru parteneri. Un răspuns fragmentat sau prost coordonat crește riscul unor erori de calcul. Fără o aliniere regională vizibilă, chiar dacă informală, semnalele de hotărâre aliată vor lipsi de tracțiune. Indonezia este nodul geopolitic cheie din Asia de Sud-Est. Dacă Jakarta se acoperă sau rămâne neutră, alte părți din regiune ar putea să-i urmeze exemplul. În schimb, o coordonare discretă cu Jakarta ar spori semnificativ legitimitatea și acoperirea operațională a strategiei aliate.

Descurajarea în Indo-Pacific nu se bazează doar pe baze și echipamente. Ea va fi modelată de acces. Deși inițiativele din Guam și Darwin consolidează prezența aliaților, valoarea lor strategică deplină depinde de permiterea accesului regional, în special prin Indonezia. Influența reală va depinde de consolidarea încrederii strategice prin dialog în domeniul apărării și de o implicare susținută, la nivel înalt, care respectă autonomia Indoneziei, oferind în același timp stimulente tangibile pentru cooperare.

Mai mult, decizia Indoneziei de a se alătura blocului BRICS, anunțată în martie, semnifică o schimbare strategică către consolidarea legăturilor cu economiile emergente. Aceasta subliniază dorința Jakartei de a juca un rol mai important în afacerile globale, independent de cadrele conduse de Occident.

O poziție avansată nu înseamnă prea mult fără o rută viabilă prin Indonezia. Este timpul ca strategia aliaților să trateze accesul la Asia de Sud-Est nu ca pe o comoditate, ci ca pe o cerință esențială pentru stabilitatea regională.

Michael Roach este consultant și cercetător în management. Cercetările sale se concentrează pe tendințele economice, geopolitice și strategice globale în domeniul apărării.

Acest articol apare prin amabilitatea publicației The Strategist și poate fi găsit în forma sa originală aici .

Sursa: aici

Coreea de Nord se concentrează pe îmbunătățirea arsenalului nuclear și de rachete

Coreea de Nord se concentrează pe îmbunătățirea calității noilor rachete cu combustibil solid și a armelor hipersonice, se arată în cartea albă privind apărarea Japoniei .

Coreea de Nord se concentrează pe îmbunătățirea calității capacităților sale nucleare și de rachete prin intermediul unor noi rachete cu combustibil solid și diverse arme hipersonice, se arată în cel mai recent document alb privind apărarea Japoniei, subliniind „amenințarea gravă și iminentă” pe care Phenianul o reprezintă pentru Japonia.

Pe 15 iulie, Ministerul Apărării de la Tokyo a publicat „Apărarea Japoniei 2025”, un raport anual care explică înțelegerea sa asupra mediului de securitate din jurul Japoniei și eforturile sale de apărare din ultimul an fiscal.

Ministerul a declarat că documentul acoperă practic perioada aprilie 2024 – martie 2025 și nu este un document strategic.

„Activitățile militare ale Coreei de Nord reprezintă o amenințare și mai gravă și iminentă la adresa securității Japoniei decât oricând”, a afirmat ziarul, adăugând că „acestea subminează grav pacea și securitatea regiunii și a comunității internaționale”.

În plus, a subliniat acesta: „Coreea de Nord se concentrează pe îmbunătățirea calitativă a capacităților sale nucleare și de rachete, cum ar fi diversificarea sistemelor sale de echipamente și achiziționarea de mijloace de informații, supraveghere și recunoaștere (ISR) care să completeze capacitățile sale operaționale nucleare și de rachete”.

De exemplu, documentul oficial menționa că Coreea de Nord a lansat racheta balistică hipersonică cu rază intermediară de acțiune (IRBM) pe bază de combustibil solid, cu o ogivă aplatizată, pe 6 ianuarie 2025. Acesta afirma pentru prima dată că, pe baza caracteristicilor externe ale rachetei, se presupune că această rachetă balistică este IRBM-ul Hwasong-16B pe care Coreea de Nord l-a testat o dată pe 2 aprilie 2024 sau o versiune îmbunătățită a acestuia.

Ziarul a menționat, de asemenea, pentru prima dată racheta Hwasong-19, lansată de Coreea de Nord pe o traiectorie înălțime pe 31 octombrie 2024. Ziarul a precizat că se estimează că această rachetă a zburat timp de aproximativ 86 de minute și a atins o altitudine maximă de peste 7.000 km, ceea ce o face cel mai lung timp de zbor și cea mai mare altitudine înregistrate vreodată.

Raportul anual a concluzionat că această rachetă era un nou tip de rachetă balistică intercontinentală (ICBM) cu combustibil solid în trei etape, adăugând că, în funcție de greutatea focosului cu care este echipată, raza de acțiune a rachetei Hwasong-19 ar putea depăși 15.000 km, suficient pentru a lovi întregul teritoriu american.

Documentul oficial menționează că Phenianul continuă în mod clar să urmărească dezvoltarea și îmbunătățirea capacităților sale ofensive, inclusiv a armelor hipersonice, în încercarea de a penetra rețelele de apărare antirachetă. Se precizează apoi că, pe baza focoaselor conice și plate care au fost confirmate, există posibilitatea ca Coreea de Nord să planifice dezvoltarea de arme hipersonice cu raze de acțiune și modele de zbor diferite, dezvoltând în paralel diferite focoase, pentru a complica răspunsul inamicului, îndemnând astfel Tokyo să urmărească îndeaproape progresele tehnologice ale Coreei de Nord.

Documentul oficial menționa, de asemenea, că liderul suprem al Coreei de Nord, Kim Jong Un, a inspectat o „bază de producție de materiale nucleare” în septembrie 2024 și ianuarie 2025 și că Phenianul a dezvăluit ceea ce păreau a fi instalații de îmbogățire a uraniului. Documentul a concluzionat că este foarte probabil ca Phenianul să continue să dezvolte arme nucleare folosind uraniu puternic îmbogățit, pe lângă plutoniu.

Cartea albă a subliniat, de asemenea, relația strânsă recentă dintre Rusia și Coreea de Nord. În iunie 2024, cele două țări au semnat un tratat de parteneriat strategic cuprinzător, care specifică sprijinul militar în caz de urgență. Cartea albă a menționat că Coreea de Nord furnizează arme și muniții, inclusiv rachete balistice, Rusiei din 2023 și că, în octombrie 2024, s-a confirmat că soldați nord-coreeni au fost detașați în Rusia și că acești soldați au participat acum la lupte împotriva Ucrainei. Versiunea din 2024 a cărții albe nu a menționat participarea soldaților nord-coreeni la războiul din Ucraina.

Sursa: aici

Marina SUA se grăbește să aprovizioneze nava USS Abraham Lincoln pentru o desfășurare urgentă în Pacific

Centrul Logistic al Flotei NAVSUP din San Diego a acordat un contract urgent pentru alimentarea navei USS Abraham Lincoln (CVN 72) cu 1,7 milioane de galoane de combustibil pentru avioane JP-5 – al doilea portavion cu sediul în San Diego care a încărcat combustibil pentru avioane în ultimele două săptămâni – în contextul unor exerciții militare de amploare în Pacific.

USS Abraham Lincoln (CVN 72) s-a întors la San Diego acum șapte luni, după ce a petrecut cinci luni intense de luptă în Flota a 5-a și a 7-a, doar pentru a pleca din nou la ordinul de intervenție din partea Comandantului Forțelor Aeriene Navale din Pacific (COMNAVAIRPAC). Ordinul a venit la sfârșitul lunii trecute, conform documentelor contractuale analizate de Naval News .

Această mișcare are loc în contextul exercițiului DLE 2025 al Forțelor Aeriene SUA, axat pe Resolute Force Pacific , un exercițiu care simulează războiul împotriva Chinei, și Han Kuang, exercițiile anuale de apărare națională ale Taiwanului care simulează apărarea împotriva unei forțe invadatoare. Marina SUA participă, de asemenea, la Talisman Sabre, un exercițiu multinațional desfășurat în Australia, la care participă 19 națiuni și peste 30.000 de militari.

Lincoln . urma să plece din San Diego luna viitoare pentru Northern Edge 2025, programată să aibă loc în Alaska între 14 și 28 august. În schimb, transportatorul va încărca combustibil în zilele următoare pentru a pleca cu mult înainte de termen

„Atribuirea unui contract, în regim de urgență, pentru USS Abraham Lincoln (CVN 72), conform îndrumărilor COMNAVAIRPAC, este necesară pentru încărcarea combustibilului și susținerea operațiunilor de zbor în conformitate cu programele operaționale accelerate.”

Datorită „urgenței imperioase” a problemei, Marina SUA și-a exercitat autoritatea de a limita numărul de oferte și propuneri la una singură – singura companie cu sediul în California capabilă să îndeplinească cererea. Jankovich Company, cu sediul în San Pedro, California, va alimenta portavionul cu două barje care vor călători între Baza Navală Point Loma (NBPL) și Stația Aeronavală North Island Berth Lima, unde este ancorată nava Lincoln .

Oficialii NBPL au raportat că Depozitul de Combustibil al bazei, care poate transfera 300.000 de galoane de combustibil pe oră, nu va putea satisface cererea COMNAVAIRPAC de alimentare rapidă din cauza urgenței necesare și a numărului de nave către care trebuie să transporte combustibil. Combustibilul va fi în continuare furnizat de la NBPL, dar cele două barje vor transporta continuu combustibilul de la Depozitul de Combustibil la NAS North Island până când vor fi livrate toate cele 1,7 milioane de galoane de JP-5 solicitate.

USS Theodore Roosevelt (CVN 71) a primit combustibil în același mod la sfârșitul lunii trecute. Roosevelt a încărcat 1,2 milioane de galoane de JP-5 între 23 și 25 iunie, deși nu este clar dacă Roosevelt va fi și ea desfășurată. S-a întors la San Diego în octombrie anul trecut, după o desfășurare de nouă luni în Orientul Mijlociu, și a intrat într-o perioadă de disponibilitate incrementală planificată (PIA) care s-a încheiat provizoriu pe 30 iunie, conform unor documente contractuale similare ale Marinei SUA. Comunicatele de presă sugerează că nava se află încă într-o perioadă de disponibilitate incrementală planificată (PIA).

Pentru Lincoln , încărcarea cu combustibil pentru desfășurare rapidă este mult mai urgentă.

FLCSD nu a postat cereri de ofertă (RFQ), solicitări sau propuneri de lucrări publicului așa cum a făcut cu Roosevelt , optând în schimb pentru o achiziție rapidă de la Jankovich Company, la un cost de 412.000 de dolari.

„Fără o atribuire imediată, USS Abraham Lincoln (CVN 72) nu va putea îndeplini cerințele misiunii sale, iar operațiunile critice ale misiunii vor fi întârziate… …Din cauza urgenței acestei cerințe specifice, nu există suficient timp pentru a posta o cerere de oferte. Întrucât aceste servicii sunt de o urgență atât de neobișnuită și convingătoare, agenției i se permite să limiteze numărul de surse de la care solicită oferte sau propuneri, nefiind necesară prevederea unei concurențe depline și deschise.”

Sursa: aici

Trump amenință cu noi sancțiuni asupra exporturilor rusești după perioada de grație

KIIV/WASHINGTON, 14 iulie (Reuters) – Președintele american Donald Trump a anunțat luni noi arme pentru Ucraina și a amenințat că va aplica sancțiuni cumpărătorilor de exporturi rusești dacă Rusia nu ajunge la un acord de pace în 50 de zile, o schimbare majoră de politică cauzată de frustrarea față de Moscova.

Stând alături de secretarul general al NATO, Mark Rutte, în Biroul Oval, Trump le-a spus reporterilor că este dezamăgit de președintele rus Vladimir Putin. Arme în valoare de miliarde de dolari vor fi distribuite Ucrainei, a spus el.

„Vom produce arme de ultimă generație, iar acestea vor fi trimise NATO”, a declarat Trump, adăugând că aliații NATO ai Washingtonului vor plăti pentru arme.

Armele ar include rachete de apărare aeriană Patriot, pe care Ucraina le-a folosit urgent pentru a-și apăra orașele de atacurile aeriene rusești.

„Este o configurație completă cu baterii”, a spus Trump. „Vom primi câteva în curând, în câteva zile… câteva dintre țările care au avioane Patriot vor face schimb și le vor înlocui cu cele pe care le au.”

O parte sau toate cele 17 baterii Patriot comandate de alte țări ar putea fi trimise în Ucraina „foarte repede”, a spus el.

Amenințarea sa de a impune așa-numitele sancțiuni secundare Rusiei, dacă va fi pusă în aplicare, ar reprezenta o schimbare majoră în politica occidentală de sancțiuni. Legislatorii ambelor partide politice din Statele Unite insistă asupra unui proiect de lege care ar autoriza astfel de măsuri, vizând alte țări care cumpără petrol rusesc.

De-a lungul războiului care durează de peste trei ani, țările occidentale și-au întrerupt majoritatea legăturilor financiare cu Moscova, dar s-au abținut să ia măsuri care ar împiedica Rusia să-și vândă petrolul în alte părți. Acest lucru a permis Moscovei să continue să câștige sute de miliarde de dolari din transportul de petrol către cumpărători precum China și India.

„Vom implementa tarife secundare”, a spus Trump. „Dacă nu ajungem la o înțelegere în 50 de zile, e foarte simplu, și vor fi la 100%”.

Un oficial al Casei Albe a declarat că Trump se referea la tarife de 100% pentru bunurile rusești, precum și la sancțiuni secundare asupra altor țări care cumpără exporturile sale.

PERIOADĂ DE GRAȚIE

Totuși, anunțul lui Trump privind o perioadă de grație de 50 de zile a fost întâmpinat cu ușurare de investitorii din Rusia, unde rubla și-a revenit după pierderile anterioare, iar piețele bursiere au crescut.

„Trump a avut rezultate sub așteptările pieței. A oferit 50 de zile timp în care conducerea rusă poate veni cu ceva și poate prelungi calea negocierilor. Mai mult, lui Trump îi place să amâne și să prelungească astfel de termene limită”, a declarat analistul Artiom Nikolayev de la Invest Era, o firmă de informații financiare.

Trump, care a revenit la putere anul acesta promițând un sfârșit rapid al războiului, a declarat că schimbarea sa a fost motivată de frustrarea crescândă față de Putin, care, a spus el, vorbise despre pace, dar continua să atace orașele ucrainene.

„De fapt, probabil că am avut de patru ori o înțelegere. Și apoi înțelegerea nu se concretiza pentru că în noaptea aceea erau aruncate bombe și se spunea că nu facem nicio înțelegere”, a spus Trump.

De la revenirea sa la Casa Albă, Trump a căutat o apropiere de Moscova, vorbind de mai multe ori cu Putin. Administrația sa s-a retras din politicile pro-ucrainene, cum ar fi susținerea aderării Kievului la NATO și solicitarea Rusiei de a se retrage de pe întreg teritoriul ucrainean.

Însă, până acum, Putin nu a acceptat încă o propunere din partea lui Trump pentru un armistițiu necondiționat, care a fost rapid aprobată de Kiev. În ultimele zile, Rusia a folosit sute de drone pentru a ataca orașele ucrainene.

Trump și-a exprimat frustrarea săptămâna trecută, spunând: „Primim o mulțime de prostii aruncate la adresa noastră de Putin”.

Luni, președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a purtat discuții cu trimisul lui Trump în țara noastră, Keith Kellogg.

Zelenski a declarat că a discutat „calea către pace și ce putem face practic împreună pentru a o apropia”, inclusiv „consolidarea apărării aeriene a Ucrainei, producția și achiziționarea în comun de arme de apărare în colaborare cu Europa”.

O alertă de raid aerian a fost declarată la Kiev la scurt timp după discuțiile dintre Zelenski și Kellogg.

Separat, luni, Zelenski a declarat că îl va înlocui pe prim-ministrul său, Denys Șmyhal, aflat în funcție de lungă durată, cu prim-vicepreședintele lui Șmyhal, Iulia Svyrîdenko, într-o „transformare a puterii executive”. Numirea ei va necesita aprobarea parlamentară.

Svyrydenko, în vârstă de 39 de ani, este economistă și a ocupat anterior funcțiile de ministru al dezvoltării economice și comerțului și de șef adjunct al cabinetului lui Zelenski. Ea a jucat un rol cheie în negocierile dintre Kiev și Washington privind un acord privind mineralele.

Rusia, care a început invazia sa la scară largă în februarie 2022, deține aproximativ o cincime din Ucraina. Forțele sale avansează lent în estul Ucrainei, iar Moscova nu dă semne că ar abandona principalele sale obiective de război.

(Reportaj suplimentar de Frank Jack Daniel la Kiev, Kevin Lamarque la Washington, Sabine Siebold la Berlin și Lidia Kelly la Varșovia, articol de Timothy Heritage și Peter Graff; editare de Gareth Jones și Andrew Heavens)

Sursa: aici

Comisia Europeană propune un plafon pentru prețul petrolului rusesc cu 15% sub prețul global

BRUXELLES, 11 iulie (Reuters) – Comisia Europeană a propus vineri un plafon variabil al prețului petrolului rusesc cu 15% sub prețul mediu de piață al țițeiului din ultimele trei luni, au declarat diplomați UE.

Uniunea Europeană și Marea Britanie au făcut presiuni asupra Grupului celor Șapte (Grupul Celor Șapte) pentru a reduce plafonul în ultimele două luni, după ce scăderea prețurilor la contractele futures pentru petrol a făcut ca nivelul actual de 60 de dolari pe baril să fie în mare parte irelevant. Țițeiul Brent (LCOc1) și-a revenit oarecum de atunci și s-a stabilit vineri la 70,36 dolari pe baril.

Plafonarea prețurilor în cadrul G7, care vizează limitarea capacității Rusiei de a finanța războiul din Ucraina, a fost convenită inițial în decembrie 2022.

Noul plafon fluctuant va fi revizuit în funcție de prețul mediu la fiecare trei luni, a adăugat unul dintre diplomați.

Diplomații UE, care nu erau autorizați să vorbească public, au declarat că detaliile tehnice ale celei mai recente propuneri trebuie încă discutate, dar ideea pare să calmeze îngrijorările statelor maritime ale UE – Malta, Grecia și Cipru.

În ciuda încercărilor repetate ale liderilor europeni, administrația americană nu a fost de acord să reducă plafonul, determinându-i pe europeni să continue pe cont propriu.

Prețul petrolului rusesc din Ural a rămas vineri cu 2 dolari pe baril sub limita de 60 de dolari pe baril.

Plafonul interzice comerțul cu țiței rusesc transportat de petroliere dacă prețul plătit a fost mai mare de 60 de dolari pe baril și interzice companiilor de transport maritim, asigurări și reasigurări să manipuleze încărcături de țiței rusesc în întreaga lume, cu excepția cazului în care acesta este vândut la un preț mai mic decât plafonul de preț.

Comisia a propus inițial în iunie reducerea plafonului de la 60 de dolari pe baril la 45 de dolari pe baril, ca parte a celui de-al 18-lea pachet de sancțiuni împotriva Rusiei.

Kremlinul a declarat vineri că are o experiență vastă în abordarea unor provocări precum plafonarea flotantă a prețului petrolului rusesc, care ar putea fi introdusă de Uniunea Europeană.

Sancțiunile UE trebuie să fie convenite în unanimitate de statele membre pentru a fi adoptate.

Sursa: aici

Imagini din satelit dezvăluie extinderea rețelei de baze nucleare secrete ale Rusiei

Credit captură de ecran: Google Earth

Imagini satelitare recente au dezvăluit construcții la scară largă la mai multe instalații secrete rusești legate de infrastructura sa nucleară. Aceste amplasamente, securizate cu mai multe garduri perimetrale și posturi de observație, indică investițiile continue ale Moscovei în arsenalul său nuclear.

Constatările au fost raportate de Business Insider pe baza imaginilor surprinse de Planet Labs în mai și iunie. Potrivit unor experți de renume în domeniul forțelor nucleare ale Rusiei, fotografiile arată construcții în curs de desfășurare, infrastructură nouă și extindere rapidă în anumite locații.

Analiștii sugerează că această modernizare reflectă planificarea strategică a Rusiei privind capacitățile sale nucleare, în special pe fondul războiului său împotriva Ucrainei și al escaladării confruntării cu NATO.

Situri cheie identificate

1. Osipovichi, Belarus

Prima instalație este situată lângă Osipovichi, în Belarus, unde se află cea de-a 1405-a bază de muniții. Analiștii consideră că s-au depus lucrări substanțiale pentru a construi acolo o nouă infrastructură de stocare nucleară. Până în mai 2025, în secțiunea de nord a bazei a apărut o instalație recent securizată, cu garduri perimetrale sporite.

Baza de muniții 1.405

Hans Kristensen, directorul Proiectului de Informații Nucleare din cadrul Federației Oamenilor de Știință Americani, a remarcat că perimetrul are acum trei straturi de gard, stratul central fiind ranforsat. O rampă de descărcare acoperită, ascunsă printre copaci, duce probabil la un buncăr de depozitare a focoaselor nucleare. Imaginile din satelit dezvăluie, de asemenea, o antenă portocalie mare, probabil pentru funcții de comandă și control.

Kristensen consideră că amplasamentul este pregătit pentru livrări feroviare de focoase nucleare, fapt demonstrat de un drum și o platformă de încărcare legate de o linie de cale ferată. În plus, se crede că o altă instalație din Osipovichi găzduiește sisteme de rachete Iskander.

2. Gadzhiyevo, Regiunea Murmansk

Al doilea amplasament se află la Gadjievo, o bază navală din Murmansk, unde sunt staționate submarinele nucleare ale Rusiei. Imaginile satelitare anterioare au confirmat prezența focoaselor nucleare. Până la sfârșitul lunii mai 2025, fuseseră adăugate cel puțin șase clădiri noi. Analiștii sugerează că acestea ar putea servi drept depozitare pentru rachete convenționale sau pentru cele care așteaptă încărcături nucleare.

Credit captură de ecran: Google Earth

3. Regiunea Kaliningrad

În Kaliningrad, la granița cu Polonia și Lituania, imaginile din satelit au identificat un depozit nuclear fortificat despre care se crede că deține muniții nucleare tactice. În apropiere, la aproximativ cinci kilometri sud-est, se află o bază pentru o unitate nucleară specializată. Până la mijlocul anului 2025, imaginile din satelit au dezvăluit îmbunătățiri suplimentare ale securității și construirea de infrastructură suplimentară.

Planet Labs PBC

4. Peninsula Kamchatka

Un al patrulea amplasament a fost identificat în Peninsula Kamchatka, unde se crede că sunt depozitate focoase nucleare. Un perimetru de securitate consolidat și clădiri noi indică importanța amplasamentului în cadrul infrastructurii nucleare a Rusiei. Imagini recente din satelit arată lucrări de construcție în curs, inclusiv două structuri noi în apropierea instalațiilor de depozitare.

Credit captură de ecran: Google Earth

5. Arhipelagul Novaya Zemlya

Al cincilea amplasament este situat pe Novaya Zemlya, cunoscută din punct de vedere istoric pentru testele nucleare. Din august 2023, acest amplasament a trecut printr-o extindere majoră, inclusiv prin construcția unei clădiri mari, finalizată în iunie 2025. Analiștii au observat, de asemenea, semne ale dezvoltării unui nou tunel în apropierea infrastructurii de suport a bazei.

Construcția se va încheia până pe 6 iunie 2025 / Credit captură de ecran: Planet Labs PBC Patru dintre situri sunt legate de forțele nucleare ale Rusiei din vest, în timp ce unul este pentru flota sa din Pacific / Credit captură de ecran: Google Earth

Sursa: aici

Serviciile secrete ale apărării ucrainene dezvăluie câte rachete balistice și sisteme are Rusia

Serviciul de Informații al Apărării din Ucraina a raportat că Moscova deține acum peste 250 de rachete Iskander-M și 50 de rachete KN-23.

La începutul lunii iulie 2025, Rusia deținea în stoc aproximativ 300 de rachete balistice cu rază scurtă de acțiune, inclusiv sisteme Iskander-M produse pe plan intern, precum și variantele lor nord-coreene, KN-23, potrivit unui răspuns al Serviciului de Informații al Apărării din Ucraina către LIGA.net .

În detaliu, Rusia deține în prezent peste 250 de rachete Iskander-M și aproximativ 50 de rachete KN-23, ceea ce evidențiază aprofundarea cooperării militare-tehnice dintre Moscova și Phenian. Racheta KN-23, care seamănă foarte mult cu unitatea Iskander-M atât ca design, cât și ca capabilități, a devenit o sursă suplimentară de muniții balistice pentru Kremlin, în contextul războiului prelungit împotriva Ucrainei.

Pentru a sprijini utilizarea potențială a acestor sisteme, peste 60 de lansatoare mobile capabile să lanseze rachete din clasa Iskander au fost desfășurate de-a lungul frontierei Rusiei cu Ucraina. Aceste sisteme sunt capabile să efectueze lovituri de înaltă precizie atât împotriva țintelor militare, cât și a celor civile aflate în adâncul teritoriului ucrainean, ceea ce le face o amenințare persistentă.

În mai 2025, Serviciul de Informații al Apărării estimase stocul de rachete balistice al Rusiei pentru aceste sisteme de rachete operaționale-tactice la aproximativ 580 de unități. Cifra actualizată din iulie sugerează că un număr semnificativ de rachete ar fi putut fi deja utilizate sau transferate de atunci, deși totalul actual reflectă încă un arsenal considerabil.

Dependența tot mai mare de racheta KN-23 indică, de asemenea, capacitatea internă limitată a Rusiei și rolul tot mai mare al furnizorilor străini, în special al statelor sancționate, precum Coreea de Nord, în menținerea capacităților sale de rachete. În ciuda sancțiunilor și a controalelor la export, Rusia a reușit să-și extindă parteneriatul cu Phenianul pentru a include livrarea sau producția licențiată de arme de atac de ultimă generație.

Între timp, Serviciile de Informații ale Apărării confirmă că Rusia și-a mărit producția lunară de rachete. În comparație cu 2024, când se produceau aproximativ 40 de rachete balistice pe lună, producția actuală a crescut la 60 de rachete lunar. Această creștere indică faptul că Rusia investește masiv în reaprovizionarea stocului său de rachete pentru a susține operațiunile de atac la distanță.

Această evoluție a peisajului rachetelor subliniază urgența pentru Ucraina și partenerii săi de a consolida sistemele de apărare aeriană, de a îmbunătăți capacitățile de avertizare timpurie și de a lua contramăsuri strategice. Combinația dintre producția internă și importurile străine ar putea permite Rusiei să mențină un ritm constant de atacuri balistice, ceea ce reprezintă provocări continue pentru infrastructura, liniile de apărare și siguranța civililor ucraineni.

După cum Defense Express a relatat anterior , Serviciul de Informații al Ministerului Apărării din Ucraina a publicat noi informații despre 31 de nave suplimentare care fac parte din așa-numita flotă din umbră operată de Rusia și Iran . Informațiile, disponibile pe portalul War&Sanctions, includ detalii despre 20 de petroliere rusești și 11 nave iraniene. Aceste nave joacă un rol crucial în a ajuta ambele regimuri sancționate să evite restricțiile internaționale și să profite de pe urma exporturilor de combustibili fosili.

Sursa: aici

Inginerii ucraineni dezvoltă o turelă robotizată pentru MANPADS și rachete ușoare de apărare aeriană

Machetă a turelei TSVYAKH proiectată pentru rachete sol-aer ușoare

Pentru a simplifica desfășurarea rachetelor ușoare de apărare aeriană și a sistemelor portabile de apărare aeriană (MANPADS), compania ucraineană NoviTeh.Net dezvoltă o turelă specializată, acționată de la distanță, adaptată pentru integrarea cu sisteme de rachete atât străine, cât și interne.

Inginerii de la NoviTeh.Net au dezvăluit proiectul turelei robotizate TSVYAKH, conceput inițial pentru integrarea cu sisteme precum RBS 70 MANPADS. Compania menționează, de asemenea, că turela este destinată să fie compatibilă cu rachetele de apărare aeriană dezvoltate pe plan intern, aflate în prezent în curs de dezvoltare.

Versiunea originală a TSVYAKH a fost creată pentru utilizare cu arme de calibru mic. Potrivit dezvoltatorilor, aceasta a demonstrat o precizie impresionantă – atingând o grupare de 5 cm la o distanță de 1 kilometru atunci când este montată cu o pușcă cu lunetă. Sistemul este complet controlat de la distanță.

NoviTeh.Net susține, de asemenea, că TSVYAKH se numără printre cele mai accesibile soluții de pe piață. Cu toate acestea, din cauza lipsei de forță de muncă, compania a rămas în urma concurenților care au început să livreze sisteme operaționale mai devreme.

Accentul actual se pune pe reproiectarea turelei pentru a găzdui rachete de apărare aeriană, inclusiv variante dezvoltate atât în străinătate, cât și în țară. Scopul este de a se asigura că, până la lansarea pe teren a noilor sisteme de rachete ucrainene, o turelă compatibilă va fi deja disponibilă.

Machetă a turelei TSVYAKH proiectată pentru rachete sol-aer ușoare / Credit foto: NoviTeh.Net

Proiectul TSVYAKH abordează o nișă relativ puțin explorată. Majoritatea turelelor robotizate sunt dezvoltate pentru a spori puterea de foc a infanteriei prin integrarea armelor ușoare, a lansatoarelor automate de grenade sau a rachetelor ghidate antitanc. În schimb, TSVYAKH vizează în mod specific îmbunătățirea capacităților de apărare aeriană.

O turelă rotativă acționată de la distanță oferă mai multe avantaje operaționale. Poate simplifica procedurile de țintire pentru MANPADS și poate spori siguranța operatorilor de apărare aeriană. În plus, sistemul ar putea fi montat pe diverse platforme, inclusiv vehicule, similar cu configurațiile mobile ale Saab pentru RBS 70.

Sistem mobil de apărare aeriană al companiei suedeze Saab, echipat cu o turelă RBS 70 MANPADS

Cu toate acestea, rămân semne de întrebare cu privire la precizia de țintire a sistemului. NoviTeh.Net subliniază faptul că turela nu este legată de o rachetă sau un sistem de ghidare specific, aceste elemente fiind așteptate să fie gestionate chiar de dezvoltatorii de rachete. Acest lucru ar putea complica integrarea, deoarece sisteme diferite necesită adesea soluții diferite de țintire și ghidare.

Pe de altă parte, TSVYAKH poate servi drept platformă de bază pe care pot fi montate echipamente suplimentare pentru a permite funcționalitatea completă de ghidare. Integrarea cu sistemele de rachete occidentale ar necesita probabil implicarea unor ingineri specializați.

RBS 70 MANPADS cu sistem de ghidare laser / Fotografie ilustrativă open source

În ceea ce privește producția, NoviTeh.Net intenționează să monetizeze sistemul TSVYAKH prin acorduri de licențiere cu întreprinderi de apărare private și de stat. Acest model ar permite producătorilor de rachete să adapteze turela la sistemele lor și să o producă independent, evitând dependența de un singur furnizor.

În prezent, compania deține un prototip funcțional al turelei originale pentru arme ușoare și o machetă la scară reală a versiunii adaptate pentru rachete. NoviTeh.Net estimează că pentru finalizarea prototipului de pre-producție al variantei de apărare aeriană vor fi necesare încă 1,3 milioane de grivne și aproximativ patru luni de dezvoltare.

Potrivit dezvoltatorilor, sistemul a fost deja demonstrat uneia dintre întreprinderile din cadrul Ukrainian Defense Industry JSC. Deși feedback-ul a fost pozitiv, compania a fost sfătuită să revină imediat ce va fi disponibil un sistem complet integrat, gata de utilizare. Dacă dezvoltarea continuă conform planului, turela TSVYAKH ar putea deveni un atu valoros în baza industrială de apărare în expansiune a Ucrainei.

Sursa: aici

Deceniul mortal al Forțelor Aeriene Indiene! 104 aeronave și 73 de piloți „pierduți” în accidente. Sunt Forțele Aeriene Indiene cele mai afectate în timp de pace?

Pe 9 iulie, o aeronavă Jaguar SEPECAT a Forțelor Aeriene Indiene (IAF) s-a prăbușit lângă Churu, în Rajasthan, ucigând doi piloți. Acesta a fost al treilea accident Jaguar din acest an și, per total, al cincilea accident al IAF în timp de pace din 2025.

Un avion de vânătoare Jaguar s-a pierdut în martie, iar un altul în aprilie. Din păcate, chiar și în timpul accidentului din aprilie, un pilot al Forțelor Aeriene Indiane își pierduse viața.

În plus, India a pierdut un Antonov An-32 și un Mirage 2000 în acest an, aducând numărul total de aeronave IAF pierdute în ultimele șase luni la cinci. Trei tineri piloți IAF au fost uciși în aceste accidente.

Aceste cifre pot părea șocante și, într-adevăr, chiar sunt. Vorbim despre a patra cea mai mare economie a lumii și o țară care este, de asemenea, clasată ca a patra cea mai puternică națiune din lume, cu a patra cea mai mare Forță Aeriană din lume.

Totuși, India este cunoscută și ca țara contradicțiilor. Și iată o altă contradicție: o contradicție nu doar ironică, ci la fel de tragică.

Din perspectiva Indiei, aceste cifre nu reprezintă o excepție, ci norma.

India a pierdut, de asemenea, opt aeronave în 2024, alte opt în 2023, cinci în 2022, 11 în 2021 și cinci în 2020, toate în timpul unor misiuni de rutină în timp de pace.

Din 2020, India a pierdut 42 de aeronave, pierzând peste șapte aeronave în fiecare an.

Între 2015 și 2024, India a pierdut un total de 104 aeronave într-un deceniu, adică aproape șase escadrile.

IAF are în prezent o escadrilă de vânătoare formată din 31 de avioane, față de numărul autorizat de 42. IAF are lipsă de 11 escadrile de vânătoare.

Cu toate acestea, India a pierdut aeronave echivalente cu 14 escadrile (255 de aeronave) în ultimele două decenii. Pe lângă aeronavele scumpe, Forțele Aeriene Indiane (IAF) au pierdut și piloți neprețuiți în timpul acestor accidente.

Mirage-2000 prăbușit. Prin intermediul X.

Pierderea piloților

Între 2012 și 2021, India a pierdut 73 de piloți ai Forțelor Aeriene Indiane (IAF) în diverse accidente, o medie de peste șapte piloți în fiecare an. Cifrele din deceniile anterioare sunt și mai șocante.

De exemplu, India a pierdut 122 de piloți IAF între 2002 și 2011 și încă 190 de piloți IAF între 1992 și 2001.

În deceniul anterior (1982-1991), India a pierdut un număr uimitor de 230 de piloți, cea mai mare cifră din orice deceniu de la independență (fără a lua în considerare deceniul 1962-1971, când India a purtat trei războaie – 1962, 1965 și 1971 – și a pierdut 333 de piloți ai Forțelor Aeriene Indiane).

Conform unui studiu realizat de analistul în domeniul apărării, colonelul Ajai Shukla (retratat), între 1952 și 2021, India a pierdut 1.305 piloți în cele șapte decenii, o mare parte dintre aceștia murind în timpul misiunilor care nu au avut legătură cu lupta.

Mai multe pierderi în misiuni non-combatante

Potrivit Bharat Rakshak, o platformă digitală privată care a compilat meticulos date despre toate pierderile Forțelor Aeriene Indiane (IAF), între 1948 și 2025, IAF a pierdut un total de 1.804 aeronave (excluzând elicopterele ), marea majoritate a acestor pierderi având loc în timpul misiunilor care nu au legătură cu lupta.

Conform unei analize, din cele 1.804 aeronave pierdute, doar aproximativ 143 au fost pierdute în timpul misiunilor de luptă. Aceasta înseamnă că Forțele Aeriene Indiane (IAF) au pierdut doar una din 12 aeronave în timpul misiunilor de luptă, iar restul de 11 în timpul misiunilor de pace.

Cu alte cuvinte, Forțele Aeriene Indiane (IAF) au pierdut 92 de escadrile în timpul misiunilor non-combat. Este adevărat că nu toate aeronavele pierdute erau avioane de vânătoare. Cu toate acestea, chiar dacă se iau în considerare doar avioanele de vânătoare pierdute în timpul misiunilor non-combat, IAF a pierdut totuși peste 50 de escadrile.

De fapt, India ar putea fi țara care a înregistrat cel mai mare număr de accidente de aeronave în timp de pace din lume. Cu toate acestea, trebuie menționat că țări precum China și Rusia (Uniunea Sovietică înainte de 1991), două țări mari cu stocuri extinse ale Forțelor Aeriene și o flotă de numeroase aeronave vechi, nu sunt cunoscute pentru publicarea transparentă a cifrelor accidentelor de aeronave.

Elefantul din cameră – MiG-21

Când vine vorba de accidente de avioane de vânătoare în India, nicio altă aeronavă nu este la fel de infamă ca MiG-21. Avionul de vânătoare notoriu pentru rapiditatea, dificultatea de control și compactitatea sa și-a câștigat poreclele de „Sicrie Zburătoare” și „Făuritorii de Văduve”.

Dar oare datele le susțin reputația proastă?

Cum se spune, există fum, doar când există foc. Datele din ultimele șapte decenii susțin reputația proastă a MiG-21.

Imagine pentru reprezentare: Ejecție din aeronavă – Via Pinterest

În 2012, fostul ministru indian al Apărării, AK Antony, a informat Parlamentul că peste jumătate din aeronavele MiG achiziționate de India au fost pierdute în accidente. Mai exact, din cele 872 de aeronave MiG achiziționate, 482 s-au prăbușit, rezultând pierderea a 171 de piloți, 39 de civili și opt membri ai personalului din alte servicii.

Dintre aceștia, până la 298 au fost MiG-21, 54 au fost MiG-23, 4 au fost MiG-25, 59 au fost MiG-27 și 25 au fost MiG-29.

Potrivit lui Bharat Rakshak , în categoria avioane de vânătoare, aproape 25% din avioanele de luptă pierdute de IAF au fost MiG-21, urmate de Hunter F56 (10,2%), Vampire FB52 (8,9%), Tempest II (8%), Gnat (7,6%), MiG 27 (5%) și Jaguar (4,9%).

În categoria aeronavelor de transport, India a pierdut cel mai mare număr de Dakota C-47 (41,5%), urmată de Antonov AN-32 (11,6%).

Cauza

Faptele vorbesc de la sine. Forțele Aeriene Indiane (IAF) au o rată ridicată de abandonare a forțelor armate după orice standard.

Un raport de audit, intitulat „Accidente de aviație în Forțele Aeriene Indiene, 2002”, întocmit de Comitetul pentru Conturi Publice, a concluzionat că rata accidentelor IAF la 10.000 de ore de zbor a variat „între 0,89 și 1,52 în perioada 1991-1997”; pentru avioanele de vânătoare aceasta „a variat între 1,89 și 3,53”; în timp ce pentru variantele MIG-21 aceasta „a variat între 2,29 și 3,99”.

Prin comparație, ratele accidentelor de avioane de vânătoare din Forțele Aeriene ale SUA au fost de 0,29 în anii 1990, 0,15 în anii 2000 și 0,1 între 2010 și 2018.

O dezbatere parlamentară din 1982 a fost deosebit de revelatoare. Aceasta a dezvăluit că India a pierdut aproape tot atâtea aeronave în ultimii doi ani câte a pierdut Forțele Aeriene Indiane în războiul cu Pakistanul din 1971.

Este ușor să dăm vina pe avioanele de vânătoare învechite. Și aceasta este cu siguranță o parte importantă a problemei. MiG-21 și Jaguar reprezintă o mare parte din avioanele de vânătoare prăbușite. Aceste avioane de epocă ar fi trebuit scoase din uz cu mult timp în urmă.

Țări precum Marea Britanie și Franța și-au retras avioanele Jaguar cu mulți ani în urmă. Chiar și țări mici precum Ecuador, Oman și Nigeria le-au eliminat treptat. Cu toate acestea, India încă operează peste 100 de astfel de aeronave de epocă.

În mod similar, IAF încă operează avioane MiG-21 după mai bine de cinci decenii de serviciu. IAF urmează să retragă din flota sa rămasă, cele 26-28 de avioane MiG-21 Bison, până la sfârșitul anului.

Pe măsură ce India scoate din uz aceste aeronave de epocă, rata accidentelor din cadrul Forțelor Aeriene Indiane (IAF) este pe cale să scadă. Cu toate acestea, așa cum am menționat anterior, aceasta este doar o parte a problemei. Erorile umane, lipsa avioanelor de antrenament avansate și defecțiunile tehnice sunt alte cauze semnificative ale accidentelor IAF.

Forțele Aeriene Indiane (IAF) au pierdut, de asemenea, 13 avioane Su-30, 15 Mirage-2000, 59 MiG-27 și 25 MiG-29; aceste aeronave nu sunt foarte vechi sau depășite. Unele relatări din mass-media susțin că India a pierdut 12 (nu 13) avioane Su-30 MKI; cu toate acestea, în urma unor investigații suplimentare, s-a constatat că India a pierdut 13 avioane Su-30 până în prezent.

Totuși, rata accidentelor IAF a scăzut, iar pe măsură ce India își înlocuiește avioanele de vânătoare monomotor din epoca sovietică cu avioane de vânătoare occidentale, în mare parte bimotor, se așteaptă ca rata accidentelor IAF să scadă în continuare.

În mod similar, India a investit în avioane de antrenament avansate, cum ar fi Pilatus PC-7 Mark II și HTT-40 de la HAL.

Cu toate acestea, în ciuda acestor investiții, rata accidentelor IAF scade într-un ritm lent și nesatisfăcător. Un număr atât de mare de accidente de aeronave și decese ale piloților ar trebui să fie inacceptabil în India în 2025.

Sursa: aici

Prezența Marinei Ruse în Mediterana

Ieri, din cauza a ceea ce pare a fi o eroare de traducere, mai multe instituții media italiene au relatat în mod eronat prezența unui portavion rusesc în Marea Mediterană. Acest lucru a fost în mod evident incorect – nu doar pentru că nu a fost observată nicio astfel de navă, ci și pentru că, pur și simplu, Rusia nu are în prezent portavioane active în serviciu.

Acest incident oferă o oportunitate de a evalua prezența navală rusă reală în Mediterana. De la abandonarea operațiunilor sale în portul sirian Tartus, Rusia nu mai menține o bază navală permanentă în regiune. Drept urmare, unitățile navale rusești trebuie să se bazeze pe aranjamente de andocare temporară (cum ar fi în Algeria) sau să desfășoare operațiuni de reaprovizionare pe mare.

Această limitare logistică a redus semnificativ atât numărul, cât și eficiența operațională a activelor navale rusești din zonă. De exemplu, submarinele desfășurate de la începutul anului au efectuat doar croaziere simbolice, întotdeauna escortate de un remorcher, și au demonstrat o activitate operațională minimă în apele Mediteranei.

Pe baza surselor OSINT disponibile (care este posibil să nu cuprindă fiecare unitate), iată prezența navală rusă cunoscută în Marea Mediterană la data de 14 iulie 2025:

Corveta Boikiy : O corvetă din clasa Steregushchiy (Proiectul 20380), aflată în prezent la sud-est de Sicilia, în drum spre Siria, escortând un convoi „Syrian Express” ( detalii complete disponibile aici ).
Remorcherul Jakob Grebelsky și submarinul Novorossiysk : Novorossiysk este un submarin diesel-electric îmbunătățit din clasa Kilo, din cadrul Proiectului 636.3 . Cele două nave navighează în prezent spre est, în largul coastei estului Libiei.
Petrolierul de realimentare Vyazma : staționat în apropierea Strâmtorii Gibraltar, furnizând combustibil navelor rusești în tranzit – cea mai recentă fiind corveta Boikiy.
Nava de informații Viktor Leonov : o navă SIGINT din clasa Vishnya (Proiectul 864), care a intrat în Marea Mediterană la mijlocul lunii aprilie. Ultima poziție cunoscută în estul Mediteranei (25 iunie)

Este posibil să existe un petrolier suplimentar în regiune, dar în prezent nu avem confirmare.

Ceea ce reiese clar este că amenințarea navală rusească în Marea Mediterană este la cel mai scăzut nivel din ultimii ani. În plus, în prezent nu există dovezi care să sugereze că Rusia stabilește o bază navală permanentă în Libia.

Sursa: aici

Flotila navală rusă tranzitează Canalul Sicilian

În timpul nopții, o flotilă a marinei rusești a tranzitat Canalul Sicilian îndreptându-se spre est. Grupul era compus din nava de marfă Sparta , petrolierul General Skobelev și era escortat de din clasa Steregushchiy corveta Boikiy .

Flotila a intrat în Marea Mediterană la ora 22:27 UTC pe 8 iulie și ulterior a făcut o oprire pentru realimentare între orele 05:00 și 11:45 UTC în largul coastei marocane – probabil cu sprijinul navei rusești de realimentare Vyazma .

Deși toate navele au ca destinație oficială Port Said, se pare că se îndreaptă spre portul sirian Tartus. În ultimele luni, acest tip de convoi – frecvent văzut transportând echipamente și provizii militare între Rusia și Siria – a devenit din ce în ce mai comun și este denumit informal „Expresul Sirian”, probabil legat de retragerea continuă a materialelor rusești din Siria.

În această dimineață, un ATR P-72A (reg. MM62281) al Forțelor Aeriene Italiene a decolat de la baza aeriană Sigonella pentru o misiune de supraveghere. Aeronava a orbitat de mai multe ori deasupra navelor rusești în timp ce acestea traversau Canalul Sicilian înainte de a-și continua patrula.

Sursa: aici

Analiza Strategică Națională detaliază capacitățile prioritare pe care forțele armate vor trebui să le dețină până în perioada 2026-2030.

În timp ce Franța s-a angajat să își majoreze cheltuielile militare la 3,5% din PIB până în 2035 la summitul NATO de la Haga din iunie [adică aproximativ 100 de miliarde de euro], președintele Macron a anunțat că forțele armate vor beneficia de 6,5 miliarde de euro suplimentare față de ceea ce fusese planificat în timpul elaborării Legii programării militare [LPM] 2024-2030.

Astfel, se preconizează că bugetul forțelor armate va ajunge la 64 de miliarde de euro în 2027 [ultimul an al mandatului domnului Macron], cu doi ani mai devreme decât se preconizase. Acest lucru va necesita o revizuire a actualei Legi a bugetului militar francez, care este programată pentru toamna viitoare.

Acestea fiind spuse, publicată pe 14 iulie, Raportul Strategic Național actualizat [RNS 2025] oferă o idee despre prioritățile acestui LPM revizuit.

În primul rând, acest document stabilește unsprezece „obiective strategice”, și anume: o „descurajare nucleară robustă și credibilă”, o „Franță unită și rezistentă”, o „economie care se pregătește de război”, o „reziliență cibernetică de primă clasă”, o „Franță ca aliat de încredere în spațiul euro-atlantic”, o „Franță care trebuie să fie una dintre forțele motrice ale autonomiei strategice europene”, o „Franță ca furnizor credibil de securitate”, „autonomie garantată de evaluare și suveranitate decizională”, o „capacitate de a acționa în domenii hibride”, o „capacitate de a se impune în operațiunile militare” și, în final, „excelența științifică și tehnologică în slujba suveranității franceze și europene”.

În ceea ce privește descurajarea, RNS reamintește că, pentru Franța, „utilizarea armelor nucleare este conceibilă și posibilă doar în circumstanțe extreme de apărare legitimă și nu în scopul cuceririi, agresiunii, coerciției sau consolidării unui avantaj militar” și că numai șefului statului îi revine „să evalueze contururile intereselor vitale”.

Primul punct: conform RNS, nu se pune problema declanșării unei „curse a înarmărilor”. De asemenea, se subliniază că „nivelul forțelor nucleare franceze nu depinde de capacitățile ofensive, nucleare sau convenționale, ale altor state” și că, prin urmare, Franța „nu vizează nicio formă de paritate”. Într-un cuvânt, este vorba de aderarea la noțiunea de „suficiență strictă”.

Totuși, documentul subliniază că „manevrele militare convenționale pot face parte din exercițiul de descurajare”, având în vedere că „strategia de apărare a Franței este un întreg coerent, cu forțe nucleare și forțe convenționale care se sprijină reciproc în permanență”.

De asemenea, în acest sens, „capacitățile de apărare aeriană și antirachetă, precum și capacitățile convenționale de atac la mare adâncime […] sunt doi dintre pilonii care vor permite extinderea acestui sprijin”, avansează RNS.

Mai general, accelerarea eforturilor de capacitate pe care o va permite creșterea finanțării din partea Ministerului Forțelor Armate ar trebui să se concentreze pe „consolidarea bazei de protecție, a mijloacelor ofensive și a mijloacelor de comandă [digitale și de conectivitate]”.

Accentul va fi pus „mai specific” pe „muniții, drone, suprimarea apărării inamice, apărarea sol-aer și războiul anti-drone, războiul în câmp electromagnetic, focurile de mare adâncime, inclusiv capacitățile de atac cu rachete convenționale, cadrele de «control al spațiului maritim» și «aviare de luptă», aviația de transport și capacitatea de a comanda, sprijini și susține componenta terestră la nivel operațional a unei coaliții”.
„[națiune-cadru]”.

În domeniul spațial, aceasta va implica accelerarea desfășurării constelațiilor [observare și comunicații de mare viteză] pe orbită joasă, „consolidarea” capacităților în materie de inteligență de imagine [ROIM] și inteligență electromagnetică [ROEM] și furnizarea forțelor franceze de „mijloace de acțiune în spațiu”.

În plus, continuă RNS, „capacitățile de supraveghere terestră pe orbită joasă vor fi sporite până în 2029”, iar „armatele vor avea senzori și capacități de detectare la altitudini foarte mari înainte de 2030”.

În ceea ce privește sprijinul, RNS afirmă că „consolidarea Serviciului de Sănătate al Armatei și modernizarea capacităților sale de aprovizionare vor intra în vigoare din 2026” și că „colaborarea sa cu Ministerul Sănătății va continua în ceea ce privește planificarea primirii unui număr mare de răniți pe teritoriul național în cazul unui angajament major”.

În plus, RNS discută o „consolidare” a capacităților forțelor armate în străinătate. Aceasta are ca scop îmbunătățirea „supravegherii zonelor suverane” și „stabilirea de puncte de sprijin” pentru „intervenții fără avertisment în zona lor de responsabilitate”, precum și „primirea de întăriri din Franța continentală”.

Obiectivul este ca forțele suverane să aibă 1.000 de soldați suplimentari și să implementeze „echipamente modernizate [SCORPION, drone, ambarcațiuni de patrulare maritimă]”, precum și capacități de comandă consolidate.” Iar acest lucru va necesita adaptarea infrastructurii lor operaționale.

În cele din urmă, în ceea ce privește proiectele europene de capabilități, Sistemul Aerian de Luptă al Viitorului [SCAF] și Sistemul Principal de Luptă Terestră [MGCS] sunt menționate o singură dată de RNS. Pe de altă parte, acesta din urmă a citat proiectul ELSA [European Long-Range Strike Approach] de cel puțin trei ori…

„În cadrul implementării Cărții albe privind apărarea europeană, Franța se va strădui, de asemenea, să prezinte proiecte cu valoare adăugată ridicată în domeniile de capabilități identificate prin concluziile Consiliului European extraordinar din 6 martie 2025, cum ar fi segmentul comunicațiilor spațiale securizate, apărarea sol-aer și transportul aerian tactic și strategic”, citim în acest RNS.

Și a adăugat, pentru a concluziona asupra acestui punct: „Va fi sprijinit impulsul inițiativei europene privind abordarea atacurilor la distanță lungă, precum și eforturile accelerate de a oferi Europei capacitățile critice necesare în domeniul atacurilor la mare distanță [termen limită 2028].”

Sursa: aici

China reprezintă o „adevărată provocare strategică”, potrivit Raportului Strategic Național actualizat.

Publicată pe 14 iulie, în urma intervențiilor generalului Thierry Burkhard, șeful Statului Major al Forțelor Armate [CEMA], și ale președintelui Macron, Revista Strategică Națională [RNS] actualizată abordează pe larg amenințarea pe care o reprezintă Rusia „pentru Franța și europeni”, având, ca element cheie, „riscul unui război deschis împotriva inimii Europei”.

Astfel, documentul detaliază că, în contextul invaziei Ucrainei, Rusia își intensifică acțiunile ostile față de Franța și partenerii săi europeni printr-o postură de intimidare nucleară, interferențe în domeniul informațional, atacuri cibernetice, acte de spionaj, detenții arbitrare ale cetățenilor, survolări ale teritoriilor anumitor țări aliate, tentative de interferență în procesele electorale și „demonstrații ostile împotriva forțelor franceze și aliate”.

Pentru a completa această listă, RNS 2025 menționează și instrumentalizarea de către Rusia [dar și de către alți actori statali și nestatali, cum ar fi rețelele criminale] a fluxurilor migratorii în scopul destabilizarii, precum și politica agresivă de influență dusă de Kremlin, în special în Africa. Cu toate acestea, documentul se abține de la a face o legătură între aceste două tendințe.

În orice caz, astfel de acțiuni subversive, „din ce în ce mai neinhibate”, asociate cu întărirea semnificativă a forțelor armate ruse [300.000 de soldați, 3.000 de tancuri și încă 300 de avioane de luptă până în 2030, nota editorului], confirmă, potrivit RNS 2025, „abordarea confruntațională” adoptată de Moscova față de Franța și europeni.

„Rusia însăși descrie Europa drept un inamic, multiplică amenințările explicite și directe la adresa acesteia și susține că se află într-o situație de aproape conflict cu aceasta”, se rezumă în document.

De asemenea, pentru aceștia din urmă, „ipoteza participării armatelor franceze la un război major de mare intensitate în vecinătatea Europei și riscul unor acțiuni destabilizatoare concomitente de natură hibridă pentru securitatea internă a Franței ating un nivel neegalat de la sfârșitul Războiului Rece”.

Cu toate acestea, RNS 2025 nu consideră „amenințarea unui război convențional major pe teritoriul francez” ca fiind „credibilă”. Ar trebui să deducem că ar putea fi credibilă în teritoriile de peste mări? Deși subliniază necesitatea consolidării posturii militare în aceste teritorii, nu merge atât de departe.

Cu toate acestea, analiza strategică notează că anumite teritorii de peste mări, în special cele din regiunea Pacificului, atrag interesul Chinei, care „își concentrează influența acolo”. Trebuie menționat că nu menționează acțiunile Azerbaidjanului, al cărui rol în criza din Noua Caledonie din mai 2024 a fost denunțat de ministrul de interne.

„În subregiunea melaneziană, China își concentrează influența asupra Noii Caledonii datorită locației sale strategice și resurselor de nichel”, sugerează RNS 2025.

Mai mult, deși se concentrează pe larg asupra Rusiei, aceasta din urmă dedică mai multe paragrafe Chinei, care, așa cum subliniază NATO, prezintă „provocări sistemice” [RNS vorbește despre o „adevărată provocare strategică”, nota editorului].

Astfel, pentru Revizuirea Strategică, Republica Populară Chineză are „obiectivul de a depăși Statele Unite ca putere principală a lumii până în 2050, centenarul creării sale”, ceea ce se traduce printr-o creștere a gamei de acțiune și a intensității exercițiilor sale militare în jurul Taiwanului, precum și „continuarea politicii sale de fapt împlinit în Marea Chinei de Sud și dezvoltarea rapidă a capacităților sale civile și militare [în domeniile convențional și nuclear]”.

În plus, continuă ea, Beijingul și-a „accelerat semnificativ dezvoltarea tehnologică, în special în tehnologiile avansate de apărare [inteligență cuantică, inteligență artificială, spațiu], exploatând o «amploare fără precedent de acțiuni hibride [acțiuni cibernetice, prădări științifice și tehnologice etc.]».

În același timp, fie în Europa, Orientul Mijlociu sau Africa, China „a desfășurat resurse militare [cum a fost în Belarus în 2024, nota editorului], a creat legături economice și și-a mobilizat diplomația în slujba unei strategii clientelare”. Și aceasta în timp ce caută să „promoveze un cadru de securitate alternativ și să investească în forumuri multilaterale ca parte a propriei strategii de restructurare a guvernanței globale”.

Mai mult, notează RNS, China consideră Rusia un „partener strategic major pe termen lung, în special pentru front comun în schimbarea echilibrului de putere.” Și, în acest sens, Beijingul și-a consolidat legăturile militare cu Moscova și „facilitează direct efortul de război rusesc în Ucraina”.

În cele din urmă, documentul mai menționează că China a continuat „efortul de a-și extinde considerabil arsenalul nuclear, în toate componentele triadei sale, continuând în același timp să-și reafirme doctrina de neutilizare a armelor nucleare”… și că este, de asemenea, „singurul membru permanent al Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite semnatar al Tratatului privind neproliferarea armelor nucleare [TNP] care nu a declarat un moratoriu asupra producției de materiale fisile”.

În același timp, China, a cărei ambiție este să aibă 1.500 de focoase nucleare până în 2035, și-a intensificat eforturile de dezvoltare a capacităților balistice, cu nu mai puțin de 310 teste cu rachete în 2024, inclusiv unul cu o rază de acțiune intercontinentală [12.000 km] din Hainan.

Sursa: aici

Domnul Macron anunță o accelerare a cheltuielilor militare, cu un buget de 64 de miliarde de euro începând cu 2027

La Haga, pe 25 iunie, țările membre NATO au convenit să își majoreze cheltuielile militare la 3,5% din PIB și cheltuielile pentru „protecția infrastructurii, pregătirea civilă, inovare și consolidarea industriilor de apărare” la 1,5% din PIB până în 2035.

În ceea ce privește Franța, se preconizează că bugetul Ministerului Forțelor Armate va depăși ușor 100 de miliarde de euro până la acest termen, ceea ce corespunde mai mult sau mai puțin „greutății sănătoase” descrise de Sébastien Lecornu, ministrul Forțelor Armate, în martie anul trecut.

„Traiectoria de creștere planificată a adus bugetul [armatei] la 68 de miliarde de euro în 2030. Dar dacă vrem să ne recâștigăm capacitățile de manevră în timp, răspunzând în mod suveran provocărilor reprezentate de noile tehnologii, este clar că un orizont de aproximativ 100 de miliarde de euro pe an ar constitui ponderea țintă ideală pentru forțele armate franceze”, declarase dl Lecornu în paginile ziarului La Tribune Dimanche.

În timp ce mai multe țări NATO și-au clarificat deja intențiile, Franța nu a făcut-o încă. Acest lucru a fost făcut acum, în urma discursului președintelui Macron la recepția tradițională găzduită de Ministerul Forțelor Armate la Hôtel de Brienne înainte de parada din 14 iulie.

„Ne întoarcem în anii în care se scria istorie”, în timp ce „Europa se află la marginea unui vast arc de criză” care se întinde de la Golful Guineei până la Iran, trecând prin Sahel și Orientul Mijlociu, a subliniat mai întâi dl Macron.

De altfel, acest „arc de criză” fusese deja definit de Cartea Albă privind Apărarea și Securitatea Națională, publicată în 2008. Însă, de atunci, amenințările au crescut, cu, a detaliat președintele Macron, „dezinhibarea forței, amenințarea terorismului islamist, punerea sub semnul întrebării a solidarității [adică a dreptului internațional, nota editorului], hibriditatea crescândă a conflictelor care estompează efectele de prag”.

Însă, așa cum făcuse generalul Thierry Burkhard, șeful Statului Major al Apărării, în timpul unei conferințe de presă din 11 iulie, domnul Macron a insistat asupra „permanenței amenințării rusești la granițele Europei, de la Caucaz până la Arctica”. O amenințare pregătită, organizată și durabilă, căreia trebuie să-i putem face față”, a subliniat el.

„Ca să fii liber, trebuie să fii temut. Ca să fii temut, trebuie să fii puternic”, a argumentat apoi rezidentul Palatului Élysée, înainte de a indica faptul că va face anunțuri în toamnă cu privire la eforturile care încă sunt necesare pentru a aborda rezervele, precum și cu privire la noile forme de implicare a tinerilor. Într-adevăr, a spus el, acum este necesar să „întărim modelul și să câștigăm masă”.

Pentru a realiza acest lucru, dar și pentru a remedia anumite deficiențe, va fi, așadar, necesar un efort bugetar.

După ce a salutat faptul că legile de programare militară [LPM] adoptate au fost „respectate”, dl Macron a anunțat o accelerare a ritmului de creștere a bugetului armatei, care ar trebui să ajungă la 64 de miliarde până în 2027.

Conform Planului de Lucru pentru 2024-2030, această sumă ar fi trebuit să fie atinsă în 2029 [mai exact, 63,9 miliarde]. Aceasta presupune o creștere de 6,7 miliarde în 2026 și de încă 6,2 miliarde în 2027.

Reamintim că, conform traiectoriei financiare așa cum a fost elaborată în 2023, valoarea bugetului forțelor armate a fost stabilită la 53,7 miliarde în 2026 [+ 3,2 miliarde] și la 56,9 miliarde [+ 3,2 miliarde] în 2027.

„Avem un avans, dar mâine, în același ritm, am fi depășiți”, a declarat dl Macron, care a anunțat o actualizare a LPM-ului în vigoare în prezent pentru toamna viitoare.

Având în vedere nivelul datoriei publice [peste 3.300 de miliarde de euro], nu se va pune problema recurgerii la împrumuturi pentru a finanța această accelerare a investițiilor militare.

„În orice caz, refuzăm să permitem ca această reînarmare să implice datorii. Independența noastră militară este inseparabilă de independența noastră financiară. Aceasta va fi finanțată prin creșterea activității și a producției”, a declarat dl Macron.

„Efortul întregii națiuni pentru apărarea tuturor francezilor. […] Acum trebuie să fim de acord cu acest efort”, a subliniat el. Este un „efort unic din partea tuturor pentru a ne păstra securitatea și independența”, a insistat el, deoarece „salvarea patriei necesită să cheltuim mai mult pentru apărarea noastră și ca fiecare să își joace rolul în această investiție”.

„Dacă libertatea noastră are un preț, acesta este. […] Nu mai avem dividendele păcii de care se bucurau părinții noștri”, a concluzionat dl Macron, asigurând că cheltuielile militare vor fi, de asemenea, o „sursă de bogăție pentru PIB-ul nostru, economia noastră și teritoriul nostru”.

Sursa: aici

Două fonduri de investiții americane preiau controlul asupra terminalului de cereale „Olympex” din Odessa — media

Investitorii americani Argentem Creek Partners și Innovatus Capital Partners intenționează să repornească terminalul cerealier ucrainean important „Olympex” din portul Odesa în această vară, după ce au recâștigat controlul asupra acestuia de la presupuși fraudatori.

Acesta este un test al capacității Kievului de a atrage capital pentru a reconstrui economia în al patrulea an al războiului, scrie ZN.ua, citând Financial Times.

Jurnaliștii notează că biroul președintelui Volodimir Zelenski a ajutat recent două fonduri americane să recupereze o datorie de 95 de milioane de dolari de la antreprenorii din Odessa, care dețineau anterior terminalul și nu își achitaseră împrumuturile – și care, în haosul invaziei rusești, ar fi distorsionat datele privind cerealele care trebuiau să fie gajate.

În urma arestării în luna mai a unuia dintre oamenii de afaceri, Volodymyr Naumenko, sub acuzația de fraudare a creditorilor, Curtea Supremă a Ucrainei a aprobat miercuri transferul terminalului, care are o capacitate anuală de aproximativ 5 milioane de tone, fiind unul dintre cele mai mari din țară.

Procurorii susțin că GNT – grupul lui Naumenko care deținea terminalul – a fraudat Innovatus și i-a acordat un împrumut de 20 de milioane de dolari, parțial printr-o schemă care a prezentat în mod eronat disponibilitatea cerealelor drept garanție și apoi a „simulat distrugerea” produselor la câteva luni după invazia rusească.

Se pare că terminalul de cereale va fi acum administrat de omul de afaceri suedez Karl Sturen. El consideră acest caz foarte important, deoarece Ucraina are un potențial mare de a atrage investiții, dar investitorii se tem să investească din cauza riscurilor de fraudă. Acest caz demonstrează public protecția investitorilor americani.

John Patton, partener la Argentem Creek, consideră că terminalul Olimpex a fost unul dintre centrele de circulație a „cerealei negre” din Odessa. Acum, Patton speră să relanseze terminalul cu o capacitate de 5 milioane de tone pe an până în septembrie.

GNT neagă orice abatere și acuză Argentem Creek că a folosit împrumuturile pentru a „prelua” terminalul, pe care fondul l-a târat în dispută oferindu-l drept garanție pentru împrumuturi de la băncile ucrainene. În aprilie, o curte de apel ucraineană a anulat acordurile de împrumut bancar, returnând controlul companiei fondurilor americane.

Serhii Groza, partenerul lui Naumenko în grupul GNT, care a împrumutat din fonduri americane, a declarat presei ucrainene că cazul care a dus la arestarea lui Naumenko a fost „fabricat” și „bazat exclusiv pe ordine de sus”.

După trei ani de litigii, presiuni financiare și arestări, Serhiy Groza, coproprietarul GNT Group, a anunțat o opțiune de compromis care ar putea salva terminalul de cereale din portul Odessa. Potrivit antreprenorului, compania a găsit un investitor care este dispus să achite datoriile către creditori și să investească în restaurarea terminalului.

Sursa: aici

Velierul rusesc „Standart” a intrat în port irlandez fără permisiune

Velierul „Standart” a intrat într-un port de pescuit irlandez fără avertisment. Ofițerii de aplicare a legii au declanșat o anchetă.

Garda de Coastă Irlandeză și Ministerul Transporturilor au început să investigheze circumstanțele sosirii nocturne a navei „Standart” – o replică a fregatei Peter I – în Port Oriel, lângă Clogherhead, scrie usm.media cu referire la Executivul Maritim.

Incidentul a avut loc în noaptea de 9 iulie. Nava a sosit din apele franceze, unde în mod tradițional nu avea voie să intre în porturi, și se îndrepta spre Scoția pentru a participa la cursa Tall Ships.

Standard a intrat într-un port irlandez fără o cerere prealabilă de acostare, ceea ce încalcă procedurile interne. Potrivit echipajului, oprirea a fost forțată – pentru a reaproviziona rezervele de apă dulce.

Departamentul Transporturilor din Irlanda și Marina au confirmat că urmăresc nava ca parte a procedurilor lor normale. Autoritățile așteaptă în prezent un raport din partea consiliului local cu privire la evenimentele din Port Oriel. Cu toate acestea, nu s-au tras încă concluzii finale cu privire la încălcarea sancțiunilor.

Sursa: aici

Finlanda înregistrează perturbări ale sistemului GPS în spațiul maritim

Garda de Coastă finlandeză raportează defecțiuni ale sistemelor de navigație din cauza întreruperilor semnalului GPS cauzate de interferențele Rusiei cu Sistemul Global de Navigație prin Satelit (GNSS).

Acest lucru este precizat într-un comunicat oficial al gărzii de coastă a țării, scrie European Pravda.

Garda de Coastă finlandeză a avertizat săptămâna aceasta cu privire la defecțiuni ale dispozitivelor de poziționare din Golful Finlandei.

Defecțiunile ar putea fi cauzate de vremea caldă, care amplifică semnalele de bruiaj GNSS provenite din Rusia. Acest lucru poate duce la pierderea datelor de poziție de pe dispozitivele GPS. Informațiile care depind de datele de poziție GPS, cum ar fi direcția și viteza navei, pot, de asemenea, să dispară de pe dispozitivele electronice de navigație.

Garda de coastă a țării a îndemnat persoanele aflate pe mare să utilizeze și hărțile nautice tradiționale pentru navigație. Avertismentul privind dispozitivele de poziționare defectuoase este în vigoare până la o nouă notificare.

Recent, Lituania și alte 12 țări ale UE au solicitat Comisiei Europene să ia măsuri în legătură cu perturbarea comunicațiilor Sistemului global de navigație prin satelit (GNSS) în țările comunitare.

Scrisoarea către Comisia Europeană menționează că întreruperile semnalelor GNSS nu sunt incidente aleatorii, ci acțiuni sistematice, repetate și specifice ale regimurilor rus și belarus, care vizează perturbarea funcționării stabile a infrastructurii din regiune, în special a comunicațiilor.

Ulterior, viceministrul lituanian al Apărării, Karolis Aleksa, a declarat că amploarea semnalelor GPS blocate de Rusia este în creștere.

Iar pe 17 iunie, ministrul polonez al Apărării, Wladyslaw Kosiniak-Kamysz, a declarat că țara sa înregistra întreruperi GPS deasupra Mării Baltice, cauzate de acțiunile Rusiei.

Sursa: aici și aici

Sancțiunile și războiul distrug ambițiile nucleare ale Rusiei în Turcia

O criză a izbucnit la șantierul strategic al Rusiei din Turcia, centrala nucleară Akkuyu. Muncitorii ruși nu și-au primit salariile din luna mai, iar numărul total de angajați a scăzut de la 12.000 la 3.000.

Conform publicației Fleet 2017 , acest lucru a fost relatat de Centrul pentru Combaterea Dezinformării.

De asemenea, în presă au apărut informații conform cărora Moscova încerca să își vândă participația la centrala nucleară.

„Kremlinul a folosit de mult timp construcția de instalații nucleare în diferite țări ale lumii ca instrument de influență globală. Rusia nu a precupețit niciun efort, percepând-o ca pe o investiție în imaginea sa de «jucător geopolitic important». Însă războiul de amploare împotriva Ucrainei a schimbat totul. Astăzi, Rusia nu mai are resursele pentru astfel de proiecte emblematice. Costurile uriașe ale războiului, sancțiunile și instabilitatea economică erodează treptat elementele cheie ale politicii externe a Kremlinului”, a remarcat Centrul.

S-a subliniat faptul că construcția centralei nucleare Akkuyu, pe care Moscova o considera un potențial instrument de presiune asupra Turciei, a devenit o povară pentru economia devastată de război. Rusia nu își mai permite să finanțeze astfel de proiecte.

Sursa: aici

Autoritățile siriene au predat portul Tartus, luat de la Rusia, unei companii din Emiratele Arabe Unite.

Guvernul sirian a semnat un acord cu DP World (EAU), cel mai mare operator portuar din lume, pentru a atrage investiții în valoare totală de 800 de milioane de dolari în dezvoltarea portului sirian Tartus.

Acordul semnat duminică de Direcția Generală a Porturilor Terestre și Maritime din Siria cu DP World prevede investiții în dezvoltarea infrastructurii portuare și crearea de zone economice speciale și zone de liber schimb, relatează Reuters , citând agenția de știri siriană SANA.

Acordul este o continuare a unui memorandum de înțelegere semnat între cele două părți în luna mai, după ce noul guvern sirian a reziliat un acord comun de gestionare portuară cu Rusia.

Luna trecută, președintele american Donald Trump a semnat un ordin executiv care ridică sancțiunile americane asupra Siriei, deschizând calea pentru sfârșitul izolării țării de sistemul financiar internațional și reconstrucția economiei sale, devastată de războiul civil.

Ridicarea sancțiunilor americane va debloca, de asemenea, investițiile străine și comerțul pe măsură ce țara se reconstruiește.

Ca reamintire, în ianuarie, noile autorități siriene au reziliat un acord de investiții cu o companie rusă, căreia, în timpul mandatului lui Bashar al-Assad, i s-a dat controlul asupra portului maritim Tartus de pe coasta Mediteranei, unde se afla și baza Marinei Ruse.

Ce se știe despre baza navală rusă din Siria?

În 2019, viceprim-ministrul rus Iuri Borisov a declarat că Moscova și Damasc au convenit să închirieze portul Tartus către Stroytransgaz pe o perioadă de 49 de ani. Aceasta a promis să investească 500 de milioane de dolari în dezvoltarea portului, dar nu se știe cât din această sumă a fost investită. Autoritățile siriene se așteptau, de asemenea, la acea vreme, ca productivitatea portului să crească de la 4 la 38 de milioane de tone pe an.

Stroytransgaz este o mare companie rusă de inginerie și construcții. Inițial o filială a Gazprom, este acum controlată de Ghenadi Timcenko, un prieten apropiat al dictatorului rus Putin.

Rusia avea două baze militare permanente mari în Siria – baza aeriană Khmeimim din regiunea Latakia și baza navală din Tartus. La sfârșitul lunii noiembrie 2024, forțele antiguvernamentale siriene conduse de gruparea Hayat Tahrir al-Sham au răsturnat regimul lui Bashar al-Assad, care era loial Moscovei. După aceea, navele rusești au părăsit temporar portul din Tartus.

Portul Tartus este al doilea port ca mărime din Siria. Din anii 1970, a fost singurul punct logistic pentru flota sovietică și mai târziu rusă din Mediterana. Acesta permite repararea și reaprovizionarea navelor, astfel încât navele rusești nu trebuie să se întoarcă în porturile Mării Negre.

Sursa: aici

Un comentariu la „MS DAILY BRIEF – Ro”

Rusu Constantin noiembrie 10, 2024 la 9:54 am

Răspunde

NAVE DE CONTRAMĂSURI ÎMPOTRIVA MINELOR.
Articol foarte interesant și bine documentat.
Marina nostră, ce preocupări are în acest domeniu?
Credeți că achiziția a celor două nave vânătoare de mine rezolvă, integral, problema?

MS DAILY BRIEF – Ro

Rachetele de croazieră JASSM ale lui Trump pentru Ucraina ar putea distruge 30 de baze rusești cheie și forța mâna lui Putin

MS DAILY BRIEF 16 Iulie 2025

Unele informatii sunt prezentate atunci cand avem posibilitatea din mai multe surse

Un comentariu la „MS DAILY BRIEF – Ro”

Lasă un răspuns Anulează răspunsul