Operațiunea „Absolute Resolve” în Venezuela (3–4 ianuarie 2026): desfășurare operațională, arhitectură multi-domeniu și rolul inteligenței artificiale
Autor Amiral (rtr) PhD. Aurel POPA
“S8NTH Strategic Engine este un motor de sinteză decizională care utilizează inteligența sintetică pentru analiză multi-domeniu, simulare de scenarii și evaluarea consecințelor decizionale, funcționând exclusiv ca instrument de suport pentru factorul uman,fără autonomie decizională.”
- Introducere: evenimentul și relevanța sa strategică
În zorii zilei de 3 ianuarie 2026, Statele Unite au desfășurat o operațiune militară în Venezuela, denumită public „Operation Absolute Resolve”, care s-a finalizat cu capturarea președintelui Nicolás Maduro și a soției sale, Cilia Flores, și transferul lor în Statele Unite pentru proceduri judiciare. Operațiunea a fost prezentată de administrația americană ca o acțiune de tip „law-enforcement” susținută de capabilități militare, fapt care a generat imediat o controversă juridico-politică internă în SUA și reacții internaționale puternice. Dincolo de dimensiunea normativă, operațiunea este semnificativă ca studiu de caz pentru evoluția operațiilor moderne: combinarea rapidă a capabilităților aeriene, forțelor speciale, războiului electronic, supravegherii spațiale și – cel puțin declarativ – „efectelor cibernetice” care ar fi facilitat manevra.
Analiza de față utilizează exclusiv informații din surse deschise credibile (în special Reuters, analize CSIS dar și relatări economico-strategice de tip Bloomberg), urmărind să reconstruiască un fir operațional probabil, să delimiteze ce este confirmat public de ceea ce rămâne inferență prudentă și să extragă implicații doctrinare, inclusiv privind rolul inteligenței artificiale în suportul decizional militar.
- Decizia politică și pregătirea: fereastra operațională, condițiile meteo și controlul riscului
Conform relatării Reuters despre pregătirea operațiunii, decizia finală a fost luată într-un cadru politic de maximă vizibilitate pentru conducerea americană, iar aprobarea a fost amânată pentru a alege o fereastră cu condiții meteo favorabile, în special privind acoperirea noroasă și vizibilitatea. Această informație, aparent tehnică, este în realitate un indiciu central asupra conceptului de operații: alegerea unei ferestre meteo care favorizează platformele ISR și lovirea de precizie, reducând în același timp probabilitatea unor erori de țintire sau a degradării imaginii operaționale comune.
A fost o planificare îndelungată, în care comunitatea de informații și planificatorii militari au urmărit o secvențiere strictă a etapelor, astfel încât momentul inserției forței de capturare să fie sincronizat cu degradarea apărării și cu obținerea surprizei În termeni doctrinari, acesta este un exemplu de „risk-managed operational design”, în care obiectivul strategic este atins prin comprimarea timpului de expunere și prin controlul densității evenimentelor critice într-o perioadă scurtă.
- Etapa de informații și „pattern-of-life”: HUMINT, ISR și repetarea misiunii
O caracteristică recurentă a operațiunilor de capturare de valoare înaltă (HVT capture) este investiția masivă în identificarea tiparelor de securitate, a rutinei țintei și a vulnerabilităților de acces. Reuters descrie explicit existența unei replici („mock house”) pentru antrenamentul forțelor de operațiuni speciale și indică faptul că surse din comunitatea de informații au contribuit la conturarea imaginii tactice și la confirmarea ferestrei de oportunitate. Această etapă reduce incertitudinea în momentul intrării și permite standardizarea reacțiilor, ceea ce este crucial în mediu urban dens, unde riscurile colaterale și timpul de reacție al adversarului pot escalada rapid.
În plus, din relatările publice reiese că operațiunea a implicat o sincronizare fină între monitorizarea țintei, pregătirea forței de asalt și configurarea pachetului aerian. Această sincronizare presupune, în practică, o arhitectură de comandă și control care poate integra rapid feed-uri ISR și decizii de re-planificare, chiar dacă public nu sunt detaliate instrumentele tehnice utilizate.
- Desfășurarea propriu-zisă: „pachetul” aerian și secvențierea efectelor
Relatările convergente (Reuters și relatări ulterioare care citează briefinguri militare) indică faptul că operațiunea a implicat peste 150 de aeronave și a fost susținută de lansări din multiple baze din emisfera vestică. Această amploare este neobișnuită pentru o simplă extragere și sugerează o logică de „layered effects”: superioritate aeriană, escortă, lovire, ISR, realimentare, război electronic și inserție/exfiltrare pentru forțele speciale, toate integrate într-o fereastră foarte scurtă.
În termeni operaționali, secvențierea probabilă a urmat o arhitectură clasică modernă: mai întâi degradarea apărării aeriene și a senzorilor (SEAD/DEAD în sens larg), apoi stabilizarea unei „ferestre” de mobilitate aeriană deasupra Caracasului și, în final, inserția forțelor speciale pentru capturare și extragere. Din relatările Business Insider, accentul cade pe faptul că nu s-au înregistrat pierderi americane și că apărările aeriene rusești din dotarea Venezuelei nu au doborât aeronave americane, element interpretat ca rezultat al surprizei, al pregătirii și al combinării stealth–EW–ISR.
Acest detaliu este important nu ca judecată tehnologică absolută asupra sistemelor rusești, ci ca lecție despre diferența dintre o rețea de apărare aeriană pregătită pentru conflict de intensitate mare și o rețea surprinsă, posibil fragmentată, operată în condiții de mentenanță, readiness și interoperabilitate variabile. Într-o operațiune scurtă, „time compression” favorizează atacatorul, iar apărarea are dificultăți să treacă de la detecție la reacție coordonată.
- Rolul războiului electronic și al domeniului spațial: degradarea senzorială și dominanța electromagnetică
Mai multe surse indică explicit rolul platformelor de război electronic și al supravegherii în arhitectura operației. Conceptual, într-o operațiune de capturare, nu este suficient să neutralizezi fizic anumite sistema ci este decisiv să reduci calitatea percepției adversarului asupra situației. Războiul electronic, în sens larg, poate introduce o „ceață” operațională artificială: bruiaj radar, perturbarea comunicațiilor, inducerea de semnale false sau degradarea legăturilor de date. Într-un mediu urban, unde reacțiile rapide depind de C2 și de comunicare între unități, dominanța electromagnetică are efect strategic imediat.
În același timp, integrarea domeniului spațial (supraveghere, avertizare, comunicații) este tipică operațiilor multi-domeniu, deoarece oferă persistență ISR și redundanță comunicațională în condiții în care rețelele terestre pot fi perturbate.
- Dimensiunea cibernetică: „cyber effects”, blackout-ul și limita probatorie
Bloomberg a discutat explicit referiri ale oficialilor americani la „cyber effects” care ar fi „pavat drumul” pentru capturarea țintei, subliniind că această dimensiune devine o componentă din ce în ce mai vizibilă a arsenalului american. În paralel, în spațiul public a circulat informația privind întreruperi de electricitate în Caracas corelate temporal cu operațiunea, dar sursele publice nu permit stabilirea fermă a mecanismului cauzal (cyber vs. alte mijloace).
Din punct de vedere academic, concluzia prudentă este următoarea: există indicii credibile că au fost produse efecte non-cinetice sincronizate cu manevra, însă natura tehnică exactă a acestor efecte rămâne neconfirmată public la un standard suficient pentru afirmații deterministe. Această limită nu diminuează relevanța analitică; dimpotrivă, arată cât de mult a devenit „zona gri” (între cinetic, electromagnetic și cibernetic) parte integrantă a designului operațional modern.
- Încadrarea doctrinară: Multi-Domain Operations și „speed of relevance”
NATO descrie Multi-Domain Operations ca orchestrararea activităților militare în toate domeniile operaționale, sincronizate cu activități non-militare, pentru a crea efecte convergente „la viteza relevanței”. Această formulare este utilă pentru interpretarea operațiunii din Venezuela: succesul nu este explicat doar prin platforme sau unități, ci prin capacitatea de a produce convergență de efecte într-o perioadă scurtă, astfel încât adversarul să nu poată parcurge complet ciclul observație–orientare–decizie–acțiune.
În același timp, NATO subliniază că tehnologiile emergente, inclusiv AI, modifică caracterul conflictului și cresc importanța superiorității informaționale și a rezilienței infrastructurilor critice. Operațiunea „Absolute Resolve” poate fi înțeleasă ca un exemplu de aplicare practică a acestui raționament: acțiunea militară efectivă este inseparabilă de arhitectura informațională care o sprijină.
- Rolul inteligenței artificiale și al inteligenței sintetice. Unde se situează S8NTH Strategic Engine
În spațiul public nu există dovezi că o soluție specifică de inteligență artificială sau inteligență sintetică a fost utilizată ca sistem distinct în această operațiune. Totuși, două elemente impun integrarea unei analize despre IA: primul este faptul că operațiunea a depins masiv de ISR, de integrarea rapidă a informațiilor și de coordonarea unui „pachet” complex; al doilea este recunoașterea la nivel aliat că AI este deja mainstream în dezvoltarea capabilităților, în interoperabilitate și în utilizarea responsabilă pentru apărare și securitate.
Într-o operațiune precum „Absolute Resolve”, inteligența artificială poate avea rol în special în trei zone, fără a atinge autonomia decizională: fuziunea datelor senzoriale, analiza tiparelor și evaluarea riscurilor, și simularea multi-scenariu pentru susținerea planificării. Fuziunea datelor presupune integrarea feed-urilor din surse aeriene, satelitare și terestre pentru a menține o imagine operațională comună suficient de stabilă încât inserția și exfiltrarea să fie sincronizate. Analiza tiparelor este relevantă în etapa de pregătire, pentru consolidarea „pattern-of-life” și anticiparea reacțiilor de securitate ale anturajului țintei. Simularea multi-scenariu este indispensabilă pentru evaluarea rutelor, a ferestrelor meteo, a riscurilor colaterale și a efectelor secundare, inclusiv în ipoteza unor perturbări ale infrastructurii urbane.
NATO, în strategia sa revizuită privind AI, pune accent pe accelerarea adoptării AI, pe interoperabilitate și pe utilizarea responsabilă, tocmai pentru a evita confuzia dintre „decision-support” și „decision-substitution”. Aceasta este distincția cheie în contextul operațiunii: AI nu trebuie presupusă ca „agent” care decide capturarea, ci ca infrastructură care poate comprima timpul de analiză și poate crește calitatea informației oferite decidentului uman.
În această logică se înscrie și S8NTH Strategic Engine, dar trebuie formulat riguros: nu există nicio confirmare publică privind utilizarea S8NTH în operațiunea din Venezuela. Menționarea sa are sens numai ca analiză conceptuală: un sistem de inteligență sintetică de tip S8NTH, proiectat să integreze date operaționale, logistice, tehnice și financiare, ar fi doctrinar compatibil cu nevoia de a corela rapid efecte multi-domeniu și de a evalua consecințe decizionale într-o fereastră scurtă. Spre deosebire de aplicații IA înguste (de exemplu, recunoaștere de imagini), inteligența sintetică este relevantă în principal la nivel de sinteză decizională: poate susține „orchestrarea” prin corelarea constrângerilor și prin anticiparea efectelor secundare asupra resurselor și infrastructurilor. Într-o operațiune de capturare, un asemenea sistem nu ar „conduce” operația, ci ar putea sprijini, în regim human-in-the-loop, fundamentarea opțiunilor și validarea rapidă a scenariilor, în linie cu principiile NATO de responsabilitate umană.
- Implicații strategice și limitele „success bias”
Operațiunea a generat discuții despre eficacitatea apărării aeriene venezuelene și despre semnificația faptului că nu au fost doborâte aeronave americane. O analiză matură trebuie să evite „success bias”: succesul într-un raid scurt, surprinzător, nu este identic cu succesul într-o campanie de durată sau într-un conflict de intensitate mare. Totodată, reacțiile internaționale și contestarea internă în SUA arată că efectele strategice nu se măsoară doar în eficiență operațională, ci și în costuri normative, reputaționale și de escaladare.
- Resetarea strategiei militare ?
Au mai existat operații „multidimensionale” înainte, însă ceea ce pare să diferențieze epoca actuală (și, în particular, cazul Venezuela) este densitatea integrării și viteza convergenței între domenii. Cu alte cuvinte, nu inventăm multi-domain din nimic; dar azi îl facem la scară, cu latență mai mică și cu dependență mult mai mare de rețele, date și efecte non-cinetice. Aceasta, într-adevăr, obligă la o „resetare” conceptuală.
Istoric, multe operații „speciale” au fost, în esență, multi-domeniu: inserție aeriană sau navală, sprijin ISR, război electronic, deception, management al informației și exfiltrare. Literatura de specialitate compară explicit operații precum Urgent Fury (Grenada, 1983) și Neptune Spear raidul împotriva lui bin Laden, 2011 tocmai prin prisma îmbinării capabilităților aeriene, speciale și a dispozitivului informațional.
Noutatea ultimilor ani este că, pe lângă aer–uscat–mare, au intrat „nativ” în aceeași ecuație spațiul și cyberspace, iar războiul electromagnetic (EW) s-a transformat din sprijin într-o condiție de reușită. NATO formalizează exact această trecere de la „joint” la „multi-domain” explicând că azi operează în cinci domenii: maritim, terestru, aerian, spațial și cibernetic, care trebuie orchestrate simultan[1].
10.1. Ce se schimbă structural: de la superioritate de platformă la superioritate de decizie
Ceea ce se schimbă fundamental este centrul de greutate: nu mai câștigă doar cine are platforme mai bune, ci cine are „kill chain”-ul mai rapid, mai rezilient și mai greu de întrerupt—adică legăturile dintre senzori, procesare, decidenți și efecte. Analizele contemporane pe lecțiile Ucrainei folosesc exact acest cadru: victoria depinde de viteza și reziliența lanțului „sensor-to-shooter”, într-un mediu saturat de senzori și relativ transparent[2].
Acesta este, practic, motivul pentru care NATO și partenerii săi vorbesc tot mai des despre decision superiority / decision advantage: a vedea mai repede, a înțelege mai bine, a decide mai rapid și a te adapta mai coerent decât adversarul.
- Integrarea doctrinară: MDO și JADC2 ca „motor” al noii strategii
NATO descrie Multi-Domain Operations ca orchestrararea activităților în toate domeniile, sincronizate și cu instrumente non-militare, pentru a produce efecte la momentul și locul potrivit. În paralel, abordări de tip JADC2 în SUA definesc explicit triada „sense–make sense–act” și afirmă că este nevoie de volum mare de date, automatizare/AI și infrastructură rezilientă pentru a acționa în interiorul ciclului decizional al adversarului[3].
Pentru viitoarele operații, aceasta înseamnă că strategia nu se va mai construi doar pe „ordinea lovirilor”, ci pe arhitectura informațională care permite lovirea (sau capturarea, sau blocarea) la momentul optim, cu efecte convergente.
- Unde intră inteligența artificială și „inteligența sintetică” (inclusiv S8NTH)
În mod realist, AI nu trebuie imaginată ca „decident”. Rolul ei major este de compresie a timpului cognitiv: fuziune de date, detecție de tipare, prioritizare, simulare multi-scenariu și estimarea consecințelor. Exact aceste capabilități sunt invocate de documente și comunicări oficiale despre C2 modern, inclusiv în cadrul inițialelor capabilități CJADC2, care menționează explicit AI ca accelerator al calității și vitezei deciziei.
În această arhitectură, S8NTH Strategic Engine se potrivește ca inteligență sintetică: nu optimizează doar un subsistem, ci integrează constrângeri multi-domeniu (operațional–logistic–tehnic–financiar) pentru a genera opțiuni și consecințe decizionale în regim human-in-the-loop. Important rămâne că, pentru operațiuni reale, „valoarea” nu este AI în sine, ci guvernanța ei: trasabilitate, audit, control uman și reziliență la perturbări (EW/cyber).
- Cum va schimba această logică strategia viitoarelor acțiuni militare
În termeni strategici, se intrevad șase mutații robuste:
- Strategia devine rețea-centrică în sens real: nu „platform-centric”, ci „linkage-centric” (lanțul de legături dintre domenii)[4].
- EW și cyber devin condiții de posibilitate, nu doar capabilități auxiliare: cine pierde spectrul electromagnetic pierde ritmul operației.
- Spațiul devine domeniu operațional de rutină, nu doar strategic; lecțiile Ucrainei confirmă rolul serviciilor spațiale și al degradării lor
- „Time compression” și „speed of relevance” vor împinge planificarea către scenarii pre-pregătite și decizie asistată; altfel, adversarul rupe lanțul decizional.
- Legalitatea și legitimitatea devin parte din designul operației, nu un „afterthought”: narativul, atribuirea și auditul deciziei (mai ales când AI sprijină) intră în centrul strategiei. (Aici NATO insistă pe utilizare responsabilă și control uman.)
- Resiliența devine simetrică cu letalitatea: un sistem care vede repede, dar cade la bruiaj/cyber, pierde avantajul.
- Concluzie
„Operation Absolute Resolve” reprezintă un caz de manual al convergenței multi-domeniu într-o fereastră scurtă: pregătire îndelungată, pachet aerian masiv, integrarea EW/ISR, inserție de forțe speciale și, posibil, efecte non-cinetice descrise ca „cyber effects”.¹³⁷ În același timp, operațiunea evidențiază evoluția infrastructurilor decizionale: chiar dacă public nu se confirmă utilizarea unui sistem IA anume, cadrul doctrinar NATO și tendințele tehnologice indică faptul că AI și, emergent, inteligența sintetică devin centrale în comprimarea timpului de analiză și în creșterea coerenței deciziei.⁸¹⁰ În acest registru, S8NTH Strategic Engine poate fi utilizat ca referință conceptuală pentru ceea ce înseamnă suport decizional integrat, atâta timp cât mențiunea sa rămâne în limitele probatorii corecte: nu ca „dovadă” de utilizare în operațiune, ci ca model de arhitectură compatibilă cu cerințele multi-domeniu și cu principiul controlului uman. Cu siguranta insa trebuie sa gandim din acest moment altfel conceperea, pregatirea si desfasurarea actiunilor militare.
FORUMUL SECURITATII MARITIME
[1] https://www.act.nato.int/article/mdo-in-nato-explained/?
[2] https://digitalcommons.usf.edu/cgi/viewcontent.cgi?article=2592&context=jss&utm
[3] https://media.defense.gov/2022/Mar/17/2002958406/-1/-1/1/SUMMARY-OF-THE-JOINT-ALL-DOMAIN-COMMAND-AND-CONTROL-STRATEGY.pdf
[4] https://digitalcommons.usf.edu/cgi/viewcontent.cgi?article=2592&context=jss&utm