Corveta ușoară, o soluție imediată de răspuns la provocările regionale

Corveta ușoară, o soluție imediată de răspuns la provocările regionale-Autor: Cam (rtr) dr. Constantin CIOROBEA[1]

„… trebuie să ne gândim mai pe larg la mediul din vecinătatea noastră. Trebuie să privim cu alți ochi regiunea Mării Negre. Acesta este motivul pentru care voi prezenta, împreună cu Înaltul Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politica de securitate Kaja Kallas, noua Strategie a UE pentru Marea Neagră înainte de venirea verii.”[2]–17 aprilie 2025/Sofia – declarația comisarului european pentru politica de vecinătate și negocieri de extindere, Marta Kos.

Introducere

Prin acțiunile sale din ultimul deceniu și promovarea revizionismul geopolitic din Marea Neagră, Rusia a schimbat unilateral arhitectura și dinamica securității în regiune. Practic obiectivul principal este reprezentat de intenția de a stabili o hegemonie necontestată la nivel regional, care să faciliteze proiecția influenței dincolo de vecinătatea sa, în Balcanii de Vest, Caucazul de Sud, Mediterana de Est și Orientul Mijlociu, cu dorința de a redeveni un jucător la nivel mondial.

Anexarea ilegală a Crimeii din 2014, culminând cu invazia totală a Ucrainei din 24 februarie 2022, a transformat Marea Neagră într-o zonă strategică sensibilă, aspect care a accentuat dramatic riscurile regionale, punând în alertă țările riverane și alianțele occidentale. Dar pe lângă agresiunile directe asupra Republici Moldova, a Georgiei și Ucrainei, Federația Rusă desfășoară și acțiuni de război hibrid asupra țărilor membre ale UE dar și în mediul maritim, în Marea Mediterană, Marea Baltică, Marea Nordului, Marea Neagră. Toate aceste agresiuni ale Rusiei au generat o serie de lecții dureroase care trebuie să conducă la adoptarea unor măsuri urgente și eficiente pentru protejarea și asigurarea sustenabilității infrastructurii critice, în general și a infrastructurii maritime critice, în particular, care au devenit ținte predilecte pentru agresori atât în cazul acțiunilor hibride cât și în cazul războiului propriu zis.

Domeniul maritim este unul foarte important pentru sectoare și industrii critice cum ar fi comunicațiile, transporturile, producerea și transferul de energie, comerțul etc. și este de asemenea supus tipurilor de amenințări enumerate anterior datorită creșterii interdependențelor și interconectivității între națiuni pe plan mondial. La rândul său Marea Neagră a devenit, în ultimele decenii, un spațiu de competiție economică și strategică, datorită importanței sale pentru transportul de resurse energetice și a potențialului considerabil al rezervelor sale de hidrocarburi. În acest context, România joacă un rol esențial, având acces la importante zăcăminte de gaze naturale și petrol, inclusiv în perimetrul Neptun Deep, considerat una dintre cele mai promițătoare descoperiri din ultimele decenii.

Provocările României la Marea Neagră

Marea Neagră este un punct de interes geopolitic, economic și de securitate complex nu doar pentru statele riverane, ci și pentru marii actori internaționali precum Statele Unite, Uniunea Europeană și China.

Invazia Ucrainei a generat o schimbare totală a echilibrului fragil regional și a demonstrat că schimbarea granițelor prin forță rămâne o realitate, mai ales când ai ca vecin regional, o țară cu un comportament imprevizibil, cum este Rusia.

SUA a pus pe agenda Congresului regiunea Mării Negre, solicitând creșterea efortului interdepartamental și în termen de un an să fie elaborată o nouă strategie a Mării Negre “pentru a spori asistența militară și coordonarea cu NATO și UE, aprofundarea legăturilor economice, consolidarea democrației și securității economice și sporirea asistenței de securitate cu țările din Marea Neagră.”[3] Iar în luna decembrie 2023, Congresul SUA a adoptat „Black Sea Security Act of 2023[4] /Strategia de securitate la Marea Neagră”. Noua administrație Trump a SUA a generat o nouă abordare privind implicarea în sprijinul acordat partenerilor, care pune accent pe interesele naționale și pe negocierea directă în ceea ce privește angajamentele SUA în regiune. Importanța regiunii pentru SUA, este completată acum prin semnarea acordului cu Ucraina privind mineralele rare și alte resurse. Semnarea acestui acord va determina o creștere a interesului SUA pentru regiunea Mării Negre, probabil continuarea sprijinului pentru Ucraina, dar și o implicare în securitatea regiunii prin sprijinul țărilor membre NATO din regiune. Iar aceste țări vor fi implicate în mod direct în asigurarea libertății de navigație în regiune, a securității transportului naval și a infrastructurii critice.

UE, la rândul ei, intenționează să răspundă acestor provocări regionale urgente, privind consolidarea securității regionale și reducerea dependenței față de SUA. Astfel comisarul european pentru politica de vecinătate și negocieri de extindere, Marta Kos a declarat pe 17 aprilie 2025, la Sofia „Uniunea Europeană are nevoie de o viziune mai largă a contextului din vecinătatea sa și de o nouă perspectivă asupra regiunii Mării Negre, cu accent pe securitate și pe principalele provocări și oportunități regionale”[5].

În rândul premiselor strategice promovate la nivel UE este de remarcat punctul privind transformarea Mării Negre din teatru secundar în teatru militar principal pentru UE și NATO, devenind, astfel, regiune de interes strategic pentru securitatea europeană. „Marea Neagră s-a transformat dintr-un teatru militar secundar într-un teatru militar principal pentru UE și NATO și, alături de Marea Baltică, a devenit o regiune strategică esențială pentru securitatea europeană în combaterea amenințării Rusiei”[6]. În condițiile în care spațiul maritim din responsabilitatea UE este supus tuturor tipurilor de amenințări, inclusiv amenințărilor hibride, trebuie dezvoltate măsuri de răspuns. „Amenințările hibride în creștere includ atacurile cibernetice, sabotajul, interferența electronică în sistemele globale de navigație și prin satelit, campaniile de dezinformare și spionajul politic și industrial, precum și folosirea migrației ca armă. Activitățile de sabotaj din Marea Baltică și Marea Neagră sunt în creștere. Activitățile din mediul maritim, transportul naval și infrastructura submarină critică sunt amenințate. Libertatea de acțiune în aer și spațiu a Europei este, de asemenea, din ce în ce mai amenințată.”[7]

Aceste evoluții geostrategice, care au dus la schimbări radicale ale mediului de securitate, au găsit politica românească deconectată aproape complet de tot ceea ce se întâmplă dincolo de granițe, în regiunea Mării Negre, aspect completat din păcate cu o lipsă de viziune privind modul de soluționare a problemelor complexe de securitate din regiune și din spațiul maritim.

Dacă România pare că nu este interesată de securitatea regională, unele țării din regiune, dar și organizații internaționale interesate de regiunea Mării Negre, au elaborat documente strategice pentru prezentarea viziunii și intereselor proprii privind proiectarea modelului de securitate la nivel regional, respectiv în domeniul maritim.

România nu mai poate continua cu această lipsă de viziune în diferite domenii și trebuie să inițieze elaborarea unor proiecte strategice, concentrându-se pe creșterea securității, apărare, economie, securitate energetică și reziliență democratică, aprofundarea cooperării în domeniul securității între aliați și partenerii regionali, iar una dintre priorități este reprezentată de necesitatea definirii propriei poziții privind modelul de securitate regională. Altfel țara noastră va continua să accepte modelul de securitate promovat de Turcia și Federația Rusă bazat pe echilibrul de putere dintre cele două țări, care s-a dovedit falimentar.

Iar alegerea noului președinte, și elaborarea noii strategii naționale de apărare a țării, reprezintă un moment favorabil pentru definirea noilor direcții de acțiune necesare implementării și promovării intereselor naționale și pentru asigurarea securității naționale, iar regiunea Mării Negre și Strategia Maritimă a României poate reprezenta un domeniu important.

Securitatea regională este în schimbare și în condițiile în care NATO și UE au recunoscut importanța regiunii Mării Negre pentru stabilitatea și securitatea europeană. De asemenea la nivel european, exploatarea resurselor din Marea Neagră corespunde cu obiectivele strategiei energetice a UE, care încurajează reducerea dependenței de Rusia și creșterea utilizării surselor interne.

O provocare majoră, în exploatarea resurselor, este reprezentată de organizațiile de mediu care se opun activităților de explorare și exploatare. Iar aceste acțiuni trebuie analizate și în contextul competiției geostrategice din regiune. Federația Rusă, care joacă un rol esențial în competiția pentru resursele din Marea Neagră, fiind principalul furnizor de gaze naturale pentru Europa, percepe orice dezvoltare a infrastructurii energetice din regiune ca o amenințare la influența sa economică și geopolitică. Iar acest aspect generează tensiuni geopolitice și necesită măsuri de securitate suplimentare pentru a favoriza transformarea României într-un hub energetic regional. În condițiile în care România joacă un rol tot mai important în realizarea securității energetice, cooperarea în domeniul asigurării securității maritime devine tot mai importantă pentru protejarea infrastructurii offshore de posibile amenințări.

Pe lângă gazele naturale, Marea Neagră este o sursă importantă de alte resurse minerale, inclusiv nisipuri metalifere și sulfuri polimetalice. Deși extracția acestor minerale nu este încă rentabilă, dezvoltarea unor tehnologii mai eficiente ar putea transforma Marea Neagră într-o sursă importantă de materii prime pentru industriile românești și europene. Aceste resurse pot consolida poziția economică a României, atrăgând investiții strategice și contribuind la diversificarea aprovizionării energetice a UE, contribuind și la reducerea dependenței României de importurile de metale strategice, sprijinind astfel dezvoltarea unor sectoare industriale cheie.

Corveta ușoară, o soluție de răspuns la provocările actuale de securitate

Schimbarea echilibrului regional, invazia Ucrainei, existența de fapt a unei stări regionale incerte ”nici pace nici război”, transformarea regiunii Mării Negre, pentru UE și NATO, dintr-un teatru militar secundar într-un teatru militar principal, au găsit România și Forțele Navale sub influența unei lipse de viziune proprie privind mediul maritim, a unei politici clare privind regiunea Mării Negre și a unei Strategii Maritime. Dar regiunea Mării Negre a devenit, în noul context post Conferinței de la München 2025, un spațiu unde interesele marilor puteri și ale statelor regionale se intersectează mai intens ca oricând privind viitorul securității euro-atlantice, pentru a menține stabilitatea și a proteja interesele fiecărui actor regional.

În acest context Comisia Europeană are intenția de a prezenta până vara aceasta, 2025, noua sa strategie pentru Marea Neagră, concepută ca un cadru politic cheie pentru conectarea țărilor din regiune și cu un accent pus pe securitate. Având în vedere situația de securitate din regiune și posibilitatea continuării negocierilor de pace, aspectele privind domeniul militar și de securitate maritimă vor reprezenta un capitol important. Probabil se va pune accent pe asigurarea comenzii și controlului, la litoral și ambarcat la bordul unei nave, pentru operațiunile de deminare și asigurarea libertății de navigație în zona de responsabilitate dar și în apele ucrainene, supravegherea spațiului maritim, dezvoltarea unui mecanism UE, NATO de protecție a infrastructurii offshore și submarine, a cablului destinat transportului energiei electrice Azerbaidjan Georgia-România, precum și sprijinul logistic pentru aceste misiuni.

Proiectele regionale ale Comisiei Europene sunt deosebit de ambițioase iar România și Bulgaria, state aflate la granița UE, singurele state riverane Mării Negre, vor trebui să sprijine cu capabilități efortul UE în regiune. Dar proiectele UE vor fi influențate de prevederile Convenției de la Montreaux, din 1936, pentru că accesul navelor militare ale statelor care nu sunt riverane va fi restricționată pentru o perioadă îndelungată, din dorința reducerii escaladării tensiunilor din regiune.

Astfel indiferent de modul în care se va finaliza războiul declanșat de Federația Rusă, celor două țări li se va cere să preia o parte semnificativă din sarcina de securitate regională, mai ales în spațiul maritim de interes. Aceasta presupune prezența navală permanentă în zona de responsabilitate, participarea la misiuni de asigure a libertății de navigație și sprijinirea acțiunilor de deminare care se vor desfășura pe căile de comunicații, asigurarea facilităților necesare unui punct de comandă ambarcat. De asemenea trebuie avut în vedere că aceste misiuni sunt de lungă durată și vor necesita o angajare deosebită de forțe și mijloace mai ales din cadrul forțelor navale ale celor două țări.

Astfel în cardul întrevederii de la Paris, a șefilor de stat și de guvern ai „Coalition of the willing”, privind securitatea în Ucraina, din 27 martie 2025, au fost identificate câteva aspecte prezentate, la finalul întrevederii de la Paris, de președintele interimar domnul Ilie Bolojan care a subliniat rolul României în această coaliție, rol care corespunde și cu interesele noastre naționale în regiune „România va participa la acest grup de lucru și, prin infrastructura pe care o are, radare, drone, poliția aeriană, dar și colaborarea cu Turcia și Bulgaria pe partea de deminare, vom colabora în așa fel încât acest acord să fie respectat, pentru că o zonă sigură la Marea Neagră, care garantează navigația pentru toate navele, este un lucru bun pentru comerțul și pentru dezvoltarea în această zonă”[8].

Dar situația forțelor navale ale celor două țări nu este una optimistă, ambele au în dotare nave vechi care vor fi solicitate la maxim pe timpul unor misiuni de lungă durată și cu ritm operațional intens.

Bulgaria are în operaționalizare o navă de patrulare multirol de tip MMPV/navă de patrulare modulară multifuncțională, cu denumirea Hrabri,[9] construită în șantierul naval MTG Dolphin din Varna. Se estimează că nava va fi predată Forțelor Navale bulgare la sfârșitul anului 2025, după finalizarea testelor necesare, deci va fi operațională cel mai probabil în vara anului 2026. De asemenea în decembrie 2024, a fost lansată la apă a doua navă de patrulare, Smeli, cu livrarea programată pentru 2026. Proiectul navelor de patrulare, care sunt de fapt un fel de corvete, a fost dezvoltat pentru Bulgaria pe baza navei de patrulare OPV-90 a companiei germane Lürssen Defence.

Privind Forțele Navale ale României, ultimul program coerent de înzestrare cu nave de luptă a fost reprezentat de cumpărarea, în anul 1990 și 1991 a celor trei nave purtătoare de rachete “ZBORUL”, “PESCĂRUŞUL” și “LĂSTUNUL”.

A existat o încercare eșuată de dotare cu patru corvete, programul a fost declanșat în 2016, reinițiat în 2019, iar în 2023 proiectul a fost retras, deci în prezent, după nouă ani de proiecte, practic forțele navale nu au în dotare capabilități moderne care să permită sprijinul proiectelor de securitate ale UE în regiune.

Dar pe lângă proiectele UE în regiune, trebuie avut în vedere că bazinul Mării Negre a devenit neprimitor, blocadele maritime, minele în derivă, atacurile asupra infrastructurii maritime civile sau critice, bruierea semnalelor GPS ale navelor și devierea rutelor comerciale amenință să tulbure și mai tare regiunea. Practic pe mare putem considera că avem o situație de ”nici pace nici război”, iar România trebuie să reacționeze ferm la aceste provocări iar Forțele Navale vor avea un rol tot mai important.

Exploatarea resurselor din Marea Neagră nu este lipsită de provocări geopolitice. Federația Rusă și-a consolidat prezența militară în regiune după anexarea Crimeii în 2014, utilizând Marea Neagră ca platformă strategică pentru influența sa regională. Controlul asupra resurselor energetice devine astfel un factor de tensiune, iar România trebuie să își dezvolte capabilitățile necesare pentru protecția acestora în misiuni de lungă durată.

Competiția pentru accesul la resursele minerale offshore se desfășoară într-un context geopolitic complex, marcat de rivalități economice și strategice. În acest cadru nou de securitate, România trebuie să înțeleagă că apartenența la structurile Euro-Atlantice nu reprezintă o garanție absolută, iar dezvoltarea forțelor naționale de apărare este o cerință tot mai necesară.

Pe lângă urgențele reprezentate de cerințele UE privind capabilitățile de securitate regionale, a celor necesare proiecției intereselor naționale în regiunea Mării Negre, în proiectarea capabilităților navale, România trebuie să ia în calcul și inițiativele UE în dezvoltarea acestor capabilități, cum este cazul programului de Corvetă Europeană/ European Patrol Corvette (EPC).

Programul este un concept de colaborare care vizează dezvoltarea de noi nave din clasa corvetelor capabile să execute o gamă largă de misiuni viitoare[10]. Inițiativa implică forțele navale din UE și membrii proiectului, cinci țări (Italia, Franța, Spania, Grecia și Norvegia) care s-au alăturat oficial proiectului EPC, în timp ce România, Irlanda și Portugalia participă în calitate de observatori. Programul este dezvoltat de un consorțiu format din șantierele navale europene Navantia (Spania), Fincantieri (Italia) și Naval Group (Franța), împreună cu joint-venture-ul Naviris (Franța/Italia) și Hydrus (Grecia) și alți beneficiari din Grecia, Danemarca și Norvegia[11].

Programul se află în faza a doua, care se întinde pe patru ani (2025-2029) și își propune să finalizeze revizuirea critică a designului și producerea a două prototipuri: o versiune cu Rază Extinsă de Acțiune (Long Range Mission/LRM) și o versiune cu Capabilități Complete de Luptă (Full Combat Mission/FCM. Aceste prototipuri vor constitui modelele de bază pentru viitoarele flote naționale de corvete, sporind caracterul comun, interoperabilitatea și standardizarea în cadrul forțelor navale ale statelor membre UE. Navele vor fi modulare, interoperabile și capabile să îndeplinească un spectru larg de misiuni adaptate nevoilor specifice ale fiecărei flote. Aceste misiuni includ supravegherea maritimă cu un grad ridicat de autonomie și operațiuni de impunere a legii sau de promovare a suveranității în zonele de responsabilitate.

Având în vedere cerințele UE, urgențele menționate la nivel regional sau național, dar și proiectele de perspectivă în domeniul naval la nivel european, România nu prea are multe variante pentru asigurarea în timp scurt a capabilităților necesare mediului maritim și mai ales nu își mai poate permite să aștepte alți 5-8 ani și să constate că iar nu s-a achiziționat nimic.

În primul rând trebuie înțeles că regiunea se caracterizează de o stare incertă ”nici pace nici război”, de asemenea trebuie schimbată mentalitatea privind dezvoltarea Forțelor Navale Române, care a fost marcată de o percepție greșită specifică perioadei post-aderare la NATO, caracterizată printr-o abordare minimalistă, de natură defensivă, care a promovat conceptul că apartenența la alianța Nord-Atlantică echivalează automat cu securitatea garantată a spațiului maritim național. Acest model de dependență aproape exclusivă de NATO a condus, inevitabil, la o subfinanțare cronică a componentei navale românești, la stagnarea programelor de modernizare și la neglijarea construirii unor capabilități proprii de descurajare și proiecție navală.

Evoluția situației de securitate din regiunea extinsă a Mării Negre în perioada 2022–2025, generată de războiul ruso-ucrainean, a demonstrat că securitatea unui stat în fața unei amenințări militare directe nu poate depinde exclusiv de solidaritatea aliată, ci de propriul nivel de pregătire, de capabilități adaptate noilor forme de conflict și de existența unei forțe navale credibile.

Astfel în primul rând trebuie continuat programul de modernizare a navelor din dotare, completat cu achiziția de nave noi. Iar în această nouă paradigmă, achiziția în prima faza a 2 – 4 nave de patrulare offshore (OPV), dotate la nivel apropiat corvetelor (corvetă ușoară) poate reprezenta o soluție. Conceptul de navă de patrulare permite o armare și o configurare variabilă, adaptabilă la misiuni diverse, de la patrulare și supraveghere, la operațiuni de căutare și salvare, combaterea contrabandei, intervenții rapide la obiectivele economice offshore sau acțiuni militare de intensitate redusă. Comparativ cu platformele mari (fregate sau corvete), aceste nave implică prețuri de achiziție mici, costuri de operare reduse și prețuri mici de mentenanță, asigurând capabilitățile necesare desfășurării de acțiuni de luptă de lungă durată într-un mediu mai puțin ostil.

Mai trebuie luat în calcul că unele state NATO și UE au o tendință de integrare a navelor de patrulare ca element al strategiilor de dezvoltare navale, iar în programul de Corvetă Europeană/ European Patrol Corvette (EPC) unul dintre prototipuri are în vedere acest concept.

Astfel de nave au mai multe avantaje, asigură un grad ridicat de adaptabilitate, poate desfășura o mare varietate de misiuni, are facilitățile necesare operării unui elicopter și a UAV (Unmanned Aerial Vehicle – vehicul aerian fără pilot) și lansarea unei bărci pneumatice tip RHIB (rigid-hull inflatable boat), sau drone de suprafață.

De asemenea include conceptul “Fitted For But Not With/ Proiectat cu, dar construit fără (FFBNW)“. Acest aspect descrie un proiect de construcție care oferă posibilitatea includerii unor sisteme de armament în proiect, dar sistemul respectiv nu este instalat sau este instalat doar parțial în timpul construcției, instalarea fiind finalizată mai târziu, după cum este necesar. Conceptul poate consta în a lăsa suficient spațiu pentru asigurarea modernizărilor viitoare, sau în instalarea unui anumit sistem de armament, dar fără achiziționarea de muniție.

În acest context conceptul de corvetă ușoară permite instalarea rachetelor antinavă americane de ultimă generație Naval Strike Missile (NSM), aflate în proces de achiziție și a unor sisteme de rachete și artilerie antiaeriene adaptate cerințelor operaționale.

Un alt aspect important este reprezentat de prețul foarte bun și timpul de livrare redus în condițiile în care astfel de nave se află în producție. De asemenea faptul că astfel de nave sunt în dotarea unor forțe navale, facilitează reducerea timpului de pregătirea a echipajului, care poate fi estimat la cel puțin patru luni, în paralel cu finalizarea navei.

Astfel în cadrul Ședinței Consiliului Suprem de Apărare a Țării din 28 martie 2025, a fost prezentat faptul că România ca stat riveran la Marea Neagră, urmărește cu maximă atenție toate discuțiile legate de armistițiu, monitorizarea acestuia și asigurarea siguranței navigației în zonă. De asemenea „În acest context de securitate, membrii Consiliului au analizat și aprobat, în ședința de astăzi, dotarea Forțelor Navale Române cu o navă nouă, de tip corvetă ușoară, capabilă să execute, în cel mai scurt timp, o multitudine de misiuni, în vederea inițierii demersurilor necesare de către Ministerul Apărării Naționale pentru realizarea achiziției. Dotarea cu o astfel de navă va avea un impact semnificativ asupra flotei existente, fiind parte a programelor de modernizare și înzestrare aflate în diferite faze de derulare. Armata României va continua să își concentreze eforturile strategice pentru consolidarea capacității de apărare la nivel național și aliat, în vederea descurajării și combaterii eficiente a tuturor tipurilor de amenințări clasice, asimetrice, hibride sau de altă natură.”[12]

Privind vânzarea unei nave OPV din clasa Hisar, în Turcia au fost făcute mențiuni indirecte privind România. Cu toate acestea, nu a existat nici o confirmare din surse oficiale cu privire la exportul în România.[13]

Cât privește continuarea programului de înzestrare a Forțelor Navale, în paralel cu modernizarea navelor din dotare și achiziția de nave de patrulare offshore (OPV), se poate iniția procesul de construcție a patru corvete, de către un șantier din țară folosind facilitățile oferite de programul de Corvetă Europeană/ European Patrol Corvette (EPC).

Concluzii

Indiferent de modul în care se va finaliza războiul declanșat de Federația Rusă, prin atacul asupra Ucrainei, securitatea regională, respectiv securitatea Mării Negre se va complica. Arhitectura de securitate a regiunii se va redefini, iar România trebuie să-și intensifice eforturile pentru a fi un furnizor de securitate, pentru promovarea intereselor proprii în regiune dar și pentru a sprijini proiecte UE și NATO. În acest context România trebuie să inițieze un proces de elaborare a unei Strategii Maritime, un plan cuprinzător, care să includă securitatea maritimă, militară, economică și energetică, răspunsul la amenințările hibride, conflictele prelungite și concurența strategică în Marea Neagră.

De aceea acum este unul din acele momente în care se poate iniția o construcție de securitate regională, chiar dacă va necesita costuri deosebite. Pentru succesul inițiativei trebuie coagulate eforturile tuturor celor care pot susține un astfel de proiect, începând cu NATO care a inițiat o serie de acțiuni, apoi UE care de asemenea prin noua sa strategie pentru Marea Neagră și-au declarat interesul deschis pentru această regiune. România trebuie să acționeze pentru descurajarea Rusiei și să promoveze prezența UE, a NATO în regiune. Această abordare multidimensională în proiectul de securitate la Marea Neagră poate atrage țările partenere și candidate, dar poate determina și Turcia să colaboreze la nivel regional. În lipsa unor documente strategice pentru diferite domenii, România poate deveni un ostatic al intereselor marilor actori economici sau statali.

Resursele minerale din Marea Neagră joacă un rol esențial în poziționarea strategică a României pe harta geopolitică a Europei. Exploatarea zăcămintelor offshore, în special în perimetrul Neptun Deep, are implicații economice, energetice și de securitate care influențează atât relațiile bilaterale ale României cu marile puteri, cât și statutul său în Uniunea Europeană și NATO.

Pe lângă impactul economic, explorarea și exploatarea resurselor marine au și implicații strategice majore. Prezența unor companii internaționale și interesul crescut al marilor puteri pentru această regiune evidențiază importanța Mării Negre ca zonă de competiție geopolitică. În acest context, România trebuie să își alinieze politicile energetice și strategia de securitate la realitățile internaționale, menținând un echilibru între dezvoltarea economică și securitatea națională.

Aceste schimbări radicale ale arhitecturii de securitate regionale, implicarea tot mai mare a UE în regiune și dezvoltarea proiectelor economice offshore au surprins România fără capabilitățile de apărare, contracararea amenințărilor hibride, protecție și supraveghere necesare. Astfel Forțele Navale Române (FNR) se confruntă cu necesitatea adaptării rapide a capabilităților proprii, iar modernizarea navelor aflate în dotare și achiziționarea de platforme tip corvetă ușoară se conturează drept o prioritate strategică urgentă și inevitabilă, mai ales în condițiile în care achiziția corvetelor multirol a fost amânată nepermis de mult.

Dotarea cu platforme tip corvetă ușoară oferă României timpul necesar integrării Programului „Corvetă Europeană/EPC” sprijinit de European Defense Agency (60 de milioane de euro din partea Fondului European de Apărare, sub formă de granturi). Acest program va genera două prototipuri de navă, până în 2029, reprezentând o platformă comună care poate fi personalizată în funcție de cerințele statelor membre.

În ceea ce privește senzorii și armamentul, fiecare țară participantă și le poate configura după cum dorește în condițiile în care este suficient de mare pentru a putea acomoda o gamă rezonabilă de armament. Proiectul asigură posibilitatea instalării unui lansator vertical cu 8 celule sau 16 celule verticale. De acest proiect poate profita atât șantierele Vard (Brăila, Tulcea) pe care Fincantieri le deține în România, dar și alte șantiere care se pot alătura programului.

Având în vedere prevederile Convenției de la Montreaux, din 1936, privind accesul navelor militare ale statelor care nu sunt riverane, implicarea directă a României în securitatea regională va fi tot mai importantă, deoarece statele care nu sunt riverane Marii Negre nu vor trimite nave în regiune pentru o perioadă îndelungată, din dorința reducerii escaladării tensiunilor din regiune. Iar cerințele privind asigurarea libertății de navigație pentru porturile proprii dar și pentru transportul de cereale, iar acum după semnarea acordului SUA cu Ucraina privind mineralele rare și alte resurse, a mineralelor și a altor mărfuri din porturile ucrainene, vor fi tot mai accentuate.

Bibliografie

https://www.presidency.ro/ro/media/declaratii-de-presa-sustinute-de-presedintele-interimar-al-romaniei-ilie-bolojan-dupa-participarea-la-reuniunea-sefilor-de-stat-si-de-guvern-ai-coalition-of-the-willing-privind-securitatea-in-ucraina
https://csat.presidency.ro/ro/comuni/sedinta-consiliului-suprem-de-aparare-a-tarii1743168241
White Paper for European Defence – Readiness 2030/ https://commission.europa.eu/document/download/e6d5db69-e0ab-4bec-9dc0-3867b4373019_en?filename=White%20paper%20for%20European%20defence%20%E2%80%93%20Readiness%202030.pdf
Rezoluția Parlamentului European din 12 martie 2025 referitoare la Cartea albă privind viitorul apărării europene/ https://www.europarl.europa.eu/doceo/document/TA-10-2025-0034_RO.html
“Romney, Shaheen Unveil Bipartisan Bill to Establish U.S. Strategy Toward Black Sea Region,” Senator Mitt Romney, July 12, 2022, https://www.romney.senate.gov/romney-shaheen-unveil-bipartisan-bill-to-establish-u-s-strategy-toward-black-sea-region/
https://www.caleaeuropeana.ro/mapamond-geopolitica-nordului-lupta-pentru-resurse-din-zona-arctica-amd/
https://ieefa.org/
https://www.crenerg.org/
https://energy.ec.europa.eu/index_en
https://karadeniz-press.ro/romania-si-resursele-minerale-ale-marii-negre-impactul-geopolitic-al-resurselor-din-perimetrul-neptun-deep-si-alte-zacaminte/
https://www.defenseromania.ro/bulgaria-ne-a-luat-o-inainte-in-timp-ce-corvetele-romaniei-bat-pasul-pe-loc-bulgarii-au-lansat-la-apa-hrabri-prima-din-cele-doua-corvete_623970.html
https://presamil.ro/o-noua-strategie-europeana-pentru-marea-neagra/
https://newsweek.ro/international/bulgaria-ne-o-ia-inainte-acord-cu-germania-pentru-a-echipa-nave-cu-sisteme-avansate-de-razboi
https://www.naval-technology.com/projects/european-patrol-corvette-epc-europe/?cf-view
https://defence-industry.eu/european-multi-mission-patrol-corvette-project-secures-additional-eu-funding/
https://turdef.com/article/romania-might-buy-a-hisar-class-offshore-patrol-vessel

[1] Cam (rtr) dr. CIOROBEA Constantin, CLUBUL AMIRALILOR/ Forumul Securității Maritime, cciorobea@yahoo.com

[2] https://presamil.ro/o-noua-strategie-europeana-pentru-marea-neagra/

[3] “Romney, Shaheen Unveil Bipartisan Bill to Establish U.S. Strategy Toward Black Sea Region,” Senator Mitt Romney, July 12, 2022, https://www.romney.senate.gov/romney-shaheen-unveil-bipartisan-bill-to-establish-u-s-strategy-toward-black-sea-region/

[4] https://www.romney.senate.gov/wp-content/uploads/2023/03/black_sea_security_bill_2023.pdf

[5] https://presamil.ro/o-noua-strategie-europeana-pentru-marea-neagra/

[6] Rezoluția Parlamentului European din 12 martie 2025 referitoare la Cartea albă privind viitorul apărării europene/ https://www.europarl.europa.eu/doceo/document/TA-10-2025-0034_RO.html

[7] White Paper for European Defence – Readiness 2030/ https://commission.europa.eu/document/download/e6d5db69-e0ab-4bec-9dc0-3867b4373019_en?filename=White%20paper%20for%20European%20defence%20%E2%80%93%20Readiness%202030.pdf

[8] https://www.presidency.ro/ro/media/declaratii-de-presa-sustinute-de-presedintele-interimar-al-romaniei-ilie-bolojan-dupa-participarea-la-reuniunea-sefilor-de-stat-si-de-guvern-ai-coalition-of-the-willing-privind-securitatea-in-ucraina

[9] https://newsweek.ro/international/bulgaria-ne-o-ia-inainte-acord-cu-germania-pentru-a-echipa-nave-cu-sisteme-avansate-de-razboi

[10] https://www.naval-technology.com/projects/european-patrol-corvette-epc-europe/?cf-view

[11] https://defence-industry.eu/european-multi-mission-patrol-corvette-project-secures-additional-eu-funding/

[12] https://csat.presidency.ro/ro/comuni/sedinta-consiliului-suprem-de-aparare-a-tarii1743168241

[13] https://turdef.com/article/romania-might-buy-a-hisar-class-offshore-patrol-vessel