IMPLICAȚIILE ACȚIUNILOR CIBERNETICE ASUPRA SECURITĂȚII MARITIME -Autor Cam.( rez ) dr. BOCAI Corneliu
Aproape că nu există domeniu al vieții sociale care să nu fie afectat, întrun fel sau altul, de acțiuni cibernetice. Așadar nici domeniu securității maritime nu face excepție. Formele acțiunilor cibernetice asupra domeniului maritim sunt diverse și uneori cu consecințe dintre cele mai grave. Din păcate sunt puține metodele și procedeele de a le combate sau contracara. Problema securității spțiului maritim este una foarte complexă, iar soluțiile existente și probabil și cele de viitor, sunt și trebuie să fie la îndemâna factorilor, de analiză și decizie, politici și militari, cei care dispun de instrumentele impunerii legalității, în acest domeniu vital pentru întreaga lume.
1. CONCEPTUL DE SECURITATE MARITIMĂ
Problema cu care se confruntă lumea, după două decenii ce s-au scurs din acest secol, este aceea a creării unui sistem global de securitate ( cu toate componentele ei ) prin cooperarea și conștientizarea tot mai multor țări de necesitatea și importanța acestuia. În acest sens nu sunt întâmplătoare extinderile rapide și masive a Alianței Nord Atlantice ( NATO ) –începută în anii 90 –în EUROPA și a UNIUNII EUROPENE ( UE ) precum și mărirea zonelor de cooperare economică.
Astăzi, dar și în viitor, se ciocnesc și se vor ciocni pe mare interese din ce în ce mai mari și de cele mai multe ori bine mascate. Bogățiile și resursele existente și oferite de mările și oceanele lumii, mergând de la zonele temperate până la cele înghețate, îi atrag pe unii dar îi și preocupă pe alții în a le apăra, utilizând toate mijloacele de care dispun.
În aceste circumstanțe o bună parte a amenințărilor vine dinspre mare, extinzându-se de multe ori și asupra uscatului, unde responsabilii din acest domeniu nu le pot gestiona singuri. Caracteristic, este faptul că aceste amenințări nu mai îmbracă forma clasică și nu mai respectă nicio “ regulă “ sau “ normă “ în accepțiunea cunoscută, dar cuprind o gamă largă de domenii ale vieții sociale.
Având în vedere aceste considerente, se poate spune că dimensiunea SECURITĂȚII MARITIME ( ca o componentă a noțiunii de SECURITATE NAȚIONALĂ ) a căpătat o nouă conotație. Spun asta în contextul în care siguranța și securitatea pe mare se confruntă tot mai intens, cu agresiuni, de la cele clasice, cum ar fi atacul căilor de comunicații ( rute de navigație, infrastructura din porturi, sechestrări de nave, de echipaje etc..) la cele CIBERNETICE, care vizează informația și circulația acesteia, sistemele de comandă și control, centrele de comandă, de comunicații, tehnica de comunicații, prin atacuri teroriste, sau ale hackerilor, prin acțiuni de război informational, mediatic sau psihologic.
Noțiunea de SECURITATE MARITIMĂ poate avea sensuri și înțelesuri diferite, pentru persoane, organizații sau instituții, în funcție de scopurile și interesele acestora. În strategia maritimă a SUA , securitatea maritimă este prezentată ca fiind “ crearea și menținerea securității pe mare, pentru a limita amenințările de tip asimetric, cum ar fi terorismul, proliferarea comerțului cu arme,traficul de droguri și alte activități ilicite. Combaterea acestui gen de acțiuni sporește stabilitatea globală și asigură securitatea navigației pentru beneficiul tuturor statelor “.
Conform DOCTRINEI FORȚELOR NAVALE ROMÂNE – SECURITATEA MARITIMĂ – este “ activitatea internațională și interagenții, civilă și militară, care are scopul de a reduce la minim riscurile și de a contracara amenințările reprezentate de activitățile ilegale sau periculoase din domeniul maritim, de a impune legea, a proteja cetățenii și de a apăra interesele naționale și internaționale “. O definiție asemănătoare celor două a fost elaborată și în cadrul strategiei UNIUNII EUROPENE. Așadar atacurile cibernetice , încadrate fie la acțiuni asimetrice, fie în cadrul războiului cibernetic, constituie, cel puțin în ultimii ani, unele din elementele esențiale în perturbarea activităților pe mare.
2. NOȚIUNEA DE SPAȚIU CIBERNETIC
Spațiul cibernetic sau „cyber„ spațiul, este un univers creat de diverse medii, precum internetul prin interconecterea la nivel global și local a:
-resurselor fizice (rețelele de calculatoare, sistemele de comunicații, interconectate sau izolate);
– resurselor informaționale (totalitatea bazelor de date, site-urilor, activităților on-line, corespondență electronică);
– entităților informaționale (ONG-uri,grupuri de lobby, formatori de opinii, institute de cercetări și sondaj, opinia publică ) ;
accesibile datorită tehnologiei informației, în care diferite persoane interacționează prin intermediul calculatoarelor conectate.
Se poate astfel afirma că spațiul cibernetic a determinat apariția “armelor cibernetice“, deschizând calea unor noi tipuri de operații, diferite de cele clasice, prin modul și felul de a se manifesta, având însă în general, aceleași obiective, anume, de a elimina adversarul, sau a stopa acțiunile acestuia în mediul cibernetic.
De fapt spațiul cibernetic, unde au loc acțiunile cu același nume, se referă la interconectarea informațiilor infrastructurii tehnologice din computere, din rețelele de telecomunicații, rețeaua de internet, incluzând informațiile transmise și procesate în cadrul acestor sisteme. Așadar războiul cibernetic (cyber war) utilizează rețelele electronice precum și informațiile- drept arme, acționând în toate domeniile, inclusiv în zona maritimă. Teatrul de operații militare cibernetizat se referă la procesul de integrare a sistemului de automatizare a conducerii trupelor cu sistemele de armament, concomitent cu apariția și utilizarea roboților, vehicolelor telecomandate, a munițiilor inteligente dar și a dronelor. Acestea din urmă vor fi folosite, în mod deosebit, în misiuni de culegere de informații, supraveghere și recunoaștere și vor fi din ce în ce mai greu de combătut, deoarece vor zbura cu viteze hipersonice și la altitudini mari. În domeniul supravegherii maritime a fost realizat ( de către Agenția de Cercetări Militare a SUA) un sistem subacvatic denumit Hydra, ce include o flotă de minisubmarine combinate cu o navă mamă. Acestea vor fi lansate de la nava mamă în apele puțin adânci din preajma coastelor și a poturilor, pentru misiuni de supraveghere și recunoaștere sau chiar de luptă. În acest sistem subacvatic vor exista și drone aeropurtate, cu UAV ( vehicole aeriene autonome ) încapsulate, capabile să se lanseze de la nava –mamă Hydra, să survoleze suprafața apei în misiuni de recunoaștere sau de luptă. Nava-mamă Hydra va servi drept submarin, aeronavă de transport și centru de comunicații, toate întrun singur dispozitiv. De asemenea există sisteme autonome de senzori, plasate pe fundul mărilor și oceanelor ( în special în zone cu trafic naval intens ) la mari adâncimi, unde stau nedetectate ani în șir, culegând informații. Acestea vor putea fi activate de la distanță, când va fi nevoie, și readuse la suprafață, la intervale de timp bine stabilite.
3. ACȚIUNI CIBERNETICE ÎN SPAȚIUL MARITIM
Acțiunile cibernetice reușite în spațiul maritim și nu numai depind, de cele mai multe ori, de două lucruri și anume, de mijloace și de vulnerabilități. Mijloacele sunt oamenii ( și hackerii), instrumentele (mijloacele propriu-zise ) și cyber-armele de care dispune atacatorul. Vulnerabilitatea reprezintă măsura în care organismele adversarului ( printre care și armata ) folosește internetul și rețelele în general.
Paradoxal țările ( mai precis instituțiile acestora ) care folosesc internetul cel mai mult, sunt cele mai vulnerabile în fața unui cyber-război. Un atac digital poate merge de la ștergerea hardurilor pâna la perturbarea sau distrugerea unor obiecte fizice sau implantarea unui virus , pentru a scoate sistemul de sub control. Astfel de situații se pot întânli nu numai în domeniul militar dar și în cel civil, cum ar fi devierea unui tren, a unor nave comerciale de la rutele lor prestabilite, prăbușirea unui baraj, sau atacul asupra rețelelor de energie electrică, a băncilor etc..
O altă formă a cyber-războiului constă în folosirea sateliților de comunicații sau a unor aeronave specializate, cu ajutorul cărora se pătrunde în rețelele de comunicații ale centrelor de comandă cu forțele operative ( aflate pe mări și oceane ) inserându-le mesaje false în sisteme, despre atacuri aeriene / navale inexistente , sau mesaje prin care le deviază rutele de navigație sub pretextul unor pericole iminente. Problema folosirii semnalelor de la sateliți sau de la aeronave, pentru a interfera cu sistemele de comandă militare, duce uneori și la interferarea cu sistemele de comunicații civile ( aflate pe navele comerciale, pe pasagere, pe navele de agrement și nu numai ) rezultând lovirea sau afectarea obiectivelor civile , din greșală, în locul celor militare de pe mare sau de la litoral. De asemenea marșul ( rutele de navigație de urmat ) navelor comerciale, a pasagerelor dar și a celor militare, poate fi împiedicat sau deviat, prin pătrunderea în computerele care controlează sistemul de trafic naval, aflate în cadrul centrelor de dirijare a traficului. Se știe că INFORMAȚIILE ( din toate categoriile, adică informații de sistem, cele cu orientare precisă, necesare luării deciziei, cele pe care le deține adversarul despre noi și cele de sprijin moral ) constituie o sursă importantă de putere în orice domeniu (cu atât mai mult în cel militar) deoarece războiul modern ( diferit de cel clasic ) se poartă PENTRU informație , PRIN intermediul informației și ÎMPOTRIVA informației. Deci în același timp INFORMAȚIA este ARMĂ, MIJLOC dar și OBIECTIV. Se spune că războiul mileniului trei va fi centrat pe „conceptul„ de informație.Vicierea informațiilor prin deformarea acestora, falsificarea sau eliminarea lor constituie elemente hotărâtoare în luarea deciziilor într-un comandament, centru de comunicații, sau chiar la bordul unei nave ce are misiuni de conducere a operațiilor navale sau misiuni de război electronic.
Există o diferență semnificativă între atacul cibernetic asupra comunicațiilor adversarului (puncte de comandă, centre de comunicații, rețele de comunicații ) și un atac electronic. Acțiunile de atac electronic vor doar să întrerupă un sistem, pe când un atac cybernetic urmărește să dețină o parte a controlului asupra comunicațiilor adversarului, pentru a implanta informații false și derutante , elemente mult mai valoroase decât blocarea comunicațiilor adversarului (care este un lucru util dar există și alte moduri de comunicare mai puțin eficiente, dar există). Războiul informational joacă un rol important în orice cyber-war, pentru că mesajele false sau distorsionate pot opera prin mai multe canale electronice (radio,tv, telefon, internet) cu un impact deosebit asupra tuturor celor interesați.
Relevant este faptul că în ultimul timp INTERNETUL a furnizat o nouă și eficientă modalitate de a comunica. Mai mult a devenit și un mijloc de luptă- indiferent în ce mediu se operează. De multe ori informațiile transmise electronic au avut un rol decisiv în câștigarea războaielor, iar exemplele sunt multiple.
Forțele Navale s-au adaptat trendului actual și au actualizat comunicațiile astfel încât fiecare membru al echipajului unei nave , de exemplu, să poată folosi e-mail-ul, de câte ori dorește. În felul acesta nu numai că s-a ușurat munca tuturor și s-a făcut mai rapid, dar a fost îmbunătățit moralul marinarilor care erau obligați, prin natura meseriei și a misiunilor, să stea pe mare mai multe luni.Pentru toți la bordul navelor și nu numai acolo, s-au stabilit reguli clare cu privire la ce poate fi transmis și prin ce modalități. De asemenea tot ca o măsură de securitate se monitorizează și se scanează toate e-mailurile transmise , pentru că există posibilitatea ca acestea să conțină și informații despre poziția navei, starea de pregătire, misiune, informații ce pot fi accesate și folosite de adversar pentru un eventual atac.
Tot în cadrul Forțelor Navale, sistemele de mentenanță pentru navele militare dar și pentru cele civile depind de rețelele de conectare la internet, deci aceleași amenințări sunt valabile și în aceste situații. Există, de asemenea, vulnerabilități la sateliții spațiali și la stațiile de la litoral /terestre controlate prin computer.Împiedicarea comunicării cu acestea, duce la suspendarea navigației GPS ( posibil cu implicații majore ), a monitorizării vremii, a rețelelor de telefonie și televiziune, într-un cuvânt afectarea informației.
O altă formă a atacurilor cibernetice este și furtul de date valoroase ( pe care îl practică unele instituții, organizații ale unor națiuni cu performanțe în domeniul cybernetic ) de pe site-urile comerciale, guvernamentale sau militare. Este o formă clară de cyber-spionaj. Astăzi folosirea internetului și numărul mare de rețele constituie oportunități de spionaj mult mai mari. Ca răspuns la astfel de situații ( atacuri ) se impun o serie de măsuri de apărare împotriva tuturor formelor de atac, în special a celor de natură cibernetică.
4. APĂRAREA CIBERNETICĂ.
Aceasta constă în aplicarea măsurilor de securitate pentru protecția împotriva atacurilor cibernetice asupra sistemelor de comunicații și asupra infrastructurii de comandă. Aceste măsuri necesită capabilități de pregătire pentru :
– prevenirea și detectarea atacurilor cibernetice;
– răspunsul la atac și recuperarea în urma atacului;
– lecțiile învățate rezultate din atacurile cibernetice, care ar putea afecta confidențialitatea, integritatea și credibilitatea informațiilor, precum și sistemul de sprijin și resurse.
Datorită complexității acestei forme de apărare multe națiuni au început să considere apărarea cibernetică ca o capabilitate semnificativă a apărării. Constituirea și conceperea CAPABILITĂȚILOR DE APĂRARE CIBERNETICĂ reprezintă un înalt nivel de complexitate din punct de vedere tehnic, al procedurilor, al provocărilor precum și unele necesități și cerințe care fac implementarea chiar mai urgentă. La nivelul Alianței NATO există un grup de experți care a elaborat un nou concept strategic care trebuie să accelereze eforturile de a răspunde la pericolele atacurilor cibernetice prin :
- protejarea propriului sistem de comunicații și informatică prin blocarea rețelelor, izolarea punctelor vulnerabile cunoscute, standardizarea protecției de bază a informațiilor și configurarea sistemelor de firewall, instalarea de software antivirus și modificarea tuturor unităților la apariția unui nou virus, folosirea sistemelor de detecție a intruziunilor, consolidarea rețelelor și constituirea de centre pentru securitate, etc ;
- colaborarea aliaților în îmbunătățirea abilităților lor de a preveni și răspunde la atacuri ;
- dezvoltarea vectorului capabilităților de apărare cibernetică cu scopul de a detecta și descuraja în mod efectiv acțiuni de genul acesta.
În analiza completă a capabilităților existente și a nevoilor , au fost identificate trei domenii pentru dezvoltarea inițiativelor de capabilitate cibernetică multinaționale, astfel ;
- informații cibernetice și gestionarea incidentelor (reprezintă capabilitatea de gestionare a incidentelor, schimbul eficient de informații privind securitatea cibernetică între securitatea computerelor și echipa de răspuns la incidente);
- situația informativă cibernetică (apărarea cibernetică operațională este realizată utilizând o varietate de mijloace și proceduri incluzând sistemul de detecție a intrușilor, managementul incidentelor de securitate, vulnerabilitatea bazelor de date);
- distribuirea către senzori multipli colectivi și corelarea capabilităților (asigură colectarea eficientă, strângerea, manipularea și corelarea unui volum mare de informații culese dintro varietate de surse, pe o perioadă lungă de timp în cadrul unui sau a câtorva sisteme de comunicații și informatică, în scopul de a descoperi deficiențele identificate cu tradiționala rețea de computere folosită ).
SPAȚIUL CIBERNETIC – este acum larg recunoscut de militari ca cel de-al cincilea domeniu operațional, alături de cele TERESTRU, AERIAN, MARITIM și COSMIC. Succesul în operațiile maritime convenționale , dar și în alte domenii este permis dar și dependent de asigurarea disponibilității și de accesul la SPAȚIUL CIBERNETIC.
5. CONCLUZII
Dificultățile care vor fi întâmpinate în asigurarea SECURITĂȚII MARITIME împotriva atacurilor cibernetice vor proveni, probabil, din întrebările :
-de unde vor fi inițiate viitoarele atacuri ?
-care va fi motivația atacurilor cibernetice ?
-care vor fi obiectivele ( țintele ) acestora ?
-în ce va consta atacul cibernetic asupra obiectivelor noastre ?
Este clar că atacatorii, ca și noi de altfel,vor și vom urmări, atacarea celor mai performante elemente din domeniul tehnologic, sau locul unde se concentrează “ creierul operației “ ( nava commandant, puncul de comandă, centrul de comunicații ).
Exemple recente, ce au avut loc în Marea Neagră, pot confirma cele de mai sus. Astfel în ultimii 4-5 ani am fost martorii unor acțiuni provocatoare, din partea aviației și marinei Federației Ruse prin care au testat capacitățile sistemelor de supraveghere de la litoral ale unor state riverane Mării Negre. Mai concret, de exemplu, aviația militară Rusă, a executat zboruri la limita spațiului aerian al României, fapt ce a dus la ridicarea de la sol a aeronavelor (statelor membre NATO –Canada, Marea Britanie) care executau serviciul de poliție aeriană în spatial României. De asemenea aeronave militare rusești s-au apropiat periculos de nave și avioane americane, executând acțiuni de cyber-war, prin care au blocat sistemele de supraveghere și de comandă ale acestora ( acțiuni ce au avut loc în anii 2011-2012, și în vara anului, 2018). Navele americane se aflau în Marea Neagră legal, deoarece participau la exerciții în comun cu marinele statelor membre NATO. Însă cel mai recent exemplu de violare a legislației maritime internationale, punând serios în pericol securitatea maritimă în zona Mării Negre, l-a constituit deschiderea focului, în zona peninsulei Crimeea (ocupată de Federația Rusă în martie 2014) asupra a trei nave ucrainiene ce încercau să treacă prin strâmtoarea Kerci (spre portul ucrainian Mariupol) , urmată de sechestrarea navelor și echipajelor acestora. Indiferent de motivația Federației Ruse, această acțiune prin forță, cu folosirea armamentului de la bord, constituie un act agresiv și o escaladare premeditată a Rusiei, în campania acesteia de a controla cât mai cuprinzător Crimeea și zona de est a Ucrainei. Perpetuarea unor astfel de situații nu poate duce decât la creșterea instabilității în zonă, unde Rusia dorește să domine prin amenințari, acțiuni descurajatoare, ajungând la folosirea forței așa cum de altfel s-a și întâmplat.
De reținut că aceiași tehnologie care aduce beneficii, aduce și vulnerabilități dar și opțiuni de atac. Spectrul amenințărilor trebuie văzut în contextul tehnologic dar și al implcațiilor militare astfel ;
-activitățile convenționale (inclusiv din marină) se bazează pe asigurarea accesului la spațiul cibernetic ;
-dependența militarilor de infrastructura cibernetică civilă, e din ce în ce mai mare (chiar și în teatrele de operații);
-militarii, ca de altfel toți oamenii, devin tot mai interconectați prin folosirea tehnologiei internetului ( vulnerabilitățile internetului ajung aproape la fiecare militar, la armament și acțiunile acestuia ).
Problema SECURITĂȚII SPAȚIULUI MARITIM este una foarte complexă iar soluțiile existente , dar și cele viitoare, sunt și trebuie să fie la îndemâna factorilor de analiză și decizie, politici și militari împuterniciți și investiți cu impunerea legalității conform domeniilor lor de activitate.
În general Forțele Navale sunt chemate, prin participarea activă și pro-activă, să asigure un climat de securitate maritimă în zonele unde interesele statului le cer. Succesul în acțiunile militare nu înseamnă numai producerea de pierderi semnificative adversarului ci înseamnă distrugerea sistemului informațional și implicit conducerea lui prin acțiuni cibernetice.
BIBLIOGRAFIE
- James DUNNINDAN – „ Noua amenințare mondială” – Editura Curtea Veche, București, 2010
- Ioan NEGRU – „Aportul Forțelor Navale pentru asigurarea securității euroatlantice la Marea Neagră” – București , 2016
- Doctrina Forțelor Navale Române, București, 2010
- Doctrina Maritimă a Marii Britanii, Londra, 2010 ( traducere Bocai, Domînco), Constanța, 2018
FORUMUL SECURITATII MARITME