Necesitatea reevaluării doctrinei maritime ca urmare a introducerea dronelor maritime în dotarea Forțelor Navale Române
ANALIZA: Forumul Securității Maritime
1. Introducere
Reevaluarea doctrinei maritime în ceea ce privește introducerea dronelor maritime este un proces complex și necesită o analiză riguroasă, detaliată și critică a principiilor, conceptelor și strategiilor existente, mai ales în lumina noilor tehnologii și dotări avansate disponibile în zilele noastre. Această evaluare minuțioasă implică nu doar identificarea, ci și ajustarea cadrelor conceptuale și operaționale actuale, astfel încât să reflecte cu acuratețe potențialul și provocările semnificative aduse de utilizarea dronelor autonome în mediul maritim.
În cursul acestui proces de reevaluare, se examinează cu atenție modul în care tehnologiile emergente pot și trebuie integrate în structurile de comandă și control existente, dar și în capitolele esențiale de strategie și planificare navală, asigurând astfel compatibilitatea necesară cu doctrinele tradiționale, care trebuie adaptate la noile condiții și realități.
Importanța fundamentală a acestei revizuiri rezidă în descoperirea și identificarea contribuțiilor semnificative pe care dronele maritime le pot aduce în operarea eficientă și securitatea porturilor, în supravegherea atentă a frontierelor maritime, în desfășurarea misiunilor de căutare și salvare, precum și în activitățile esențiale de patrulare și monitorizare a apelor teritoriale. Este crucial, de asemenea, să adoptăm o abordare critică față de limitările și riscurile potențiale generate de aceste tehnologii inovatoare, cum ar fi vulnerabilitățile cibernetice, problemele de interoperabilitate între diferitele sisteme tehnologice și impactul pe care aceste drone îl pot avea asupra suveranității naționale.
Reevaluarea doctrinei maritime trebuie să fie concepută ca un proces dinamic și continuu, care să asigure actualizarea constantă și flexibilitatea strategiilor utilizate, în acord cu evoluția rapidă a tehnologiei și cu noile niveluri de amenințare care apar în domeniul maritim.
În concluzie, această etapă importantă vizează consolidarea unui fundament doctrinar adaptat noii realități actuale, capabil să sprijine deciziile strategice eficiente și bine fundamentate și să garanteze o misiune navală modernizată, sigură, eficientă și interoperabilă, capabilă să răspundă provocărilor complexe ale prezentului și viitorului.
2. Specificul strategic și operațional al Mării Negre în contextul utilizării dronelor maritime
Marea Neagră constituie un spațiu maritim semi-închis cu o relevanță strategică deosebită, ale cărui particularități geopolitice, juridice și operaționale influențează în mod direct modul de concepere și aplicare a doctrinei maritime contemporane. Spre deosebire de alte bazine maritime, acest teatru se caracterizează printr-o densitate ridicată de interese strategice concurente, prin proximitatea imediată a zonelor de conflict și printr-un grad accentuat de militarizare, intensificat semnificativ începând cu anul 2022. În acest context, Marea Neagră a devenit un spațiu de confruntare indirectă, de testare a capabilităților hibride și de afirmare a strategiilor asimetrice, în care mijloacele clasice de proiecție a puterii maritime sunt supuse unor constrângeri operaționale tot mai evidente.
Din perspectivă strict operațională, specificul Mării Negre favorizează utilizarea platformelor autonome și semi-autonome, întrucât distanțele relativ reduse permit operarea eficientă a dronelor maritime, iar gradul ridicat de contestare a spațiului maritim sporește valoarea sistemelor cu semnătură redusă. Proliferarea minelor navale, amenințările hibride, precum și dezvoltarea sistemelor de tip anti-access/area denial determină o creștere semnificativă a riscurilor pentru echipajele umane, ceea ce face ca dronele maritime să devină nu doar multiplicatori de forță, ci veritabile instrumente de compensare doctrinară. Prin capacitatea lor de a asigura persistență în supraveghere, reacție rapidă în zone sensibile și flexibilitate operațională într-un mediu saturat de riscuri, aceste tehnologii se conturează ca elemente indispensabile ale arhitecturii de securitate maritimă în Marea Neagră.
În același timp, particularitățile juridice ale acestui bazin maritim, marcate de interacțiunea dintre dreptul mării, regimul strâmtorilor și sensibilitățile suveranității regionale, impun o abordare doctrinară atent calibrată. Utilizarea dronelor maritime trebuie integrată într-un cadru normativ și operațional predictibil, proporțional și transparent, capabil să evite escaladările neintenționate și ambiguitățile juridice susceptibile de a genera tensiuni diplomatice sau incidente cu impact strategic.
3. Limitările actuale ale Forțelor Navale Române și relevanța dronelor maritime
În acest cadru regional complex, Forțele Navale Române se confruntă cu limitări structurale și capacitive care influențează în mod direct procesul de adaptare doctrinară. Aceste limitări nu sunt exclusiv de natură tehnologică, ci rezultă dintr-o combinație de factori istorici, bugetari și industriali, reflectați în numărul relativ redus de platforme de luptă moderne, în capacitatea limitată de asigurare a unei supravegheri maritime continue și în dependența semnificativă de resursa umană pentru misiuni cu grad ridicat de risc. În paralel, întârzierile în modernizarea completă a flotei, raportate la dinamica rapidă a amenințărilor regionale, accentuează necesitatea identificării unor soluții doctrinare flexibile și eficiente din punct de vedere al costurilor.
În acest context, introducerea dronelor maritime nu trebuie interpretată ca un substitut al capabilităților navale clasice, ci ca o soluție de optimizare și completare, menită să extindă capacitatea de supraveghere și reacție fără o creștere proporțională a costurilor și fără expunerea suplimentară a personalului. Pentru un stat riveran Mării Negre, cu resurse navale limitate, aceste sisteme oferă un avantaj asimetric legitim, capabil să atenueze parțial diferențele de capacitate față de alți actori regionali și să consolideze credibilitatea posturii de descurajare.
Din perspectivă doctrinară, această realitate impune o redefinire a conceptelor de prezență navală, control maritim și gestionare a riscurilor, precum și adaptarea procedurilor de comandă și control la utilizarea sistemelor autonome. Integrarea dronelor maritime trebuie corelată cu strategiile aliate și cu cerințele de interoperabilitate ale NATO, pentru a evita fragmentarea capacităților și pentru a asigura coerența operațională la nivel regional. În absența unei astfel de adaptări doctrinare, există riscul ca introducerea dronelor să rămână punctuală și suboptimală, fără a produce un impact strategic real.
Prin urmare, o doctrină maritimă orientată explicit către specificul Mării Negre și către limitările reale ale Forțelor Navale Române poate transforma dronele maritime din simple mijloace tehnice în elemente structurante ale conceptului de apărare maritimă. O astfel de abordare permite valorificarea tehnologiei ca instrument de credibilitate strategică, atât în plan național, cât și aliat, și contribuie la consolidarea securității maritime într-un mediu regional profund instabil și imprevizibil.
4. Contextul tehnic și operațional al dronelor maritime
Având în vedere avansul tehnologic rapid și imperativul adaptării la noile realități operative ce caracterizează mediul maritim contemporan, caracteristicile tehnice și operaționale ale dronelor maritime devin esențiale în procesul complex de reevaluare a doctrinei maritime actuale.
În prezent, aceste unelte autonome sau semi-autonome au capacitatea de a fi utilizate pentru o varietate impresionantă de misiuni, care includ nu doar supravegherea detaliată a zonei maritime, ci și identificarea și monitorizarea navelor suspecte, dar și facilitarea interacțiunii în situații de criză și neprevăzute. Datorită portabilității lor, precum și a capacității de a opera eficient pe distanțe extinse și în condiții de vreme variabilă, dronele maritime completează cu succes infrastructura existentă, sporind semnificativ eficiența și rapiditatea răspunsului în teren, ceea ce este crucial în gestionarea provocărilor emergente și în asigurarea securității naționale.
Contextul tehnic implică integrarea sistemelor de navigație avansate, care sunt esențiale pentru a asigura eficiența operațiunilor moderne, senzori specializați care oferă date precise, precum și algoritmi de procesare a datelor în timp real, esențiali pentru o luare rapidă a deciziilor în situații complexe.
Operațional, aceste platforme sunt extrem de versatile și pot fi adaptate pentru o multitudine de scenarii, de la patrulare și inspecție detaliată până la intervenție în situații critice, precum salvări maritime urgente sau combaterea activităților ilegale.
Este important de menționat că în plus, echipamentele moderne permit comunicații securizate, având un rol fundamental în asigurarea continuității fluxurilor informaționale, ceea ce contribuie la reducerea vulnerabilităților de natură cibernetică și la protejarea datelor esențiale.
Astfel, evoluțiile din domeniul tehnologic determină o schimbare profundă și semnificativă în paradigma operațională globală, creând premise pentru o reevaluare esențială a doctrinelor maritime, în special în ceea ce privește utilizarea și integrarea dronelor maritime ca instrument strategic, operativ și tactic deosebit de important. Adaptarea legislației actuale, standardizarea operațiilor pe mare și implementarea unor proceduri clare și eficiente sunt condiții esențiale pentru valorificarea maximă a potențialului acestor tehnologii avansate, menținând în același timp un echilibru delicat între securitatea națională și mobilitatea maritimă. Această reevaluare și adaptare a strategiilor se dovedește a fi crucială în fața provocărilor moderne, contribuind la consolidarea capabilităților maritime și la asigurarea unei reacții prompte și eficiente în fața amenințărilor emergente.
5. Fundamentele doctrinale ale doctrinei maritime contemporane
Fundamentele doctrinale maritime contemporane se întemeiază pe concepte esențiale, deosebit de importante, precum suveranitatea statului asupra apelor sale teritoriale, securitatea maritimă și rolul strategic îndeplinit de operatorii navali în menținerea echilibrului geopolitic regional și global.
În contextul complex și dinamic al evoluției tehnologice accelerate, doctrina maritimă trebuie să fie adaptată și reconfigurată pentru a integra noile mijloace, instrumente și tehnologii de monitorizare și intervenție. Printre acestea, dronele maritime devin elemente din ce în ce mai relevante și indispensabile în cadrul activităților navale. Aceste drone nu doar că extind considerabil capacitatea de observare și de reacție rapidă în fața amenințărilor emergente, ci și reconfigurează paradigmele tradiționale existente, solicitând astfel o reevaluare curajoasă a principiilor de operare și a autorității specifice mediului maritim. Această adaptabilitate este crucială pentru a răspunde provocărilor tot mai complexe și variate cu care se confruntă domeniul maritime în prezent.
De asemenea, în fundamentarea doctrinară modernă se prevede o schimbare semnificativă de perspectivă în managementul resurselor, cât și al riscurilor, punând accent deosebit pe interoperabilitatea esențială între diferitele componente ale forței navale, dar și pe capacitatea de adaptare la mediul rapid și dinamic al riscurilor asimetrice.
Turbulențele geopolitice în continuă evoluție și noile forme de amenințare emergente impun cu tărie o viziune flexibilă, unde tehnologia devine nu doar un factor de diferențiere, ci și un vector important de avantaj strategic. În această direcție, doctrina trebuie să susțină nu doar inovarea tehnologică continuă, ci și sporirea semnificativă a capacității de adaptare a structurilor doctrinare existente pentru a asigura un echilibru stabil între securitatea națională și respectarea stringentă a normelor internaționale. Aceasta implică o revizuire a strategiilor curente și o reevaluare constantă a condițiilor de operare în contextul internațional, pentru a face față provocărilor tot mai complexe și variate.
Astfel, toate aceste elemente fundamentale constituente ale domeniului maritim trebuie integrate într-un cadru doctrinar cu adevărat actualizat și adaptat la nevoile contemporane, capabil să susțină atât dezvoltarea tehnologică rapidă și dinamică, cât și prezervarea principiilor fundamentale ale operabilității maritime tradiționale. Acest lucru este esențial pentru a asigura o poziție de leadership solidă în noul context global maritim, care devine din ce în ce mai complex și provocator.
Reevaluarea doctrinală se dovedește astfel a fi un proces continuu, menit să suplinească lacunele tradiționale existente și să maximizeze beneficiile semnificative pe care le aduce introducerea dronelor maritime în dotarea flotelor moderne. Numai printr-o astfel de adaptare și actualizare constantă putem răspunde eficient provocărilor actuale și viitoare în domeniul maritim, asigurându-ne astfel prosperitatea și competitivitatea în acest sector cheie.
6. Cadrul juridic și de reglementare pentru dronele maritime
Cadru juridic și de reglementare pentru dronele maritime reprezintă un element esențial, cu o importanță crescută, în procesul de integrare eficientă a acestor tehnologii în operațiunile maritime moderne și complexe. În contextul dezvoltării rapide și continue a dronelor maritime, reglementările existente trebuie adaptate și actualizate cu rigurozitate pentru a asigura respectarea riguroasă a normelor internaționale și naționale, precum și pentru a garanta securitatea, interoperabilitatea și legalitatea utilizării acestor vehicule inovatoare.
În primul rând, legislația maritimă trebuie să definească clar statutul juridic al dronelor maritime[1], stabilind responsabilitățile operatorilor, modalitățile de control, supraveghere și utilizare sigură a acestora în diverse situații. De asemenea, trebuie implementate norme clare și precise privind autorizarea, certificarea tehnologică, precum și gestionarea datelor importante și sensibile generate, în concordanță strictă cu Regulamentul UE și standardele internaționale, precum cele elaborate de Organizația Maritimă Internațională (IMO).
Un alt aspect esențial și deosebit de important constă în elaborarea unor protocoale detaliate de interoperabilitate între diversele tipuri de drone și infrastructura existentă, precum și stabilirea unor parametri stricți de siguranță pentru prevenirea incidentelor și a utilizării neautorizate a acestor dispozitive. În plus, este esențial ca legislația actuală să includă măsuri adecvate de protecție a mediului și de gestionare a riscurilor, precum și reguli specifice pentru operarea dronele în zone sensibile sau în contexte internaționale, având în vedere necesitatea de a nu afecta suveranitatea națională sau interesele strategice ale statelor implicate. În acest sens, colaborarea eficientă între autoritățile maritime, cele militare și cele de reglementare devine crucială pentru crearea unui cadru coerent și adaptabil, capabil să răspundă provocărilor emergente, inclusiv celor legate de securitatea cibernetică și protecția datelor sensibile.
Prin urmare, reanalizarea cadrului normativ trebuie să fie un proces continuu și dinamic, pentru a asigura o utilizare responsabilă și eficientă a dronelor maritime, ce trebuie să fie integrată în doctrinele și politicile maritime moderne, având ca obiectiv principal dezvoltarea unei infrastructuri care să sprijine inovația și eficiența în acest domeniu de activitate.
7. Impactul introducerii dronelor maritime
Implementarea dronelor maritime introduce schimbări semnificative și extrem de importante în echilibrul strategic al forțelor navale existente, consolidând astfel capacitatea de detectare, monitorizare atentă și un răspuns rapid, eficient și coordonat în teatrele operative complexe. Aceste tehnologii inovatoare permit un control mult mai bun al spațiului maritim într-un mod mai discret, eficient și economic, având ca rezultat o reducere a vulnerabilității echipajelor umane în zonele sensibile sau periculoase, acolo unde riscurile sunt mult mai ridicate. De asemenea, dronele maritime moderne sporesc capacitatea de anticipare a potențialelor amenințări emergente, facilitând o reacție promptă și bine coordonată la incidente sau acțiuni ostile care pot apărea pe termen scurt, și contribuie la consolidarea securității naționale printr-o supraveghere continuă și o colectare de informații în timp real, întărind astfel apărarea națională.
Dintr-o perspectivă geopolitică, introducerea acestor echipamente avansate de tehnologie poate altera substanțial echilibrul forțelor în regiuni disputate și instabile, accentuând avantajele semnificative ale celor care dispun de aceste resurse moderne. În același timp, potențialul de integrare perfectă cu alte sisteme avansate de armament și de intelligence mărește considerabil interoperabilitatea operațională, facilitând astfel o strategie coerentă și eficientă de apărare, precum și o proiecție a puterii maritime pe o scară mai largă.
În concluzie, impactul se traduce prin consolidarea poziției defensive și ofensive ale forțelor navale, dar aduce totodată și provocări noi și complexe, legate de necesitatea de a adapta doctrina militară la noile tehnologii inovatoare și de a gestiona riscurile asociate, în special în contextul unei evoluții rapidă a situației internaționale și a emergenței tehnologiilor hibride, care adaugă un nou nivel de complexitate în domeniul securității globale și regionale.
8. Elemente de evaluare a eficienței și riscurilor
Evaluarea eficienței și riscurilor asociate utilizării dronelor maritime impune o analiză complexă și detaliată, integrând atât avantajele strategice, cât și potențialele vulnerabilități care pot apărea în diverse scenarii.
În privința eficienței, se evidențiază capacitatea acestor tehnologii moderne de a extinde considerabil suprafața de supraveghere, reducând în mod semnificativ necesitatea intervenției umane directe și îmbunătățind substanțial reacția rapidă în situații de criză sau conflict. Dronelor maritime le revine, de asemenea, un rol esențial în optimizarea resurselor navale existente, fără substituirea totală a navelor, dar și în sporirea preciziei în colectarea de informații valoroase, fapt ce poate susține deciziile operaționale și strategice de nivel înalt, având implicații majore asupra eficienței generale a misiunilor desfășurate. Acest tip de tehnologie, cu toate avantajele sale, ridică totodată și întrebări cu privire la securitate și protecția datelor, ceea ce subliniază necesitatea unei evaluări cuprinzătoare a riscurilor asociate cu utilizarea lor pe câmpul de luptă sau în zonele maritime sensibile.
Însă, pentru o apreciere cât mai realistă și completă a impactului, trebuie să fie evaluate și riscurile inerente asociate cu utilizarea tehnologiei avansate, precum vulnerabilitatea tehnologică în fața atacurilor cibernetice sofisticate sau a sabotajului intenționat, precum și riscurile de erori operaționale care pot conduce, în mod direct, la incidente grave și neprevăzute.
Securitatea datelor și confidențialitatea informațiilor transmise devin aspecte critice, mai ales în contextul sensibilității operațiunilor maritime, unde informațiile pot fi extrem de valoroase și dorite de entități externe.
De asemenea, riscurile de suprautilizare sau dependență excesivă de tehnologie pot compromite considerabil capacitatea de reacție în situații de urgență, mai ales dacă sistemele sunt compromise sau se confruntă cu deficiențe tehnice semnificative. Aceste riscuri, dacă nu sunt gestionate corespunzător, pot avea efecte devastatoare asupra operațiunilor desfășurate, punând în pericol nu doar siguranța datelor, ci și integritatea misiunilor.
Elementele de evaluare trebuie să includă o analiză detaliată și bine fundamentată cost-beneficiu, comparând cu atenție investițiile făcute în drone maritime cu avantajele semnificative pe care acestea le pot aduce în diverse domenii, precum și o estimare a riscurilor colective asociate. Este esențial ca implementarea unor măsuri eficiente de securizare a comunicațiilor, împreună cu actualizarea periodică și riguroasă a protocoalelor existente, să fie considerate pași cruciali pentru minimizarea riscurilor posibile care ar putea apărea.
În același timp, este imperativ să fie avute în vedere constrângerile operaționale și legale, care, fără îndoială, pot limita eficiența integrală și performanța noilor tehnologii introduse. În concluzie, o reevaluare profundă și riguroasă a elementelor de eficiență și risc devine baza fundamentală pentru o implementare prudentă, responsabile și bine planificată a dronelor maritime, asigurând astfel o compatibilitate optimă între beneficiile strategice care pot fi obținute și protecția împotriva vulnerabilităților existente care ar putea afecta succesul acestei inițiative.
9. Proiecții de interoperabilitate și integrare cu structurile existente
Proiecțiile de interoperabilitate și integrare cu structurile existente reprezintă un aspect fundamental și deosebit de important în procesul complex de adaptare a doctrinei maritime la noile tehnologii drone, care devin tot mai relevante în contextul actual. Pentru a asigura o funcționare coordonată, armonioasă și eficientă, este esențial ca dronele maritime dezvoltate să fie capabile să comunice și să opereze în sinergie cu sistemele și echipamentele aflate deja în uz, cum ar fi platformele navale, sistemele de control al traficului maritim și centrele operative de comandă existente. Această interoperabilitate nu implică doar compatibilitatea tehnologică strictă, ci și o standardizare riguroasă a procedurilor și protocoalelor de comunicare, pentru a evita conflictele sau neînțelegerile operative care ar putea să apară. Astfel, se va putea asigura o integrare profundă și funcționalități optimizate, care să contribuie semnificativ la creșterea eficienței operațiunilor.
Integrarea eficientă în domeniul tehnologiilor moderne necesită o abordare sistemică bine definită, în care dronele devin componente esențiale și interoperabile ale unei rețele și ecosistem mai larg, facilitând astfel un schimb rapid de informații și coordonarea în timp real între diferitele entități implicate. În acest sens, este crucială dezvoltarea și implementarea unor platforme comune de date, capabile să centralizeze și să proceseze fluxuri informaționale diverse provenite din surse variate, constituită ca o prioritate de maximă importanță. Pe termen lung, acest demers va permite crearea unor rețele maritime inteligente, care vor răspunde în mod prompt și precis la evoluțiile și dinamica mediului operativ, contribuind astfel la eficientizarea activităților de supraveghere și intervenție.
Totodată, compatibilitatea cu infrastructura existentă trebuie să includă standarde de securitate cibernetică robuste, care protejează în mod eficient atât comunicațiile, cât și funcționarea autonomă a dronelor în fața eventualelor amenințări, care pot apărea în mediul digital extrem de dinamic. Dezvoltarea unor module de interoperabilitate care se bazează pe protocoale deschise și flexibile, ce sunt adaptabile la evoluțiile tehnologice rapide, va asigura flexibilitatea necesară pentru toate nivelurile de operații maritime. Acest lucru va contribui semnificativ la creșterea eficienței și a securității în gestionarea operațiunilor complexe pe mare, unde fiecare detaliu contează pentru succesul misiunii.
Implementarea acestor proiecții de interoperabilitate și integrare impune o colaborare strânsă și bine coordonată între toți actorii implicați, respectiv militari, civili, cercetători și industrie, pentru a construi un cadru comun de operare și o infrastructură adaptabilă care să răspundă la viitoarele exigențe. Această cooperare este esențială pentru a asigura o aliniere eficientă a resurselor și o reacție rapidă în fața provocărilor emergente. În concluzie, o strategie de integrare bine fundamentată nu va permite doar optimizarea resurselor și a răspunsurilor operative, ci va contribui semnificativ și la consolidarea securității și suveranității maritime, într-un mediu din ce în ce mai digitalizat și interconectat, care necesită o abordare flexibilă și dinamică în fața diverselor amenințări și riscuri emergente.
10. Provocări etice, securitare și de suveranitate
Implementarea dronelor maritime în dotarea Forțelor Navale Române, în structurile sale operative, constituie o provocare cu multiple fațete, care necesită o analiză profundă a provocărilor etice, securitare dar și a celor legate de suveranitate. Din perspectiva etică, utilizarea acestor tehnologii sofisticate ridică întrebări complexe, legate de asumarea responsabilității pentru eventualele incidente sau violări ale spațiului maritim, dar și de impactul potențial asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale indivizilor, mai ales în cadrul activităților de supraveghere sau intervenție.
În contextul operațiunilor desfășurate de forțele navale, transparența și respectarea riguroasă a normelor internaționale devin imperative esențiale în gestionarea acestor aspecte sensibile, pentru a evita percepții negative de presiune sau abuzuri, care ar putea afecta încrederea publicului și a comunității internaționale în aceste acțiuni. De asemenea, este crucial să se ia în considerare și implicațiile pe termen lung ale acestei tehnologii asupra dimensiunilor geopolitice și regionale, pentru a asigura o utilizare responsabilă și etică a dronelor în mediile maritime.
Pe plan securitar, introducerea dronelor maritime aduce atât oportunități interesante, cât și riscuri pe care nu le putem ignora. Inovațiile tehnologice pot însemna un pas înainte în domeniul securității maritime și al monitorizării unor zone extinse de apă, dar în același timp, încremenirea în tehnologie sau exploatarea necorespunzătoare a acestor dispozitive avansate pot duce la vulnerabilități semnificative, cum ar fi interceptarea datelor sensibile sau sabotajul sistemelor electronice esențiale. Aceste riscuri sunt amplificate de posibilele escaladări ale conflictelor regionale sau internaționale, iar utilizările militare necontrolate ale dronelor maritim pot crea un climat de instabilitate. Astfel, necesitatea de a implementa o monitorizare strictă și de a dezvolta cadre de cooperare internațională devine din ce în ce mai urgentă, pentru a asigura un control adecvat asupra acestei tehnologii emergente. În plus, există posibilitatea ca dronele să fie utilizate în scopuri ilicite, pentru activități fără autorizare sau pentru intervenții neautorizate, ceea ce reprezintă o amenințare reală la adresa stabilității regionale și globale. Identificarea acestor riscuri este esențială pentru a putea dezvolta politici eficiente și a lua măsuri pentru a evita eventualele situații de criză.
Din perspectiva suveranității, controversele apar în contextul în care dronele pot opera în zone maritime disputate sau sensibile, fiind utilizate pentru supraveghere sau monitorizare fără acordul statelor implicate. Aceasta poate genera tensiuni diplomatice și creează necesitatea de a stabili limite clare, atât din punct de vedere legal, cât și tehnic, pentru utilizarea și controlul acestor dispozitive. Asigurarea unui echilibru între beneficiile tehnologice și respectarea suveranității naționale devine astfel o prioritate, pentru a evita conflictele și a promova cooperarea internațională pe aceste baze.
În final, abordarea acestor provocări trebuie să fie integrată în procesul de reevaluare doctrinară, pentru a garanta că dezvoltarea și utilizarea dronelor maritime contribuie la consolidarea securității și stabilității, respectând în același timp principiile etice și de suveranitate.
11. Recomandări pentru reevaluare doctrinară
Pentru o reevaluare doctrinară adecvată în contextul introducerii dronelor maritime, este esențial să se pornească de la actualizarea conceptualizării rolului și funcției acestora în cadrul structurii navale. Doctrinele maritime trebuie să reflecte noile realități tehnologice, precum și posibilitățile strategice și operaționale oferite de aceste platforme autonome. În primul rând, este necesară redefinirea noțiunilor-cheie legate de suveranitate, control și securitate în mediul maritim, pentru a încorpora specificul dronelor maritime, inclusiv aspectele legate de autonomie, interoperabilitate și răspunsul la amenințări emergente.
În același timp, trebuie reevaluate concepțiile despre capabilități de colectare de informații, recunoaștere și supraveghere, având în vedere avantajele și limitările tehnologiei. În cadrul acestei revizuiri, trebuie discutate și implicările strategice, precum și posibilele riscuri asociate, precum vulnerabilitățile cibernetice și problemele de suveranitate.
O componentă crucială a reevaluării constă în integrarea unei perspective multidisciplinare, care să includă nu doar aspectele militare și tehnice, ci și cele legate de etică, legalitate și cooperare internațională. Actualizarea doctrinei trebuie să fie sprijinită de un cadru de reglementare flexibil și adaptabil, capabil să răspundă rapid noilor provocări și să asigure un echilibru între inovare și responsabilitate.
În același timp, nu trebuie omisă necesitatea instruirii echipajelor aflate la bordul navelor/submarinelor/elicopterelor, precum și a echipelor din centrele/punctele de comandă, privind utilizarea în comun a dronelor maritime de suprafață/submarine, cât și a celor aeriene.
În concluzie, procesul de reevaluare trebuie să fie continuu și adaptabil, pentru a susține utilizarea eficientă și sigură a dronelor maritime și pentru a asigura coerenta și actualizată poziție doctrinară în fața evoluției rapide a tehnologiilor și mediului strategic maritim.
12. Concluzie
Reevaluarea detaliată a doctrinei maritime în privința introducerii și integrării sistematice a dronelor maritime în dotarea forțelor navale actuale relevă o necesitate stringentă de adaptare corespunzătoare, integrată și dinamică a principiilor fundamentale care stau la baza strategiilor și tacticilor navale tradiționale.
Pe fondul condițiilor în continuă avansare a tehnologiei moderne și în contextul extinderii considerabile a aplicațiilor operative și tacticilor de război pe mare, doctrina maritimă trebuie să devină nu doar mai flexibilă, dar și mult mai receptivă la provocările emergente care apar, incorporând astfel noile capacități și funcționalități pe care le oferă dronelor marine. Acest proces complex de adaptare detaliat implică o redefinire esențială a rolurilor și responsabilităților structurilor navale, asigurându-se că modul de operare este în acord cu aceste noi avansuri tehnologice semnificative, precum și analog la ajustarea cadrului doctrinar existent pentru a valorifica pe deplin potențialul acestor soluții inovatoare, fără a compromite însă principiile fundamentale ale securității și suveranității maritime, aspecte care sunt de o importanță capitală în contextul global actual. În același timp, procedurile de operare, evaluare și interoperabilitate a dronelor maritime trebuie să fie supuse unui proces de evaluare critică și riguroasă. Acest lucru este fundamental pentru a garanta o compatibilitate optimă cu sistemele existente, și pentru asigurarea unei adaptabilități eficiente la evoluțiile și schimbările tehnologice care vor apărea în viitor. O astfel de reevaluare aprofundată trebuie să țină cont de toate aspectele etice și de securitate, precum și de riscurile asociate atacurilor cibernetice, discrepanțelor în implementarea tehnologiilor avansate sau a posibilelor alterări ale funcționării acestora. Pe de altă parte, integrarea dronelor maritime în structurile existente trebuie să fie întotdeauna însoțită de o clarificare riguroasă a normelor, reglementărilor și procedurilor internaționale, pentru a proteja în mod adecvat drepturile și responsabilitățile tuturor părților implicate! Acest lucru este crucial pentru a evita eventuale conflicte sau greșeli de interpretare a legislației maritime internaționale, care ar putea avea consecințe nefaste pe termen lung.
În final, o reevaluare profundă și bine fundamentată, bazată pe cercetări ample și analize detaliate ale doctrinei maritime, este esențială pentru a asigura continuitatea și relevanța structurilor navale. Acestea trebuie să se adapteze la noile realități din această eră digitalizată și tehnologizată, promovând în același timp un cadru de operare sigur, eficient și coordonat pentru toate componentele implicate în misiunile de apărare maritimă. Această adaptare nu doar că garantează o reacție rapidă și precisă la orice provocare care ar putea apărea pe mările și oceanele lumii, dar contribuie și la consolidarea parteneriatelor internaționale, fiind esențială pentru menținerea păcii și stabilității în regiunile maritime sensibile.
FORUMUL SECURITATII MARITIME
[1] Aspecte legale privind sistemele maritime fără pilot – Mr. (just. mil.) dr. Mădălina PREDA – Articol publicat in Buletinul Forţelor Navale nr 37/2023