CÂTEVA REFLECȚII ASUPRA SCHIMBĂRILOR STRATEGICE DIN LUMEA CONTEMPORANĂ ȘI IMPACTUL LOR ASUPRA DOMENIULUI MARITIM. CONCLUZII PENTRU ROMÂNIA-Autor: Cdor (ret.) prof. univ. PhD Ioan CRACIUN
Articol asumat de FORUMUL SECURITATII MARITIME
În contextul transformărilor geopolitice contemporane și a rearanjării polilor de putere, domeniul maritim se confruntă cu provocări semnificative, influențate de factori precum tensiunile regionale, evoluțiile tehnologice sau schimbările climatice. Aceste dinamici au un impact direct asupra securității și economiei maritime, impunând adaptări strategice din partea statelor riverane.Pentru România, situată strategic la Marea Neagră, aceste schimbări generează atât riscuri, cât și oportunități. Prezența minelor navale, amplificată de conflictele regionale, reprezintă o amenințare persistentă pentru navigație și comerțul maritim. În același timp, proiecte precum Neptun Deep evidențiază potențialul de a transforma țara într-un exportator net de gaze, consolidând securitatea energetică regională. Pentru a naviga eficient în acest mediu complex, România trebuie să adopte o strategie maritimă integrată, axată pe modernizarea infrastructurii portuare, consolidarea capacităților de securitate și promovarea cooperării internaționale. Astfel, țara poate valorifica avantajele geostrategice și poate contribui la stabilitatea și prosperitatea regiunii Mării Negre.
Lumea contemporană – un amestec în plină schimbare
Cu toate că măsura în care lumea de astăzi este multipolară este discutabilă, totuși faptul că lumea devine, pe zi ce trece mai multipolară a devenit o realitatea incontestabilă. Puterea pare că se împarte din ce în ce mai mult între un număr tot mai mare de actori care au capacitatea de a influența probleme cheie de importanță globală. Iar acest lucru este vizibil nu doar din perspectiva evoluției continue a balanței puterii materiale ci şi în faptul că lumea se îndreaptă și spre o polarizare ideologică. Conform autorilor Munich Security Report 2025, publicat în luna februarie 2025, liberalismul politic și economic care a ”modelat perioada unipolară post-Război Rece” este acum amenințat de ” ascensiunea populismului naționalist în multe democrații liberale”. Iar acesta este și cazul României, țara noastră aflându-se în pericol să piardă drumul democratic și să rătăcească într-o lume multipolară dacă nu va ști să aleagă ieșirea care trebuie din bifurcația ideologică în care se află.
Prin urmare, dinamica puterii materiale și evoluția ideologică a lumii contemporane a făcut ca analiștii domeniului să-și împartă părerile atunci când caracterizează sistemul internațional ca fiind unipolar, bipolar, multipolar sau chiar nepolar și, în consecință să promoveze multiple modele de ordine și securitate globală, de cele mai multe ori concurente. Totuși, părerile privind conturarea unui sistem internațional din ce în ce mai multipolar, în care marile puteri precum Statele Unite, China, Rusia și Uniunea Europeană își dispută influența în diverse regiuni, par să fie dominante. Dar, chiar și așa, previziunile privind evoluția relațiilor internaționale către un sistem multipolar crează incertitudine și percepții diferite. În cheie optimistă, o lume cu mai mulți poli de putere crează oportunități pentru o guvernare globală mai incluzivă, în vreme ce într-o percepție pesimistă cresc riscurile de conflict și scad șansele de cooperare internațională eficientă. Astfel, această polarizare a percepțiilor asupra unei lumi viiotare multipolare fac din ce în ce mai dificilă adaptarea pașnică a ordinii existente la cea previzionată. Nu va ușor de evitat o nouă cursă a înarmărilor și, în consecință, conflictele violente în interiorul și între state sau ținerea sub control a amenințărilor comune, cum ar fi schimbările climatice, pandemiile, terorismul și securitatea cibernetică. În plus, avansul tehnologic, în special în domenii precum inteligența artificială, 5G și securitatea cibernetică, va intensifica concurența între marile puteri, iar asta poate avea atât efecte de consolidare a alianțelor, cât și riscuri de fragmentare a piețelor globale și tensiuni comerciale. De aceea, va fi nevoie de schimbări și adaptări în guvernanța globală, iar instituțiile multilaterale vor trebui să se adapteze la noile realități geopolitice. În unele cazuri, va fi nevoie de o reinventare a mecanismelor de cooperare internațională, pentru a răspunde mai eficient provocărilor globale, iar în altele, fragmentarea poate deveni o realitate, pe măsură ce statele preferă să se alinieze în grupuri regionale sau blocuri de interese.
Aceste îngrijorări au făcut ca anul trecut în septembrie, în cadrul summit-ului ONU pentru viitor, United Nations Summit of the Future, liderii lumii au adoptat un pact pentru viitor, Pact for the Future, care include un pact digital global și o declarație privind generațiile viitoare. Pactul acoperă o gamă largă de teme, inclusiv pacea și securitatea, dezvoltarea durabilă, schimbările climatice, cooperarea digitală, drepturile omului, genul, tineretul și generațiile viitoare și transformarea guvernanței globale.
Dar, orice efort de a reforma ordinea existentă într-un mod care să răspundă cerințelor multipolarității, și care să rămână util pentru întreaga comunitate internațională, va depinde de modul în care marile puteri își definesc propriile interese și strategii de promovare a acestora. Se pune totuși întrebarea, în această situație, ce pot face statele mai mici, așa cum este și România? Țara noastră, ca stat din categoria celor mici, trăiește cu o oarecare speranță că status quo-ul poate fi menţinut și că interesele ei, definite în sens mai larg, pot fi încă promovate cu succes. Dar pentru a nu risca să devină apărătoarea lumii de ieri, România va trebui să-și consolideze toate alianțele și parteneriatele din care face parte, în primul rând, parteneriatul strategic cu SUA, lansat la București, în 1997, care a fost conceput și o vreme a funcționat ca o importantă garanție de securitate a României. De asemenea, România trebuie să-și întărească poziția euro-atlantică în cadrul NATO dar și al Uniunii Europene.
Pe de altă parte, România trebuie conștientizeze faptul că promovarea unei politici externe de succes poate fi îngreunată de politicile interne care o însoțesc. De asemenea, polarizarea internă și îndepărtarea de valorile occidentale poate constitui o piedică majoră. Așadar, locul și rolul României în viitorul sistem international, mai mult sau mai puțin multipolar, depinde de alegerile politice pe care le va face atât în interior, cât și în ceea ce privește orientările sale externe.
Reflecții privind evoluția geopolitică a lumii contemporane
Geopolitica joacă un rol esențial în modelarea scenei internaționale și influențarea afacerilor globale. Ea implică studiul relației dintre geografie, putere și politică, cuprinzând interacțiunile statelor, regiunilor și actorilor internaționali într-un context spațial. De aceea, geopolitica este esențială pentru a înțelege dinamica care conduce relațiile internaționale și modelează distribuția puterii în lume. Geopolitica explorează modul în care geografia și factorii politici se conectează pentru a determina strategia unei națiuni, interesele, alianțele sau conflictele cu care s-ar putea confrunta. Mai mult, geopolitica evidențiază modul în care caracteristicile geografice precum formele de relief, oceanele, râurile și apropierea de alte națiuni influențează capacitățile economice, militare și politice ale statelor, modelându-le în cele din urmă la nivel global influenţa. Înțelegerea semnificației factorilor geopolitici este deosebit de importantă în perioadele de schimbare a dinamicii puterii globale sau în caz de conflict. De aceea, având în vedere faptul că alegerile României în plan extern sunt marcate și de aceste două fenomene apare extrem de importantă înțelegerea evoluțiilor geopolitice contemporane. Printre caracteristicile principale ale acestei evoluții multipolaritatea ocupă un loc central. Într-adevăr, puterea globală nu mai este concentrată într-un singur centru (cum a fost perioada unipolară a SUA după Războiul Rece), ci este distribuită între mai multe puteri – Statele Unite, China, Uniunea Europeană, Rusia, India și alți actori regionali care își afirmă influența. În mod paradoxal, acest fapt generează un mediu atât de cooperare, cât și de competiție, simultan. Un alt factor de influență a evoluțiilor geopolitice este reprezentat de rivalitățile economice și tehnologice dintre state. Competiția pentru resurse, piețe și inovații tehnologice, în special între SUA și China, a devenit un element definitoriu al relațiilor internaționale. Această rivalitate influențează nu doar economia globală, ci și politicile de securitate și strategia națională a multor state. La aceasta se adaugă impactul tehnologic și digital care a schimbat dramatic modul în care statele își exercită puterea și securitatea. Securitatea cibernetică, controlul datelor și influența rețelelor sociale sunt aspecte critice care modelează relațiile internaționale. Apoi, emergența actorilor non-statali reprezintă un catalizator al dinamicii geopoliticii contemporane. Pe lângă state, organizații internaționale, corporații multinaționale, organizații neguvernamentale și chiar rețelele digitale au un rol tot mai important în modelarea politicilor globale și regionale, creând noi dinamici în sfera influenței. Alți factori de influență a dinamicii geopoliticii actuale sunt reprezentați de schimbările climatice și provocările transnaționale. Probleme precum schimbările climatice, migrația forțată, pandemiile și crizele energetice impun necesitatea cooperării internaționale. Aceste provocări globale obligă statele să colaboreze în cadrul unor organisme multilaterale și să-și redefinească strategiile de securitate și dezvoltare. Și nu în ultimul rând, evoluția geopolitică contemporană este influențată de tensiunile regionale și conflictele locale. În diverse regiuni ale lumii, conflictele etnice, istorice și economice persistă sau se reconfigurează, influențând stabilitatea și dinamica geopolitică. Aceste tensiuni regionale pot avea efecte răspândite asupra ordinii internaționale, așa cum este și cazul regiunii Mării Negre.
Aceste caracteristici se interconectează și se influențează reciproc, generând un mediu internațional complex, în care cooperarea, dar și competiția, devin forțe esențiale în definirea viitorului relațiilor globale. De aceea, geopolitica joacă un rol esențial pentru statele mai mici, precum România, influențându-le securitatea, economia și poziționarea pe scena internațională. Iată câteva motive pentru care geopolitica este deosebit de importantă pentru țara noastră:
- Poziționarea strategică și securitatea națională – România este, situată la intersecția intereselor marilor puteri occidentale cu ale Rusiei și ale Chinei, motiv pentru care trebuie să își gestioneze cu atenție relațiile externe pentru a-și proteja suveranitatea și integritatea teritorială. Amplasarea geografică a României între diferite sfere de influență necesită o politică externă echilibrată pentru a preveni dominarea de către o singură putere.
- Participarea în alianțe și organizații internaționale – Pentru a-și spori securitatea și influența, România trebuie să-și întărească poziția în cadrul alianțelor din care face parte, NATO și UE și să gestioneze cu mare atenție parteneriatele strategice pe care le are, în special cu SUA. Franța și Marea Britanie. Prin intermediul acestor structuri, România poate beneficia de garanții de securitate și poate participa la procesele decizionale care o afectează direct. Aderarea României la NATO și UE a consolidat securitatea națională și a facilitat integrarea în structurile economice și politice europene, iar parteneriatul strategic cu SUA i-a adus garanții de securitate însemnate.
- Gestionarea relațiilor cu marile puteri – România trebuie să-și gestioneze cu mare atenție relațiile cu marile puteri, evitând să devină teren de confruntare sau să fie supuse presiunilor externe. O politică externă bine calibrată poate ajuta la menținerea unui echilibru și la protejarea intereselor naționale.
- Valorificarea poziției geostrategice – România, situată la granița estică a UE și NATO, joacă un rol crucial în stabilitatea și securitatea regiunii Mării Negre.
- Adaptarea la dinamica regională și globală – România trebuie să fie flexibilă și proactivă, adaptându-și strategiile în funcție de noile realități geopolitice pentru a-și proteja și promova interesele naționale.
„În concluzie, pentru România, geopolitica nu este doar un concept teoretic, ci o realitate practică ce îi influențează direct securitatea și prosperitatea. O înțelegere profundă a contextului geopolitic și o strategie externă bine definită sunt esențiale pentru asigurarea cu succes a prezenței în arena internațională.
Geopolitica contemporană și impactul asupra mediului maritim
Mediul maritim oferă multe ecosisteme care susțin biodiversitatea în habitatele de coastă și oceanice deschise. Ecosistemele marine oferă multe resurse de care beneficiază societatea, iar o proporție semnificativă a populației lumii depinde îndeaproape de ocean și coastă pentru supraviețuire și bunăstare.
De aceea, domeniul maritim este vital pentru prosperitatea și securitatea unei națiuni cu ieșire la mare pe timp de pace, dar și în conflict. Atenția politicii internaționale asupra chestiunilor maritime s-a concentrat în ultimele decenii asupra criminalității maritime, cum este pirateria, pescuitul ilegal și traficul de droguri. În ultimul timp însă, amenințările la adresa securității maritime sunt din ce în ce mai puțin limitate la criminalitatea maritimă. În fața recentei (re)întoarceri către geopolitică în politica externă, se conturează o tendință globală în care căile navigabile regionale servesc drept spații de proiecție a puterii. Într-adevăr, actorii statali și nestatali își afirmă tot mai mult controlul și constrângerea în afara războiului.
În acest sens putem exemplifica tensiunile din ultimii ani cauzate de operațiunile Chinei în Marea Chinei de Sud și hărțuirea de către Iran a petrolierelor din Strâmtoarea Hurmuz din 2017. Mai recent, exploziile North Stream din septembrie 2022 din Marea Baltică sunt alte exemple de situații de contestare a dreptului internațional, de perturbare a comerțului internațional și utilizare pașnică a oceanelor lumii care provoacă insecuritate. Pentru actele sale de agresiune nedeclarată Rusia a fost exclusă din consiliul executiv al Organizației Maritime Internațională. Alte exemple ne arată cum o serie de actori nestatali amenință securitatea mediului maritim. Printre aceștia se numără al Shabaab atât în versiunea teroristă somaleză, cât și în versiunea militantă mozambicană care folosesc domeniul maritim pentru operațiuni ilicite pentru a-și promova agendele economice și politice. În plus, miliția Houthi, susținută de Iran, luptă pentru putere în Yemen de ani de zile și a ridicat nivelul de violență la cote fără precedent, atacând navele comerciale în Marea Roșie din noiembrie 2023.
Se pare că modul în care evoluează amenințările și riscurile din domeniul maritime se datorează schimbărilor din relațiile internaționale în care geopolitica și geoeconomia sunt aplicate în anumite contexte de politică externă. Așadar, procesele geopolitice și geoeconomice joacă un rol semnificativ pentru evoluțiile din domeniul maritim: marea liberă – spre deosebire de teritoriile suverane de pe uscat – sunt spații „neutre din punct de vedere juridic”. Acest lucru face posibilă crearea unui mesaj politic, economic și cultural puternic către lume prin mijloace violente, dar fără a încălca suveranitatea și integritatea teritorială a vreunui stat. Cu alte cuvinte, cu un efort relativ scăzut se poate realiza un efect ridicat de manipulare.
Prin urmare, transformările geopolitice actuale au un impact semnificativ asupra domeniului maritim, influențând atât securitatea, cât și economia globală. Aceste transformări se reflectă prin câteva moduri distincte. În primul rând, aceste procese conduc către o reconfigurare a rutelor comerciale și siguranța navigației. Tensiunile geopolitice, în special în zone strategice precum Marea Chinei de Sud sau Golful Persic, pot conduce la restricții de navigație și la reorientarea rutelor comerciale. Acest fenomen poate genera creșteri ale costurilor de transport și incertitudini în lanțurile de aprovizionare. În al doilea rând, aceste procese conduc la militarizarea zonelor maritime și disputele teritoriale. Asta înseamnă că, rivalitatea dintre marile puteri se traduce printr-o prezență militară accentuată în anumite zone maritime disputate, ceea ce poate duce la escaladări de tensiuni. Disputele privind delimitarea zonelor economice exclusive (ZEE) influențează drepturile de exploatare a resurselor marine, cum ar fi petrolul, gazele naturale sau mineralele. În al treilea rand, aceste procese produc un impact economic și logistic. Instabilitatea geopolitică poate afecta fluxurile comerciale, determinând fluctuații ale prețurilor la combustibili și modificări în logistica transportului maritim. Aceasta se traduce în costuri suplimentare pentru operatorii de transport și, implicit, pentru consumatorii finali. Și nu în ultimul rând, provocările din domeniul maritime conduc la intensificarea cooperării internaționale și a reglementărilor în domeniu. În fața acestor provocări, statele și organizațiile internaționale pot intensifica eforturile de cooperare pentru a asigura securitatea rutelor maritime. Noi reglementări, acorduri multilaterale și inițiative regionale vor fi necesare pentru a gestiona riscurile și a menține stabilitatea în domeniul maritim.
În concluzie, evoluțiile geopolitice actuale vor continua să influențeze domeniul maritim prin modificări ale rutelor comerciale, militarizarea unor regiuni cheie și creșterea importanței colaborării internaționale pentru menținerea securității și a stabilității economice. Aceste dinamici vor necesita, atât de la state, cât și de la operatorii maritimi, adaptabilitate și strategii bine gândite pentru a face față noilor provocări.
România sub semnul schimbărilor strategice din domeniu maritim
Având în vedere schimbările strategice actuale din domeniul maritim, România ar trebui săadopte un set de măsuri integrate pentru a-și consolida securitatea națională și pentru a exploata oportunitățile economice oferite de această dinamică. Printre principalele direcții de acțiune modernizarea infrastructurii maritimeocupă un loc central. Investițiile în modernizarea porturilor, a echipamentelor de monitorizare și a sistemelor de securitate (inclusiv digitalizarea operațiunilor maritime) sunt esențiale pentru a crește competitivitatea și siguranța traficului maritim. Pe de altă parte, consolidarea capacităților de apărare și securitatetrebuiesă fie o altă direcție principal de acțiune care să consolideze poziția țării noastre în contextul dinamicii geopolitice actuale. În acest sens, România ar trebui să își întărească prezența, în primul rând, în zona Mării Negre, dar și în alte regiuni acolo unde trebuie să fim alături de partenerii și aliații noștri. Dar, pentru ca România să-și poată promova și apăra cu success interesele în spațiul maritime este nevoie de achiziționare de echipamente militare moderne care să permit atât identificarea amenințărilor cât și răspunsul adecvat la acestea. De asemenea, trebuie să ținem cont și de faptul că suntem parte a inițiativelor de securitate euro-atlantice și în parteneriat strategic cu SUA și trebuie să ne consolidăm poziția în cadrul acestor aranjamente. De aceea, din acest punct de vedere, participarea noastră la exerciții militare comune în cadrul NATO și UE și cooperarea strânsă cu aliații pentru monitorizarea și protejarea rutelor maritime strategice reprezintă un aspect important al sporirii capacității țării noastre de a gestiona problematica de securitate din spațiul maritime. Totodată, promovarea cooperării regionale și parteneriatelor strategice, prinintensificarea colaborării cu statele din regiune și cu organizații internaționale este crucială pentru a gestiona resursele maritime și pentru a asigura un flux comercial sigur și eficient. Un alt factor important pentru țara noastră este dezvoltarea tehnologică și digitalizarea sectorului. Adoptarea tehnologiilor avansate (de exemplu, sisteme de monitorizare în timp real, inteligență artificială pentru gestionarea traficului maritim) poate îmbunătăți semnificativ eficiența și securitatea operațiunilor maritime. Nu în ultimul rând, având în vedere impactul schimbărilor climatice protecția mediului marin, reprezintă un aspect important căruia România trebuie să-i acorde atenție, prin implementarea unor politici de conservare a ecosistemelor marine, promovând astfel o dezvoltare durabilă a sectorului. Pe lângă toate acestea trebuie să menționăm adaptarea cadrului legislative, în primul rând prinrevizuirea și actualizarea reglementărilor naționale pentru a facilita investițiile și a asigura un mediu de afaceri favorabil dezvoltării sectorului maritim, dar și prin adoptarea unor acte normative noi care să permit, mai ales, reglementarea cardului maritime de Securitate. România are nevoie, mai mult ca oricând, de o politică maritimă serioasă și de o strategie de Securitate maritime adecvată transformărilor geopolitice din regiunea Mării Negre dar și din alte regiuni acolo unde interesele noastre naționale o cer.
Aceste măsuri, implementate într-o manieră coordonată, vor ajuta România să se adapteze la noile realități geopolitice și să valorifice potențialul economic al domeniului maritim, asigurând în același timp securitatea națională și regională.
FORUMUL SECURITATII MARITIME