MS DAILY BRIEF – Ro – Maritime Security Forum

Președintele SUA a mai declarat că va insista pentru organizarea unui summit tripartit cu Volodymyr Zelenskyy dacă întâlnirea din Alaska va decurge bine

Patrick Wintour Redactor diplomatic

Joi, 14 august 2025, ora 00:39 CEST

Vladimir Putin va avea de înfruntat „consecințe foarte grave” dacă nu va accepta un armistițiu în războiul din Ucraina la summitul cu Donald Trump din Alaska, a declarat miercuri președintele SUA.

După o convorbire telefonică cu Volodymyr Zelenskyy și alți lideri europeni, printre care și Keir Starmer din Marea Britanie, Trump a sugerat că va insista pentru un al doilea summit dacă întâlnirea cu Putin va decurge bine – de data aceasta cu participarea omologului său ucrainean.

„Dacă prima întâlnire va decurge bine, vom organiza rapid o a doua”, a declarat Trump reporterilor la Washington. „Aș dori să o facem aproape imediat și vom organiza rapid o a doua întâlnire între președintele Putin, președintele Zelenskyy și mine, dacă vor dori să fiu prezent.”

Trump nu a precizat data celei de-a doua întâlniri. El urmează să se întâlnească cu Putin vineri, la Anchorage, în Alaska. Întâlnirea va avea loc, potrivit unor surse, la baza militară Elmendorf-Richardson, o instalație militară crucială pentru contracararea Uniunii Sovietice în perioada de vârf a Războiului Rece.

Întrebat dacă Rusia va suferi consecințe dacă Putin nu va fi de acord să oprească războiul după întâlnirea din Alaska, Trump a răspuns: „Da, vor suferi… consecințe foarte grave”.

Trump spune că Putin se va confrunta cu „consecințe foarte grave” dacă nu se va ajunge la un armistițiu în Ucraina – video

Declarațiile președintelui au urmat după ceea ce el a descris ca fiind o convorbire foarte bună cu liderii europeni, în cadrul căreia s-a consultat cu privire la obiectivul și strategia summitului său. El a mulțumit liderii europeni, asigurându-i că încetarea focului este prioritatea sa și că nu va face niciun fel de concesii teritoriale fără implicarea deplină a Kievului.

Abordarea lui Trump la videoconferință, așa cum a fost descrisă de Emmanuel Macron, președintele Franței, a părut să liniștească unii dintre liderii care făceau un apel colectiv final către imprevizibilul președinte american, spunându-i că are datoria de a proteja suveranitatea Ucrainei – și securitatea europeană – în cadrul negocierilor.

Liderii europeni au discutat cu Trump și vicepreședintele său, JD Vance, într-o reuniune de o oră convocată în grabă, în încercarea de a contura strategia de negociere a lui Trump. Zelenskyy și liderii europeni au fost excluși de la summit și se tem că Trump, hotărât să-și îndeplinească promisiunea din campania electorală că va pune capăt cu ușurință vărsării de sânge din Ucraina, va face concesii care vor compromite suveranitatea viitoare a Ucrainei.

Trump a subliniat însă promisiunea sa că summitul nu este în sine o negociere de fond, ci ceea ce el a descris ca o „tentativă” de a testa condițiile lui Putin pentru semnarea unui armistițiu temporar, care ar duce apoi la negocieri cu Kievul. Trump a declarat că a fost o discuție foarte bună, pe care a evaluat-o cu nota 10 din 10.

Marea Britanie, Franța și Germania, copreședinții așa-numitei „coaliții a voinței”, și-au prezentat ulterior poziția cu privire la discuții, reiterând că frontierele internaționale nu trebuie modificate prin forță și insistând că Ucraina trebuie să beneficieze de „garanții de securitate solide și credibile pentru a-și apăra în mod eficient suveranitatea și integritatea teritorială”.

Cele trei țări au repetat că negocieri semnificative pot avea loc numai în condițiile unui armistițiu și au solicitat Rusiei să se confrunte cu noi sancțiuni economice dacă nu va accepta încetarea ostilităților la summit.

Vorbind alături de Zelenskyy la Berlin, cancelarul german, Friedrich Merz, a declarat că Europa dorește ca Trump să aibă succes în Alaska, dar că i-a clarificat președintelui american că interesele Ucrainei și ale Europei trebuie protejate la summit.

Merz a solicitat un armistițiu de 30 de zile, urmat de negocieri substanțiale. Putin se opune unui armistițiu de luni de zile.

Prezentând principiile cheie care unesc Europa, el a declarat: „Negocierile trebuie să facă parte dintr-o strategie transatlantică comună. Astfel, ele vor avea cele mai mari șanse de succes. Această strategie trebuie să continue să se bazeze pe un sprijin puternic pentru Ucraina și pe presiunea necesară asupra Rusiei. Acest lucru înseamnă, de asemenea, că, dacă nu există nicio mișcare din partea Rusiei în Alaska, atunci Statele Unite și noi, europenii, ar trebui să… intensificăm presiunea.”

El a adăugat că Rusia nu poate avea niciun drept legal asupra teritoriului ucrainean. „Președintele Trump cunoaște această poziție, o împărtășește pe deplin și, prin urmare, pot spune că am avut o conversație cu adevărat excepțional de constructivă și bună.”

Macron a declarat că nu au avut loc discuții serioase despre schimburi de teritorii între Rusia și Ucraina care să implice cedarea teritoriului ucrainean și că Trump a subliniat oricum că orice discuții de acest gen pot fi negociate numai cu Kievul. El a spus că Trump va lupta pentru o reuniune trilaterală între Ucraina, SUA și Rusia și că o astfel de reuniune va avea loc în Europa.

Avansul Rusiei în Ucraina

Un diplomat european a declarat: „În ansamblu, întâlnirea a fost liniștitoare, în sensul că punctele noastre de vedere au fost înțelese, dar rămâne de văzut dacă Trump se va ține de scenariul convenit când va intra în sala de negocieri cu Putin.”

Trump s-a întâlnit cu șefii de stat și de guvern din Germania, Regatul Unit, Franța, Italia, Polonia și Finlanda, precum și cu președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen. În cadrul convorbirii telefonice cu Trump a fost abordată problema garanțiilor de securitate pentru Ucraina, dar nu s-a înregistrat niciun progres în ceea ce privește oferta SUA de a acorda sprijin practic coaliției.

Obiectivul principal al europenilor a fost însă acela de a obține asigurări din partea lui Trump, cunoscut pentru capriciile sale, că nu se va lăsa atras în promisiuni irevocabile care să oblige Ucraina să facă concesii teritoriale în schimbul acordului lui Putin pentru un armistițiu. Ei au încercat, de asemenea, să obțină asigurări că Trump este încă dispus să utilizeze pârghiile economice încă nefolosite care ar putea afecta veniturile Rusiei.

Liderii europeni s-au arătat în public precauți în privința summitului cu Trump, dar în privat se tem că acesta este hotărât să îmbunătățească relațiile dintre SUA și Rusia și consideră că pierderea suveranității Ucrainei este un preț necesar și inevitabil pentru a atinge acest obiectiv.

Trump a fost vag în privința strategiei sale, inclusiv a condițiilor pe care le va oferi lui Putin pentru a-l convinge să accepte un armistițiu.

Zelenskyy a promis că armata ucraineană nu va ceda voluntar teritoriile din Donetsk și Luhansk, dar Rusia insistă că cel puțin patru regiuni ucrainene vor deveni ruse, fie la masa negocierilor, fie prin forță.

Miercuri, Trump și-a vărsat furia pe mass-media care a relatat despre întâlnirea sa cu Putin, scriind pe Truth Social: „Mass-media este foarte, foarte nedreaptă în ceea ce privește întâlnirea mea cu Putin. Ei continuă să citeze ratați concediați și oameni cu adevărat stupizi, precum John Bolton, care tocmai a spus că, deși întâlnirea are loc pe teritoriul SUA, „Putin a câștigat deja”. Ce naiba este asta? Noi câștigăm TOTUL.”

Secretarul Trezoreriei, Scott Bessent, a declarat că ar putea fi impuse sancțiuni suplimentare sau tarife secundare partenerilor comerciali ai Rusiei dacă întâlnirea din Alaska nu va decurge bine.

Moscova, încrezătoare, a respins importanța consultărilor Europei cu Trump. Purtătorul de cuvânt al ministerului de externe, Alexei Fadeyev, a declarat: „Considerăm că consultările solicitate de europeni sunt acțiuni fără semnificație politică și practică. Verbal, europenii susțin eforturile diplomatice ale Washingtonului și Moscovei pentru rezolvarea crizei ucrainene, dar, în realitate, Uniunea Europeană le sabotează”.

Rusia afirmă că întâlnirea din Alaska va aborda probabil întreaga gamă de relații bilaterale ruso-americane, și nu doar problema Ucrainei. „Sperăm că această întâlnire va permite liderilor să se concentreze asupra întregii game de probleme, de la criza din Ucraina până la obstacolele care împiedică dialogul normal și constructiv, care este esențial pentru asigurarea păcii și stabilității internaționale”, a declarat purtătorul de cuvânt.

Veteranul ministru rus de externe, Serghei Lavrov, va fi prezent la discuții.

,,, https://www.theguardian.com/world/2025/aug/13/trump-assurances-europe-putin-ukraine-alaska-talks

Informare privind războiul din Ucraina: Germania va finanța cu 500 de milioane de dolari armament pentru Kiev, în timp ce Zelenskyy afirmă că Putin „bluffează” în privința păcii

Șeful NATO salută decizia Berlinului, în timp ce liderul ucrainean afirmă că Putin încearcă să exercite presiuni militare asupra Ucrainei înainte de întâlnirea cu Trump. Ce știm în ziua 1.268

Vezi toată acoperirea noastră privind războiul din Ucraina

Echipa Guardian și agenții

Joi, 14 august 2025, 03:09 CEST

Germania intenționează să finanțeze un pachet de echipamente militare și muniții în valoare de 500 de milioane de dolari pentru Ucraina, provenite din SUA, a declarat miercuri NATO. Șeful Alianței, Mark Rutte, a lăudat Germania pentru această decizie, afirmând: „Această livrare va ajuta Ucraina să se apere împotriva agresiunii ruse”. Ministerele de externe și apărare ale Germaniei au declarat că sprijinul se concentrează pe echipamente precum „capacități critice de apărare aeriană” împotriva atacurilor aeriene rusești care „ucid tot mai mulți civili în toată Ucraina”. Țările de Jos și Suedia s-au angajat, de asemenea, să contribuie în mod semnificativ.
Măsura Germaniei a venit după ce Donald Trump a declarat că vor exista „consecințe foarte grave” dacă Vladimir Putin nu va accepta să oprească războiul din Ucraina după summitul dintre președinții SUA și Rusiei de vineri, din Alaska. Comentariul președintelui american a venit după o întâlnire virtuală cu liderii europeni, inclusiv cu președintele ucrainean Volodymyr Zelenskyy, care a declarat grupului că Putin „blufează” în ceea ce privește căutarea păcii. „Încearcă să exercite presiuni înainte de întâlnirea din Alaska pe toate fronturile ucrainene”, a afirmat Zelenskyy, pe fondul unei ofensive puternice a forțelor ruse în estul Ucrainei în ultimele zile. „Rusia încearcă să arate că poate ocupa toată Ucraina”, a spus el. Cancelarul german Friedrich Merz a declarat că liderii au avut o discuție „constructivă și bună” cu Trump.
Trump a sugerat grupului că va insista pentru un al doilea summit dacă întâlnirea sa cu Putin va decurge bine – de data aceasta incluzându-l și pe Zelensky, relatează Patrick Wintour. „Dacă prima întâlnire va decurge bine, vom organiza rapid o a doua”, a declarat Trump reporterilor la Washington. „Aș dori să o facem aproape imediat și vom organiza rapid o a doua întâlnire între președintele Putin, președintele Zelensky și mine, dacă vor dori să fiu prezent”. Declarațiile lui Trump au urmat după ceea ce el a descris ca fiind o convorbire foarte bună cu liderii europeni, în cadrul căreia s-a consultat cu privire la obiectivul și strategia summitului său. El a mulțumit liderii europeni, asigurându-i că încetarea focului este prioritatea sa și că nu va face niciun fel de concesii teritoriale fără implicarea deplină a Kievului.
Keir Starmer a declarat că există acum o șansă „viabilă” pentru un armistițiu în Ucraina. Prim-ministrul britanic a declarat înaintea discuțiilor dintre Trump și Putin că susținătorii militari ai Ucrainei – așa-numita coaliție a celor dispuși – au elaborat planuri militare viabile în cazul unui armistițiu, dar sunt, de asemenea, gata să exercite presiuni asupra Rusiei prin sancțiuni. „De trei ani și ceva durează acest conflict și nu ne-am apropiat deloc de o soluție viabilă pentru încetarea focului”, a declarat Starmer în cadrul reuniunii europene. „Acum avem această șansă, datorită eforturilor depuse de președintele [SUA]”.
Rusia dorește să includă tema reducerii prezenței trupelor NATO în orice discuții privind viitorul Ucrainei, a declarat premierul polonez. Donald Tusk a declarat miercuri reporterilor: „De aceea este atât de important să construim un grup de state puternic și unit, atât în relația cu Rusia, cât și în relația cu alți aliați, precum Statele Unite”.
Hackerii ruși au preluat pentru scurt timp controlul asupra unui baraj din Norvegia la începutul acestui an, a declarat miercuri șeful agenției de contrainformații a țării, pentru prima dată când Oslo atribuie oficial atacul cibernetic vecinului său. În timp ce se aflau la comanda barajului din Bremanger, în vestul Norvegiei, pe 7 aprilie, hackerii au deschis o ecluză și au eliberat 500 de litri (132 galoane) de apă pe secundă timp de patru ore, înainte ca atacul să fie detectat și oprit, au declarat anterior autoritățile. Nimeni nu a fost rănit. Șeful serviciilor secrete britanice a acuzat Rusia, în septembrie anul trecut, că a desfășurat o „campanie de sabotaj incredibil de imprudentă” în Europa, în parte pentru a speria țările europene să nu ajute Ucraina. Moscova neagă acuzațiile.

,,, https://www.theguardian.com/world/2025/aug/14/ukraine-war-briefing-germany-to-fund-500m-in-arms-for-kyiv-as-zelenskyy-says-putin-bluffing-about-peace

Lituania va oferi copiilor cursuri de pilotare a dronelor pentru a contracara amenințarea Rusiei

Guvernul își propune să învețe 22.000 de persoane, inclusiv copii de numai opt ani, cum să construiască și să piloteze drone

Lisa O’Carroll

Miercuri, 13 august 2025, ora 13:31 CEST

Copiii din Lituania vor fi învățați să construiască și să opereze drone, ca parte a eforturilor micului stat baltic de a-și consolida capacitatea de a face față oricărei amenințări viitoare din partea Rusiei.

Într-o inițiativă comună a ministerelor apărării și educației, guvernul a declarat marți că speră să învețe peste 22.000 de persoane, inclusiv elevi, să utilizeze drone, ca parte a unei încercări de „extindere a instruirii în domeniul rezistenței civile”.

Programul va fi adaptat diferitelor grupe de vârstă, elevii din clasele a III-a și a IV-a, cu vârste cuprinse între 8 și 10 ani, urmând să învețe să construiască și să piloteze drone simple, a declarat guvernul. Elevii din învățământul secundar vor proiecta și fabrica piese pentru drone și vor învăța să construiască și să piloteze drone avansate.

La fel ca vecinii săi, Estonia și Letonia, Lituania, o țară cu 2,8 milioane de locuitori, care se învecinează cu exclava rusă Kaliningrad și cu aliatul Moscovei, Belarus, se află în stare de alertă maximă de război de la invazia pe scară largă a Ucrainei de către Vladimir Putin.

Percepția unei amenințări ruse în statele baltice a fost subliniată miercuri de expulzarea unui diplomat rus din Estonia. Ministrul de externe al Estoniei, Margus Tsahkna, a declarat că această măsură a fost luată din cauza „interferențelor continue” în afacerile statului.

„Diplomatul în cauză a fost implicat direct și activ în subminarea ordinii constituționale și a sistemului juridic al Estoniei… Interferența continuă a ambasadei ruse în afacerile interne ale Republicii Estonia trebuie să înceteze”, a declarat Tsahkna.

În Lituania, guvernul intenționează să cheltuiască 3,3 milioane de euro (2,9 milioane de lire sterline) pentru echipamente specializate, inclusiv drone cu vedere din prima persoană pentru interior și exterior, sisteme de control și transmisie video și o aplicație mobilă pentru instruirea pe vehicule aeriene fără pilot (UAV).

Ministrul apărării, Dovilė Šakalienė, a declarat: „Ne propunem ca 15.500 de adulți și 7.000 de copii să dobândească competențe în controlul dronelor până în 2028. În septembrie vom deschide centre de control al dronelor în Jonava, Tauragė și Kėdainiai, iar până în 2028 vom deschide încă șase centre de instruire pentru drone în alte regiuni ale Lituaniei”.

Instruirea va fi asigurată de Uniunea pușcașilor lituanieni, în colaborare cu agenția lituaniană pentru educație non-formală, care va instrui copiii din școlile primare și secundare.

Tomas Godliauskas, viceministrul apărării naționale al Lituaniei, a declarat că instruirea va lua forma unor cursuri extracurriculare care vor aprofunda „cunoștințele tehnice” ale copiilor.

„Cei mai tineri participanți se vor angaja în construcția și pilotarea simplă a dronelor prin jocuri și experimente. Elevii din învățământul secundar vor învăța noțiunile de bază ale programării, alături de pilotarea și construcția dronelor în interior, în timp ce elevii din învățământul secundar superior vor proiecta piese 3D pentru drone și vor construi drone FPV”, a spus el.

Lituania a acordat o atenție sporită tehnologiei dronelor, utilizând pe scară largă UAV-uri pentru combaterea dronelor la frontierele sale, după două incidente din iulie, când două drone suspectate a fi rusești au traversat granița dintre Belarus și Lituania.

În Rusia, formarea copiilor în domeniul dronelor a fost controversată, după dezvăluirile de luna trecută privind implicarea sistematică a copiilor în proiectarea și testarea acestei tehnologii prin intermediul jocurilor video.

,,, https://www.theguardian.com/world/2025/aug/13/lithuania-children-drone-training-russia-threat

Manevrele lui Merz pe scena mondială nu reușesc să înlăture îndoielile cu privire la leadershipul său

Deborah Cole, Berlin

Politica riscantă a cancelarului german în privința Ucrainei nu a contribuit cu nimic la ameliorarea problemelor interne

Europa în direct – ultimele știri

Miercuri, 13 august 2025, ora 18:32 CEST

Friedrich Merz l-a primit miercuri pe președintele ucrainean, Volodymyr Zelenskyy, în calitate de lider slăbit, la 100 de zile de la preluarea mandatului, încercările sale de a mobiliza sprijinul occidental pentru Kiev și de a-l convinge pe Donald Trump să nu-și exprime criticile la adresa sa eșuând să-i reducă la tăcere pe criticii săi interni.

Cancelarul german a luat inițiativa pentru seria de conferințe telefonice fulgerătoare de miercuri, la care au participat liderii UE, Trump și vicepreședintele său, JD Vance. Sosirea surprinzătoare a lui Zelenskyy la Berlin pentru a participa la conferințele telefonice a subliniat rolul principal al lui Merz în eforturile diplomatice.

De la preluarea mandatului în mai, el s-a prezentat adesea ca o figură sigură pe scena mondială, inclusiv reușind să se impună în mare măsură în confruntarea cu Trump din iunie, în Biroul Oval, dar germanii rămân neconvinși de performanța generală a liderului lor.

Un sondaj realizat săptămâna aceasta a arătat că partidul de extremă dreapta Alternative für Deutschland a depășit blocul conservator CDU/CSU al lui Merz cu două puncte, devenind cel mai puternic partid, cu 26% din intențiile de vot, într-un peisaj electoral fragmentat. CDU/CSU, care a câștigat alegerile generale din februarie cu aproape 29% din voturi, are acum doar 24% din intențiile de vot.

Ultima dată când AfD a ieșit în frunte în sondajul Forsa a fost în aprilie, într-o perioadă de incertitudine politică între alegeri și instalarea noului guvern al lui Merz.

„Domnul Merz a devenit deja insuportabil după doar 100 de zile – este timpul pentru un guvern AfD!”, a declarat co-liderul partidului, Alice Weidel, pe X.

Partenerii juniori din coaliție, social-democrații de centru-stânga (SPD), au obținut doar 13% din voturi, în scădere cu trei puncte față de februarie, ceea ce înseamnă că, dacă alegerile ar avea loc în acest weekend, actuala alianță de guvernare, care deja prezintă fisuri semnificative, nu ar reuși să obțină majoritatea.

Merz, o figură controversată în politica germană de zeci de ani, cu o ranchiună de lungă durată împotriva colegei sale creștin-democrate Angela Merkel, s-a străduit să inverseze tendința profund pesimistă care s-a instalat în cea mai puternică economie europeană.

Creșterea PIB-ului nu a înregistrat o redresare semnificativă și se preconizează că va rămâne la același nivel și în acest an.

Decizia guvernului din iunie de a nu reduce taxa pe energia electrică pentru gospodării și întreprinderile mici a nemulțumit, de asemenea, mulți alegători, iar o dezbatere controversată privind vârsta de pensionare a avut un impact politic negativ.

În ceea ce privește migrația, pe care Merz a încercat să o preia ca temă de campanie de la AfD, guvernul său a înregistrat rezultate mixte, cu o serie de eșecuri în instanță și o dispută latentă cu Polonia privind migrația, care îi complică eforturile de a părea decisiv.

Chiar înainte de a prelua funcția, el a promovat un pachet major de cheltuieli pentru apărarea internă, infrastructură și ajutorul acordat Ucrainei. Însă falcii fiscali din propriul său tabără, care aveau încredere în el că va apăra integritatea bugetară a Germaniei, au fost consternați de o măsură pe care au considerat-o o încălcare a promisiunilor sale din campania electorală.

Merz, care nu avea experiență în guvern înainte de a deveni cancelar, a câștigat respectul multor aliați occidentali pentru sprijinul său ferm față de Ucraina, în contextul în care sprijinul lui Trump a început să se clatine.

Formularea poziției sale cu privire la războiul din Gaza s-a dovedit însă riscantă din punct de vedere politic, alienându-i pe mulți dintre cei mai apropiați aliați și pe guvernul israelian, în timp ce SPD i-a adus laude.

După săptămâni de critici tot mai intense la adresa campaniei militare a lui Benjamin Netanyahu în Fâșia Gaza, pe fondul creșterii numărului de victime civile, Merz a făcut săptămâna trecută anunțul șoc că Germania nu va mai aproba livrările de arme care ar putea fi utilizate în Gaza până la noi ordine.

Membri proeminenți ai blocului CDU/CSU l-au acuzat că nu i-a informat în prealabil despre o decizie pripită care, potrivit lor, trădează responsabilitatea Germaniei pentru securitatea Israelului de la Holocaust. Alegătorii, dintre care mulți sunt critici față de escaladarea acțiunilor militare ale Israelului în Gaza, au salutat această măsură.

Eforturile lui Merz de a-l convinge pe Trump să nu semneze un acord cu Rusia la summitul de vineri cu Vladimir Putin „peste capul europenilor și al ucrainienilor” au părut a fi o altă acțiune riscantă de diplomație, după ce nu a reușit să obțină un loc la masa negocierilor din Alaska pentru Zelenskyy.

Matthias Gebauer, corespondentul pentru securitate al influentului săptămânal Der Spiegel, a declarat că abordarea europeană a fost aceea de „a-l acoperi pe Trump cu laude și deferență și de a încerca să-l învețe puțin despre cum să încheie un acord de pace”.

„Cel mai bun scenariu, așa cum se vede la Berlin, ar fi ca europenii să-l convingă pe Trump să nu acționeze pripit” și să mențină presiunea asupra Moscovei, a spus el.

„Dar toată lumea știe că șansele nu sunt foarte mari. Trump este foarte nerăbdător când vine vorba de Ucraina și îi pasă mult mai puțin de interesele europene decât de perspectiva unui acord rapid cu Putin.”

,,, https://www.theguardian.com/world/2025/aug/13/merz-manoeuvres-on-world-stage-fail-to-quell-doubts-about-leadership-germany

Trump singur într-o cameră cu Putin este o rețetă pentru dezastru – nu trebuie decât să ne uităm la ultima lor întâlnire

Andrew Roth, Washington

Cei doi intenționează să se întâlnească vineri, în Alaska, pentru a discuta despre „schimbul de teritorii”. Ce se va întâmpla de data aceasta?

Miercuri, 13 august 2025, ora 10.00 CEST

Lecțiile de la Helsinki sunt clare: a-l lăsa pe Donald Trump singur într-o cameră cu Vladimir Putin este o afacere imprevizibilă și adesea periculoasă.

Era în 2018 când cei doi lideri s-au întâlnit la invitația lui Sauli Niinistö, președintele finlandez, pentru a discuta, printre altele, despre prăbușirea relațiilor dintre SUA și Rusia, acuzațiile de interferență în alegeri și războiul sângeros din estul Ucrainei.

Când a ieșit din cameră, Trump părea uimit de liderul de la Kremlin. Întrebat la o conferință de presă despre concluziile comunității de informații americane potrivit cărora Rusia s-ar fi amestecat în alegeri, Trump a răspuns: „Președintele Putin spune că nu este Rusia. Nu văd niciun motiv pentru care ar fi.”

Fiona Hill, consilierul principal al lui Trump pentru Kremlin în cadrul Consiliului Național de Securitate al SUA, a declarat ulterior că s-a gândit să declanșeze alarma de incendiu sau să simuleze o urgență medicală pentru a pune capăt conferinței de presă.

Cumva, miza este și mai mare, întrucât Trump și Putin intenționează să se întâlnească vineri la Anchorage, în Alaska, unde Trump a declarat că cei doi vor discuta despre „schimbul de teritorii” în cadrul primei întâlniri a lui Putin cu un lider al G7 de la invadarea Ucrainei în februarie 2022. Liderii europeni se tem că Trump ar putea ieși din nou dintr-o întâlnire cu ușile închise predicând evanghelia Kremlinului.

Casa Albă a redus așteptările pentru summit, un semn că nu există niciun acord concret pe masă. „Este într-adevăr o întâlnire de sondare, într-o oarecare măsură”, a declarat Trump luni, în cadrul unei conferințe de presă. El a afirmat că va ști în primele minute dacă Putin este sau nu pregătit pentru un armistițiu și că va transmite acest lucru lui Volodymyr Zelenskyy, președintele Ucrainei, și liderilor europeni. „S-ar putea să spun: «Mult noroc, continuați lupta». Sau s-ar putea să spun: «Putem ajunge la un acord»”, a declarat el.

Dar Putin va încerca în continuare să-și modeleze imaginea lui Trump despre ceea ce ar putea însemna un acord de pace, într-un mod care să aducă beneficii maxime Kremlinului. Putin „dorește un acord cu Trump care să fie prezentat Kievului și altor capitale europene ca un fapt împlinit”, a scris John Herbst, director senior al Centrului Eurasia al Atlantic Council și fost ambasador în Ucraina. Lipsa invitațiilor pentru liderii europeni „are mirosul Conferinței de la Yalta din 1945… unde Statele Unite, Uniunea Sovietică și Regatul Unit au decis soarta jumătății Europei peste capetele acelor națiuni”.

Europa și Ucraina au ripostat. Înaintea summitului, Zelenskyy a declarat că Ucraina nu va ceda Rusiei teritoriul pe care aceasta l-ar putea folosi pentru a lansa o nouă ofensivă, respingând efectiv previziunile lui Trump că „vor avea loc unele schimburi [de teritorii]”.

Caracterul ad-hoc al abordării lui Trump în politica externă poate juca în favoarea adversarilor externi ai SUA, dar i-a și frustrat. Se spune că lideri precum Xi Jinping, președintele Chinei, preferă să facă mai multe pregătiri înainte de a intra în sala de negocieri cu Trump, tocmai din cauza imprevizibilității acestuia. Rusia a devenit, de asemenea, frustrată de lipsa unui proces în administrația Trump.

Dar asta nu l-a împiedicat pe Putin să-și asume riscul de a intra în ring cu Trump pentru prima lor întâlnire față în față din această administrație.

Karoline Leavitt, purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, a declarat marți că întâlnirea dintre Trump și Putin va fi una față în față și va constitui un „exercițiu de ascultare” pentru Trump, în timpul căruia acesta va putea să înțeleagă punctul de vedere al Rusiei.

„Așa procedează Trump. Improvizează”, a declarat Hill, fostul consilier prezidențial.

„Iar lui Putin îi place să se dueleze… se mândrește cu faptul că poate fi flexibil în astfel de situații”, a adăugat ea.

Lipsa consilierilor în sala de întâlnire a ridicat o întrebare cheie: vor avea vreun rezultat durabil acordurile încheiate într-un cadru privat, chiar dacă sunt prezenți interpreți sau persoane care iau notițe?

„E ca o întâlnire care are loc în pădure”, a spus Hill.

Un eveniment similar a avut loc în timpul summitului de la Helsinki, când Trump a ieșit din cameră și a spus că a încheiat un acord cu Putin pentru ca autoritățile americane să aibă acces la agenții GRU acuzați de influențarea alegerilor din SUA. Putin a spus ulterior că va avea acces la americanii responsabili de promovarea Legii Magnitsky împotriva corupției.

„Desigur, asta nu a dus nicăieri”, a spus Hill. „Trump nu a înțeles pe deplin ce i-a spus Putin.”

„Cu alte cuvinte, [doar pentru că] are loc o întâlnire nu înseamnă că se va concretiza în ceva”, a spus ea.

,, https://www.theguardian.com/world/2025/aug/13/trump-putin-meeting-alaska

Franța recunoaște rolul său în reprimarea mișcărilor de independență din Camerun

Emmanuel Macron îi scrie președintelui camerunez concluziile comisiei mixte privind trecutul colonial al țării

Eromo Egbejule corespondent în Africa de Vest

Miercuri, 13 august 2025, ora 19:11 CEST

Franța și-a recunoscut rolul în reprimarea violentă a mișcărilor de independență din Camerun, care a durat zeci de ani, aceasta fiind ultima etapă a unui proces lent de recunoaștere a trecutului său colonial brutal.

Într-o scrisoare adresată președintelui camerunez Paul Biya, datată 30 iulie, Emmanuel Macron a declarat că „îmi revine astăzi rolul și responsabilitatea Franței în aceste evenimente”.

Scrisoarea, care a fost făcută publică marți, transmite concluziile unei comisii franco-cameruneze care a investigat represiunea mișcărilor de independență din perioada colonială, între 1945 și 1971.

Aceasta a luat în considerare și crimele comise de guvernul post-independență al lui Ahmadou Ahidjo, aliat al Franței, în Camerun. Biya a fost prim-ministru în guvernul Ahidjo între 1975 și 1982.

Macron a declarat în scrisoare: „Istoricii comisiei au stabilit în mod clar că în Camerun a avut loc un război, în timpul căruia autoritățile coloniale franceze și forțele militare au comis diverse forme de represiune violentă în mai multe regiuni ale țării, un război care a continuat după 1960, cu sprijinul Franței pentru acțiunile întreprinse de autoritățile cameruneze independente”.

Cu toate acestea, Macron nu și-a cerut scuze și nu a menționat nicio formă de reparații.

În 1884, zona cunoscută astăzi sub numele de Camerun a devenit colonia germană Kamerun. În timpul primului război mondial, forțele britanice și franceze au ocupat teritoriul, care a fost ulterior împărțit între ele de Liga Națiunilor după înfrângerea Germaniei în 1919.

În ianuarie, comisia, care a fost anunțată în cadrul unei conferințe de presă comune susținute de Macron și Biya la Yaoundé, capitala Camerunului, în 2022, a prezentat concluziile sale într-un raport de 1.035 de pagini. Se estimează că represiunea sponsorizată de stat a făcut zeci de mii de victime, printre care și asasinarea liderului naționalist Ruben Um Nyobè.

Cântărețul camerunez Blick Bassy, copreședinte al comisiei, a declarat: „Suntem doar la începutul unui proces care va dura mai mulți ani… pentru a localiza și identifica cadavrele din gropile comune și pentru a rezolva problemele funciare care afectează în continuare un număr mare de camerunezi.

„Dar înainte de toate [ar trebui să fie] doliu național și trebuie organizate funeralii adecvate pentru compatrioții noștri care au murit pentru națiune”, a spus Bassy, al cărui album din 2019, 1958, i-a adus un omagiu lui Nyobè.

„Din partea franceză, sensibilizarea publicului este crucială, integrarea acestei istorii în programa școlară, astfel încât să nu se mai repete niciodată și, de asemenea, pentru a se asigura că populația franceză poate înțelege și accepta cu adevărat istoria țării.”

Timp de ani de zile, Franța a refuzat să înfrunte fantomele imperiului său colonial, care se întindea de la Algeria, în nordul Africii, până la Benin, în vest. Dar, în ultima perioadă, o nouă generație de istorici și activiști, mulți dintre ei provenind din fostele colonii, a calificat narațiunile oficiale franceze, care abia menționau violența exploatării coloniale din secolul al XX-lea, drept ficțiune rafinată.

Acest lucru a coincis cu o val de sentimente anti-franceze în Africa francofonă, care a stimulat parțial loviturile de stat împotriva guvernelor din regiune considerate marionete ale Parisului.

Fostul lider francez François Hollande a recunoscut existența unor „episoade extrem de tulburătoare, chiar tragice” în timpul vizitei sale la Yaoundé în 2015. Dar Macron, mai mult decât oricare dintre predecesorii săi, pare să răspundă la această presiune cu o serie de gesturi strategice care sunt adesea criticate ca fiind incomplete.

În 2018, guvernul său a inițiat restituirea a 26 de obiecte culturale către Benin, ca răspuns direct la un raport inovator pe care îl comandase. Raportul, co-autorizat de istoricul de artă francez Bénédicte Savoy și scriitorul senegalez Felwine Sarr, susținea că aceste obiecte nu erau simple piese de muzeu, ci părți vii ale unei memorie culturale care aparțineau țării de origine. Un al 27-lea artefact, provenind din Finlanda, a fost returnat Beninului în luna mai a acestui an.

Corespondența văzută de Guardian în iulie a revelat că guvernul francez și-a manifestat disponibilitatea de a discuta cu Nigerul despre reparații pentru masacrul a mii de cetățeni în cadrul misiunii Afrique centrale (MAC) din 1899, una dintre cele mai violente campanii coloniale din Africa. Din nou, nu a ajuns să-și ceară scuze pentru rolul jucat.

Experții spun că discuția trebuie să treacă acum de la restituirea culturală la o discuție mai directă despre datoria istorică și speră că recunoașterea oficială va marca începutul unui proces real de reconciliere.

Bassy a declarat: „Ne aflăm într-un moment în care Africa se confruntă cu propria istorie… pentru a se împăca cu ea însăși, dar și pentru a aborda viitorul cu mai multă claritate și încredere”.

,,, https://www.theguardian.com/world/2025/aug/13/france-acknowledges-role-in-repression-of-cameroon-independence-movements

În timp ce Ucraina luptă să mențină liniile, Trump ar putea avea dificultăți în a-l convinge pe Putin

Dan Sabbagh, la Kiev

În ciuda numărului mare de victime, liderul rus consideră că câștigă încet războiul, așa că își poate permite să prelungească negocierile

Joi, 14 august 2025, ora 06:00 CEST

Pentru Ucraina, ruperea frontului vine într-un moment nefericit. Grupuri de sabotori ruși slab înarmați – trei, conform unei estimări – au străpuns pozițiile ucrainene în zona rurală din Donbas, la est de intersecția strategică de la Dobropillia. Deși un grup a fost eliminat, marți se credea că două grupuri erau încă în libertate – și, deși numărul lor este mic pentru moment, probabil 20-30 de persoane, breșa este semnificativă.

La începutul anului, era sigur să vizitați Dobropillia, care devenise un centru comercial aglomerat, plin de soldați și localnici, la aproape 24 km nord de linia frontului din Pokrovsk. Dar de atunci, orașul, unde odată se bifurcau drumurile aglomerate de aprovizionare dintre Pokrovsk și Kramatorsk, a fost supus unor atacuri susținute cu bombe planante, în timp ce dronele FPV (first person view) loveau ținte în mișcare.

Acesta face parte dintr-o strategie de luptă din ce în ce mai coordonată a invadatorilor. Experții spun că Rusia a devenit mai eficientă în țintirea echipelor ucrainene de drone din teren și a forțelor în mișcare. Chiar înainte de weekend, drumul de aprovizionare T0514 din sudul orașului Kramatorsk era expus riscului de atac, în timp ce un blogger militar rus descria „eliminarea sistematică” a echipajelor ucrainene.

Un incendiu provocat în aprilie de un atac cu drone Shahed asupra bazei Crucii Roșii ucrainene și a unei cafenele din Dobropillia. Fotografie: Anadolu/Getty Images

În același timp, forțele ucrainene par din ce în ce mai epuizate. Critici precum Bohdan Krotevych, fost șef de stat major al brigăzii Azov, spun că s-a acordat prea multă atenție contraatacurilor infanteriei din Pokrovsk – „o bulă de săpun care va exploda în curând” – și nu suficientă atenție consolidării apărării pentru a menține liniile existente.

Armata ucraineană, la îndemnul lui Volodymyr Zelenskyy, a trimis trupe în Azov pentru a încerca să elimine infiltrații. Însă, oricât de mic ar fi numărul lor, în apropiere se află mai mulți ruși. Înaltul comandament ucrainean a declarat marți că în apropierea orașului Pokrovsk se află aproximativ 110.000 de soldați ruși, iar Zelenskyy a afirmat că se așteaptă ca alți 12.000 să sosească din Sumy, în nord-est, pentru a se alătura lor în ofensivă.

Toate acestea se întâmplă cu două zile înainte ca Donald Trump să-l primească pe Vladimir Putin la o bază militară americană din Alaska. Nu este foarte clar ce a oferit Putin pentru a câștiga premiul unui summit pe teritoriul american, în contextul zvonurilor că negociatorul lui Trump, dezvoltatorul imobiliar Steve Witkoff, ar fi înțeles greșit declarațiile liderului rus de săptămâna trecută. Cu toate acestea, Zelenskyy crede că Putin va accepta un armistițiu numai dacă Ucraina renunță voluntar la cei 3.400 de kilometri pătrați din regiunea Donețk pe care îi controlează, inclusiv Kramatorsk.

Nu este o ofertă pe care Ucraina o poate accepta, așa cum Zelenskyy a repetat clar săptămâna trecută. Dar Trump ar putea avea dificultăți în a-l convinge pe Putin să-și schimbe poziția dacă liderul rus vede că Kievul nu poate opri incursiunea. Putin consideră deja că Rusia câștigă încet războiul din Ucraina și, deși avansurile anterioare în apropierea Pokrovskului au fost costisitoare și lente pentru atacatori, este posibil să se înregistreze o accelerare a ritmului.

În august anul trecut, Ucraina a lansat o ofensivă surpriză în regiunea Kursk din Rusia, pătrundând la o adâncime de peste 12 mile. Aceasta a restabilit moralul la Kiev și a promis un atu în viitoarele negocieri de pace. Dar, pe măsură ce Rusia a ripostat, această valoare teoretică a dispărut. Deși ofensiva din Kursk a împiedicat Rusia să lanseze o ofensivă eficientă în Donbas în 2024, pe termen lung, problema Ucrainei ar putea fi doar amânată până în 2025.

Pe tot parcursul războiului, Rusia a demonstrat că are dificultăți în capturarea micilor centre urbane. A durat un an pentru a captura Bakhmut, tot în Donbas, în mai 2023. Pokrovsk a fost evacuat în august anul trecut și se preconiza că va cădea în câteva săptămâni. Deși forțele ruse au ajuns la marginea orașului, încă nu l-au capturat, concentrându-se în schimb pe încercarea de a-l încercui încet.

Rusia a avut mai mult succes în zonele rurale. Acum speră să taie mai multe drumuri care duc spre vest, spre Kramatorsk, inima regiunii Donețk, pe care Putin o dorește atât de mult. Invadatorii sunt ajutați de gama tot mai largă de drone FPV, inclusiv aparate cu fibră optică care nu pot fi bruiate, care extind rapid așa-numita „zonă mortală” la 9-12 mile sau mai mult.

Chiar și așa, orice progres al rușilor în interiorul țării va fi probabil lent: în 17 luni de când centrul frontului din Donetsk a început să cedeze în februarie 2024, au fost ocupate 34 de mile, potrivit Institutului pentru Studiul Războiului.

Miercuri după-amiază, Trump a insistat că vor exista „consecințe foarte grave” pentru Putin dacă nu va accepta un armistițiu în Ucraina. Politicienii ucraineni, precum Halyna Yanchenko, deputată în partidul Servitorul Poporului al lui Zelenskyy, își pun speranțele în impunerea de către Trump a unor sancțiuni secundare asupra exporturilor de petrol ale Rusiei către China, în valoare de 4,1 miliarde de euro luna trecută, în parte deoarece nu există perspective pentru niciun alt tip de intervenție din partea SUA.

O serie de cifre extraordinare furnizate de Zelenskyy ilustrează problema cheie cu care se confruntă Ucraina și ceea ce Putin este pregătit să facă. Luni, a spus el, 531 de soldați de partea Rusiei au fost uciși, 428 răniți și nouă capturați, în timp ce de partea Ucrainei 18 au fost uciși, 243 răniți și 79 dispăruți.

În ciuda disparității, Rusia atacă în fiecare zi, provocând un număr similar de victime. Atâta timp cât nu există rezistență internă în Rusia, este probabil ca Putin să considere că își poate permite să prelungească negocierile cu Trump, în ciuda amenințărilor.

,,, https://www.theguardian.com/world/2025/aug/14/as-ukraine-battles-to-hold-lines-trump-may-find-putin-difficult-to-persuade

Anchorage în fierbere înaintea summitului Trump-Putin – dar „vă rugăm, nu ne vindeți înapoi”

Locuitorii sunt împărțiți între entuziasmul provocat de vizita de mare amploare și neliniștea legată de ceea ce ar putea conveni liderii SUA și Rusiei

Aisha Kehoe Down

Joi, 14 august 2025, ora 07:00 CEST

Se preconizează că acesta va fi unul dintre ultimele weekenduri frumoase de vară în Anchorage, Alaska – perioada de vârf a migrației somonului și mijlocul sezonului fructelor de pădure – iar locuitorii speră că summitul de vineri dintre Donald Trump și Vladimir Putin nu le va strica vacanța.

„Abia aștept să ies cu barca pe Prince William Sound – asta e planul meu”, a spus Andy Moderow, care lucrează la o organizație non-profit de conservare din Anchorage.

Jeff Landfield, proprietarul site-ului de știri Alaska Landmine, a declarat: „Am avut o vară destul de bună. Am finalizat proiecte, am ieșit la vânătoare, la pescuit, la camping, cu ATV-urile. Dar sezonul se apropie de sfârșit, așa că am auzit mai multe persoane spunând: «Sper să nu-mi strice planurile»”.

Cel mai mare oraș din Alaska, Anchorage se află mai la nord decât Oslo și Sankt Petersburg. Cu o populație de puțin sub 300.000 de locuitori, centrul său urban joasă este situat pe terenuri mlăștinoase deasupra golfului Cook Inlet, la poalele munților Chugach. Cartierele sale se întind pe străzi largi, între centre comerciale și păduri de mesteacăn; magazinele din centrul orașului vând obiecte de artizanat ale nativilor din Alaska și suveniruri cu tematică de urși și elani.

Locuitorii se referă la restul Statelor Unite ca „cele 48 de state inferioare” și se consideră „independenți”, a declarat Colleen Heaney-Mead, care conduce o grădiniță în Anchorage.

„Nu vrem să facem parte din ceea ce se întâmplă acolo”, a spus ea, referindu-se la acțiunile administrației Trump în Statele Unite continentale. „Nu trebuie să facem tot ce fac ei.”

Summitul de vineri nu va fi prima dată când orașul va fi scena unor evenimente diplomatice de mare anvergură. Președintele Chinei, Xi Jinping, a făcut o escală în oraș în 2017, luând masa cu somon regal și bisque de crab în drumul său de întoarcere de la o întâlnire cu Trump în Florida.

Doi ani mai târziu, Anchorage a fost locul unei întâlniri tensionate între diplomați chinezi și oficiali ai administrației Biden, care s-au certat public pe tema abuzurilor împotriva drepturilor omului și a rasismului sistemic.

Dar de data aceasta, lucrurile par diferite.

În Alaska, Rusia nu este un dușman abstract, ci un vecin apropiat; avioanele sale zbârnă în spațiul aerian al Alaskăi, iar guvernul său este acuzat că subminează pescarii din Alaska. Locuitorii din Anchorage sunt împărțiți între entuziasmul provocat de o vizită de mare amploare și neliniștea legată de semnificația acesteia.

„Ai senzația că Anchorage a revenit pe hartă, într-un fel, ceea ce cred că toată lumea apreciază”, a declarat Hollis French, senator de stat pensionat care a lucrat în Comisia pentru Conservarea Petrolului și Gazelor din Alaska.

„Deși am luat cina aseară cu doi prieteni și suntem cu toții pesimiști și sceptici. Aș spune că ne așteptăm ca Trump să facă ceva oribil.”

Anunțul lui Trump că se va întâlni cu Putin „în Rusia” a declanșat, de asemenea, semnale de alarmă într-o regiune care a făcut parte din Imperiul Rus până la vânzarea sa către SUA în 1867.

„Există o reacție satirică a locuitorilor din Alaska: «Vă rugăm, nu ne vindeți înapoi»”, a spus Heaney-Mead.

Moderow, care a crescut spre sfârșitul războiului rece, a spus că adăposturile antiatomice și exercițiile nucleare sunt unele dintre primele sale amintiri, chiar dacă politicienii din Alaska, precum Sarah Palin, candidată la vicepreședinție în 2008, exagerează uneori distanța scurtă dintre cele două țări.

„Rusia este o vecină”, a spus el. „Dacă ai crescut în acest stat, ești conștient de Rusia și de proximitatea ei – chiar dacă Sarah Palin a exagerat puțin în dezbaterea ei.”

French a fost de acord, spunând: „Suntem conștienți că sunt un vecin ostil. Suntem conștienți că ne testează apărarea și răspundem în consecință. Cred că majoritatea oamenilor știu că liderul țării nu este, știți voi, întruchiparea țării. Dar [Putin] cu siguranță și-a intimidat poporul. Așadar, cred că locuitorii din Alaska sunt circumspecți în privința lui.”

Landfield a făcut referire la legăturile culturale de lungă durată dintre Rusia și Alaska, inclusiv programele de schimb universitar și vechii credincioși, o sectă a Bisericii Ortodoxe Ruse, adusă în Alaska de rușii care au fugit de represiune de-a lungul anilor. „Oamenii nu-l plac pe Putin. Nu este vorba de Rusia sau de ruși”, a spus el. „Nu cred că Rusia este dușmanul nostru.”

Matt Acuña Buxton, un reporter politic cu experiență din Anchorage, a declarat că există „o nemulțumire foarte largă” față de vizita lui Putin – care face obiectul unui mandat de arestare emis de Tribunalul Penal Internațional (TPI) – în oraș.

„Mulți locuitori din Alaska înțeleg foarte bine că Putin și administrația lui nu sunt prieteni ai locuitorilor din Alaska”, a spus el.

Casa Albă a semnalat că summitul va avea loc la baza militară din nord-estul orașului Anchorage, o dezamăgire pentru localnici, spune Meade, deoarece „orice se întâmplă în bază nu este ca în realitate în Alaska”.

Asta nu i-a împiedicat pe locuitorii din Anchorage să ofere alte idei: 49% dintre respondenții unui sondaj realizat de Alaska Landmine au sugerat că cei doi lideri mondiali s-ar putea întâlni „la casa lui Sarah Palin”.

Un alt buletin informativ din Anchorage, Alaska Memo, a propus ca Trump și Putin să facă o drumeție pe muntele Flattop, „locul perfect pentru o întâlnire romantică în zona Anchorage”, sau să se cazeze la Skinny Dick’s Halfway Inn, pe drumul spre Fairbanks.

„În acest moment, este un mediu bogat în meme”, a spus Landfield.

Acuña Buxton, care scrie Alaska Memo, a spus că astfel de satire oferă locuitorilor din Alaska o modalitate de a face față scenariului „distopic” și improbabil în care Trump ar vinde Alaska Rusiei.

„În cele din urmă, în ansamblu, este vorba despre Ucraina”, a spus el despre întâlnirea dintre Trump și Putin. „[Dar] cred că pentru locuitorii din Alaska este doar o ocazie de a ridica puțin din sprâncene și de a face câteva glume.”

,,, https://www.theguardian.com/us-news/2025/aug/14/anchorage-alaska-trump-putin-summit

Nave de război americane patrulează în Marea Chinei de Sud după coliziunea a două nave chineze

USS Higgins și USS Cincinnati au navigat în apropierea Scarborough Shoal după ce chinezii au încercat să alunge o navă filipineză

Associated Press în Manila

Miercuri, 13 august 2025, ora 19:00 CEST

SUA au desfășurat pentru scurt timp două nave de război într-o zonă disputată din Marea Chinei de Sud, unde două nave chineze s-au ciocnit la începutul săptămânii în timp ce încercau să alunge o navă filipineză mai mică, într-un accident în largul mării care a declanșat alarma cu privire la siguranța maritimă.

Atât China, cât și Filipine revendică Scarborough Shoal și alte formațiuni stâncoase din Marea Chinei de Sud. Vietnam, Malaezia, Brunei și Taiwan au, de asemenea, revendicări care se suprapun în apele disputate.

USS Higgins, un distrugător cu rachete ghidate, și USS Cincinnati, o navă de luptă litorală, au fost urmărite de o navă a marinei chineze în timp ce navigau la aproximativ 30 de mile marine (55 km) de Scarborough Shoal. Nu au fost raportate incidente neplăcute, a declarat comandorul Jay Tarriela, din paza de coastă filipineză, citând informații de la oficiali americani și de la un zbor de supraveghere filipinez.

Marina americană organizează de ani de zile ceea ce numește „călătorii și survoluri în numele libertății de navigație” în Marea Chinei de Sud pentru a contesta restricțiile impuse de China și cererea acesteia de a fi notificată cu privire la intrarea în aproape întreaga zonă maritimă disputată pe care o revendică. Acest lucru a înfuriat China, iar forțele sale au avut confruntări apropiate cu nave de război și avioane americane în timpul unor astfel de patrule în apele și spațiul aerian internațional.

Desfășurarea a avut loc după ce ambasadoarea Washingtonului la Manila, MaryKay Carlson, a condamnat marți „ultima acțiune nesăbuită a Chinei îndreptată împotriva unei nave filipineze” în Scarborough. Atolul bogat în resurse piscicole din nord-vestul Filipinelor a fost în ultimii ani scena unor confruntări din ce în ce mai tensionate între paza de coastă chineză și filipineză, nave de pescuit și alte nave.

Filipinele, fostă colonie americană, sunt cel mai vechi aliat al Washingtonului din Asia. SUA au avertizat în repetate rânduri că sunt obligate să apere Filipinele în cazul unui atac armat asupra forțelor filipineze, inclusiv în Marea Chineză de Sud.

Luni, un distrugător al marinei chineze și o navă a pazei de coastă chineze s-au ciocnit accidental în timp ce încercau să blocheze și să alunge o navă mai mică a pazei de coastă filipineze, BRP Suluan, la aproximativ 10,5 mile marine (19 km) de Scarborough. Imaginile video făcute publice de paza de coastă filipineză arată nava chineză de pază de coastă trăgând cu tunul cu apă puternic și mai mulți membri ai personalului chinez stând la prova cu puțin timp înainte ca acea secțiune să fie lovită de nava chineză care se întorcea rapid.

La scurt timp după coliziune, imaginile video arată prova grav avariată a navei de pază de coastă chineze, fără personalul chinez care se afla pe punte înainte de accident. Nava marinei chineze a suferit avarii profunde și ceea ce păreau a fi zgârieturi liniare pe carenă.

Japonia, Australia și Noua Zeelandă și-au exprimat miercuri îngrijorarea cu privire la manevrele periculoase care au dus la coliziunea din apele aglomerate, o rută comercială globală importantă.

„Japonia respectă statul de drept și se opune oricăror acțiuni care sporesc tensiunile. Ne preocupă acțiunile repetate din Marea Chinei de Sud”, a declarat ambasadorul japonez la Manila, Endo Kazuya, într-o postare pe X.

Ambasada Australiei la Manila și-a exprimat îngrijorarea cu privire la „comportamentul periculos și neprofesionist al navelor chineze în apropierea Scarborough Shoal, care a implicat Garda de Coastă filipineză”, afirmând într-o declarație că incidentul „subliniază necesitatea dezamorsării tensiunilor, a reținerii și a respectării dreptului internațional”.

„Aceasta este o experiență din care Republica Populară Chineză trebuie să învețe”, a declarat Tarriela, comandantul Gărzii de Coastă filipineze, într-o conferință de presă la Manila. „De atâția ani le reamintim să înceteze manevrele periculoase, să înceteze blocajele riscante, să respecte regulile [anti-]coliziune, deoarece, dacă există o probabilitate foarte mare de eroare de calcul, astfel de incidente de coliziune se vor produce.”

Tarriela a vorbit la câteva ore după ce un avion de vânătoare chinez a zburat la o distanță de 500 de picioare (150 de metri) pentru a încerca să alunge un avion al pazei de coastă filipineze care efectua un zbor de supraveghere miercuri deasupra Scarborough, cu jurnaliști invitați la bord. Avionul chinez a efectuat manevre periculoase timp de aproximativ 20 de minute, inclusiv zburând la aproximativ 200 de picioare deasupra micului avion filipinez, a spus Tarriela.

,,, https://www.theguardian.com/world/2025/aug/13/us-warships-south-china-sea

Știrile despre Trump pe scurt: președintele are în vedere preluarea „pe termen lung” a poliției din Washington; îl avertizează pe Putin cu privire la consecințele în cazul în care nu se ajunge la un acord de încetare a focului

Președintele intensifică represiunea în Washington, în încercarea de a obține mai multă putere asupra autorităților – știrile politice importante din SUA din 13 august 2025

Echipa Guardian

Joi, 14 august 2025, ora 02:49 CEST

După ce a mobilizat Garda Națională pe străzile capitalei americane, Donald Trump vizează acum puteri pe termen mai lung asupra autorităților, declarând miercuri că intenționează să-și extindă puterile temporare asupra departamentului de poliție din Washington DC.

La începutul acestei săptămâni, Trump a invocat o clauză fără precedent a legii care stabilește structura de guvernare a districtului federal pentru a prelua controlul temporar asupra departamentului de poliție, dar va avea nevoie de aprobarea Congresului pentru a o prelungi peste cele 30 de zile prevăzute de statut.

„Vom avea nevoie de un proiect de lege privind criminalitatea, pe care îl vom introduce și care va viza inițial DC”, a declarat Trump. El a făcut aluzie la alte opțiuni pentru extinderea controlului asupra departamentului de poliție, afirmând că „dacă este o urgență națională, putem face acest lucru fără Congres”.

Iată pe scurt principalele știri:

Trump sugerează altor orașe conduse de democrați să urmeze exemplul său în ceea ce privește legislația privind criminalitatea

Donald Trump a declarat miercuri că va cere Congresului controlul „pe termen lung” asupra departamentului de poliție din Washington DC și a semnalat că se așteaptă ca alte orașe conduse de democrați să își modifice legile ca răspuns la desfășurarea trupelor Gărzii Naționale și a agenților federali în capitală.

Comentariile președintelui au venit în contextul în care Casa Albă și-a asumat meritul pentru zeci de arestări efectuate peste noapte în Washington, ca parte a campaniei lui Trump de combatere a „crizei criminalității”, care, potrivit liderilor acesteia, nu există.

_{Citiți articolul complet}

Trump: Putin va suferi „consecințe severe” dacă nu acceptă încetarea focului

Vladimir Putin va suferi „consecințe foarte severe” dacă nu va accepta încetarea focului în războiul din Ucraina la summitul cu Donald Trump din Alaska, a declarat miercuri președintele SUA.

După o convorbire telefonică cu Volodymyr Zelenskyy și alți lideri europeni, printre care Keir Starmer din Marea Britanie, Trump a sugerat că va insista pentru un al doilea summit dacă întâlnirea cu Putin va decurge bine – de data aceasta cu participarea omologului său ucrainean.

_{Citiți articolul complet}

Trump spune că va găzdui premiile Kennedy Center

Donald Trump a anunțat miercuri că va găzdui premiile Kennedy Center din acest an și a declarat că a fost foarte implicat în alegerea nominalizaților, respingând persoanele pe care le considera prea liberale.

_{Citește articolul complet}

Un oficial al lui Trump a condus un grup de reflecție care a promovat minciuni despre Tren de Aragua

Un înalt oficial numit în cadrul Departamentului Apărării a condus un grup de reflecție care a promovat știri false despre banda venezuelană Tren de Aragua (TdA), potrivit InSight Crime, o organizație non-profit care analizează crima organizată.

_{Citiți articolul complet}

Profesioniștii din domeniul sănătății cer demiterea lui RFK Jr

O organizație de bază formată din profesioniști din domeniul sănătății a publicat un raport în care prezintă principalele provocări în materie de sănătate din SUA și solicită demiterea lui Robert F Kennedy Jr din Departamentul Sănătății și Serviciilor Sociale al SUA.

_{Citiți articolul complet}

Trump revocă ordinul semnat de Biden care promova concurența economică

Donald Trump a revocat miercuri un ordin executiv din 2021 privind promovarea concurenței în economia SUA, emis de Joe Biden, a anunțat Casa Albă.

Biden a semnat un ordin executiv radical în iulie 2021 pentru a promova concurența în economia SUA, ca parte a unei inițiative ample de combatere a ceea ce administrația sa a descris ca un model de abuzuri corporative, de la taxe excesive ale companiilor aeriene până la fuziuni mari care au crescut costurile pentru consumatori.

_{Citiți articolul complet}

Ce s-a mai întâmplat astăzi:

Un judecător american a ordonat administrației Trump să restabilească o parte din finanțarea federală pe care a suspendat-o recent pentru Universitatea din California, Los Angeles.
Cercetători climatologi veterani organizează o campanie coordonată de comentarii publice la un raport al Departamentului Energiei al SUA care pune la îndoială consensul științific privind criza climatică.

…. https://www.theguardian.com/us-news/2025/aug/14/trump-administration-news-updates

Jocul Chinei la Marea Neagră – Comentariu

China construiește în liniște un ecosistem de influență în regiunea extinsă a Mării Negre, care transcende simplul comerț. Coridoarele energetice, infrastructura digitală, cadrele de liber schimb și alinierile politice converg pentru a oferi Beijingului o pârghie durabilă în Eurasia. Centrală în acest efort este relația asimetrică, dar tot mai profundă, a Chinei cu Rusia, care funcționează din ce în ce mai puțin ca un partener egal și mai mult ca un reprezentant dependent.

Impulsul Chinei asupra investițiilor străine directe (ISD), diplomația coridoarelor cerealiere și investițiile în infrastructura de telecomunicații și tranzit pot părea deconectate. Dar, împreună, ele trasează contururile strategiei economice politice în evoluție a Beijingului: un ecosistem de influență construit prin dezvoltarea infrastructurii, acces reglementat, cultivarea elitei și, din ce în ce mai mult, acorduri politice formale.

Vectori economici de influență

În Georgia, China și Tbilisi au semnat un acord de liber schimb în 2017, urmat de un parteneriat strategic în iulie 2023, care a extins cooperarea în infrastructură, comunicații, guvernanță digitală și finanțe. În mai 2024, Tbilisi și Beijing au introdus regimul de călătorie fără vize. De atunci, companiile chineze s-au integrat din ce în ce mai mult în sectoare cu impact ridicat: Zona Industrială Liberă Hualing din Kutaisi, drumurile finanțate de AIIB din apropierea orașului Batumi și eforturile de mare vizibilitate pentru dezvoltarea portului de apă adâncă Anaklia. Între timp, echipamentele Huawei și ZTE sunt comune în întreaga infrastructură de telecomunicații a Georgiei, licitațiile extinzându-se la serviciile digitale ale administrației locale și la sistemele de supraveghere.

Deși Uniunea Europeană a impus constrângeri tehnologiei chineze, penetrarea persistă prin intermediul sistemelor vechi și al contractelor IT la scară mai mică.

Deși Uniunea Europeană a impus constrângeri tehnologiei chineze, penetrarea persistă prin intermediul sistemelor tradiționale și al contractelor IT la scară mai mică. Deși România a înregistrat o scădere a ponderii componentelor chinezești în infrastructura sa de telecomunicații, un raport recent a arătat că Bulgaria a continuat să aibă o rețea extinsă construită în China.

Între timp, după ani de legături economice în creștere, temperate de scepticismul strategic reciproc, relațiile dintre Turcia și China s-au îmbunătățit în ultimii ani, pe măsură ce comerțul bilateral și investițiile s-au maturizat, deși în mare parte în favoarea Beijingului. În apropiere, relația Azerbaidjanului cu China s-a extins rapid. După introducerea unui regim fără vize la începutul anului 2024, Baku și Beijing au semnat un acord de parteneriat strategic cuprinzător în aprilie 2025, oficializând cooperarea în domeniul infrastructurii digitale, aplicațiilor de inteligență artificială, logisticii energetice și platformelor de putere soft, cum ar fi Institutele Confucius . În special, spre deosebire de Georgia și Azerbaidjan, Armenia nu a ales să încheie acorduri economice sau politice majore cu China, în ciuda unor investiții economice și a unei cooperări mai ample care ar putea fi oferite.

Influența politică a Rusiei și a Beijingului

Relația China-Rusia este fundamentală pentru înțelegerea posturii regionale a Chinei. Mai degrabă decât o alianță între egali, parteneriatul a evoluat într-o dependență asimetrică: Rusia furnizează energie la prețuri reduse și oferă perturbări geopolitice, în timp ce China furnizează tehnologie, fluxuri comerciale și resurse financiare vitale. În 2024, comerțul bilateral a depășit 240 de miliarde de dolari, iar companiile chineze au devenit furnizori cheie de bunuri cu dublă utilizare – multe dintre ele redenumite civile – pentru sectoarele rusești de drone și electronice.

Ceea ce își dorește China în Ucraina nu este o victorie rapidă a Rusiei, ceea ce pare puțin probabil în orice scenariu previzibil pe termen scurt și mediu, ci un război prelungit care să blocheze NATO și să forțeze oboseala tranzacțională în întreaga Europă. ISD-urile Beijingului în Ucraina s-au prăbușit după invazia din 2022 – aproape reducându-se la zero până în 2024 – dar a menținut o prezență simbolică limitată prin achiziții de cereale în coridoarele Mării Negre mediate de ONU și gesturi diplomatice menite să proiecteze neutralitate. În practică, Ucraina este utilă din punct de vedere geopolitic pentru China ca punct de presiune, nu ca țintă de investiții.

Partea inferioară a formularului

Partea superioară a formularului

Partea inferioară a formularului

Adevărata preocupare se află în altă parte. În regiunea extinsă a Mării Negre și a Caucazului, angajamentele economice chineze servesc din ce în ce mai mult scopurilor politice. Nu este vorba doar despre construirea de infrastructură, ci și despre modelarea potențială a mediilor decizionale. De exemplu, investițiile în transporturi și telecomunicații vin adesea cu implicații de reglementare: companiile de stat și firmele de tehnologie chineze se inserează în rețelele de achiziții și încheie contracte de servicii pe termen lung care sunt dificil de anulat. Aceste angajamente duc, în timp, la relații de elită, cum ar fi societăți comune, acorduri de consultanță, practici speciale de angajare – și o dependență tot mai mare de capitalul sau tehnologia chineză pentru agendele de dezvoltare locală.

Pe măsură ce influența se consolidează, adesea urmează parteneriatele strategice. În Georgia, Azerbaidjan și Ungaria, modernizările politice la parteneriate „strategice” sau „strategice cuprinzătoare” nu au fost determinate de convergența ideologică, ci de legăturile acumulate în infrastructură, guvernanță digitală și comerț. Odată ce aceste acorduri sunt în vigoare, țările tind să se îndrepte spre pozițiile diplomatice chineze: afirmarea politicii „O singură China”, coordonarea în forumurile multilaterale și rezistența la criticile la adresa represiunii interne chineze.

Ungaria oferă cel mai viu exemplu european. Deși nu este un stat riveran al Mării Negre, a semnat un parteneriat bilateral de securitate cu China în 2024, care include cooperarea în aplicarea legii și coordonarea combaterii terorismului – marcând primul astfel de acord între China și un membru al UE. Acest lucru reflectă nu doar deviația strategică a Budapestei, ci și un studiu de caz bine definit al confortului Chinei în utilizarea gravitației economice pentru a modela loialitățile politice.

Către o hartă stratificată a influenței

Implicarea Chinei în contextul Mării Negre nu este o serie de acorduri punctuale. Este o abordare ecosistemică: infrastructura pune bazele accesului elitei, ceea ce facilitează apoi parteneriate formale care ancorează alinierea politică și instituțională pe termen lung. Acolo unde cadrele UE impun control, cum ar fi în România sau Bulgaria, progresul Chinei este mai lent și adesea contestat. Acolo unde guvernarea este mai personalizată sau fragmentată, cum ar fi în Georgia sau Azerbaidjan, firmele chineze se integrează rapid, iar acordurile politice urmează.

China trebuie doar să modeleze mediul – digital, economic și diplomatic – în moduri care limitează coerența occidentală și creează un spațiu persistent pentru influența chineză.

China nu are nevoie și nici nu urmărește neapărat să domine regiunea în mod direct. Trebuie doar să modeleze mediul – digital, economic și diplomatic – în moduri care limitează coerența occidentală și creează un spațiu persistent pentru influența chineză. Rusia, în ciuda beligeranței sale, joacă un rol complementar în acest efort: destabilizarea periferiei NATO, devenind totodată din ce în ce mai dependentă de Beijing. Cu toate acestea, speranțele de a perturba relația Rusia-China sunt puțin probabil să aibă succes tocmai pentru că interesele, viziunile asupra lumii și culturile strategice ale acestora se aliniază. Privirea imperială a Rusiei este îndreptată în primul rând către Europa, iar contagiunea care rezultă se potrivește bine obiectivelor Beijingului.

Urmărirea acestei convergențe – unde prezența economică devine influență politică – este esențială pentru înțelegerea viitorului strategic al Mării Negre și al Eurasiei în sens larg. Dovezile sugerează deja o arhitectură deliberată. Ceea ce urmează este să observăm cum se consolidează, cum statele o rezistă sau o absorb și ce înseamnă pentru următoarea fază a competiției globale.

Sursa: aici

USN instalează muniție anti-drone cu reacție pe distrugătoare

USN instalează muniții cu reacție Coyote Block 2 și Roadrunner-M, destinate în principal utilizării împotriva UAV-urilor, pe distrugătoarele sale desemnate de CSG.

Potrivit raportului The War Zone, Marina SUA a început să instaleze lansatoare pentru munițiile Coyote Block 2 de la Raytheon și Roadrunner-M de la Anduril, pentru a contracara amenințarea UAV reprezentată de actori non-statali precum Houthi.

În prezent, cele mai ieftine metode ale navelor Marinei SUA împotriva UAV-urilor sunt tunurile, care pot include mitraliera grea M2, tunurile navale Mk45 cu siguranță de proximitate și armele de calibru mic. Cu toate acestea, ieftinitatea armelor este susceptibilă la atacuri de saturație din mai multe direcții, deoarece armele pot fi rapid copleșite din cauza razei lor scurte de acțiune.

Cu toate acestea, atunci când se dorește o rază mai mare, sarcina este lăsată rachetelor care costă de cel puțin 10 ori mai mult decât sunt aruncate asupra navei. Nu este un secret faptul că atât rachetele ESSM, cât și cele SM-2 au prețuri de peste 1 milion de dolari.

Aici sunt utile munițiile cu reacție optimizate pentru a angaja UAV-uri, cu costuri mai ușor de gestionat în comparație cu rachetele de apărare aeriană navale obișnuite, având în același timp raze de acțiune mult mai mari în comparație chiar și cu tunul naval Mk45.

În plus față de raza de acțiune mai mare, capacitatea de rătăcire oferă flexibilitatea de a avea munițiile pregătite pentru o comandă de interceptare, ceea ce nu este deținut de o rachetă de apărare aeriană.

USS Bainbridge a fost văzut purtând un lansator montat pe punte care pare a fi un modul plug-and-play pentru Coyote Block 2 al Raytheon. Modulul seamănă, de asemenea, cu sistemul LIDS folosit de Armata SUA, care este un lansator fix pentru muniția de rachetă Raytheon.

Coiot Blocul 2

Coyote Block 2 a fost dezvoltat ca o muniție cu o secțiune transversală mică înainte de lansare și viteză mare pentru a angaja UAV-uri. Muniția cu o viteză considerabil mai mare în comparație cu un UAV mediu cu elice cu aripă fixă folosește un căutător radar mmW pentru a obține ținte în plus față de radarele de la sol.

Coyote Block 2 este utilizat la bordul sistemului de apărare aeriană LIDS și a fost, de asemenea, demonstrat pe turela modulară RIwP a Moog pentru a demonstra interschimbabilitatea cu FIM-92 sau alte rachete de apărare aeriană disponibile.

Roadrunner-M

Roadrunner-M de la Anduril este o muniție de rătăcire considerabil mai mare, cu un profil mai apropiat de cel al unui avion de luptă pentru a obține o agilitate ridicată și mai multe performanțe de hoinărire.

A doua diferență a Roadrunner-M este metoda sa de lansare, care folosește raportul tracțiune / greutate de mai mult de unul pentru VTOL. Decolarea se realizează folosind o unitate combinată de stocare/lansare numită “nest”. Picioarele de aterizare permit lui Roadrunner-M să aterizeze singur. În timp ce aterizarea la sol este posibilă, aterizarea pe o navă în mișcare pentru recuperare este o întrebare importantă, mai ales având în vedere dificultățile reprezentate de dinamica zborului pentru o aterizare în sus.

În cele din urmă, Roadrunner-M folosește un căutător optic în loc de căutătorul radar mmW mai complex al Coyote Block 2

Sursa: aici

India renunță la achiziționarea de avioane P-8I Poseidon din cauza tarifelor vamale americane

India a anulat achiziționarea a încă șase avioane de patrulare maritimă P-8I Poseidon din SUA, deoarece costurile au crescut brusc de când Washingtonul a introdus noi tarife.

Presa locală indiană susține că tarifele impuse de administrația Trump au majorat prețul aeronavei P-8I de la Boeing cu peste 50%, ceea ce face ca programul de 2,42 miliarde de dolari să nu fie fezabil din punct de vedere financiar.

India a cumpărat opt avioane P-8I în 2009 pentru 2,1 miliarde de dolari pentru a înlocui vechea flotă de avioane Tu-142M, construită de sovietici. În 2016, a fost încheiat un al doilea contract pentru încă patru avioane, în valoare de 1 miliard de dolari. Prima aeronavă din comanda inițială a intrat în serviciu în decembrie 2012, în timp ce prima din a doua comandă a fost livrată în noiembrie 2020.

În 2011, New Delhi își semnalase interesul pentru încă 12 avioane Poseidone. Cu toate acestea, până în 2019, planul a fost redus la 8-10 unități din cauza constrângerilor bugetare. În noiembrie anul acesta, Consiliul de Achiziții al Apărării a aprobat achiziționarea a încă șase aeronave, o tranzacție acum abandonată.

Acesta marchează al doilea program de apărare de mare anvergură afectat de tarifele americane. Cu doar câteva zile mai devreme, rapoartele confirmaseră că India a oprit discuțiile privind achiziționarea avionului de vânătoare stealth F-35 Lightning II.

Acțiunea a avut loc după ce Washingtonul a decis să impună o taxă de 25% pe exporturile indiene. New Delhi susține că acest lucru reduce probabilitatea achizițiilor mari de arme.

P-8I Poseidon se bazează pe fuselajul Boeing 737 și este conceput pentru patrulare maritimă la distanță lungă, război antisubmarin și culegere de informații. India folosește acest tip foarte mult în regiunea Oceanului Indian.

Sursa: aici

Japonia testează în paralel dronele turcești TB2 și israeliene Heron-2

Ca parte a unei evaluări mai ample a politicii sale militare regionale, Japonia analizează simultan atât vehiculele aeriene fără pilot Heron-2, cât și Bayraktar TB2.

Japonia testează simultan vehiculele aeriene fără pilot Heron-2 (Heron MK II) și Bayraktar TB2 din Israel și Turcia pentru a-și îmbunătăți capacitățile militare. Forțele de autoapărare japoneze analizează ambele platforme pentru performanță operațională, rază de acțiune, capacitate de sarcină utilă și capacități de informații, supraveghere și recunoaștere (ISR), potrivit unui articol din Mainichi Shimbun din 13 august 2025.

TurDef a relatat anterior testele Heron MK II, dar articolul din Mainichi Shimbun adaugă noi detalii.

Din cauza implicării tot mai mari a Chinei în Marea Chinei de Est și a lansărilor continue de rachete ale Coreei de Nord, testele au loc într-un moment în care tensiunile regionale sunt la cote maxime. Prin avansarea acestor studii, Tokyo intenționează să își intensifice supravegherea și descurajarea asupra regiunilor cheie din jurul insulelor sale de sud-vest și a teritoriilor înconjurătoare.

Heron-2 din Israel are timpi de zbor mai lungi și o integrare avansată a senzorilor. Bayraktar TB2 din Turcia, pe de altă parte, este cunoscut pentru costurile operaționale mai mici, agilitatea și eficacitatea dovedită pe câmpul de luptă.

Potrivit lui Mainichi, procedura ar putea duce la adăugarea unuia sau a ambelor sisteme în inventarul Japoniei. Acesta ar fi un pas important către diversificarea capacităților aeriene fără pilot ale țării.

Sursa: aici

Thyssenkrupp aprobă divizarea TKMS

Thyssenkrupp AG a aprobat divizarea diviziei maritime a companiei, thyssenkrupp Marine Systems (TKMS), deschizând calea pentru un nou jucător listat la bursă pe piața apărării maritime.

Conform planului aprobat, 49% din acțiunile nou-înființatei TKMS AG & Co. KGaA vor fi distribuite direct acționarilor, în timp ce thyssenkrupp AG va păstra o participație majoritară de 51% pentru a-și menține controlul strategic.

Listarea TKMS AG & Co. KGaA pe segmentul standard premium al Bursei de Valori din Frankfurt este planificată pentru anul calendaristic curent. Tranzacția este un pas important în realinierea strategică a Grupului thyssenkrupp.

„Având în vedere situația actuală de securitate din Europa și din întreaga lume, este esențial ca Germania și partenerii săi să se poată baza pe companii capabile și inovatoare, cum ar fi TKMS”, a declarat Siegfried Russwurm , președintele Consiliului de Supraveghere al thyssenkrupp AG.

„Devenind independentă, TKMS are libertatea antreprenorială de care are nevoie pentru a dezvolta în continuare excelența tehnologică și a aduce o contribuție substanțială la apărarea națională și a alianței. În același timp, acest lucru consolidează capacitățile de politică de securitate ale Germaniei și Europei.”

„Cu independență antreprenorială, TKMS câștigă libertatea de a stimula inovația mai rapid, de a investi într-un mod țintit și de a răspunde flexibil cerințelor clienților și pieței. Agilitatea și responsabilitatea unei companii independente permit TKMS să profite mai consecvent de oportunitățile pieței și să concureze sustenabil la nivel internațional”, a declarat Miguel López, CEO al thyssenkrupp AG.

Portofoliul de comenzi al TKMS a crescut semnificativ în ultimii ani. Printre comenzile majore recente se numără mai multe proiecte de submarine pentru marine europene și internaționale, precum și construcția navei de cercetare Polarstern II.

În iunie anul acesta, compania a semnat un contract istoric de 800 de milioane de euro cu Oficiul Federal pentru Echipamente, Tehnologia Informației și Suport în Funcționare al Bundeswehr (BAAINBw) pentru a sprijini flota de submarine a Marinei Germane.

Sursa: aici

US DARPA botează USV Defiant

Agenția pentru Proiecte de Cercetare Avansată în Apărare din SUA (DARPA) a marcat o piatră de hotar tradițională în domeniul naval odată cu botezul USX-1 Defiant, o navă de suprafață fără pilot (USV) „prima de acest fel”.

Defiant are un design simplificat al corpului navei pentru a permite producția și întreținerea rapidă în aproape orice instalație portuară sau șantier naval de nivel III care deservește în mod tradițional clienți de iahturi, remorchere și ambarcațiuni de lucru.

Nava-far, lungă de 54,8 metri și cu o greutate de 240 de tone metrice, finalizează testele finale ale sistemelor în pregătirea unei demonstrații extinse pe mare. Nava a fost construită ca demonstrator pentru programul No Manning Required Ship (NOMARS).

Programul NOMARS depășește gândirea convențională despre navele fără echipaj, cu scopul de a minimiza nevoia de nave „opțional cu echipaj”, potrivit DARPA.

„Defiant este o navă mică și rezistentă și sfidează ideea că nu putem construi o navă care să poată opera în mediul dificil al oceanului deschis fără oameni care să o opereze”, , managerul de program NOMARS a declarat Greg Avicola , în timpul ceremoniei.

„Deși relativ mică, Defiant este proiectată pentru călătorii lungi în largul oceanului, poate gestiona operațiuni în starea mării 5 fără degradare și poate supraviețui mării mult mai înalte, continuând operațiunile după trecerea furtunii. Nu este mai lată decât ar trebui să fie pentru a încăpea cea mai mare piesă de echipament și nu avem de ce să ne facem griji pentru pasaje umane.”

„Navele din clasa Defiant oferă platforme rentabile, ușor de supraviețuit, fabricabile, întreținute, cu rază lungă de acțiune, autonome și distribuite, care vor crea letalitate, detectare și logistică navală în viitor”, a declarat directorul DARPA, Stephen Winchell .

„Defiant va proteja și va extinde capacitățile navelor cu echipaj uman, va multiplica puterea de luptă la costuri reduse și va debloca o nouă capacitate industrială maritimă americană.”

După finalizarea demonstrației pe mare, Defiant va fi predată Biroului de Programe pentru Sisteme Maritime fără Pilot (PMS 406) al Marinei SUA. DARPA colaborează îndeaproape cu Marina SUA pentru a identifica o cale de a asigura accesibilitatea capacităților și tehnologiilor demonstrate pe parcursul programului NOMARS pentru o tranziție și o integrare rapidă.

În proiectul de lege de reconciliere, adoptat în iulie anul acesta, Congresul SUA a alocat 2,1 miliarde de dolari „pentru dezvoltarea, achiziționarea și integrarea navelor de suprafață medii, fără echipaj, construite special în acest scop”.

La tranziția la PMS 406, Defiant va fi primul MUSV exclusiv autonom (față de hibrid cu echipaj uman și fără echipaj uman) al Marinei SUA.

De reamintit, nava a fost lansată la apă în martie anul acesta, în timp ce construcția prototipului a fost finalizată în februarie.

Sursa: aici

Havelsan îmbunătățește ADVENT CMS cu tehnologia AI

Furnizorul turc de soluții de apărare Havelsan a decis să echipeze sistemul său de gestionare a luptei integrate în date, bazat pe rețea (ADVENT), cu tehnologie de inteligență artificială.

Credit: Havelsan

Ca parte a strategiei sale de inovare în domeniul inteligenței artificiale (IA), Havelsan a dezvoltat platforma corporativă de inteligență artificială (MAIN). Platforma poate fi antrenată pe baza datelor specifice organizației, funcționează în siguranță în rețele închise sau prin internet și oferă control al accesului bazat pe roluri, confidențialitate a datelor și interfețe ușor de utilizat pentru eficiență în fluxuri de lucru complexe.

MAIN este acum integrat în ADVENT ca asistent de asistență pentru mentenanță. Această capacitate bazată pe inteligență artificială ajută operatorii prin:

Determinarea și îndrumarea etapelor de întreținere;
Localizarea și furnizarea de instrucțiuni de întreținere;
Oferirea de asistență prin întrebări și răspunsuri la nivelul întregului sistem;
Îmbunătățirea siguranței operaționale și a verificării prin interacțiune în limbaj natural.

Tehnologia a finalizat testarea în Faza 1 într-un mediu de laborator, iar acum Faza 2 este în desfășurare în diverse sisteme.

Pe lângă asistența pentru mentenanță, MAIN va contribui direct și la luarea deciziilor operaționale, potrivit lui Havelsan.

Dezvoltat în parteneriat cu Comandamentul Centrului de Cercetare Navală, sistemul de management al luptei ADVENT este conceput pentru a răspunde nevoilor de interoperabilitate ale forțelor operative comune și multinaționale.

Implementat în prezent în nouă țări, inclusiv în Turcia, ADVENT permite luarea deciziilor, comanda și controlul avansate în timp real.

În urmă cu câteva luni, Havelsan a semnat un acord cu Marina Chiliană pentru a furniza sistemul său de gestionare a stocurilor (CMS) ADVENT pentru modernizarea fregatelor. Proiectul este programat să fie finalizat în termen de patru ani.

Sursa: aici

Ucraina anunță creșterea finanțării pentru brigăzile de front

Ucraina a anunțat că brigăzile sale din prima linie vor primi 7 milioane de grivne ucrainene (170.000 de dolari) per batalion pentru a-și finanța propriile nevoi operaționale.

Finanțarea va crește în funcție de numărul de batalioane desfășurate în luptă, ceea ce înseamnă că fiecare brigadă ar putea primi sprijin suplimentar cu zeci de milioane de grivne.

Creșterea va permite mai multe achiziții de drone și alte echipamente esențiale.

„Ministerul Apărării a organizat o ședință urgentă a comisiei bugetare pentru a realoca fonduri și a strânge finanțare pentru batalioanele din prima linie. Statul Major General întocmește lista unităților, iar obiectivul este de a transfera fondurile cât mai repede posibil”, a declarat Denys Shmyhal , ministrul Apărării al Ucrainei.

Tensiuni în creștere

Creșterea finanțării acordate de Kiev brigăzilor din prima linie vine pe fondul intensificării luptelor din partea de est a țării sfâșiate de război.

Într-o mișcare recentă, forțele rusești au înregistrat progrese rapide în regiunea Donețk , avansând aproximativ 10 kilometri și pătrunzând într-un sector îngust din jurul satului Kucheriv Yar.

Evoluțiile coincid cu o reluare a activității diplomatice.

Săptămâna trecută, președintele american Donald Trump a anunțat că intenționează să se întâlnească cu liderul rus Vladimir Putin , sugerând potențiale concesii teritoriale, dar insistând și să facă presiuni asupra Moscovei pentru a pune capăt ofensivei împotriva Ucrainei, care a început la începutul anului 2022.

Liderii europeni au cerut includerea Kievului în orice negocieri dintre Washington și Moscova.

Președintele Volodimir Zelenski a declarat că Ucraina nu va ceda niciun teritoriu, pe fondul îngrijorărilor de la Kiev legate de un posibil acord care ar putea implica concesiuni de teritorii ucrainene către Rusia.

Sursa: aici

Polonia investighează o posibilă fraudă cu facturi în vânzările de arme din Coreea

Polonia investighează o companie cu sediul la Varșovia care a primit aproximativ 100 de milioane de zloți polonezi (27,5 milioane de dolari) de la un producător coreean de arme, după ce guvernul NATO a semnat acorduri de miliarde de dolari cu Seulul privind achiziționarea de arme.

Lansată în iunie de către Parchetul Regional din Varșovia, ancheta se concentrează pe presupusa falsificare de facturi la scară largă în temeiul a două articole din codul penal polonez, potrivit postului local de televiziune TVN24.

Autoritățile nu au identificat furnizorul coreean sau compania destinatară poloneză și nu au fost formulate acuzații, dar infracțiunile se pedepsesc cu închisoare de la cinci la 25 de ani.

„Procedura se referă la emiterea de către o companie poloneză a două facturi de TVA în valoare de mai multe milioane către o companie coreeană de armament pentru servicii de consultanță”, a declarat purtătorul de cuvânt al Parchetului Regional, Mateusz Martyniuk.

„Investigăm suspiciunea că facturile conțineau declarații false privind circumstanțe relevante pentru determinarea datoriei publice.”

O scurtă cronologie

Cazul Poloniei, condus de Agenția de Securitate Internă și Administrația Națională a Veniturilor, a constatat că firma poloneză implicată a fost fondată în 2019 de doi cetățeni coreeni și este înregistrată oficial ca firmă de consultanță.

Oficialii susțin că întreprinderea abia a generat venituri până la sfârșitul anului 2022 și începutul anului 2023, când veniturile sale au crescut brusc la aproape o sută de milioane de zloți (27,5 milioane de dolari).

Cea mai mare parte a acestei finanțări a sosit la scurt timp după ce Polonia a semnat primele sale contracte cu Coreea de Sud pentru achiziționarea de tancuri de luptă principale K2 Black Panther, obuziere autopropulsate K9 Thunder și avioane de vânătoare FA-50 în 2022, sub conducerea fostului ministru al Apărării Mariusz Błaszczak.

Acordurile de aproape 7 miliarde de dolari rămân în vigoare și se extind, actualul ministru Władysław Kosiniak-Kamysz semnând noi acorduri luna aceasta pentru livrări suplimentare și producție locală de tancuri.

Încă în proces

Anchetatorii nu au dezvăluit dacă ancheta ar putea afecta transporturile de arme în curs, dar au confirmat că dosarul este încă activ.

Încercările de a contacta reprezentanții legali ai companiei au fost în nereușite, a relatat TVN24 . Firma este înregistrată în prezent la o adresă poștală dintr-o clădire de birouri din Varșovia.

„Verificăm acum cu atenție unde, sau mai degrabă către cine, au ajuns banii de la compania poloneză pe baza contractelor ulterioare”, a declarat o sursă pentru publicație.

Sursa: aici

Rusia a lansat o anchetă penală privind scufundarea remorcherului naval la Sankt Petersburg

Remorcherul Kapitan Ushakov, folosit pentru spargerea gheții de la Marina Rusă, la un șantier naval din Sankt Petersburg, 19 iunie 2025, oficial MarineTraffic.com/chaika

Comitetul de Investigații al Rusiei a lansat o anchetă penală privind incidentul de scufundare a unui remorcher care a avut loc la un șantier naval din Sankt Petersburg la începutul acestei luni, agenția locală de știri Izvestia . relatează

Ancheta privind răsturnarea și scufundarea, pe 8 august, a remorcherului de spărgere a gheții Kapitan Ushakov din cadrul Proiectului 23470 se desfășoară conform prevederilor articolului 216 din Codul penal rus, care acoperă încălcarea procedurilor de siguranță în timpul activităților de construcție.

Remorcherul se afla în faza finală de echipare la șantierul naval de stat Baltic Shipyard când unul dintre compartimentele sale a suferit pătrunderi de apă, provocând înclinarea puternică a acestuia spre tribord.

Deși angajații șantierului naval și personalul de intervenție în caz de urgență au lucrat pentru a stabiliza remorcherul și a-l menține la suprafață, nava s-a răsturnat și s-a scufundat în dimineața următoare (ora locală).

Remorcherul s-a așezat în cele din urmă pe fundul mării, lângă debarcader, unde fusese în curs de echipare.

O sondă inițială a arătat că pătrunderea de apă care a dus la răsturnare își avea originea în camera motoarelor auxiliare. Remorcherul s-a înclinat apoi treptat pe măsură ce inundația s-a agravat.

Autoritățile estimează pagubele cauzate de incident la aproximativ 1 miliard de ruble (13 milioane de dolari americani).

Construcția remorcherului Kapitan Ushakov a început în 2017. Anterior, remorcherul urma să intre în serviciu în Marina Rusă la sfârșitul anului trecut.

Sursa: aici

Rezumatul știrilor despre navele de securitate | 13 august – submarin turcesc mic, nave de război canadiene și braziliene și multe altele

Baird Maritime

Publicat pe :

13 aug. 2025, 00:59



 

Urmați-ne:

Printre livrările recente se numără o navă de intervenție rapidă a Gărzii de Coastă a SUA și o navă de patrulare a Marinei Regale Canadiene. Construcția unei noi nave de luptă de suprafață pentru Marina Braziliană continuă, în timp ce o firmă turcă a dezvăluit recent un design conceptual pentru o nouă clasă de submarine capabile să opereze în ape puțin adânci. În cele din urmă, un constructor american a obținut o comandă pentru o nouă barcă de intervenție în caz de urgență.

Garda de Coastă a SUA pune în funcțiune nava de reacție rapidă Earl Cunningham

Ceremonia de punere în funcțiune a USCGC Earl Cunningham, cea de-a 59-a navă de răspuns rapid din clasa Sentinel a Gărzii de Coastă a SUA, 11 august 2025, Garda de Coastă a SUA/Specialist în relații publice clasa a III-a Carmen Caver

Garda de Coastă a SUA a pus în funcțiune nava de răspuns rapid (FRC) USCGC Earl Cunningham din clasa Sentinel , în cadrul unei ceremonii organizate luni, 11 august, la Kodiak, Alaska.

Nava este a 59-a FRC construită de Șantierele Navale Bollinger pentru Garda de Coastă.

Ultima navă de patrulare arctică a Marinei Regale Canadiene a fost numită oficial

Ceremonia de numire a construcției navale HMCS Robert Hampton Gray Irving

A șasea și ultima navă de patrulare arctică și offshore (AOPS) din clasa Harry DeWolf pentru Marina Regală Canadiană a fost numită oficial HMCS Robert Hampton Gray într-o ceremonie organizată la Șantierul Naval Halifax pe 9 august.

Nava AOPS are o lungime de 103,6 metri, o lățime de 19 metri și un deplasament de 6.615 tone. Este alimentată de un sistem diesel-electric și are o viteză maximă de 17 noduri. Nava are o rază de acțiune de 6.800 de mile marine (12.594 kilometri) și este proiectată să opereze în gheață cu o grosime de până la un metru. Armamentul include un tun de 25 mm și două mitraliere M2 Browning.

A doua fregată din clasa Tamandare a Marinei Braziliene a fost lansată la apă

Ceremonia de lansare a Jeronimo de Albuquerque, a doua fregată din clasa Tamandare a Marinei Braziliene, 8 august 2025 Marina Braziliană

Compania germană ThyssenKrupp Marine Systems (TKMS), prin intermediul filialei braziliene ThyssenKrupp Estaleiro Brasil Sul, a lansat a doua fregată din clasa Tamandare comandată de Marina Braziliană.

Viitoarea navă Jeronimo de Albuquerque este construită de Águas Azuis, un consorțiu format din TKMS și companiile braziliene Embraer Defense and Security și Atech. Odată intrat în serviciu, nava va fi utilizată pentru apărare teritorială și misiuni umanitare.

Constructorul de ambarcațiuni din Washington a fost selectat pentru a furniza o nouă barcă de intervenție departamentului local de pompieri

Randarea bărcii de pompieri Safe Boats de 33 de picioare

Departamentul de Pompieri Bremerton (BFD) din statul Washington a plasat o comandă pentru o nouă barcă de intervenție care va fi construită de Safe Boats International, tot în Bremerton.

Noua navă va fi o barcă de pompieri cu cabină completă, construită la comandă, de 10 metri lungime, echipată cu o pompă de incendiu, montată în pupa pentru a respecta standardele ISO.

O firmă turcă dezvăluie un nou design de submarin pitic

Impresia artistică a submarinului pitic lângă un cablu submarin Datum

Compania turcă de tehnologie de apărare Datum a dezvăluit recent un nou design de submarin mic care poate fi operat atât în ape puțin adânci, cât și în ape puțin adânci.

Clasificat de Datum drept „submarin de război pentru scufundări adânci, pe fundul marin umed și uscat”, nava de nouă metri și 12 tone va fi utilizată în principal pentru deteriorarea cablurilor submarine prin intermediul unui manipulator de tăiere, precum și pentru amplasarea de mine.

Sursa: aici

Conexiuni primare: moarte, timp și război nuclear

Un război nuclear – orice război nuclear – s-ar asemăna cu o boală incurabilă. Prin urmare, toate „terapiile” serioase trebuie să se bazeze pe prevenție.

De prof. Louis René Beres

13 august 2025

Oppenheimer în 1946 cu țigara sa omniprezentă. Sursa imaginii: Wikipedia

„Prin moarte există timp….” Emmanuel Levinas, Dumnezeu, moartea și timpul (1976)

Amenințarea nu este misterioasă. În cele din urmă, este o amenințare existențială, relevantă pentru întreaga noastră planetă. Dacă această amenințare nu este abordată cu contramăsuri bine raționale și la timp, toate celelalte amenințări vor deveni irelevante.

Un război nuclear – orice război nuclear – s-ar asemăna cu o boală incurabilă. Prin urmare, toate „terapiile” serioase trebuie să se bazeze pe prevenție. În ceea ce privește metodologiile adecvate, gânditorii dedicați vor necesita o concentrare centrală pe analize bazate pe știință [1] . În niciun caz, o specie centrată pe supraviețuire nu ar trebui să-și lase soarta în mâinile liderilor politici. Acest imperativ strict se aplică la fel de mult cetățenilor Statelor Unite, cât și celor din Rusia, China sau Coreea de Nord.

Războiul nuclear nu este un pericol artificial. Luată în ansamblu, omenirea se confruntă cu responsabilități literalmente unice. Pentru a-și îndeplini aceste responsabilități, gânditorii atent desemnați vor trebui să completeze calculele detașate cu o imaginație realistă. Printre altele, acești gânditori ar trebui să accepte o distincție principală în ceea ce privește subiectul. Aceasta s-ar referi la diferențe tangibile între un război nuclear intenționat și un război nuclear accidental.

Dacă această distincție esențială ar fi trecută cu vederea sau subestimată, Statele Unite și alte țări importante și-ar afecta capacitatea de a identifica cel mai bine opțiunile de securitate națională. Dintr-o dată, o astfel de afectare ar putea deveni intolerabilă sau iremediabilă . Acesta este cazul indiferent dacă afectarea a vizat o singură țară, mai multe țări sau toate țările.

În timpul oricăror analize pre-conflict ale războiului nuclear, s-ar acumula multiple impedimente în calea unui calcul profitabil. Deoarece nu a existat niciodată un război nuclear autentic (Hiroshima și Nagasaki nu „contează”), probabilitățile verificabile ale unui astfel de război ar fi inaccesibile. În logică și matematică, probabilitățile reale trebuie să provină din frecvența discernabilă a evenimentelor relevante din trecut. Ipso facto , acolo unde nu au existat astfel de evenimente – adică acolo unde situațiile de criză cu asumare de riscuri au fost fără precedent – nimic nu a putut fi extrapolat cu fiabilitate predictivă.

Mai mult decât atât. Pentru gânditorii strategici implicați, vor exista calcule aparent contradictorii. Nu orice oximoron trebuie să fie nerezonabil. În politica mondială, veștile bune pot fi uneori vești proaste. Deși omenirea este norocoasă că a evitat până acum un conflict nuclear, astfel de vești bune semnifică și ceva „rău”. În termeni științifici, cercetătorii nu puteau prezice prea multe despre probabilitatea unui război nuclear.

În Statele Unite, cercetătorii competenți vor trebui să descifreze strategiile optime pentru evitarea conflictelor nucleare și pentru minimizarea daunelor oricărui astfel de conflict care nu a putut fi prevenit. [2] Acest calcul derutant ar varia în funcție de intențiile presupuse ale inamicului și de perspectivele presupuse de accident, intruziune a hackerilor sau calcul greșit în decizia publică. Din punct de vedere lingvistic, atunci când sunt considerate împreună ca categorii suprapuse ale unui „întreg” cumulativ, riscurile unui război nuclear neintenționat ar fi cel mai bine descrise ca fiind „inadvertente”.

Un limbaj precis va fi imperativ. Orice caz de război nuclear accidental ar fi involuntar, dar nu fiecare război nuclear involuntar ar fi rezultatul unui accident. Conceptual, toate astfel de exemple ar reprezenta elemente complexe ale unei singure probleme de securitate primordiale; adică prevenirea unei „epidemii nucleare finale”. [3]

În general, acestea nu sunt chestiuni care să fie abordate de nespecialiști educați sau chiar de profesioniștii militari. Prevenirea războiului nuclear nu ar trebui niciodată abordată de gânditorii și planificatorii în domeniul securității ca o problemă preeminent politică sau tactică. Informați de înțelegeri istorice serioase și de capacități analitice conștient rafinate, strategii americani ar trebui să se pregătească continuu pentru o mare varietate de factori intersectanți. Chiar și în cele mai bune condiții ale științei moderne, această varietate ar părea multidimensională și descurajantă, dar nu ar trebui niciodată considerată insolubilă.

Principalele pericole ale calculelor de evitare a războiului nuclear pot fi înțelese doar în lumina intersecțiilor imaginabile dintre ele. Toate aceste intersecții critice ar fi mai mult sau mai puțin plauzibile, o concluzie bazată pe diverse așteptări ale „logicii informale” (nu ale istoriei reale) și pe cunoașterea faptului că intersecțiile care se consolidează reciproc ar putea deveni „sinergice”. O atenție sporită la sinergiile nucleare anticipate – intersecții în care rezultatele „întregului” conflict ar fi mai mari decât simpla sumă a „părților” identificabile – ar fi de strictă necesitate.

În abordarea riscurilor de război nuclear care implică Coreea de Nord, Rusia, China sau Pakistanul, [4] niciun concept nu s-ar putea dovedi mai important decât sinergia . Dacă interacțiunile sinergice nu ar fi anticipate corect, Statele Unite ar putea subestima impactul total al oricărei angajamente nucleare luate în considerare. Consecințele concrete ale unor astfel de subestimări ar putea sfida atât imaginația analitică detașată, cât și orice justificări postbelice. [5] Exemple îngrijorătoare ale unor astfel de subestimări ar trebui să evidențieze Rusia, a cărei agresiune gravă împotriva Ucrainei ar putea, la un moment dat, să escaladeze dincolo de controalele operaționale gestionabile.

Aceste probleme și scenarii au fost preocupări de lungă durată pentru autorul prezentului document. Public despre probleme complexe legate de războiul nuclear de peste cincizeci de ani. După patru ani de studii doctorale la Princeton, la sfârșitul anilor 1960, o țară mult timp un centru intelectual al gândirii strategice nucleare americane (amintiți-vă de Albert Einstein și J. Robert Oppenheimer), am început să iau în considerare adăugarea unei modeste contribuții personale la o literatură nucleară aflată în plină evoluție. Până la sfârșitul anilor 1970, pregăteam cu prudență un nou manuscris despre strategia nucleară a SUA. În acea etapă incipientă a unei discipline strategice încă emergente, eram deosebit de interesat de autoritatea prezidențială a SUA de a ordona utilizarea armelor nucleare americane.

Încă din prima zi, am fost asigurat în cercurile oficiale (DoD) că în toate deciziile operaționale de comandă/control nuclear fuseseră incluse garanții fiabile, dar că aceste garanții nu puteau fi aplicate la nivel prezidențial. Pentru un tânăr cercetător care căuta cu optimism oportunități de evitare a războiului nuclear, această disjuncție ironică nu avea niciun sens. Ce urmează? Întrebam, la urma urmei, pe terenul „primordial” de la Princeton, al lui Einstein și Oppenheimer.

Era momentul să adun explicații adecvate. L-am contactat pe generalul în retragere Maxwell D. Taylor, fost președinte al Statului Major Interarme al SUA. Ca răspuns rapid la întrebarea mea, generalul Taylor mi-a trimis un răspuns complet, scris de mână. Datată 14 martie 1976, scrisoarea distinsului general se încheia amenințător: „În ceea ce privește pericolele care decurg din cauza unui președinte american irațional, singura protecție este să nu alegem unul.”

Până în 2016 și în timpul mandatului „Trump I”, nu m-am gândit niciodată prea mult la acest răspuns. Astăzi, în timpul mandatului „Trump II”, avertismentul generalului Taylor din 1976 capătă semnificații mult mai evidente și urgente. Pe baza faptelor pertinente și a derivărilor logice (numite „implicări” în filosofia științei), americanii ar trebui să presupună în mod rezonabil că, dacă acest președinte actual ar prezenta vreodată semne accesibile de instabilitate emoțională, iraționalitate sau comportament delirant, ar putea totuși să ordone utilizarea armelor nucleare americane. Ar putea face acest lucru oficial, legal și fără așteptări rezonabile de „nesupunere” a lanțului de comandă nucleară. [6]

Mai mult decât atât. Orice președinte american ar putea deveni instabil emoțional, irațional sau delirant, dar fără a manifesta în mod evident astfel de vulnerabilități. Ce s-ar întâmpla atunci? O întrebare corolară ar trebui, de asemenea, să fie adusă în minte: ce poziție precisă ar trebui să adopte Autoritatea Națională de Comandă (Secretarul Apărării, Președintele Statului Major Interarme și alții) dacă ar decide vreodată să se opună unui ordin prezidențial „nepotrivit” sau „irațional” de lansare a armelor nucleare?

Ar putea Autoritatea Națională de Comandă (NCA) să „salveze situația”, informal, acționând într-un mod improvizat sau creativ ad-hoc ? Sau ar fi trebuit deja luate măsuri pregătitoare indispensabile mai devreme? Ar trebui să existe deja în vigoare anumite măsuri legale explicite și eficiente pentru a (1) evalua rațiunea și judecata președintelui care a ordonat ordinul; și (2) a anula ordinul presupus nepotrivit sau greșit?

Conform legislației SUA, lăsând la o parte așteptările Articolului 1 (Congres) din Constituție privind declararea războiului, orice ordin prezidențial de utilizare a armelor nucleare, fie emis de un președinte aparent irațional, fie de unul incapabil din alte motive, ar trebui respectat. În mod ironic, a acționa altfel în astfel de circumstanțe grave ar fi ilegal. În esență , orice nesupunere la nivelul lanțului de comandă ar fi inadmisibilă la prima vedere . [7]

În principiu, președintele SUA, Donald Trump, ar putea ordona prima utilizare a armelor nucleare americane chiar dacă această țară nu ar fi supusă unui atac nuclear. Ar trebui făcute distincții strategice și juridice suplimentare [8] între o „primă utilizare” nucleară și o „primă lovitură” nucleară. Acestea nu ar fi distincții superficiale. Dimpotrivă, ar fi ușor de determinat și extrem de importante.

Deși există o diferență clară și substanțială între cele două opțiuni, este o diferență pe care candidatul Donald Trump nu a reușit să o înțeleagă deloc în timpul dezbaterilor prezidențiale din 2016 și, din nou, în timpul campaniei din 2024. Ar trebui să considerăm acum de la sine înțeles că a devenit mai liniștitor familiarizat cu așteptările derutante ale doctrinei și strategiei nucleare naționale? În ceea ce privește un președinte care a spus că „Luna face parte din Marte” și că „armele nucleare ar putea fi folosite împotriva uraganelor”, o astfel de familiaritate sporită este departe de a fi evidentă.

Ce se întâmplă în continuare? Va fi nevoie de un răspuns pe deplin coerent și cuprinzător la următoarea întrebare:

Dacă s-ar confrunta cu un ordin prezidențial de utilizare a armelor nucleare și nu i s-ar oferi dovezi suficient de adecvate pentru coroborarea vreunei amenințări existențiale iminente, ar fi Autoritatea Națională de Comandă: (1) dispusă să nu se supună, [9] și (2) capabilă să impună astfel de manifestări de nesupunere?

În astfel de circumstanțe de război fără precedent, toate deciziile obligatorii ar putea fi luate într-o perioadă extrem de urgentă, de câteva minute, nu de ore sau zile. În ceea ce privește orice îndrumare politică utilă din trecut, nu ar putea exista nicio modalitate validă din punct de vedere științific de a evalua probabilitățile reale ale rezultatelor posibile. Acest lucru se datorează faptului că toate judecățile științifice privind probabilitatea – indiferent de problema sau subiectul important – trebuie să se bazeze pe frecvența determinabilă a evenimentelor trecute pertinente.

În materie de război nuclear, nu ar exista astfel de evenimente. Aceasta este o absență fericită, desigur, dar una care ar putea sta în calea luării unor decizii fiabile în materie de securitate națională. Ironia este atât evidentă, cât și problematică. Indiferent de obstacolele științifice, momentul optim pentru a ne pregăti pentru astfel de situații vitale de securitate națională a SUA este acum. [10]

În ceea ce privește Iranul, deși această țară rămâne nenucleară după înfrângerea suferită de Israel în războiul de 12 zile din iunie, viitoarele crize cu Israelul și/sau Statele Unite ar putea atrage Coreea de Nord ca reprezentant nuclear. Confruntată cu multiple incertitudini cu privire la disponibilitatea lui Kim Jung Un de a împinge limitele escaladării, Washingtonul s-ar putea confrunta cu alegeri grave între capitulații disimulate și lupte nucleare haotice. [11] Alegeri mult mai periculoase ar apărea dacă Vladimir Putin ar decide vreodată să acționeze direct în numele Teheranului.

Pentru a evita să fie plasat într-o astfel de dilemă strategică cu opțiuni limitate, președintele SUA, Donald J. Trump, ar trebui să înțeleagă că demonstrarea unei forțe nucleare naționale mai mari nu trebuie să ofere avantaje tangibile în negocieri. Dimpotrivă, mai ales dacă este ostentativă, o astfel de demonstrație ar putea genera o încredere excesivă nejustificată în rândul americanilor și forme conexe de calcule greșite decizionale. În astfel de chestiuni nefamiliare, multilaterale și sui generis , dimensiunea ar conta . Contrar intuiției, dimensiunea ar putea varia de fapt invers proporțional cu influența și puterea națională.

În căutarea „escaladării dominației” în timpul crizelor, Statele Unite, aliații și adversarii lor s-ar putea găsi prinși în circumstanțe unice. Pentru a naviga prin astfel de perplexități ale politicii mondiale, chiar și un rezultat decizional accidental ar putea include un război nuclear. Aici, indiferent de cauză, nu ar putea exista un „câștigător” semnificativ.

Mai mult decât atât. În urma paroxistică a unui conflict nuclear neintenționat, un președinte american care anterior minimalizase „pregătirea” în negocierile strategice („atitudinea este mai importantă decât pregătirea”, a spus Donald J. Trump în mai multe rânduri) ar putea pune la îndoială presupusele calcule strategice ale unui adversar. Până atunci, însă, ar fi prea târziu. Ca supraviețuitori ai unei conflagrații nucleare cândva prevenibile, liderul american uluit s-ar putea întreba în zadar: Am fost vreodată instruiți corespunzător în rezolvarea unor probleme atât de solicitante și ezoterice?

Singurele „terapii” promițătoare pentru războiul nuclear ar trebui căutate în strategiile bazate pe știință de „evitare a bolilor”. În cele din urmă, însă, macrocosmosul ar urma microcosmosul. Aceasta înseamnă că sunt deja necesare eforturi intelectuale herculeene pentru a separa patologiile ființelor umane individuale de bolile statelor individuale.

Probabilitatea ca astfel de eforturi să aibă succes nu este previzibilă prin logică sau matematică (deoarece ar fi fără precedent istoric [12] ), dar tot nu există nicio altă cale rațională. Concentrarea în schimb pe speranțele tradiționale de control al armelor nucleare sau dezarmare nu ar putea niciodată avea succes. Ar trebui să ne amintim, în aceste chestiuni, că în istoria continuă și lipsită de glorie a omenirii, fiecare sistem major de arme fabricat a fost utilizat ulterior.

Ce mai rămâne de evaluat în acest gen inerent fragil? În acest moment, oportunitățile promițătoare se află doar în anumite poziții de superioritate ale minții asupra materiei. În orice calcul final, evitarea războiului nuclear va trebui considerată o problemă intelectuală, [13] una care nu ar putea fi niciodată rezolvată de politicieni, magnați ai afacerilor, [14] oligarhi sau experți.

Așa cum Proiectul Manhattan a necesitat capacități intelectuale uimitoare pentru a crea „Bomba”, salvarea omenirii de la crearea bombei necesită acum aplicații extraordinare ale „minții”. Orice șansă încă viabilă de a preveni un război nuclear trebuie să apară din perspective care se ridică mult deasupra dinamicii politicii obișnuite sau a comerțului adrenalinizat. Ceasurile pot fi clarificatoare și chiar predictive, dar totuși nu indică corect „timpuri mai bune”.

În prevenirea războiului nuclear, ideile de „timp” ar trebui suprapuse împreună cu anumite idei de moarte. La cel mai evident nivel, dimensiunea cronologică a evitării războiului nuclear este una de „timp”. Adevărata apropiere a unei „epidemii finale” este deja o problemă de „cât timp ne-a mai rămas”.

În vara anului 2025, Statele Unite și Rusia au escaladat amenințările nucleare la nivelurile Războiului Rece. La sfârșitul lunii iulie, Dmitri Medvedev, vicepreședintele Consiliului de Securitate al Rusiei, i-a reamintit public președintelui american Donald Trump despre sistemul „mâini moarte” al Moscovei de represalii nucleare automate. În esență, acest sistem optimizează „timpul” în promovarea unei descurajări nucleare credibile.

Reciproc, chiar în ziua următoare, Trump a anunțat ordinul de a muta două submarine nucleare americane în apropierea graniței cu Rusia. Deși mai puțin automată, această amenințare legată de triadă (forțele maritime reprezintă o treime din componentele forței nucleare americane) a oglindit exemplul rusesc de descurajare nucleară centrată pe timp.

La niveluri mai puțin evidente, dar potențial mai determinante, riscurile nucleare existențiale ar putea fi influențate de o metafizică a timpului, variabil subiectivă. În timp ce analiștii și gânditorii s-ar preocupa de „timpul resimțit”, dimensiunea cronologică ar deveni substanțial mai dificilă. Aici, fiabilitatea predictivă ar putea fi consolidată prin recunoașterea faptului că factorii de decizie umani individuali nu răspund identic la măsurile inventate ale ceasurilor. [15] Ca exemplu „temporal”, adversarii jihadiști ai Statelor Unite și Israelului, ambii inamici statali suverani și substatali, fac o distincție clară între „timpul profan” (la fel ca timpul ceasului) și „timpul sacru”. Pentru jihadiști, înțelegerea și operaționalizarea acestei distincții nu înseamnă nimic mai puțin decât a fi prezumtiv capabili să obțină „putere asupra morții”.

E „timpul” să rezumăm examinarea noastră privind evitarea războiului nuclear. Înainte ca civilizația umană să poată beneficia cu adevărat de tehnologiile inteligenței artificiale (IA), ar fi nevoie mai întâi de transformări adecvate ale inteligenței umane (IA). Doar „IA” ar putea (1) pune capăt beneficiilor promise în mod fals ale naționalismului beligerant (în Statele Unite de astăzi, „America pe primul loc”) [16] și (2) să se îndrepte spre ceea ce filosoful iezuit francez Pierre Teilhard de Chardin numește ( Fenomenul omului, 1955) „planetizare”. [17] Acestea vor fi idei dificil de stăpânit, dar așteptarea supraviețuirii speciilor fără a înțelege mai întâi „unitatea” umană [18] ar fi o iluzie.

Ce legătură are „unitatea” cu subiectul nostru? Răspunsul: Moartea răsucește și transformă timpul deoarece noi, oamenii, rămânem fragmentați ca specie. Pentru a preveni „epidemia finală” a unui război nuclear, gânditorii și cercetătorii vor trebui mai întâi să identifice căi rezonabile către unitatea planetară organică a lui Teilhard de Chardin. Numai atunci când această sarcină va fi fost îndeplinită la nivel conceptual și teoretic ne vom putea aștepta vreodată la reduceri pragmatice ale riscului de război nuclear.

„Inamicul” fundamental al omenirii nu sunt armele nucleare, ci o reticență covârșitoare de a confrunta războiul nuclear ca pe o provocare primordială a morții și a timpului. Desigur , acest lucru va suna tulburător de vizionar, dar în astfel de chestiuni existențiale, nimic nu poate fi mai practic decât o teorie bună. Așa cum ar trebui să ne amintim acum de filosoful Karl Popper [19] (citându-l pe poetul german Novalis): „Teoria este o plasă. Doar cine o aruncă, o poate prinde.”

Sursa și referințele: aici

Japonia și Filipinele își consolidează legăturile militare prin transferuri navale pentru a contracara China

Acordul de Acces Reciproc (RAA) dintre Japonia și Filipine, confirmat de USNI News pe 12 august 2025, urmează să intre în vigoare luna viitoare, marcând un pas important în cooperarea în domeniul apărării din Asia-Pacific. Acordul, semnat la Tokyo la începutul acestui an și oficializat prin schimbul de note diplomatice marți, stabilește cadrul juridic pentru ca Forțele Japoneze de Autoapărare (JSDF) și Forțele Armate ale Filipinelor (AFP) să desfășoare instruire comună, operațiuni și coordonare logistică pe teritoriul celeilalte părți. Acest acord este primul tratat de acces militar de acest tip încheiat de Tokyo cu o țară din Asia de Sud-Est și al treilea al Manilei după pacte similare cu Statele Unite și Australia. RAA reflectă o urgență comună în combaterea instabilității regionale, determinată în special de escaladarea asertivității Chinei în Marea Chinei de Sud.

Acordul acoperă o gamă largă de prevederi operaționale și juridice necesare pentru desfășurările reciproce de trupe. Acestea includ statutul forțelor în vizită, scutirile de taxe și de vamă pentru echipamentul militar, recunoașterea reciprocă a calificărilor profesionale, jurisdicția legală asupra personalului și regulile care guvernează utilizarea armamentului și a materialelor clasificate în timpul misiunilor de pace și de antrenament. RAA interzice în mod explicit staționarea permanentă a trupelor străine, respectând constituția Filipinelor din 1987, dar permite desfășurările prin rotație și depozitarea echipamentelor de apărare pentru viitoare activități comune. Unitățile japoneze desfășurate în cadrul RAA ar putea include aeronave de patrulare maritimă, batalioane de geniu JSDF pentru misiuni umanitare și brigăzi amfibii de desfășurare rapidă în timpul ajutorului în caz de dezastru sau al exercițiilor multilaterale. Filipinele, la rândul lor, beneficiază de acces valoros la programe avansate de instruire JSDF, cadre logistice și mecanisme de planificare comună concepute pentru a îmbunătăți interoperabilitatea în cadrul operațiunilor de comandă și control, supraveghere maritimă și amfibii.

Această descoperire strategică majoră este rezultatul anilor de aprofundare a cooperării în domeniul apărării și al industriei dintre Tokyo și Manila. În ultimul deceniu, Japonia a devenit un furnizor fiabil de echipamente de apărare pentru Filipine, furnizând inițial 10 nave de intervenție multirol (MRRV) Gărzii de Coastă Filipineze în baza unor împrumuturi extrem de concesionale. Această cooperare s-a extins de atunci pentru a include instalații radar fixe, sisteme de supraveghere maritimă și potențiale transferuri de platforme navale, menite să consolideze postura de apărare maritimă a Manilei. Aprobarea de către Japonia a unui împrumut de 500 de milioane de dolari pentru construirea a cinci noi nave de patrulare de 97 de metri demonstrează în continuare sinergia industrială în creștere. Una dintre aceste nave noi de construcție japoneză, RP Suluan (MRRV 4406), a fost observată recent în timpul celui mai recent incident de coliziune dintre unitățile navale chineze și Garda de Coastă Filipineză în apropiere de Scarborough Shoal, exemplificând impactul operațional direct al acestei cooperări.

În prezent, Tokyo și Manila poartă discuții active pentru transferul a până la șase nave de escortă de distrugătoare din clasa Hatsuyuki, scoase din uz, de la Forța de Autoapărare Maritimă a Japoniei, alături de mai multe aeronave de patrulare maritimă P-3C Orion, care urmează să fie livrate până în 2027. Deși construite la sfârșitul anilor 1980 și 1990, navele din clasa Hatsuyuki își păstrează capacitățile funcționale de război antisubmarin și ar putea servi drept o soluție intermediară valoroasă pentru a consolida flota îmbătrânită a Marinei Filipineze. Acest transfer propus completează livrarea anterioară de către Japonia a 13 nave de patrulare către Garda de Coastă Filipineză, care sunt deja în serviciu activ, patrulând zone disputate și escortând misiuni critice de reaprovizionare în Marea Filipinelor de Vest. Relația dintre industria de apărare nu numai că a oferit capacități materiale, dar a cultivat și un angajament susținut între planificatorii strategici, agențiile de achiziții și operatorii militari. Aceasta demonstrează modul în care schimburile din industria de apărare pot acționa ca intermediari puternici în modelarea alinierilor de securitate pe termen lung, punând bazele unor angajamente strategice mai ample, cum ar fi Acordul de Acces Reciproc.

Această implicare pe termen lung în industria de apărare a servit drept intermediar esențial pentru consolidarea încrederii politico-militare dintre cele două țări. Spre deosebire de deschiderile pur diplomatice, parteneriatele din domeniul apărării generează un contact susținut între oficialii din domeniul apărării, tehnicienii și planificatorii strategici, creând familiaritatea instituțională necesară pentru alianțe de securitate mai stricte. Transferul sistemelor radar și al navelor de patrulare a permis mentenanța, instruirea și planificarea logistică comună, ceea ce a format fundamentul unui parteneriat operațional mai amplu. RAA reprezintă următorul pas logic, transformând cooperarea militar-tehnică bilaterală într-o alianță strategică cu consecințe operaționale reale. În acest context, industria de apărare face mai mult decât să producă hardware, ea acționează ca un canal pentru încredere strategică reciprocă, alinierea capabilităților și convergența operațională.

Intrarea Japoniei ca partener de antrenament în domeniul apărării are loc într-un moment în care Filipinele se află sub o presiune crescândă în Marea Filipinelor de Vest, confruntându-se cu confruntări maritime frecvente cu forțele navale și paramilitare chineze. Asistența maritimă japoneză și acordul de acces extins sporesc semnificativ capacitatea Filipinelor de a răspunde amenințărilor hibride prin patrule coordonate, conștientizare partajată a domeniului maritim și operațiuni de prezență comună. Cu experiența sa în limitările militare constituționale, Japonia este văzută de oficialii filipinezi ca un partener natural în construirea unor arhitecturi de descurajare ferme, dar fără escaladare. Pe măsură ce RAA intră în vigoare, se așteaptă ca unitățile japoneze să înceapă pregătirile pentru exerciții navale bilaterale și exerciții logistice în Golful Subic, în timp ce forțele filipineze ar putea avea oportunități de a observa sau participa la exerciții comune în apropierea lanțului de insule din sud-vestul Japoniei, inclusiv antrenamente axate pe apărarea litoralului și consolidarea rapidă a insulelor.

Sursa: aici

China simulează o invazie costieră folosind tancuri amfibii ZTD-05 într-un exercițiu cu foc real

Pe 8 august 2025, Armata Populară de Eliberare (APL) a Chinei a raportat că și-a reafirmat concentrarea pe consolidarea capacităților de război amfibiu printr-un recent exercițiu cu foc real. Efectuate pe 13 iulie de un detașament blindat din cadrul unei brigăzi a Armatei Populare de Eliberare (APL), exercițiile au prezentat un vehicul de asalt amfibiu care a atacat ținte maritime desemnate, menținând în același timp o mișcare de mare viteză pe apă. Evenimentul a prezentat tactici coordonate care combină artileria de precizie cu sprijinul unei nave de asalt amfibii, care a desfășurat grenade fumigene în timp ce avansa spre obiectivul său înainte de a deschide focul pentru a acoperi manevra. Astfel de imagini subliniază accentul pus pe operațiunile interarme pe mare, combinând elemente navale și blindate într-un mod care semnalează pregătirea pentru scenarii complexe de luptă litorală.

Prin combinarea platformelor amfibii avansate, precum ZTD-05, cu puterea de foc navală integrată, China continuă să își îmbunătățească capacitatea de a desfășura operațiuni ofensive decisive, bazate pe mare (Sursa imaginii: Armata Populară de Eliberare a Chinei)

Elementul central al acestui exercițiu a fost tancul de asalt amfibiu ZTD-05 , cunoscut și în configurația sa de export sub numele de VN-16. Dezvoltat de NORINCO ca parte a familiei Type-05, acest vehicul este special conceput pentru atacuri amfibii de mare viteză, peste orizont. Înarmat cu un tun ghintuit de 105 mm, complet stabilizat, capabil să tragă proiectile APFSDS, HE și HEAT, precum și rachete ghidate cu laser în timp ce se află pe linia de plutire, acesta oferă o putere de foc semnificativă atât în medii terestre, cât și maritime. Armele sale secundare, o mitralieră coaxială de 7,62 mm, o mitralieră antiaeriană de 12,7 mm și lansatoare de grenade fumigene montate pe turelă, oferă versatilitate împotriva unei game largi de amenințări.

Coca ZTD-05, realizată din oțel sudat și ranforsată cu blindaj compozit, oferă protecție împotriva focului de arme ușoare și a fragmentelor de obuz, în timp ce suporturile turelei din spate sporesc supraviețuirea împotriva munițiilor HEAT. Datorită sistemului său de propulsie cu jet de apă, ZTD-05 poate atinge până la 45 km/h pe mare și 65 km/h pe uscat, cu o rază de acțiune de 500 km. Sistemul său avansat de control al focului, imagistica termică, navigația GPS și protecția NBC îi permit să mențină eficacitatea în luptă în condiții dificile.

ZTD-05 a fost conceput la începutul anilor 2000 în cadrul Proiectului 212 ca înlocuitor pentru modelul Type-63A, mai lent și mai puțin capabil. Scopul a fost crearea unei platforme amfibii care să poată egala sau chiar depăși performanța modelelor occidentale, cum ar fi Vehiculul de Luptă Expediționar al SUA, care a fost în cele din urmă anulat. Dezvăluit public pentru prima dată în 2009, ZTD-05 a fost integrat de atunci în Corpul Pușcașilor Marini PLA și în brigăzi amfibii specializate, o versiune de export fiind oferită anumitor operatori străini. Comparativ cu Type-63A și alte modele vechi, combinația de viteză, putere de foc și sisteme de luptă integrate a ZTD-05 îi conferă un avantaj tactic clar, în special în zonele litorale disputate, unde desfășurarea rapidă și sprijinul de foc imediat sunt critice.

Implicațiile strategice ale acestui antrenament sunt de amploare. Capacitatea Armatei Populare de Extins (PLA) de a desfășura forțe blindate de pe mare, de a ajunge rapid la țărmuri ostile și de a oferi sprijin de foc susținut reflectă o doctrină adaptată potențialelor operațiuni de captare a insulelor. Utilizarea coordonată a perdelelor de fum, a formațiunilor de apropiere rapidă și a artileriei de precizie se aliniază cu obiectivul mai larg al Chinei de a menține capacitatea de a executa campanii comune de debarcare a insulelor. Deși Taiwanul rămâne cel mai important punct de interes potențial pentru astfel de capabilități, aceste exerciții servesc, de asemenea, ca un semnal clar pentru alte națiuni insulare din regiune că forțele amfibii ale Chinei sunt echipate și antrenate pentru operațiuni maritime de mare intensitate.

Prin combinarea platformelor amfibii avansate, precum ZTD-05, cu puterea de foc navală integrată, China continuă să își îmbunătățească capacitatea de a desfășura operațiuni ofensive decisive pe mare. Antrenamentul din 13 iulie 2025 ilustrează o pregătire tot mai mare de a proiecta forța peste apele contestate, nu doar ca factor de descurajare, ci ca o capacitate care ar putea fi activată dacă circumstanțele politice sau strategice o dictează. Astfel de exerciții servesc, de asemenea, la rafinarea procedurilor operaționale comune, la îmbunătățirea coordonării dintre unitățile navale și cele blindate și la testarea capacității PLA de a susține operațiuni de luptă într-un mediu litoral. Mesajul transmis este clar: China construiește constant o forță care nu este doar modernizată ca echipament, ci și bine exersată în manevrele complexe, cu ritm ridicat, necesare pentru o debarcare amfibie împotriva unui țărm apărat.

Sursa: aici

Marina SUA preia conducerea în proiectarea distrugătorului DDG(X) și a submarinului SSN(X) de generație următoare pentru flota anilor 2030

Pe 12 august 2025, Marina SUA a confirmat o schimbare decisivă în strategia sa de construcție navală, conform USNI, Comandamentul Sistemelor Navale Maritime (NAVSEA) revendicând responsabilitatea principală pentru proiectarea următoarei generații de nave de război majore. Această mișcare plasează Marina în fruntea dezvoltării distrugătorului DDG(X) și a submarinului de atac SSN(X), două programe fundamentale care vor defini puterea maritimă a SUA în anii 2030. Această decizie reflectă atât o recalibrare strategică, cât și industrială, menită să evite capcanele costisitoare de proiectare observate în programele recente de achiziții, consolidând în același timp capacitatea Americii de a menține dominația navală.

Programul DDG(X) va succeda distrugătoarelor din clasa Arleigh Burke, integrând sistemele de luptă și senzorii acestora într-o cocă nou proiectată, optimizată pentru creșterea viitoare a puterii și a capacității de răcire, esențiale pentru armele de generație următoare, cum ar fi sistemele de energie dirijată și suitele radar avansate. În paralel, SSN(X) este conceput ca un submarin extrem de capabil, de tip vânător-ucigaș pentru ape albastre, inspirat de clasa Sea Wolf, dar adaptat pentru a contracara amenințările submarine emergente într-un mediu maritim din ce în ce mai contestat. Cerințele sale de performanță sunt modelate de dinamica navală globală în evoluție, inclusiv de concurența reînnoită a marilor puteri și de proliferarea capabilităților avansate ale submarinelor în rândul potențialilor adversari.

Această revenire la designul condus de Marină este un răspuns direct la provocările întâmpinate în adaptarea designurilor navelor străine sau comerciale la standardele americane. Programul fregatelor din clasa Constellation, bazat pe designul FREMM italian și francez, a suferit întârzieri majore atunci când modificările au redus similaritatea cu designul principal la doar 15%, amânând livrarea preconizată a navei principale. Experiențele anterioare cu nava de luptă Littoral și distrugătoarele din clasa Zumwalt au evidențiat, de asemenea, riscurile unei supravegheri guvernamentale reduse și ale unor capacități industriale imature. Contraamiralul Pete Small, inginerul șef al NAVSEA, a subliniat că restabilirea expertizei interne în arhitectură navală este esențială pentru producerea de designuri mature înainte de producție, minimizând problemele de integrare și controlând costurile.

Strategic, atât DDG(X), cât și SSN(X) sunt destinate să mențină avantajul Marinei SUA în proiecția puterii, controlul mării și descurajarea. DDG(X) va fi coloana vertebrală a grupurilor de atac de suprafață, capabile să găzduiască cele mai avansate sisteme de rachete ale Marinei, sprijinind în același timp misiunile de apărare împotriva rachetelor balistice. SSN(X) va consolida dominația submarină prin combinarea stealth-ului, vitezei și sistemelor de senzori îmbunătățite pentru a detecta și neutraliza amenințările în teatrele de operațiuni oceanice adânci. Împreună, aceste platforme vor înlocui flotele care sunt în serviciu de decenii, asigurându-se că forțele navale americane rămân superioare din punct de vedere tehnologic și flexibile din punct de vedere operațional împotriva rivalilor aproape egali, precum China și Rusia.

Deși cifrele bugetare pentru aceste programe rămân nedivulgate, se așteaptă ca investiția să fie printre cele mai mari din istoria construcțiilor navale din SUA. Marina colaborează deja îndeaproape cu parteneri industriali, cum ar fi Ingalls Shipbuilding de la HII și General Dynamics Bath Iron Works, la proiectele preliminare DDG(X), pregătind totodată Baza Industrială Maritimă pentru a sprijini afluxul de arhitecți și ingineri navali calificați necesari pentru ambele programe. Eforturile includ finanțarea programelor universitare de arhitectură navală pentru a reconstrui o sursă de talente care s-a atrofiat de-a lungul deceniilor de activitate redusă în proiectarea navelor.

Acest angajament reînnoit față de proiectarea internă a navelor de război semnalează o schimbare profundă în filosofia achizițiilor navale americane. Prin recâștigarea controlului asupra etapelor incipiente și critice de dezvoltare, Marina își propune să evite repetarea greșelilor costisitoare din ultimii ani, să livreze nave cu o maturitate sporită în ceea ce privește designul și să se asigure că viitoarea sa flotă rămâne de neegalat în ceea ce privește capacitatea și adaptabilitatea pe oceanele lumii.

Sursa: aici

Serviciile secrete norvegiene consideră Rusia cea mai mare amenințare la adresa Norvegiei

Serviciile secrete norvegiene au numit astăzi Rusia cea mai mare amenințare la adresa securității țării.

Acest lucru este relatat de VG, citând șeful serviciilor de informații, Nils Andreas Stensønes.

La evenimentul intitulat „Atacuri hibride împotriva Norvegiei: suntem în război?”, Stensønes și- a început discursul negând că Norvegia este în război.

„Cu toate acestea, președintele rus Putin consideră că Rusia se află într-un conflict constant cu Occidentul”, a spus el.

Șeful serviciilor de informații a adăugat: „Rusia este cea mai mare amenințare la adresa Norvegiei astăzi”.

Stensønes și-a exprimat, de asemenea, opinia că Rusia nu a avut ca scop influențarea alegerilor parlamentare din Norvegia din toamna acelui an. În ciuda faptului că a influențat în mod repetat alegerile din țările europene.

„Dar Rusia este interesată să ne influențeze pe termen lung”, spune el.

La același eveniment, șefa Serviciului de Securitate al Poliției din Norvegia (PST), Beate Gangås, a anunțat urme rusești în sabotajul cibernetic al barajului din aprilie anul acesta.

Pe atunci, infractorii cibernetici au preluat controlul asupra sistemului de control al barajului de pe lacul Røsvatnet din sud-vestul Norvegiei. Drept urmare, porțile au fost deschise timp de 4 ore încontinuu, provocând eliberarea unui volum mare de apă înainte ca personalul să observe intruziunea și să ia măsuri.

PST este responsabil pentru activitățile de contrainformații și asigurarea securității statului.

În iulie, prim-ministrul norvegian Jonas Gahr Støre și-a anunțat disponibilitatea de a oferi Ucrainei finanțare suplimentară pentru a-și consolida apărarea aeriană, în strânsă coordonare cu Germania.

Suedia, Norvegia și Danemarca vor finanța împreună o nouă inițiativă NATO care va furniza Ucrainei arme americane prioritare. Contribuția totală se va ridica la 500 de milioane de dolari.

Sursa: aici

Polonia a semnat un contract pentru modernizarea avioanelor de vânătoare F-16

Polonia a semnat un contract pentru modernizarea avioanelor de vânătoare F-16 la un nivel apropiat de cel al avioanelor F-16V Block 72.

În octombrie 2024, Departamentul de Stat al SUA a aprobat posibila vânzare de kituri de modernizare pentru avioanele F-16 poloneze în valoare de 7,3 miliarde de dolari.

Potrivit Defence24, valoarea reală a contractului este de 3,8 miliarde de dolari.

Partea contractantă este guvernul SUA, care va externaliza lucrările către antreprenori, inclusiv producătorul și antreprenorul general al F-16, Lockheed Martin.

Aeronava modernizată va fi livrată între 2030 și 2038.

Modernizarea va ridica standardul avioanelor de luptă poloneze la un nivel apropiat de cel al recent introdusului F-16V Block 72. Aceasta include integrarea radarului SABR AN/APG-83 cu o antenă cu rețea fazată activă, ceea ce va îmbunătăți semnificativ capacitățile de luptă, inclusiv detectarea unor ținte precum rachetele de croazieră.

În plus, aeronavele poloneze vor primi noi computere la bord și canale îmbunătățite de transmisie a datelor, ceea ce va asigura un schimb eficient de informații.

Protecția împotriva sistemelor de apărare aeriană inamice va fi sporită prin introducerea sistemelor de război electronic de nouă generație.

Modernizarea la standardul F-16V prevede și integrarea unor sisteme de armament moderne, inclusiv rachete AIM-120D AMRAAM. O serie de alte sisteme vor fi modificate sau înlocuite pentru a îmbunătăți eficiența în luptă. Pachetul de modernizare include și elemente de sprijin operațional care vor permite aeronavei să mențină un nivel ridicat de pregătire de luptă până cel puțin în 2040.

Cea mai mare parte a lucrărilor va fi efectuată la Uzina de Aviație Militară PGZ din Bydgoszcz, unde a fost semnat contractul. Primele două avioane vor fi trimise în Statele Unite pentru testare, dar o parte din lucrările la ele vor fi efectuate tot la Bydgoszcz.

Contractul prevede că peste 50% din valoarea sa va fi plătită de industria poloneză. Detaliile finale ale cooperării industriale au fost convenite după semnarea acordului interguvernamental, care a avut loc astăzi.

Ca reamintire, Polonia a semnat un contract pentru achiziționarea a 48 de avioane de luptă F-16C/D în aprilie 2003. Livrările au durat din 2006 până în 2008. În prezent, avioanele poloneze F-16 îndeplinesc un număr semnificativ de misiuni de protejare a spațiului aerian intern și aliat. Modernizarea lor va avea loc în paralel cu introducerea avioanelor de luptă F-35A și a avioanelor de luptă ușoare FA-50/FA-50PL.

Sursa: aici

Filipine primește încă cinci elicoptere S-70i Black Hawk fabricate în Polonia

Filipinele au primit încă cinci elicoptere multifuncționale S-70i Black Hawk, fabricate în Polonia, la PZL Mielec.

Informația a fost transmisă de serviciul de presă al Forțelor Aeriene Filipineze.

Ceremonia de acceptare a elicopterelor în Aripa 205 de Elicoptere Tactice a avut loc astăzi la Baza Aeriană Clark, Mabalacat.

Elicopterele au fost livrate în țară pe 15 iulie de un avion cargo An-124 Ruslan al companiei Antonov Airlines. Videoclipul sosirii a fost filmat de observatorul local Laanceeey:

Elicopterele fac parte dintr-un total de 32 de unități comandate în 2022 în baza unui contract direct cu compania poloneză PZL Mielec, prin Legea privind modernizarea forțelor armate filipineze.

Primul lot de cinci elicoptere a sosit în țară pe 10 iunie anul trecut, iar alte cinci au sosit șase luni mai târziu, pe 9 decembrie . În total, Filipinele au primit deja 15 elicoptere în cadrul acestei comenzi.

Un elicopter S-70i livrat în Filipine de aeronava AN-124 Ruslan. Iunie 2024. Credite foto: Ambasada Poloniei în Filipine

Achiziția, în valoare totală de 32 de miliarde de pesos, sau 624 de milioane de dolari, include și sprijin logistic și un pachet de instruire pentru piloți și personalul de mentenanță.

Aceasta nu este prima achiziție de elicoptere S-70i Black Hawk fabricate în Polonia de către Filipine: în 2019, țara a comandat 16 elicoptere multirol pentru o valoare totală de 241 de milioane de dolari.

S-70i Black Hawk

S-70i Black Hawk este o modificare pentru export a elicopterului multirol UH-60 Black Hawk, fabricat în Polonia la uzina PZL Mielec, parte a Lockheed Martin Corporation.

S-70i. Credite foto: PZL Mielec

Primul prototip de pre-producție a fost fabricat în 2010. Unele dintre componentele sale au fost livrate din Statele Unite, iar în 2012, după toate testele necesare, a început producția de masă a elicopterelor.

Conform site-ului oficial , din 2010, PZL Mielec a livrat 116 unități în diverse configurații către clienți din 11 țări.

Sursa: aici

China a alungat o navă de război americană de pe malul apei din Scarborough. US Navy neagă

Statele Unite contestă afirmația Chinei conform căreia a alungat miercuri o navă de război americană care desfășura o operațiune de promovare a libertății de navigație în apropiere de Scarborough Shoal.

Un distrugător american cu rachete ghidate a navigat în apropiere de Scarborough Shoal la două zile după ce două nave chineze s-au ciocnit în apropierea terenului disputat în timp ce urmăreau o navă a Pazei de Coastă Filipineze.

USS Higgins (DDG-76) a navigat la o distanță de 12 mile marine de Scarborough Shoal, pe care China, Taiwan și Filipine o revendică fiecare, în cadrul celei de-a doua operațiuni de libertate de navigație anunțate public sub administrația Trump.

„Declarația Chinei despre această misiune este falsă”, a declarat un purtător de cuvânt al Flotei a 7-a a SUA într-un comunicat. „USS Higgins (DDG-76) a efectuat această misiune FONOP în conformitate cu dreptul internațional și apoi a continuat să desfășoare operațiuni normale. Operațiunea reflectă angajamentul nostru de a susține libertatea de navigație și utilizarea legală a mării ca principiu. Statele Unite își apără dreptul de a zbura, naviga și opera oriunde permite dreptul internațional, așa cum a făcut USS Higgins aici. Nimic din ceea ce spune China altfel nu ne va descuraja.”

Un purtător de cuvânt al armatei chineze a declarat că Armata Populară de Eliberare a înlăturat navele de război americane, o afirmație pe care China o face adesea după ce SUA efectuează misiuni FONOP în regiune.

(DDG-76) al Marinei SUA „Pe 13 august, distrugătorul USS Higgins a intrat în apele teritoriale ale zonei Huangyan Dao din China fără autorizația guvernului chinez”, a declarat într-un comunicat căpitanul He Tiecheng, purtătorul de cuvânt al Comandamentului Sudic al Teatrului de Operațiuni al Armatei Populare de Eliberare, referindu-se la numele chinezesc al zonei Scarborough Shoal. „Comandamentul Sudic al Teatrului de Operațiuni al Armatei Populare de Eliberare și-a trimis trupele navale pentru a urmări, monitoriza, avertiza și expulza nava Marinei SUA în conformitate cu legile și reglementările.”

Purtătorul de cuvânt al Flotei a 7-a a SUA a declarat că FONOP a contestat cerința de notificare și autorizare prealabilă pe care China și Taiwan o solicită înainte ca o navă de război să efectueze o trecere inofensivă în marea lor teritorială.

„Impunerea unilaterală a oricărei autorizații sau cerințe de notificare prealabilă pentru trecerea inofensivă este ilegală”, a declarat purtătorul de cuvânt al flotei cu sediul în Japonia în comunicat.

„Prin efectuarea de treceri inocente fără a notifica în prealabil sau a cere permisiunea vreunuia dintre reclamanți, Statele Unite au contestat aceste restricții ilegale impuse de China și Taiwan. Statele Unite au demonstrat că trecerea inocentă nu este supusă unor astfel de restricții. Filipine nu invocă nicio pretenție maritimă excesivă relevantă pentru acest FONOP.”

Un purtător de cuvânt al Gărzii de Coastă Filipineze a menționat pe site-ul de socializare X că nava de luptă Littoral LCS -20 a operat și ea în apropiere miercuri.

FONOP și disputa ulterioară privind evenimentele au loc la două zile după un incident la 10 mile marine în largul Scarborough Shoal, între China și Filipine. Nava 3104 a Gărzii de Coastă Chineze și distrugătorul cu rachete ghidate din clasa 052D al Marinei Armatei Populare de Eliberare a Poporului Guilin (164) s-au ciocnit în timp ce cele două nave urmăreau și încercau să blocheze nava Gărzii de Coastă Filipineze BRP Suluan (MRRV-4406). Imaginile și videoclipurile incidentului arată nava chineză prăbușindu-se în prova babord a navei Guilin. Nu este clar dacă vreun membru al personalului de pe navele chineze a fost rănit sau ucis.

Operațiunea FONOP de miercuri a fost a doua efectuată în Marea Chinei de Sud de când președintele Donald Trump a preluat mandatul în ianuarie. Ultima operațiune FONOP recunoscută public a avut loc în mai, când USS Dewey (DDG-105) a navigat la mai puțin de 12 mile marine de Insulele Spratly. China, Taiwan și Vietnam revendică fiecare întregul lanț de insule Spratly, în timp ce Filipine și Malaezia au revendicat părți ale insulelor.

USS Preble (DDG-88) a efectuat o operațiune FONOP în decembrie , navigând la o distanță de 12 mile marine de reciful Swallow din Insulele Spratly.

Sursa: aici

Raport către Congres despre MQ-25 Stingray

Următorul este raportul din 8 august 2025, MQ-25 Stingray: Context și probleme pentru Congres.

Din raport

Marina SUA dezvoltă un sistem de aeronave fără pilot (UAS) bazat pe portavioane pentru a efectua misiuni de realimentare aeriană și de informații, supraveghere și recunoaștere (ISR). MQ-25 Stingray, dacă sistemul intră în producție în anul fiscal 2026, așa cum este planificat, va fi primul avion-cisternă fără pilot al Departamentului Apărării al SUA (DOD) și primul vehicul aerian fără pilot (UAV) bazat pe portavioane al Marinei. Congresul și-a exprimat interesul față de eforturile Marinei de a dezvolta o dronă bazată pe portavioane și față de viitoarea structură a aripii aeriene a portavioanelor.

Conform bugetului prezentat de Marinei Congresului pentru anul fiscal 2026, prin dotarea aripii aeriene a portavioanelor cu un avion cisternă dedicat, MQ-25 ar extinde raza de operare efectivă a avioanelor de vânătoare cu echipaj din aripa aeriană și ar reduce presiunea asupra avioanelor de vânătoare care sunt modificate în prezent pentru a oferi capacități de realimentare în aer pentru alte aeronave din aripa aeriană. În mărturiile Congresului, oficialii Marinei au descris Stingray ca fiind un „deschizător de drumuri” către ceea ce ei descriu ca fiind „aripa aeriană a viitorului” – una în care dronele ar putea efectua diverse misiuni.

Pentru anul fiscal 2026, Marina a solicitat 1,04 miliarde de dolari pentru achiziții discreționare și finanțare pentru cercetare, dezvoltare, testare și evaluare (RDT&E) pentru MQ-25. Dacă va fi aprobată de Congres, solicitarea Marinei pentru anul fiscal 2026 ar finanța achiziționarea a trei aeronave MQ-25 și ar reprezenta primul an de producție inițială cu rată redusă (LRIP) a aeronavei. Programul MQ-25, aflat în funcțiune, estimează în prezent un total de 76 de aeronave, inclusiv 67 de aeronave operaționale și nouă aeronave de testare și dezvoltare.

Sursa și raportul: aici

Războiul aerian Israel-Iran: Lecții dintr-un conflict scurt, dar intens

13 august 2025 – de Daniel Darling

Imagine – AI Forecast International

Recentul război aerian al Israelului cu Iranul s-a încheiat acum mai bine de șase săptămâni, iar analiștii militari încă analizează succesele, eșecurile și inovațiile tactice ale acestuia.

Wall Street Journal a publicat un articol detaliat în ediția din 15 iulie, care examina sistemele folosite de Israel pentru a-și apăra spațiul aerian și tacticile schimbătoare utilizate de iranieni pentru a încerca să obțină mai multe lovituri. În mod notabil, deși Iranul a lansat mai puține rachete spre sfârșitul conflictului, rata de succes a loviturilor sale a crescut.

Deși scurtul conflict aerian a primit mult mai multă atenție după ce președintele american Donald Trump a ordonat atacuri aeriene asupra infrastructurii cheie legate de programul nuclear al Iranului – vezi aici și aici – amenințând astfel să atragă America într-un alt conflict în regiune, un astfel de rezultat nu s-a produs niciodată.

În schimb, regimul de la Teheran – preocupat în primul rând de propria supraviețuire și de controlul continuu asupra Republicii Islamice – a fost lăsat să încerce să-și reconstituie activele militare degradate și să încerce să exploateze impulsurile patriotice reaprinse pentru a-și distrage atenția de la propriile deficiențe.

Odată cu încheierea salvelor dintre cele două părți, analizele operațiunilor militare au dezvăluit două aspecte care erau previzibile chiar înainte ca Iranul să lanseze prima sa rachetă.

Două lecții previzibile

Evaluările post-conflict au subliniat două adevăruri previzibile:

Nicio rețea de apărare aeriană nu este impenetrabilă. Chiar și sistemul Israelului, stratificat și avansat din punct de vedere tehnologic – remarcabil de eficient per total – a înregistrat o rată de succes de aproximativ 14%.
Reziliența industrială contează. Operațiunile de mare intensitate necesită lanțuri de aprovizionare sigure, stocuri robuste de muniții și o capacitate de producție susținută. Pe măsură ce conflictul se prelungea, Israelul s-a confruntat cu stocuri tot mai mici de interceptori, ceea ce a impus un calendar operațional comprimat și a limitat opțiunile strategice.

Lecțiile războiului reflectă pe cele ale conflictului în desfășurare dintre Rusia și Ucraina: stocurile, lanțurile de aprovizionare și capacitatea industrială nu mai sunt considerații secundare. Țări precum Australia și Japonia au început să își adapteze strategiile de apărare în consecință.

Pentru SUA, aceasta rămâne o provocare presantă . Rapoartele indică faptul că apărarea împotriva unei salve iraniene care viza baza aeriană al Udeid din Qatar a necesitat 30 de interceptoare Patriot pentru a opri 13 din cele 14 rachete primite – un raport îngrijorător pentru orice viitor conflict la scară largă.

Un avertisment pentru Occident

Dacă izbucnește o altă confruntare, NATO și partenerii săi nu mai pot trata războiul la scară industrială ca pe o relicvă a trecutului. Conflictul israeliano-iranian a oferit o altă reamintire dură: pregătirea în secolul XXI nu înseamnă doar sisteme avansate – ci și amploarea și rezistența necesare pentru a le susține.

Sursa: aici

Livrările de avioane de vânătoare la mijlocul anului 2025 arată presiuni pentru marile puteri americane

Rapoartele recente din al doilea trimestru de la cei doi principali producători de avioane de vânătoare din SUA – Boeing și Lockheed Martin – dezvăluie unele puncte forte, dar și provocări subiacente la mijlocul anului 2025. Împreună, au livrat 117 avioane de vânătoare de a patra și a cincea generație în această perioadă, inclusiv F-15 și F/A-18 de la Boeing și F-16 și F-35 de la Lockheed Martin.

Livrările de avioane F-15 de la Boeing au încetinit considerabil în comparație cu aceeași perioadă a anului trecut. Livrările au scăzut cu aproape 50% în al doilea trimestru. Forțele Aeriene ale SUA continuă să primească avioanele F-15EX Eagle II modernizate, primul avion din Lotul 2 de producție și al nouălea în total, predat la începutul acestui an.

În ciuda decalajului, programul F-15EX a primit un impuls substanțial din partea Pentagonului pentru anul fiscal 2026. Programul înregistrat numără acum 129 de avioane de vânătoare, față de 98, cu o finanțare sporită prin solicitarea bugetară a Departamentului Apărării și prin proiectul de lege privind reconcilierea. Pe frontul exporturilor, Boeing va construi 25 de unități – cu o opțiune pentru încă 25 – pentru Israel. Conform acordului de 5,2 miliarde de dolari , livrările sunt programate să înceapă în 2031.

Boeing își propune să crească producția de F-15EX la 24 de unități anual până în 2026. Cu toate acestea, compania va trebui să recupereze rapid terenul pierdut doar pentru a atinge totalul de 14 livrări din 2024.

Ca un semn pozitiv, Boeing a mai mult decât dublat rata de livrare a avioanelor F/A-18 Super Hornet față de anul trecut. Dacă rata se menține, Boeing va depăși cu ușurință totalul de 11 livrări de avioane F/A-18 din 2024.

Cu excepția unor comenzi improbabile de export, linia de producție Super Hornet se va închide după finalizarea lucrărilor la contractul final de achiziții al Marinei SUA, semnat în martie 2024. Această modificare, în valoare de 1,1 miliarde de dolari, acoperă ultimele 17 avioane F/A-18E/F noi pentru serviciu, cu livrări planificate până în 2027.

În același timp, Boeing continuă să lucreze la modificarea duratei de viață (SLM) a avioanelor de vânătoare F/A-18, modernizându-le avioanele de vânătoare F/A-18 învechite la standardul Block III. Din 2019, Boeing a livrat aproximativ 42 de avioane de vânătoare SLM , dublându-le durata de viață a orelor de zbor.

Având în vedere interesul reînnoit pentru F-16 în străinătate, Lockheed Martin a acumulat un portofoliu impresionant de comenzi la export pentru variantele Block 70/72. Ratele de producție ale fabricii din Greenville, Carolina de Sud, au crescut constant de la deschiderea sa în 2019, livrările triplându-se între 2023 și 2024. Cu toate acestea, livrările sunt încă sub obiectivele de producție declarate de Lockheed Martin.

În 2024, președintele Lockheed Aeronautics, Greg Ulmer, a prognozat că aproximativ 36 de avioane F-16 Block 70/72 vor fi construite în 2025, urmând să fie așteptate creșteri suplimentare pentru 2026. Cu toate acestea, doar șapte unități au fost livrate în prima jumătate a anului 2025, ceea ce sugerează că este posibil ca firma să nu își atingă obiectivul de producție.

Între timp, blocajele de livrare cauzate de întârzierile în integrarea cerințelor hardware și software ale TR-3 necesare pentru modernizarea F-35 Block 4 încep să se diminueze. Din iulie 2023 până în iulie 2024, Pentagonul a refuzat livrarea de avioane F-35 „trunchiate”, ceea ce a a 72 de aeronave . dus la depozitarea

Această restanță a fost eliminată pe 1 mai, oficialii Lockheed susținând că pachetul TR-3 este acum pregătit de luptă, deși aprobarea oficială a Departamentului Apărării este încă în așteptare. Lockheed a livrat 97 de avioane F-35 în primul semestru al anului 2025, bazându-se pe un aprilie record . Ritmul menține compania într-o poziție sănătoasă pentru a-și atinge obiectivul de livrare de 170 până la 190 de avioane F-35 pentru 2025.

Deși producția a continuat în timpul pauzei de livrare, nu este clar cât de mult a afectat restanțele ratele de producție. Creșterea ulterioară a livrărilor a inclus probabil atât avioane de luptă noi, cât și avioane de luptă depozitate anterior, ceea ce explică de ce livrările din 2025 ar putea depăși rata anuală de producție a F-35 de 156 de unități.

Lockheed Martin preconizează că va livra între 170 și 190 de avioane F-35 în 2025.

După cum demonstrează pauza livrărilor de avioane F-35, cifrele livrărilor nu reflectă direct producția. Cu toate acestea, ele ajută la ilustrarea stării generale a producției. Atât Boeing, cât și Lockheed Martin sunt sub presiune pentru a crește livrările, a respecta termenele limită și a evita erodarea în continuare a încrederii cumpărătorilor guvernamentali.

Costurile unităților de luptă sunt susceptibile de a crește, în special dacă obiectivele de producție nu sunt atinse, ceea ce ar putea descuraja comenzile pe mai mulți ani sau în cantități mari. Deși segmentul de apărare a beneficiat în general de izolarea pe termen scurt față de tarife, creșterile de costuri în lanțul de aprovizionare din aval rămân un risc.

Îngrijorările legate de performanță, pe fondul unui climat economic dificil, ar putea influența deciziile viitoare de achiziții. În iunie, secretarul Marinei, John Phelan, a declarat că reducerile bugetare planificate pentru programul F/A-XX de a șasea generație s-au datorat pierderii încrederii în industrie, din cauza depășirilor de costuri și a problemelor de termen. De asemenea, și-a exprimat îndoiala că avioanele de luptă americane ar putea susține simultan două programe de avioane de vânătoare de a șasea generație.

Pe lângă aceste presiuni, peste 3.200 de muncitori de la unitățile de producție de avioane de luptă Boeing au început o grevă pe 4 august din cauza unor dezacorduri contractuale. Deși conducerea Boeing a minimalizat potențialele efecte și a comunicat planurile de a utiliza muncitori nesindicalizați, greva ar putea perturba producția de F-15 și F/A-18.

au dezvăluit probleme de ventilație a combustibilului la unele avioane noi ale Forțelor Aeriene, complicând și mai mult operațiunile F-15EX Rapoartele recente . O echipă combinată Boeing și Forțele Aeriene investighează problema, dar nu este clar dacă complicațiile se extind până la linia de producție. Având în vedere tendința descendentă a livrărilor de F-15 pentru această jumătate a anului, orice încetinire suplimentară va îngreuna redresarea în a doua jumătate a anului 2025.

Sursa: aici

Rusia înființează un centru de comandă pentru drone în Kamchatka pentru a intensifica supravegherea regiunii arctice și a Pacificului

Pe 8 august 2025, Rusia a înființat un nou Centru de Control al Aviației fără Pilot în Kamchatka, ca parte a Flotei sale din Pacific, conform relatărilor Kyiv Post și publicației rusești Izvestia. Această evoluție marchează un pas semnificativ în consolidarea capacităților de monitorizare și atac în regiunile arctice și pacifice din apropierea granițelor Rusiei. Acțiunea reflectă concentrarea Moscovei asupra protejării activelor strategice, inclusiv a Rutei Maritime de Nord și a bazelor de submarine nucleare, pe fondul tensiunilor regionale sporite.

Prin combinarea unor drone de lungă durată, cum ar fi Inokhodets, cu o arhitectură de control centralizată, Moscova își propune să mențină o prezență aeriană constantă peste căile navigabile strategice și să răspundă rapid la amenințările emergente (Sursa imaginii: Vitaly Kuzmin).

Centrul nou înființat în Kamchatka va supraveghea operațiunile la scară largă ale dronelor de recunoaștere și atac de mai multe tipuri, cu un accent inițial pe sistemele de clasă grea Forpost și Inokhodets. Aceste drone vor fi bazate pe aerodromuri regionale, oferind o rază operațională extinsă în zonele maritime și arctice. Concepută să funcționeze sub o singură structură de comandă, instalația va coordona misiuni, va colecta și procesa date de informații și va transmite informații utile Marinei Ruse, Forțelor Aerospațiale și altor ramuri ale forțelor armate.

Dronatul Forpost, o versiune localizată și modernizată a avionului israelian Searcher II, a fost supus unei reproiectări ample în Rusia, rezultând varianta Forpost-RU. Cu o anvergură a aripilor de 8,5 m, o greutate maximă la decolare de aproximativ 450 kg și o autonomie de peste 15 ore, este echipat pentru a transporta radar, senzori optico-electronici și muniții ghidate de precizie, permițând atât misiuni de recunoaștere, cât și misiuni de atac. Inokhodets, cunoscut și sub numele de Orion, este o platformă mai mare, cu o anvergură a aripilor de 16 m, o capacitate utilă de 200 kg și capacitatea de a rămâne în aer până la 24 de ore. Acesta acceptă o gamă largă de pachete de senzori, inclusiv sisteme radar și de informații electronice, și este capabil să lanseze rachete ghidate și bombe ușoare. Ambele drone au un palmares operațional dovedit în Ucraina, unde au fost utilizate pentru achiziția de ținte și atacuri de precizie.

Comparativ cu alte sisteme fără pilot care operează în regiune, Forpost și Inokhodets oferă un amestec echilibrat de rezistență, versatilitate a încărcăturii utile și capacitate de atac. În timp ce dronele rusești mai ușoare și modelele importate oferă roluri tactice de nișă, aceste drone de clasă grea extind raza de acțiune a Rusiei în zonele maritime disputate, fără a se baza exclusiv pe aeronave de patrulare cu pilot. Integrarea lor într-o structură de comandă centralizată sporește conștientizarea situației și permite răspunsuri coordonate la amenințări, o capacitate pe care rivalii regionali, precum Japonia și Statele Unite, au dezvoltat-o și ei cu propriile platforme de lungă durată.

Strategic, amplasarea centrului în Kamchatka îl poziționează pentru a proteja activele navale critice, inclusiv baza de submarine nucleare a Flotei Pacificului de la Vilciunisk, și pentru a menține o supraveghere persistentă asupra Rutei Mării Nordului și a Strâmtorii Bering. Această prezență sporită a dronelor vine într-un moment de creștere a concurenței în Arctica, unde desfășurările SUA, inclusiv două submarine nucleare din clasa Ohio, și activitatea extinsă a NATO au sporit sentimentul de urgență al Moscovei. Centrul abordează, de asemenea, provocările geografice ale apărării vastelor linii de coastă nordice și estice ale Rusiei, unde infrastructura și logistica tradiționale sunt costisitoare și vulnerabile.

Înființarea acestui centru de comandă drone în Kamchatka subliniază o schimbare în strategia de apărare a Rusiei către operațiuni fără pilot integrate, în rețea, în teatre de operațiuni îndepărtate. Prin cuplarea dronelor de lungă durată cu o arhitectură de control centralizată, Moscova își propune să mențină o prezență aeriană constantă pe căile navigabile strategice și să răspundă rapid la amenințările emergente. Prin combinarea acoperirii de supraveghere, a capacității de atac și a integrării informațiilor în timp real, noul centru consolidează postura defensivă a Rusiei în două dintre cele mai sensibile frontiere ale sale, Arctica și Pacificul.

Sursa: aici

Japonia va integra masiv drone turcești și americane pentru a securiza insulele strategice până în 2026

Guvernul japonez pregătește bugetul pentru următorul an fiscal, planificând să aloce peste 1 trilion de yeni, sau aproximativ 6,3 miliarde de dolari americani, pentru achiziționarea de drone pentru Forțele de Autoapărare. Această inițiativă, raportată de surse guvernamentale la 12 august 2025, face parte dintr-o strategie care vizează consolidarea rapidă a capacităților ofensive și de recunoaștere ale Forțelor de Autoapărare Terestre, Maritime și Aeriene. Printre opțiunile luate în considerare se numără achiziționarea de drone turcești eficiente din punct de vedere al costurilor, a căror eficacitate a fost demonstrată în conflictul dintre Ucraina și Rusia.

Deși obiectivul pe termen lung al orașului Tokyo este dezvoltarea industriei dronelor, prioritatea imediată este implementarea rapidă a sistemelor existente pentru a satisface nevoile operaționale urgente. Această abordare provine dintr-o decizie politică clară de a crește numărul de forțe, mai degrabă decât de a se concentra exclusiv pe echipamente de înaltă tehnologie. După cum a remarcat un oficial de rang înalt, „strategia se bazează pe superioritatea numerică, mai degrabă decât pe superioritatea calitativă”.

În aprilie 2025, Ministerul Apărării a înființat o echipă dedicată studierii integrării dronelor în viitoarele operațiuni militare. Planul de dezvoltare a forțelor, adoptat în 2022, identifică aceste sisteme ca fiind un mijloc cheie de limitare a pierderilor umane în timpul misiunilor. Acest document de orientare conturează acum planificarea capabilităților, într-un context în care războiul din Ucraina a sporit gradul de conștientizare în rândul statelor cu privire la importanța acestor active.

Modelele luate în considerare acoperă mai multe categorii. Dronele ușoare „kamikaze”, denumite și muniții de tip loitering, ar putea fi achiziționate în număr mare, cu un interes deosebit pentru modelul turcesc KARGU, precum și pentru modelele israeliene, australiene și spaniole. Aceste sisteme, concepute pentru a ataca direct țintele inamice, au avantajul de a fi relativ ieftine și de a putea fi implementate rapid. În paralel, Japonia intenționează să continue achiziționarea de drone de supraveghere mari, cu autonomie mare, cum ar fi MQ-9B SeaGuardian, fabricat în SUA, deja în serviciu, pentru monitorizarea maritimă și a coastelor. Pe termen mediu, programele interne conduse de Mitsubishi Heavy Industries, în cooperare cu Agenția de Achiziții, Tehnologie și Logistică, vizează dezvoltarea de drone de sprijin pentru luptă echipate cu inteligență artificială, testele fiind programate să înceapă în 2025.

Bugetul actual al Japoniei reflectă deja o creștere a acestor investiții. Pentru anul fiscal 2025, 41,5 miliarde de yeni, sau aproximativ 261 de milioane de dolari americani, au fost alocați pentru achiziționarea de drone mari MQ-9B SeaGuardian, în principal pentru supraveghere maritimă. În plus, 3,2 miliarde de yeni, sau aproximativ 20 de milioane de dolari americani, sunt alocați dronelor de atac mai mici, destinate consolidării apărării insulelor din sud-vest, o zonă cu importanță strategică, având în vedere tensiunile regionale.

Decizia de a face investiții mari în drone importate reprezintă un compromis între eficiența operațională imediată și dezvoltarea industriei interne. Deși producția locală ar putea oferi o mai mare autonomie strategică pe termen mediu, timpul necesar pentru proiectare și fabricație face necesară utilizarea unor soluții străine pentru a acoperi actualele lacune în materie de capabilități. Printre potențialii furnizori se numără producători turci și americani capabili să livreze sisteme dovedite într-un timp scurt.

Această politică de consolidare a capacității prin volum face parte dintr-un efort mai amplu de modernizare a Forțelor de Autoapărare, care se confruntă cu un mediu de securitate marcat de tensiuni în Marea Chinei de Est și de necesitatea de a monitoriza zone maritime și aeriene extinse. Integrarea diferitelor categorii de drone, de la modele de recunoaștere cu rază lungă de acțiune la sisteme de atac tactic, este așteptată să permită Tokyo-ului să optimizeze acoperirea operațională, reducând în același timp expunerea echipajelor umane.

Angajamentul Japoniei de a investi peste 1 trilion de yeni în drone începând cu 2026 reflectă o schimbare doctrinară către construirea unei forțe care combină capacitatea de reacție, flexibilitatea și rezistența pentru a face față amenințărilor. Prin diversificarea achizițiilor sale cu modele străine dovedite, cum ar fi KARGU și MQ-9B, pregătind în același timp dezvoltarea internă, Tokyo își propune să creeze o capacitate aeriană fără pilot, capabilă să răspundă eficient provocărilor de securitate din deceniile următoare.

Sursa: aici

Avioane italiene F-35 au survolat Marea Baltică pentru a face față intruziunilor rusești cu avioane Su-24 și Su-27

Pe 13 august 2025, două avioane de vânătoare F-35 Lightning II ale Forțelor Aeriene Italiene au decolat de la baza aeriană Ämari din Estonia în cadrul misiunii NATO de poliție aeriană pentru a intercepta aeronave rusești care operau în apropierea spațiului aerian al Alianței, conform raportului Comandamentului Aerian NATO. Aceasta este prima dată când avioanele de vânătoare italiene de a cincea generație sunt desfășurate într-un astfel de rol în teatrul de operațiuni baltic, o etapă operațională semnificativă care vine la doar câteva zile după ce avioanele Gripens maghiare au efectuat o misiune similară. Incidentele consecutive evidențiază o escaladare clară a manevrelor aeriene rusești în regiune, crescând riscul de calcule greșite și subliniind rolul central al spațiului aerian baltic în tensiunile NATO-Rusia.

Detașamentul Aripii 32 al Forței Operative Italiene de la Ämari menține constant o postură de Alertă de Reacție Rapidă, gata de lansare în orice moment pentru a proteja cerul NATO. Interceptarea din 13 august a implicat un Sukhoi Su-24 „Fencer” și un Sukhoi Su-27 „Flanker ”, ambele operând fără planuri de zbor sau transpondere, o tactică pe care NATO a asociat-o în mod repetat cu sondarea deliberată a apărării Alianței și cu activități de culegere de informații. Su-24, o aeronavă bimotor cu aripă variabilă, concepută pentru misiuni de penetrare la joasă altitudine și atacuri de precizie, este capabilă să transporte o gamă largă de muniții, sugerând că prezența sa ar putea indica un atac simulat sau o misiune de recunoaștere în apropierea granițelor NATO.

Su-27, un avion de vânătoare de superioritate aeriană cu rază lungă de acțiune extrem de manevrabil, este folosit de obicei pentru a oferi escortă și protecție avioanelor de atac, asigurându-se că acestea își pot îndeplini misiunea în spațiul aerian contestat. Analiza marcajelor aeronavei vizibile în timpul acestei interceptări indică faptul că Su-27 purta inscripții distinctive „Kaliningrad” pe coadă și heraldică, în concordanță cu avioanele de vânătoare din Regimentul 689 Aviație de Vânătoare de la Baza Aeriană Chkalovsk din exclava Kaliningrad. Această unitate este cunoscută pentru efectuarea profilurilor de Alertă de Reacție Rapidă Baltică, iar apropierea sa de zonele de interceptare baltice permite desfășurarea rapidă pentru a testa timpii de răspuns NATO. Aeronava părea să transporte o încărcătură standard QRA de rachete aer-aer cu rază medie și scurtă de acțiune, întărind probabilul său rol de escortă și factor de descurajare împotriva avioanelor de vânătoare NATO care interceptează.

În fața lor, avioanele F-35 Lightning II din Italia oferă un salt generațional în ceea ce privește capacitățile. Profilul său stealth, senzorii radar și electro-optici avansați, precum și capacitatea de partajare a datelor în rețea îi permit să detecteze, să clasifice și să urmărească multiple amenințări cu mult înainte de a fi detectat la rândul său. Acest avantaj tehnologic nu numai că îmbunătățește postura de descurajare a NATO, dar permite și colectarea de informații în timp real privind modelele de zbor ale adversarului, emisiile radar și comportamentul tactic. Deși avioanele F-35 NATO au participat anterior la misiuni de poliție aeriană în Europa de Est, această operațiune reprezintă prima desfășurare cunoscută a avioanelor F-35 operate de Italia într-o interceptare în Baltica, semnalând atât o pregătire operațională matură, cât și o declarație politică clară de angajament față de apărarea colectivă.

din ziua precedentă Această angajament vine îndeaproape după atacul al avioanelor maghiare JAS-39 Gripen , care au răspuns, de asemenea, unor aeronave rusești care operau în condiții similare. Misiunile consecutive subliniază o creștere observabilă a activității aeriene rusești deasupra Mării Baltice, adesea efectuată fără identificare sau comunicare, forțând forțele NATO să mențină o stare de vigilență sporită. Repetarea acestor întâlniri într-un interval scurt de timp sugerează o campanie susținută de presiune aeriană din partea Moscovei, menită să testeze timpii de reacție ai NATO, coordonarea dintre statele membre și performanța diferitelor tipuri de aeronave aliate. Prezența unui Su-27 cu baza la Kaliningrad în acest ultim incident întărește evaluările conform cărora aceste ieșiri nu sunt aleatorii, ci fac parte dintr-o strategie de presiune deliberată și localizată, care valorifică resursele avansate pentru a minimiza timpii de răspuns și a maximiza oportunitățile de colectare a informațiilor.

Dincolo de dimensiunea tactică, incidentul are o greutate strategică notabilă. Geopolitic, acesta pune la îndoială coeziunea și gradul de pregătire al NATO, căutând să exploateze orice semn de ezitare sau inconsecvență în răspunsurile Alianței. Geostrategic, permite Rusiei să cartografieze răspunsurile operaționale ale NATO din diverse baze avansate, inclusiv cele care găzduiesc aeronave avansate precum F-35. Din punct de vedere militar, impune cerințe operaționale continue forțelor de reacție rapidă ale NATO, dezvăluind potențial tipare care ar putea fi exploatate într-o viitoare confruntare. Pentru NATO, deplasarea rapidă a avioanelor F-35 italiene dintr-o poziție avansată din Estonia transmite un contramesaj deliberat: Alianța este dispusă și capabilă să răspundă provocărilor cu cele mai avansate capabilități ale sale direct pe linia frontului.

Interceptarea de către avioanele F-35 italiene deasupra Mării Baltice este, prin urmare, mult mai mult decât o misiune de rutină de poliție aeriană. Reprezintă o demonstrație vizibilă și deliberată a hotărârii NATO într-un moment de intensificare a activității aeriene rusești, combinând tehnologia de ultimă generație cu acțiuni multinaționale rapide și coordonate. Succesiunea strânsă a misiunilor de aterizare maghiare și italiene ilustrează ritmul operațional necesar pentru a proteja flancul estic al Alianței, în timp ce desfășurarea avioanelor de vânătoare de a cincea generație în acest rol consolidează disponibilitatea NATO de a face față atât provocărilor tactice, cât și celor strategice ale mediului de securitate actual, chiar și atunci când se confruntă cu resurse rusești avansate, precum cele de la baza aeriană Chkalovsk din Kaliningrad.

Sursa: aici

Oficialii occidentali spun că marina rusă pare să fie suprasolicitată după ce a fost lovită puternic de Ucraina și a pierdut un port cheie.

arina Rusiei pare să fie suprasolicitată din cauza eșecurilor din Marea Neagră și Siria, a declarat un comandant olandez.
Atacurile ucrainene asupra Flotei Mării Negre și pierderea unui port sirian cheie au dat lovituri majore.
Acum, navele și submarinele Rusiei par să fie supuse unei presiuni mai mari pe mare.

TROMSØ, NORVEGIA — Marina rusă pare să fie suprasolicitată din cauza atacurilor ucrainene din Marea Neagră și a pierderii unui port cheie din Siria, a declarat un comandant olandez de rang înalt pentru Business Insider.

În timpul unui interviu acordat săptămâna trecută la bordul fregatei HNLMS De Ruyter a Marinei Regale Olandeze, comodorul Arjen Warnaar a declarat că aceste eșecuri recente au afectat foarte mult Marina Rusă, de la Marea Mediterană până în regiunea arctică.

„Cred că sunt suprasolicitați”, a declarat Warnaar, comandantul Grupului Maritim Permanent NATO 1 – una dintre forțele de reacție imediată ale alianței militare – în timp ce nava sa amiral De Ruyter desfășura operațiuni în Marea Norvegiei.

Marina Rusiei a fost întotdeauna supusă unui anumit grad de presiune din cauza limitelor în construcția, întreținerea și modernizarea navelor, a provocărilor legate de redistribuire și a suprasolicitării operaționale. Cu toate acestea, eșecurile recente au pus o presiune suplimentară asupra flotei.

La începutul invaziei la scară largă a Rusiei din 2022, Ucraina nu avea o forță navală capabilă să facă față amenințării. Puținele resurse pe care le avea nu au rezistat mult. Pentru a-i împiedica pe ruși să o captureze, ucrainenii și-au scufundat singura navă de război importantă. Celelalte nave ale sale au fost avariate, distruse sau capturate.

Pentru a-și proiecta puterea în Marea Neagră și a riposta împotriva Moscovei, Kievul a lansat o campanie militară asimetrică care a implicat drone navale produse pe plan intern și atacuri cu rachete.

Operațiunile ucrainene au avariat sau distrus zeci de nave de război și nave militare rusești și au obligat Moscova să mute o mare parte din Flota Mării Negre de la sediul său din Sevastopol, Crimeea ocupată, în portul Novorossiisk, în cealaltă parte a regiunii.

Pierderile uriașe ale Rusiei și retragerile forțate din cauza atacurilor ucrainene neobosite au pus la încercare o flotă rusă deja afectată de uzură, nave îmbătrânite care necesită reparații și o industrie navală prea tensionată pentru a le înlocui.

Eșecurile navale ale Rusiei s-au agravat la sfârșitul anului 2024, după ce forțele rebele siriene au ocupat capitala Damasc și au răsturnat regimul Assad , punând capăt rapid războiului civil care dura de ani de zile în țară.

Rusia a oferit sprijin militar regimului Assad în timpul conflictului brutal și, în schimb, s-a bucurat de o prezență semnificativă la baza navală siriană de la Tartus, la Marea Mediterană. Cu toate acestea, schimbarea de la Damasc a pus în pericol viitorul operațiunilor Moscovei în portul strategic.

Warnaar a declarat că consecințele acestor două eșecuri au fost semnificative pentru Marina Rusă.

„Cred că au fost întotdeauna suprasolicitate”, a spus Warnaar despre forțele navale ale Rusiei, dar situația pare să se înrăutățească. „Odată ce lucrurile vor începe să se întâmple – și, evident, Ucraina este un exemplu – vor fi și mai suprasolicitate.” El a menționat că NATO are resursele necesare pentru orice suprasolicitare suplimentară.

„Având în vedere ce fac ei în Mediterana, pierderea unui port acolo înseamnă pierderea sprijinului logistic — iar asta le lasă capacitățile pe care le au, care provin în principal de la Flota Nordică”, a declarat comandantul. Flota Nordică are baza în regiunea Murmansk din Rusia, de-a lungul Mării Barents.

Un oficial NATO a reiterat evaluarea lui Warnaar și a declarat că pierderea operațiunii de la Tartus înseamnă că Rusia trebuie acum să retragă resurse din alte regiuni pentru a sprijini operațiunile din Mediterana, punând o presiune mai mare pe navele, submarinele și sistemele de sprijin ale Moscovei pentru a susține desfășurările.

„Iar pierderile Rusiei la Marea Neagră nu au făcut decât să amplifice provocările legate de generarea de forțe”, a declarat oficialul NATO, vorbind cu Business Insider sub condiția anonimatului pentru a discuta observațiile alianței privind marina rusă.

Aceste probleme nu sunt specifice Marinei Ruse. Oficialul a declarat că multe armate se confruntă cu probleme de generare a forțelor. Însă problemele Moscovei sunt agravate de eforturile sale de a ține pasul cu vasta prezență maritimă organizată în comun a NATO pe continentul european.

Aceste provocări devin din ce în ce mai importante în regiunea arctică , unde schimbările climatice deschid noi rute de transport maritim, creând oportunități militare și economice pentru aliații NATO – și adversari.

Importanța crescândă a regiunii Extremul Nord a fost subliniată luna trecută, când Grupul Maritim Permanent NATO 1 — condus de eleganta navă de război olandeză De Ruyter — s-a desfășurat în apele înghețate din largul coastei de nord a Norvegiei pentru a desfășura o serie de operațiuni.

Comandantul britanic Craig Raeburn, șeful de stat major al grupului maritim, a declarat pentru Business Insider că NATO „operează în această zonă pentru că este ceva ce nu am mai făcut de ceva vreme”. El a spus că unul dintre numeroasele motive pentru care consorțiul de nave de război desfășurate în Arctica este de a monitoriza activitatea Rusiei în regiune și, de asemenea, „de a vedea cum reacționează la prezența noastră aici”.

Moscova a fost relativ indiferentă la desfășurare. La un moment dat, o singură aeronavă navală rusească a operat în imediata apropiere a grupului maritim, dar niciuna dintre navele sale nu a ieșit să monitorizeze activitatea NATO, a spus Warnaar. El a atribuit acest lucru posibilei presiuni asupra Marinei Ruse în urma unei serii de exerciții majore numite Furtuna din Iulie .

Comandantul Arlo Abrahamson, purtător de cuvânt al Comandamentului Maritim Aliat al NATO, a declarat că prezența maritimă a alianței în zona euro-atlantică are scopul de a apăra și proteja interesele aliaților.

„Prin proiectarea acestei prezențe maritime, cu o rețea robustă de securitate a marinelor aliate, dacă un adversar dorește să mențină un profil similar, acest lucru va pune presiune pe capacitățile sale de generare a forțelor”, a declarat Abrahamson într-un e-mail trimis publicației Business Insider. Rusia nu este capabilă să egaleze acest lucru fără a pune presiune pe flotă.

Sursa: aici

Un comentariu la „MS DAILY BRIEF – Ro”

Rusu Constantin noiembrie 10, 2024 la 9:54 am

Răspunde

NAVE DE CONTRAMĂSURI ÎMPOTRIVA MINELOR.
Articol foarte interesant și bine documentat.
Marina nostră, ce preocupări are în acest domeniu?
Credeți că achiziția a celor două nave vânătoare de mine rezolvă, integral, problema?

MS DAILY BRIEF – Ro

Un avion de vânătoare chinez zboară PERICULOAS de aproape de un avion filipinez la câteva zile după accidentul naval din Marea Chinei de Sud

MS DAILY BRIEF 14 August 2025

Unele informatii sunt prezentate atunci cand avem posibilitatea din mai multe surse

ZIUA MARINEI ROMÂNE

15 August 2025 La multi ani Marinarilor !

Stimati cititori pe 15 August nu vom edita buletinul nostru de stiri

Un comentariu la „MS DAILY BRIEF – Ro”

Lasă un răspuns Anulează răspunsul