| Forumul Securității Maritime are plăcerea de a vă pune la dispoziție un produs de sinteza zilnic, sub forma unui newsletter, prin care vă prezentăm cele mai relevante evenimente și informații referitoare problematica domeniului naval, cu preponderență cele legate de securitatea maritima dar și alte domenii conexe. Acesta dorește să prezinte o evaluare clară și concisă a celor mai recente și relevante știri despre spațiul menționat, cu trimiteri la sursele de informare. Sperăm că acest newsletter se va dovedi a fi o sursă utilă pentru dumneavoastră, oferind o perspectivă cuprinzătoare despre contextul complicat al domeniului, atât pentru specialiști, cât și pentru oricine este interesat de dinamica evenimentelor din domeniu securității navale. |
Dezvăluiri: Echipele secrete ale Ucrainei paralizează infrastructura lui Putin
MS Daily brief – 5 Decembrie 2025
Cuprins
Patru țări vor boicota Eurovision 2026, după ce Israelul a primit undă verde pentru a participa 2
Macron ar fi avertizat Zelenskyy că SUA ar putea „trăda Ucraina în ceea ce privește teritoriul” 4
Rusia blochează Snapchat și restricționează FaceTime de la Apple, afirmă oficialii statului 8
Pentagonul anunță că a ucis patru bărbați într-un alt atac asupra unei ambarcațiuni în Pacific 10
Yasser Abu Shabab, liderul miliției susținute de Israel, ucis în Gaza. 16
Putin și Modi se vor întâlni într-o perioadă politică dificilă pentru Rusia și India. 18
Poliția spune că a recuperat pandantivul Fabergé de la bărbatul acuzat că l-a înghițit 28
Fiul pământului și al cerului – sursă RUSIA.. 29
Soarta Burevestnikului – Zborul Cernobîlului – sursă RUSIA.. 35
Pirații atacă un transportator de GPL și răpesc echipajul în largul Africii de Vest 41
Rusia și Myanmar încheie exercițiul naval comun anual 42
Gambia se alătură Comorelor și altora în represiunea sub steag fals. 43
Gambia încearcă să-și reafirme controlul asupra drapelului 44
România asigură corveta clasa Hisar din Turcia pentru a consolida Scutul NATO de la Marea Neagră. 50
Drona cu 15 MPV a ULAQ marchează un nou pas în războiul naval autonom al Turciei. 54
Egiptul prezintă nava fără pilot USV-AIO-001 cu stație de armament Eagle-2 la EDEX 2025 57
Planificarea investițiilor portuare pentru un peisaj maritim în schimbare. 64
ȘTIRI DE ULTIMĂ ORĂ: Hamas AMBUSH rănește trupele IDF; SUA desfășoară escadronul ATTACK DRONE | TBN Israel
Noutăți din Ucraina | Ucraina atacă baza Rus în Crimeea | Pokrovsk este în stare critică | Putin în India
Marea Britanie și Norvegia vor opera împreună o flotă comună de fregate pentru vânarea submarinelor rusești din Atlanticul de Nord
HMS Cardiff, a doua fregată britanică Type 26 dintr-o lungă serie. Foto: Profimdia
Regatul Unit şi Norvegia vor semna astăzi un nou acord de cooperare în domeniul apărării, care prevede operarea în comun a unei flote de fregate pentru „a vâna submarinele ruseşti” în Atlanticul de Nord, potrivit Ministerului britanic al Apărării, notează AFP.
Acest acord vine la câteva luni după ce Norvegia a anunţat achiziţionarea a cel puţin cinci fregate Type 26 de la grupul britanic BAE Systems, pentru 10 miliarde de lire sterline (11,5 miliarde de euro), reamintește comunicatul ministerului, scrie Agerpres. În baza noului acord, care urmează să fie confirmat în timpul unei vizite efectuate joi de premierul norvegian, Jonas Gahr Store, şi de ministrul apărării Tore Sandvik, cele două ţări vor opera o flotă „interschimbabilă” de cel puţin 13 fregate, opt britanice şi cele comandate de Oslo.
Această flotă, capabilă de „desfășurare rapidă oriunde este nevoie”, va avea ca misiune mai ales “să vâneze submarinele ruseşti şi să protejeze infrastructura critică britanică”, subliniază comunicatul, fără a specifica când va deveni operaţională.
Potrivit Londrei, activitatea submarinelor ruseşti în apele teritoriale britanice a crescut cu 30% în ultimii doi ani, odată cu amplificarea tensiunilor cu Moscova provocate de războiul din Ucraina.
„În această perioadă de profundă instabilitate mondială, cu un număr tot mai mare de nave ruseşti detectate în apele noastre, trebuie să colaborăm cu partenerii internaţionali pentru a ne proteja securitatea naţională”, a subliniat prim-ministrul britanic Keir Starmer.
„Acest acord istoric cu Norvegia ne consolidează capacitatea de a ne proteja graniţele şi infrastructura critică de care depinde naţiunea noastră”, a adăugat el.
Pe 10 noiembrie, ministrul britanic al apărării, John Healey, a avertizat Rusia după ce nava de război rusească Yantar a fost detectată în apele britanice pentru a doua oară în acest an. El a acuzat Rusia că, pentru prima dată, şi-a îndreptat laserele către piloţii Royal Air Force care îi supraveghează activităţile.
Norvegia a anunţat în august că a reţinut oferta pentru fregate a grupului britanic BAE Systems, în dauna francezilor de la Naval Group. Acestea sunt programate pentru livrare către Marina norvegiană începând cu 2030. Germania şi Statele Unite au licitat, de asemenea, pentru acest contract.
Sursa: aici
Patru țări vor boicota Eurovision 2026, după ce Israelul a primit undă verde pentru a participa
Irlanda, Spania, Slovenia și Țările de Jos se retrag după decizia de a nu organiza un vot privind participarea Israelului
Philip Oltermann și Lisa O’Carroll
Vineri, 5 decembrie 2025, ora 00:20 CET
Irlanda, Spania, Slovenia și Țările de Jos vor boicota Eurovisionul de anul viitor, după ce Israelul a primit undă verde pentru a concura în concursul de muzică din 2026, în ciuda apelurilor mai multor posturi de televiziune participante pentru excluderea sa din cauza războiului din Gaza.
Joi, la adunarea generală a Uniunii Europene de Radiodifuziune (EBU), organismul care organizează concursul, nu s-a votat cu privire la participarea Israelului.
În schimb, posturile de televiziune participante au votat doar introducerea unor noi reguli menite să împiedice guvernele și terții să promoveze în mod disproporționat melodiile pentru a influența votanții.
„O mare majoritate a membrilor au convenit că nu este necesar un vot suplimentar privind participarea și că concursul de muzică Eurovision 2026 ar trebui să se desfășoare conform planului, cu garanții suplimentare”, a declarat EBU într-un comunicat.
Ca răspuns, radiodifuzorul irlandez RTÉ a declarat că nu va participa la concursul din 2026 și nu va transmite competiția. „RTÉ consideră că participarea Irlandei rămâne inacceptabilă, având în vedere pierderile îngrozitoare de vieți omenești din Gaza și criza umanitară de acolo, care continuă să pună în pericol viața a atât de mulți civili”, a declarat radiodifuzorul într-un comunicat.
Postul spaniol RTVE a declarat, de asemenea, că nu va transmite concursul sau semifinalele de la Viena de anul viitor, descriind procesul de luare a deciziilor ca fiind „insuficient” și generând „neîncredere”.
BBC a indicat că va transmite concursul de anul viitor, afirmând: „Susținem decizia colectivă luată de membrii EBU. Este vorba despre aplicarea regulilor EBU și despre a fi incluzivi”, a declarat postul. Postul german de televiziune SWR a confirmat că va participa.
Postul național spaniol, împreună cu alte șapte țări, a solicitat oficial un vot secret la summitul posturilor de televiziune de joi, de la Geneva.
„Președinția EBU a respins cererea RTVE de a se organiza un vot specific privind participarea Israelului. Această decizie sporește neîncrederea RTVE față de organizarea festivalului și confirmă presiunea politică care îl înconjoară”, se arată într-un comunicat.
Ministrul culturii din Spania, Ernest Urtasun, a susținut boicotul. El a declarat: „Nu poți să acoperi genocidul din Gaza cu Israelul. Cultura ar trebui să fie de partea păcii și a justiției. Sunt mândru de RTVE, care pune drepturile omului înaintea oricărui interes economic.”
Într-o declarație publicată joi după-amiază, postul de televiziune olandez Avrotros a anunțat că se va retrage și el din concursul de anul viitor. „După ce a cântărit toate perspectivele, Avrotros a concluzionat că, în circumstanțele actuale, participarea nu poate fi conciliată cu valorile publice fundamentale pentru organizația noastră.”
Postul național sloven, RTVSLO – primul care a amenințat cu boicotul în această vară – a declarat că participarea „ar intra în conflict cu valorile sale de pace, egalitate și respect”.
La reuniunea de joi, membrii EBU au discutat noi reguli menite să împiedice guvernele și terții să promoveze melodii pentru a influența votanții.
Unele țări și-au exprimat îngrijorarea cu privire la metodele de promovare necorespunzătoare după ce Israelul a ocupat primul loc în votul publicului la concursul din mai, terminând pe locul al doilea în clasamentul general după luarea în considerare a voturilor juriului.
Modificările propuse ale regulilor au fost considerate o ramură de măslin pentru posturile de televiziune critice față de Israel, dar par să fi fost considerate insuficiente de majoritatea națiunilor care și-au semnalat intenția de a boicota evenimentul.
Șaizeci și cinci la sută dintre delegați au votat în favoarea modificărilor aduse concursului de muzică și nu au mai discutat despre participarea Israelului, în timp ce 23% au votat împotrivă și 10% s-au abținut.
Printre cei care au susținut modificările s-au numărat posturile de televiziune din Norvegia, Suedia, Finlanda, Danemarca și Islanda, care au declarat că vor continua să susțină concursul de muzică.
Într-o declarație comună, acestea au afirmat că „susțin” decizia EBU de a „remedia deficiențele critice” ale sistemului de votare, dar consideră că este „important să menținem un dialog continuu despre modul în care putem proteja credibilitatea EBU și a concursului Eurovision în viitor”.
RÚV din Islanda, care a amenințat cu un boicot la începutul acestui an, a declarat că își va analiza poziția în cadrul unei reuniuni a consiliului de administrație miercurea viitoare.
Președintele Israelului, Isaac Herzog, a salutat decizia privind participarea țării sale, afirmând că Israelul „merită să fie reprezentat pe toate scenele din lume”.
„Mă bucur că Israelul va participa din nou la concursul Eurovision și sper că competiția va rămâne una care promovează cultura, muzica, prietenia între națiuni și înțelegerea culturală transfrontalieră”, a scris el pe X.
Ediția din 2026 a celui mai mare eveniment muzical live din lume, a 70-a din istoria sa, va avea loc la Viena, după victoria din acest an a cântăreței austriece JJ.
În Germania, politicieni de frunte au propus ca SWR să se retragă în semn de solidaritate dacă Israelul ar fi exclus. ORF, radiodifuzorul gazdă austriac, a declarat, de asemenea, că dorește ca Israelul să participe la concurs.
SWR a declarat înainte de reuniune că Israelul are dreptul să participe la concurs. Acesta a afirmat că, de zeci de ani, concursul este „o competiție organizată de radiodifuzorii EBU, nu de guverne” și că „radiodifuzorul israelian Kan îndeplinește toate cerințele asociate participării” pentru 2026.
Rusia a fost exclusă din Eurovision după invazia pe scară largă a Ucrainei în 2022. Israelul, care a câștigat concursul de patru ori de la debutul său în 1973, a participat în ultimii doi ani, în ciuda disputelor privind participarea sa.
Macron ar fi avertizat Zelenskyy că SUA ar putea „trăda Ucraina în ceea ce privește teritoriul”
Der Spiegel citează o convorbire telefonică divulgată în care liderii europeni își exprimă îndoielile cu privire la abordarea Washingtonului în ceea ce privește negocierile de pace
Deborah Cole în Berlin
Joi, 4 decembrie 2025, ora 17:35 CET
Emmanuel Macron l-ar fi avertizat pe Volodymyr Zelenskyy că „există posibilitatea ca SUA să trădeze Ucraina în ceea ce privește teritoriul, fără claritate în privința garanțiilor de securitate”, a raportat revista germană Der Spiegel, citând o notă scursă dintr-o convorbire recentă cu mai mulți lideri europeni.
Der Spiegel a declarat că a obținut un rezumat în limba engleză al convorbirii de luni, care conține, potrivit acestuia, citate directe ale șefilor de guvern europeni în care aceștia își exprimă îndoieli fundamentale cu privire la abordarea Washingtonului în cadrul negocierilor.
Președintele francez a descris faza tensionată actuală a negocierilor ca fiind „un mare pericol” pentru președintele ucrainean aflat în dificultate, potrivit rezumatului. Cancelarul german, Friedrich Merz, ar fi adăugat că liderul ucrainean trebuie să fie „foarte prudent”.
„Se joacă atât cu tine, cât și cu noi”, i-ar fi spus Merz, potrivit revistei, care a concluzionat că această remarcă se referă la misiunea diplomatică la Moscova din această săptămână a trimisului președintelui Donald Trump, Steve Witkoff, și a ginerelui său, Jared Kushner.
Revista a afirmat că și alți lideri și-au exprimat îngrijorarea, Alexander Stubb din Finlanda, care s-a împrietenit cu Trump jucând golf, avertizând că „nu trebuie să-i lăsăm pe Ucraina și Volodymyr singuri cu acești oameni”.
Chiar și secretarul general al NATO, Mark Rutte – care în public îl laudă foarte mult pe Trump – ar fi spus că este de acord cu Stubb „că trebuie să-l protejăm pe Volodymyr”.
Der Spiegel a declarat că a vorbit cu „mai mulți” participanți la convorbire, care au confirmat că aceasta a avut loc, iar doi dintre ei ar fi spus că remarca a fost „reprodusă cu acuratețe”.
Un purtător de cuvânt al lui Zelenskyy a refuzat să comenteze, la fel și biroul lui Merz, în timp ce Palatul Élysée a contestat citatele atribuite lui Macron. Der Spiegel a declarat că biroul lui Rutte a refuzat să comenteze.
Revista a publicat un raport în limba germană și a publicat separat o versiune în limba engleză, afirmând că acesta conține citate originale din nota de sinteză.
Luna trecută, Washingtonul a prezentat o propunere în 28 de puncte pentru a opri războiul din Ucraina, redactată fără contribuția aliaților europeni ai Ucrainei și criticată ca fiind prea apropiată de cerințele maximaliste ale Moscovei.
A urmat o serie de demersuri diplomatice, negociatorii americani și ucraineni purtând discuții la Geneva și în Florida înainte ca Witkoff și Kushner să se îndrepte marți spre Moscova.
Cei doi au petrecut cinci ore în discuții cu Vladimir Putin la Kremlin, iar Witkoff urmează să se întâlnească joi, la Miami, cu șeful Consiliului Național de Securitate al Ucrainei, Rustem Umerov.
Ministrul german al apărării, Boris Pistorius, a declarat joi în parlament că o pace impusă ar fi „dezastruoasă” nu numai pentru Kiev, ci și pentru securitatea Europei.
El a făcut apel la națiunile europene să nu slăbească sprijinul acordat Ucrainei.
„O pace impusă ar fi dezastruoasă pentru Europa… deoarece o Ucraina învinsă militar sau potențial chiar învinsă la masa negocierilor (sau) destabilizată pe plan intern prin influența Rusiei, ar pune în pericol securitatea Europei”, a spus Pistorius.
Într-o columă pentru cotidianul Frankfurter Allgemeine Zeitung, Merz a pledat pentru utilizarea activelor înghețate ale statului rus pentru a sprijini Ucraina și a afirmat că Europa pare să fie în mare măsură pe cont propriu în protejarea intereselor sale.
„Chestiunea independenței europene se decide astăzi, când interesele noastre de securitate sunt amenințate. Și se va decide în funcție de modul în care vom face față acestei provocări”, a afirmat el.
„Trimitem un semnal al independenței europene, un semnal că noi, europenii, decidem și modelăm ceea ce se întâmplă pe continentul nostru.”
Merz a subliniat că „nu putem lăsa alte țări, non-europene, să decidă ce se întâmplă cu resursele financiare ale unui agresor care au fost înghețate în mod legal în jurisdicția statului nostru constituțional și în propria noastră monedă.
„Ceea ce decidem acum va determina viitorul Europei.”
Informare privind războiul din Ucraina: drone observate în apropierea traiectoriei de zbor a lui Zelenskyy în timpul călătoriei sale la Dublin
O navă a marinei irlandeze a observat drone suspecte în apropierea traiectoriei de zbor a avionului lui Zelenskyy în momentul aterizării sale luni în Irlanda, au raportat mass-media locale. Ce știm în ziua 1.381
Personalul Guardian și agenții
Vineri, 5 decembrie 2025, 03:38 CET
- O navă a marinei irlandeze a observat până la cinci drone care operau în apropierea traiectoriei de zbor a avionului președintelui ucrainean Volodymyr Zelenskyy, în timp ce acesta sosea luni în Irlanda pentru o vizită de stat, au raportat mass-media irlandeză și ucraineană. Observarea a declanșat o alertă majoră de securitate din cauza îngrijorării că ar fi vorba de o încercare de a interfera cu traiectoria de zbor, a raportat Irish Times. Surse anonime citate de publicație au afirmat că avionul, care a sosit puțin mai devreme, nu a fost în pericol. Site-ul web al ziarului Journal a raportat că dronele au ajuns în locul în care se aștepta să se afle avionul lui Zelenskyy exact în momentul în care trebuia să treacă. Acesta a afirmat că se efectuează anchete pentru a stabili dacă dronele au decolat de pe uscat sau de pe o navă nedetectată. Acestea au fost observate pentru prima dată la nord-est de Dublin, la aproximativ 20 km (12 mile) de aeroport, au raportat ambele agenții de știri. Mass-media ucraineană l-a citat pe Dmytro Lytvyn, consilier al lui Zelenskyy, care a declarat că oficialii ucraineni au fost informați despre drone, dar nu s-a considerat necesară nicio acțiune. „Conform datelor lor, au existat într-adevăr astfel de drone, dar acest lucru nu a afectat vizita și nu a fost nevoie să se impună nicio modificare a acesteia.” Forțele de apărare ale Irlandei au declarat că nu au niciun comentariu cu privire la detaliile presupuselor incidente din motive de securitate. „Cu toate acestea, sprijinul forțelor de apărare pentru operațiunea de securitate, condusă de An Garda Siochana [poliția], a fost desfășurat cu succes prin multiple mijloace, ceea ce a dus în final la o vizită sigură și reușită”, a declarat un purtător de cuvânt într-un comunicat.
- Vladimir Putin a avertizat din nou că trupele ucrainene trebuie să se retragă din regiunea Donbas din estul țării, altfel Rusia o va ocupa. „Fie eliberăm aceste teritorii cu forța, fie trupele ucrainene vor părăsi aceste teritorii”, a declarat el pentru India Today. Putin, care se află în India pentru a se întâlni cu Narendra Modi, a declarat că negocierile de pace de cinci ore purtate marți cu Steve Witkoff și Jared Kushner au fost „necesare” și „utile”, dar și „o muncă dificilă”. El a spus că unele propuneri erau inacceptabile. Liderii europeni l-au acuzat pe Putin că se preface interesat de eforturile de pace.
- Emmanuel Macron l-ar fi avertizat pe Volodymyr Zelenskyy că „există posibilitatea ca SUA să trădeze Ucraina în ceea ce privește teritoriul, fără claritate în privința garanțiilor de securitate”, a raportat Der Spiegel, citând o notă divulgată dintr-o convorbire recentă cu mai mulți lideri europeni. Macron a descris faza actuală a negocierilor ca fiind „un mare pericol” pentru Zelenskky, scrie Deborah Cole. Cancelarul german, Friedrich Merz, ar fi adăugat că Zelenskky trebuie să fie „foarte prudent”. „Ei se joacă atât cu voi, cât și cu noi”, i-ar fi spus Merz, potrivit revistei, care a concluzionat că această remarcă se referă la o misiune diplomatică la Moscova din această săptămână a trimisului lui Donald Trump, Steve Witkoff, și a ginerelui său, Jared Kushner.
- La două zile după ce trimișii SUA s-au întâlnit cu Vladimir Putin, Departamentul Trezoreriei SUA a suspendat parțial măsurile pe care Trump le-a anunțat în octombrie, când a promis în sfârșit că va adopta o poziție dură față de Moscova. Departamentul a suspendat până cel puțin 29 aprilie sancțiunile economice împotriva benzinăriilor marca Lukoil din afara Rusiei. Interdicția rămâne în vigoare pentru a împiedica fluxul de bani înapoi către Rusia.
- Steve Witkoff s-a întâlnit joi la Miami cu șeful Consiliului Național de Securitate al Ucrainei, în contextul în care Washingtonul își intensifică eforturile diplomatice pentru a asigura o cale către pace. În ultimele săptămâni, Moscova a încercat să creeze o ruptură între Washington și capitalele europene, în efortul de a izola diplomatic Ucraina și de a exclude Europa din orice acord viitor, raportează Pjotr Sauer. Într-un discurs ținut seara la Kiev, Zelenskyy a declarat: „Sarcina noastră acum este să obținem informații complete despre ceea ce s-a spus în Rusia și ce alte motive a găsit Putin pentru a prelungi războiul și a exercita presiuni asupra Ucrainei, asupra noastră, asupra independenței noastre.”
- Prim-ministrul belgian, Bart De Wever, a declarat joi că speră să aibă o „discuție fructuoasă” cu Friedrich Merz vineri despre un plan al UE de a utiliza activele înghețate ale Rusiei pentru a sprijini Ucraina. Comisia Europeană a propus un „împrumut de reparații” utilizând activele statului rus înghețate în UE în urma invaziei Rusiei. Cu toate acestea, Belgia, care deține cea mai mare parte a activelor, a ridicat diverse probleme juridice și rămâne neconvingută de plan. Merz, care și-a exprimat sprijinul pentru plan, a spus însă că riscurile ar trebui suportate de toate țările UE, nu doar de Belgia.
- Armata ucraineană a declarat joi seara că forțele sale au lovit o mare fabrică chimică din regiunea Stavropol, în sudul Rusiei, provocând un incendiu. Statul major al armatei a scris pe Telegram că fabrica Nevinnomyssky Azot a fost lovită în noaptea de joi și a adăugat că fabrica producea componente pentru explozibili. Aceasta a fost descrisă ca una dintre cele mai mari fabrici de acest gen din Rusia. Oficialii ruși nu au reacționat imediat.
- Turcia a avertizat Rusia și Ucraina să nu atace infrastructura energetică, după ce mai multe drone din Marea Neagră au atacat tancurile petroliere legate de Rusia, potrivit afirmațiilor Kievului. Ca răspuns la atacuri, Ankara a convocat reprezentanții Rusiei și Ucrainei, a declarat joi pentru AFP o sursă din ministerul turc de externe.
- Peste 130 de deputați din Westminster au scris miniștrilor, îndemnându-i să se asigure că orice plan de pace pentru Ucraina negociat de SUA include măsuri de protecție pentru copiii ucraineni deportați cu forța. Zeci de mii de copii din părțile Ucrainei ocupate de Rusia au fost luați din casele lor, mulți dintre ei fiind duși în tabere unde sunt îndoctrinați și militarizați, o acțiune considerată pe scară largă drept crimă de război, raportează Peter Walker.
Rusia blochează Snapchat și restricționează FaceTime de la Apple, afirmă oficialii statului
Cea mai recentă măsură de control al comunicațiilor vine în contextul în care autoritatea de reglementare susține că aplicațiile sunt utilizate pentru „desfășurarea de activități teroriste”
Personalul Guardian și agențiile
Joi, 4 decembrie 2025, ora 21:46 CET
Autoritățile ruse au blocat accesul la Snapchat și au impus restricții asupra serviciului de apeluri video al Apple, FaceTime, cea mai recentă măsură în efortul de a întări controlul asupra internetului și comunicațiilor online, potrivit agențiilor de știri de stat și autorității de reglementare în domeniul comunicațiilor din țară.
Autoritatea de reglementare a internetului, Roskomnadzor, a afirmat într-o declarație că ambele aplicații erau „utilizate pentru a organiza și desfășura activități teroriste pe teritoriul țării, pentru a recruta autori [și] pentru a comite fraude și alte infracțiuni împotriva cetățenilor noștri”. Apple nu a răspuns la o solicitare de comentarii trimisă prin e-mail, la fel și Snap Inc.
Autoritatea rusă de reglementare a declarat că a luat măsuri împotriva Snapchat pe 10 octombrie, deși a raportat această măsură abia joi. Măsurile urmează restricțiilor impuse împotriva YouTube-ului Google, WhatsApp-ului și Instagram-ului Meta, precum și serviciului de mesagerie Telegram, fondat de un bărbat de origine rusă, care au fost luate în urma invaziei Ucrainei de către Vladimir Putin în 2022.
Sub conducerea lui Vladimir Putin, autoritățile s-au angajat în eforturi deliberate și multiple pentru a controla internetul. Au adoptat legi restrictive și au interzis site-urile web și platformele care nu se conformează. Tehnologia a fost, de asemenea, perfecționată pentru a monitoriza și manipula traficul online.
Accesul la YouTube a fost întrerupt anul trecut în ceea ce experții au numit o limitare deliberată a site-ului foarte popular de către autorități. Kremlinul a acuzat Google, proprietarul YouTube, că nu și-a întreținut corespunzător hardware-ul în Rusia.
Deși este încă posibil să se ocolească unele restricții folosind servicii de rețea privată virtuală, acestea sunt, de asemenea, blocate în mod obișnuit.
Autoritățile au restricționat și mai mult accesul la internet în această vară, prin întreruperea pe scară largă a conexiunilor la internet prin telefonul mobil. Oficialii au insistat că măsura era necesară pentru a contracara atacurile cu drone ucrainene, dar experții au susținut că era un alt pas către înăsprirea controlului asupra internetului. În zeci de regiuni, au fost introduse „liste albe” cu site-uri și servicii aprobate de guvern, care ar trebui să funcționeze în ciuda întreruperii.
Guvernul a luat măsuri și împotriva platformelor populare de mesagerie. Aplicația de mesagerie criptată Signal și o altă aplicație populară, Viber, au fost blocate în 2024. Anul acesta, autoritățile au interzis apelurile prin WhatsApp, cea mai populară aplicație de mesagerie din Rusia, și Telegram, care se află pe locul al doilea. Roskomnadzor a justificat măsura afirmând că cele două aplicații erau utilizate pentru activități criminale.
În același timp, autoritățile au promovat activ o aplicație de mesagerie „națională” numită Max, pe care criticii o consideră un instrument de supraveghere. Platforma, promovată de dezvoltatori și oficiali ca un ghișeu unic pentru mesagerie, servicii guvernamentale online, efectuarea de plăți și multe altele, declară deschis că va partaja datele utilizatorilor cu autoritățile, la cerere. Experții spun, de asemenea, că aceasta nu utilizează criptare end-to-end.
La începutul acestei săptămâni, guvernul a declarat că blochează Roblox, o platformă populară de jocuri online, afirmând că măsura are scopul de a proteja copiii de conținutul ilicit și de „pedofilii care întâlnesc minori direct în chat-urile jocului și apoi trec la viața reală”. În octombrie, Roblox era a doua cea mai populară platformă de jocuri din Rusia, cu aproape 8 milioane de utilizatori lunari, potrivit grupului de monitorizare a mass-media Mediascope.
Stanislav Seleznev, expert în securitate cibernetică și avocat al grupului pentru drepturile libertății pe internet, a declarat că legislația rusă consideră orice platformă pe care utilizatorii pot să-și trimită mesaje reciproc ca „organizatori ai diseminării informațiilor”.
Această etichetă impune platformelor să aibă un cont la Roskomnadzor, astfel încât acesta să poată comunica cerințele sale și să ofere serviciului de securitate al Rusiei, FSB, acces la conturile utilizatorilor lor pentru monitorizare; cei care nu se conformează încalcă legea și pot fi blocați, a spus Seleznev.
Seleznev a estimat că probabil zeci de milioane de ruși au folosit FaceTime, mai ales după ce apelurile au fost interzise pe WhatsApp și Telegram. El a calificat restricțiile impuse serviciului drept „previzibile” și a avertizat că alte site-uri care nu cooperează cu Roskomnadzor „vor fi blocate – este evident”.
,,, https://www.theguardian.com/technology/2025/dec/04/russia-snapchat-apple
Pentagonul anunță că a ucis patru bărbați într-un alt atac asupra unei ambarcațiuni în Pacific
Atacul are loc pe fondul agitației din Congres cu privire la legalitatea atacurilor SUA asupra persoanelor suspectate de trafic de droguri
Echipa Guardian
Vineri, 5 decembrie 2025, ora 03:27 CET
Pentagonul a anunțat joi că armata americană a efectuat un alt atac mortal asupra unei ambarcațiuni suspectate că transporta narcotice ilegale, ucigând patru bărbați în estul Pacificului, în contextul în care se ridică întrebări cu privire la legalitatea atacurilor.
Video cu noul atac a fost postat pe rețelele sociale de către comandamentul sudic al SUA, cu sediul în Florida, împreună cu o declarație în care se spune că, la indicația lui Pete Hegseth, secretarul apărării, „Forța comună Southern Spear a efectuat un atac cinetic letal asupra unei nave aflate în apele internaționale, operată de o organizație teroristă desemnată”.
„Serviciile de informații au confirmat că nava transporta narcotice ilegale și tranzita o rută cunoscută de trafic de droguri în Pacificul de Est. Patru bărbați narco-teroriști aflați la bordul navei au fost uciși”, se adaugă în declarație.
Imaginile arată o explozie puternică care lovește brusc o barcă mică în timp ce aceasta se deplasa pe apă, urmată de imaginea unei nave în flăcări și de fum negru care se ridică deasupra ei.
Ultimul atac a fost primul în aproape trei săptămâni. Acesta survine în contextul în care Pentagonul și Casa Albă s-au străduit să răspundă la întrebări privind temeiul juridic al campaniei de ucidere a traficanților de droguri suspectați prin atacuri militare, legislatorii americani promițând să investigheze primul astfel de atac, din septembrie, în care doi supraviețuitori care se agățau de epavă au fost uciși într-un atac ulterior.
Hegseth s-a confruntat cu o atenție sporită asupra atacului din 2 septembrie, în urma unui raport al Washington Post potrivit căruia secretarul apărării ar fi ordonat verbal armatei să „îi omoare pe toți”. Joi, un legislator democrat a introdus articole de punere sub acuzare împotriva lui Hegseth, indicând atacul asupra bărcii și un raport care a constatat că acesta a încălcat regulile prin divulgarea de informații despre un atac asupra Signal, dar este puțin probabil ca o astfel de acțiune să aibă succes.
Amiralul american care a comandat atacul a declarat joi parlamentarilor că nu a existat un astfel de ordin de a-i ucide pe toți cei aflați la bord. Cu toate acestea, Jim Himes, un congresman democrat din Connecticut, a descris imaginile atacului din septembrie, care arătau doi supraviețuitori agățați de epavă, ca fiind „unul dintre cele mai tulburătoare lucruri pe care le-am văzut în timpul mandatului meu în serviciul public”.
„Avem două persoane în stare evidentă de suferință, fără niciun mijloc de locomoție, cu o navă distrusă”, a spus Himes.
Tom Cotton, senator republican din Arkansas, nu a fost de acord, spunând că imaginile arătau „doi supraviețuitori care încercau să răstoarne o barcă încărcată cu droguri, cu destinația Statele Unite, pentru a putea continua lupta” și că „narco-teroriștii” din apropiere ar fi putut veni să-i salveze.
Ryan Goodman, profesor de drept la Universitatea din New York și fost avocat al Pentagonului, a ridiculizat interpretarea lui Cotton. „Mi-ar plăcea să știu cum senatorul Cotton … a reușit să detecteze că acești naufragiați încercau să „rămână în luptă” în loc să se agațe de viață în efortul de a supraviețui”, a scris Goodman pe Bluesky.
„Chiar dacă accepți toate falsitățile juridice (că acesta este un „conflict armat”, că drogurile sunt obiecte care susțin războiul), cei doi naufragiați nu erau în niciun fel implicați în „activități de luptă active” (testul juridic propriu-zis)”, a adăugat Goodman.
Din septembrie, armata SUA afirmă că a efectuat 22 de atacuri asupra unor ambarcațiuni suspectate de transportul de droguri și a ucis aproape 86 de persoane.
Administrația a susținut că SUA se află în război cu traficanții de droguri și că astfel de atacuri sunt legale în conformitate cu regulile războiului, dar majoritatea experților juridici resping această justificare.
„Chiar dacă acceptăm argumentul lor că persoanele aflate pe aceste nave sunt combatanți, ar fi totuși ilegal să le ucidem dacă sunt hors de combat, ceea ce înseamnă că sunt incapacitate”, a declarat Rebecca Ingber, profesoară la facultatea de drept Cardozo și fostă consilieră juridică a Departamentului de Stat, pentru The Guardian săptămâna aceasta.
„Este în mod evident ilegal să ucizi pe cineva care a naufragiat.”
,,,,, https://www.theguardian.com/us-news/2025/dec/04/pentagon-boat-strike-pacific
Experții solicită publicarea înregistrării video a atacului asupra bărcii, în timp ce amiralul american neagă ordinul „ucideți-i pe toți”
Democratul Jim Himes califică înregistrarea drept „una dintre cele mai tulburătoare scene” pe care le-a văzut în timpul carierei sale în serviciul public
Joseph Gedeon și Chris Stein în Washington
Joi, 4 decembrie 2025, ora 21:43 CET
Joi, principalii legislatori democrați și republicani din Congres au declarat că secretarul apărării, Pete Hegseth, nu a ordonat armatei să ucidă membrii supraviețuitori ai unui atac mortal asupra unei bărci suspectate că transporta droguri în Caraibe, dar au avut opinii diferite cu privire la caracterul adecvat al dublei lovituri.
Acuzația că Hegseth a ordonat uciderea supraviețuitorilor a stârnit îngrijorarea bipartizană la Washington că el sau alte persoane implicate ar fi comis o crimă de război. Joi, amiralul marinei americane Frank Bradley, care a comandat atacul, și președintele Comitetului șefilor de stat major, Dan Caine, au comparut în fața comisiilor pentru servicii armate și informații ale Camerei Reprezentanților și Senatului pentru o ședință cu ușile închise, în cadrul căreia au prezentat un videoclip și au discutat atacul cu legislatorii.
„Ceea ce am văzut în acea cameră a fost unul dintre cele mai tulburătoare lucruri pe care le-am văzut în timpul meu în serviciul public”, a declarat Jim Himes, liderul democraților din comisia pentru servicii armate a Camerei Reprezentanților, după ce a părăsit ședința.
Cu toate acestea, el a spus că Bradley „a confirmat că nu a existat un ordin de „ucidere a tuturor” și că nu a existat un ordin de a nu acorda niciun fel de clemență”.
Președintele republican al comitetului de informații al Senatului, Tom Cotton, a apărat ceea ce el a numit „lovituri juste” și a spus că Hegseth nu a ordonat în mod explicit uciderea tuturor celor aflați la bord.
„Amiralul Bradley a fost foarte clar că nu a primit un astfel de ordin de a nu acorda niciun fel de clemență sau de a-i ucide pe toți. I s-a dat un ordin care, desigur, a fost consemnat în detaliu, așa cum face întotdeauna armata noastră”, a declarat Cotton reporterilor.
Comentariile au fost făcute la câteva zile după ce Washington Post a raportat că Hegseth a dat verbal un astfel de ordin înainte de atac, care a dus la moartea a două persoane care supraviețuiseră unui atac aerian inițial care viza nava în largul coastelor Trinidadului.
Bombardamentul din 2 septembrie a ucis în total 11 persoane și a fost primul dintr-o serie de atacuri asupra unor ambarcațiuni care, potrivit lui Donald Trump, transportau droguri din Venezuela în Statele Unite, deși experții au contestat această afirmație și au pus la îndoială legalitatea campaniei aeriene.
Trump a postat un videoclip cu atacul inițial pe platforma sa Truth Social la scurt timp după operațiune, dar nu a fost publicată nicio înregistrare video a atacului ulterior, care a ucis cei doi membri ai echipajului rămași. Miercuri, el s-a angajat să facă public întregul videoclip, dar Pentagonul nu a făcut încă acest lucru. Purtătorii de cuvânt ai departamentului nu au răspuns imediat la o solicitare de comentarii.
Legiuitorii au avut opinii diferite cu privire la ceea ce arată videoclipul complet, care ar putea fi crucial pentru a determina dacă al doilea atac aerian a ucis supraviețuitori care erau lipsiți de apărare sau capabili să reprezinte o amenințare. Himes a spus că a văzut „două persoane în stare evidentă de suferință, fără niciun mijloc de locomoție, cu o navă distrusă, care sunt ucise de Statele Unite”.
Descriindu-i pe cei aflați la bord ca „băieți răi” care „nu erau în măsură să-și continue misiunea în niciun fel”, el a adăugat: „Orice american care vede videoclipul pe care l-am văzut eu va vedea armata Statelor Unite atacând marinari naufragiați”.
Cotton a spus că „a văzut doi supraviețuitori încercând să răstoarne o barcă încărcată cu droguri, cu destinația Statele Unite, pentru a putea continua lupta”. Alți „narco-teroriști” din zonă ar fi putut veni să-i salveze, a adăugat el.
Cotton a menționat și un alt atac „în care supraviețuitorii erau efectiv naufragiați și în dificultate și nu încercau să-și continue misiunea, și au fost tratați așa cum se cuvine, ca non-combatanți. Au fost preluați de forțele americane”. El nu a furnizat detalii despre acel incident.
În timp ce Himes a cerut publicarea integrală a videoclipului, Cotton a deferit problema departamentului apărării, dar a spus: „Nu am văzut nimic acolo care să mă îngrijoreze”.
Jack Reed, liderul democraților din comisia pentru servicii armate a Senatului, a promis că va continua investigarea atacului. „Sunt profund tulburat de ceea ce am văzut în această dimineață”, a spus el într-o declarație în care a solicitat publicarea integrală a videoclipului.
„Această informare mi-a confirmat cele mai grave temeri cu privire la natura activităților militare ale administrației Trump și demonstrează exact de ce comisia pentru servicii armate a Senatului a solicitat în repetate rânduri – și i-au fost refuzate – informații, documente și fapte fundamentale despre această operațiune”.
Trump a apărat decizia de a distruge bărcile, spunând că cei care le pilotau erau vinovați de încercarea de a ucide americani. Hegseth a spus că nu a văzut niciun supraviețuitor, explicând că „a explodat, este foc, este fum”, adăugând „asta se numește ceața războiului”. Un purtător de cuvânt al Casei Albe a negat la începutul acestei săptămâni că secretarul apărării a ordonat personal uciderea ocupanților navei și a apărat modul în care Bradley a gestionat atacul.
Un total de 83 de persoane au fost ucise în cele 21 de atacuri militare americane efectuate între începutul lunii septembrie și mijlocul lunii noiembrie, care au vizat ambarcațiuni suspectate că transportau droguri. Campania, despre care Trump a spus că este necesară pentru a opri fluxul de fentanil și alte substanțe ilegale în Statele Unite, marchează o schimbare radicală față de strategia anterioară a SUA de a intercepta astfel de nave și se confruntă cu critici din ce în ce mai intense din partea experților juridici și în drepturile omului.
Marcus Stanley, directorul Quincy Institute for Responsible Statecraft, a declarat că atacurile în sine constituie potențiale crime de război, chiar înainte de uciderea supraviețuitorilor. „Vorbim deja despre entități care nu au niciun mijloc de a se apăra”, a spus el. „Acesta este un proces total extrajudiciar. Pur și simplu le distrug și ucid pe toți cei aflați pe ele, fără niciun proces judiciar.”
Sarah Yager, directoarea Human Rights Watch din Washington, a respins caracterizarea administrației privind atacurile asupra ambarcațiunilor ca operațiuni militare într-un conflict armat. „Președintele, chiar dacă spune că este un conflict, nu poate inventa un conflict. Nu există unul”, a spus ea, explicând că războiul trebuie declarat printr-un vot al Congresului. „Nimeni de pe acele ambarcațiuni nu poate fi ucis legal de armata Statelor Unite.”
Raportul potrivit căruia supraviețuitorii au fost uciși în mod deliberat a stârnit critici din partea unor republicani din Congres. Thom Tillis, senator de Carolina de Nord care nu candidează pentru realegere după o dispută cu Trump la începutul acestui an, a declarat că, dacă rapoartele sunt confirmate, atacul care a vizat supraviețuitorii agățați de epava în flăcări ar încălca cerințele etice și legale. „Oricine a dat acel ordin trebuie să plece naibii din Washington”, a spus el.
Între timp, senatorii democrați au anunțat planuri pentru o rezoluție privind puterile de război care ar putea submina campania aeriană dacă ar fi aprobată de Congres, dar o inițiativă similară anterioară nu a atras sprijinul republicanilor pentru a fi adoptată.
Human Rights Watch a solicitat Congresului să investigheze întreaga campanie de atacuri, despre care Yager a spus că se încadrează în „aceeași categorie de ilegalități”. Ea a adăugat că, indiferent dacă SUA se consideră în război sau în timp de pace, orice acțiune a guvernului de a ucide, reține sau aresta persoane necesită o procedură legală care ar trebui să fie, de obicei, transparentă.
Emily Tripp, director executiv al Airwars, un organism de supraveghere a victimelor civile care monitorizează conflictele armate, a solicitat administrației să fie mai transparentă în privința atacului, afirmând că organizația sa ar dori să știe „ce considerente se iau în calcul în privința supraviețuitorilor naufragiați și de ce s-a optat pentru utilizarea forței în locul operațiunilor de căutare și salvare, având în vedere că, din câte înțelegem, țintele aici sunt drogurile, nu persoanele aflate la bord”.
Întrebat ce ar trebui să se întâmple dacă Congresul nu ia măsuri, Yager a răspuns: „Rolul Congresului este de a supraveghea operațiunile militare și ar trebui să intensifice eforturile în acest sens”.
Stanley a avertizat că precedentul depășește interdicția drogurilor.
„Care este următorul pas? Există cineva care comite o infracțiune stradală sau susții că comite o infracțiune stradală într-un oraș din Statele Unite și apoi poți să lansezi armata asupra lui fără dovezi judiciare”, a spus el. „Poporul american ar trebui să beneficieze de cât mai multă transparență și informații pentru a judeca ceea ce se face în numele său.”
,,,, https://www.theguardian.com/us-news/2025/dec/04/video-second-boat-strike-military-caribbean
Hegseth a încălcat regulile prin divulgarea detaliilor atacului din Yemen pe Signal, potrivit unui raport
O anchetă a descoperit că secretarul apărării a pus în pericol forțele armate americane, declanșând noi cereri pentru demisia sa
Joi, 4 decembrie 2025, ora 20:01 CET
Inspectorul general al Departamentului Apărării a publicat joi mult așteptatul raport neclasificat privind divulgarea de către Pete Hegseth a planurilor de atacuri aeriene militare în Yemen într-o discuție de grup pe Signal la începutul acestui an.
Raportul a constatat că Hegseth a încălcat politicile departamentului când a împărtășit informații în chat și că, dacă o forță inamică străină ar fi interceptat acele informații, ar fi putut pune în pericol viețile trupelor americane, așa cum a raportat miercuri The Guardian. „Utilizarea unui telefon mobil personal pentru a desfășura activități oficiale și a trimite informații confidențiale ale Departamentului Apărării prin Signal riscă să compromită informații sensibile ale Departamentului Apărării, ceea ce ar putea cauza prejudicii personalului Departamentului Apărării și obiectivelor misiunii”, se arată în raport.
Ca răspuns, congresmanul democrat Mark Warner, vicepreședinte al comitetului de informații al Senatului, a cerut miercuri demisia lui Hegseth. „Membrii serviciilor noastre, inclusiv cei staționați în Virginia și în întreaga lume, se așteaptă și merită lideri care să onoreze sacrificiile pe care le fac în fiecare zi pentru a ne proteja națiunea și care să nu îi expună niciodată la riscuri inutile. Am spus-o înainte și o spun din nou: Pete Hegseth ar trebui să demisioneze, sau președintele trebuie să-l demită imediat”, a declarat Warner.
Dar Hegseth a postat miercuri seara pe Twitter/X un mesaj în care respinge criticile.
„Nicio informație clasificată. Exonerare totală. Caz închis. Houthi au fost bombardați până la capitulare. Vă mulțumesc pentru atenția acordată acestui raport al IG”, a scris el.
Raportul a constatat că șeful Comandamentului Central al SUA a trimis un e-mail securizat către Hegseth și președintele interimar al șefilor de stat major interarme pe 14 martie, chiar înainte de ora 21:00, cu aproximativ 17 ore înainte de începerea atacurilor din 15 martie. „Acest e-mail a furnizat detalii operaționale și actualizări conducerii superioare a Departamentului Apărării, inclusiv informații detaliate despre mijloacele și momentul atacurilor”, se arată în raport.
Informațiile despre atacurile planificate erau clasificate ca secrete și nu trebuiau divulgate cetățenilor străini.
Raportul a constatat că Hegseth „a trimis un mesaj conținând informații operaționale membrilor grupului de chat Signal „Houthi PC Small Group” la ora 23:44, pe 15 martie.
S-a constatat că unele dintre informațiile trimise de secretarul apărării de pe telefonul său mobil personal pe Signal corespundeau cu informațiile operaționale din e-mailul menționat anterior.
De asemenea, s-a constatat că a făcut acest lucru de la reședința sa din Fort McNair, Washington, în prezența „asistentului său militar junior și a comunicatorului său personal”.
Potrivit raportului, Departamentul Apărării a furnizat doar „o copie parțială a mesajelor de pe telefonul mobil personal al secretarului, inclusiv unele mesaje despre care The Atlantic a raportat anterior, dar alte mesaje au fost șterse automat din cauza setărilor chatului”.
Asta a însemnat că inspectorul general a trebuit să se bazeze parțial pe o transcriere a acelor mesaje publicate de The Atlantic pentru a obține o înregistrare completă.
Conform raportului, în declarația sa, Hegseth a recunoscut că a primit pe 14 martie un e-mail de informare din partea Comandamentului Central al SUA cu privire la planurile de război viitoare.
El a mai declarat că, în calitate de secretar al apărării, „are autoritatea de a decide dacă informațiile trebuie clasificate și dacă materialele clasificate nu mai necesită protecție”.
Hegseth a mai spus că a preluat „detalii generale nespecifice” pe care le-a considerat „fie neclasificate, fie pe care le putea declasifica în siguranță și le putea utiliza pentru a crea un „rezumat neclasificat” pe care să-l furnizeze participanților la chat-ul Signal”.
,,,, https://www.theguardian.com/us-news/2025/dec/04/hegseth-signal-chat-investigation-yemen-strike
Yasser Abu Shabab, liderul miliției susținute de Israel, ucis în Gaza
Moartea comandantului Forțelor Populare reprezintă o lovitură pentru eforturile Israelului de a se confrunta cu Hamas prin intermediul grupurilor proxy
Jason Burke în Ierusalim
Joi, 4 decembrie 2025, ora 18:58 CET
Liderul unei miliții susținute de Israel în Gaza a fost ucis, ceea ce reprezintă o lovitură majoră pentru eforturile Israelului de a-și construi propriile grupuri palestiniene prin intermediari pentru a se confrunta cu Hamas.
Yasser Abu Shabab, un lider tribal beduin cu sediul în zona controlată de Israel a teritoriului devastat, se crede că a murit din cauza rănilor suferite într-o ciocnire violentă cu familii locale puternice și bine înarmate, potrivit mass-media locale și surselor din Gaza.
Abu Shabab era comandantul Forțelor Populare, cea mai mare și mai bine înarmată dintre militiile care au apărut în Gaza în ultimele etape ale conflictului de doi ani. Toate par să fi beneficiat de sprijinul israelian, ca parte a unei strategii de înarmare a proxy-urilor pentru a slăbi Hamas și a controla populația.
Momentul exact al morții lui Abu Shabab nu este cunoscut, dar se pare că a avut loc în ultimele 48 de ore.
Forțele Populare au declarat într-un comunicat că liderul lor a murit în urma unei răni provocate de un glonț, în timp ce intervenea într-o ceartă familială, și a respins ca „înșelătoare” informațiile potrivit cărora Hamas ar fi în spatele uciderii sale.
Surse din Gaza și rapoarte pe rețelele sociale și din Israel au sugerat anterior că Abu Shabab, care avea în jur de 30 de ani și fusese expulzat de propriul său clan, a murit într-o ciocnire după ce a refuzat să elibereze un ostatic luat de oamenii săi dintr-o familie locală puternică și puternic înarmată.
Se spune că rudele ostaticului au lansat un atac asupra bazei Forțelor Populare, care a dus la victime de ambele părți. Abu Shabab ar fi fost grav rănit și ar fi murit din cauza rănilor în Gaza.
Un purtător de cuvânt al Hamas, care l-a numit pe Abu Shabab un colaborator și a promis că îl va vâna, a negat orice implicare în ucidere.
În iunie, Benjamin Netanyahu a recunoscut că Israelul a înarmat clanuri și facțiuni anti-Hamas în Gaza. Nu a existat niciun comentariu oficial din partea guvernului său cu privire la moartea lui Abu Shabab.
Politica Israelului a atras critici din partea unor experți, care au afirmat că astfel de grupuri nu pot oferi o alternativă reală la Hamas, care controlează Gaza din 2007.
Dr. Michael Milshtein, fost ofițer de informații militare israelian și expert în Hamas la Centrul Moshe Dayan de la Universitatea din Tel Aviv, a declarat: „Era de așteptat. Indiferent dacă a fost ucis de Hamas sau în urma unor lupte interne între clanuri, era evident că se va ajunge la acest final”.
Mai multe alte grupuri anti-Hamas au apărut în zonele din Gaza controlate de Israel. Analistul politic palestinian dr. Reham Owda a declarat că moartea lui Abu Shabab va alimenta îndoielile dintre ei cu privire la capacitatea lor de a provoca Hamas.
Hossam al-Astal, liderul unei alte miliții nou formate care operează în zona Khan Younis, a declarat în septembrie că el și Abu Shabab ofereau „o forță alternativă la Hamas”. Nu se știe unde se află Astal.
Cei aproximativ o sută de luptători ai lui Abu Shabab au continuat să opereze din zonele din Gaza controlate de forțele israeliene după ce, în octombrie, a fost convenit un armistițiu între Hamas și Israel, susținut de SUA.
O captură de ecran dintr-un videoclip publicat pe 18 noiembrie 2025 ar arăta pe Abu Shabab și adjunctul său, Ghassan al-Duhaini, împreună cu oameni înarmați în Rafah. Fotografie: Yasser Abu Shabab/Forțele Populare/Reuters
Pe 18 noiembrie, grupul lui Abu Shabab a postat un videoclip în care zeci de luptători primeau ordine de la adjunctul său să lanseze o operațiune de securitate pentru a „curăța Rafah de teroare”, o referire aparentă la luptătorii Hamas care se crede că sunt prinși în tunelurile de acolo. O săptămână mai târziu, Forțele Populare au afirmat că au capturat membri Hamas.
Serviciile de informații interne și militare ale Israelului au apelat la persoane precum Abu Shabab când a devenit clar că eforturile lor de a construi o coaliție anti-Hamas formată din lideri comunitari și bătrâni ai familiilor nu vor avea succes în fața represiunii feroce a Hamas împotriva oricărei amenințări din rândul palestinienilor din Gaza.
Mulți dintre cei recrutați în noile facțiuni se angajaseră în jefuirea sistematică a convoiurilor de ajutor, ceea ce a dus la acuzații că Israelul permitea unele furturi de ajutor umanitar pentru a-și consolida noii aliați.
În iunie, Abu Shabab – membru al tribului beduin Tarabin – a declarat pentru Guardian că activitățile sale erau „umanitare”, adăugând că nu lucra „direct” cu armata israeliană.
Strategia israeliană de a sprijini facțiuni militare precum Forțele Populare a fost una dintre consecințele refuzului lui Netanyahu de a permite Autorității Palestiniene, care exercită un control parțial asupra unor părți din Cisiordania ocupată de Israel, să administreze Gaza în vreun fel. Forțele Populare ale lui Abu Shabab au coordonat îndeaproape cu forțele israeliene în jurul controversatelor locuri de distribuire a ajutoarelor gestionate de Fundația Umanitară din Gaza, o organizație privată opacă susținută de SUA și Israel, care a fost acum închisă.
Planul în 20 de puncte al lui Donald Trump pentru Gaza prevede dezarmarea Hamasului și administrarea teritoriului de către o autoritate de tranziție susținută de o forță multinațională de stabilizare. Însă progresele au fost lente, Hamas refuzând până acum să se dezarmeze și neexistând semne de acord privind formarea forței internaționale.
Războiul din Gaza a fost declanșat de un raid al Hamas în Israel în 2023, care a ucis 1.200 de persoane, în majoritate civili, și a dus la răpirea a 250 de persoane. Ofensiva israeliană și atacurile care au urmat după încetarea focului au ucis peste 70.000 de palestinieni, în majoritate civili, și au lăsat teritoriul în ruine.
,,,, https://www.theguardian.com/world/2025/dec/04/yasser-abu-shabab-popular-forces-militia-killed-gaza
Putin și Modi se vor întâlni într-o perioadă politică dificilă pentru Rusia și India
Hannah Ellis-Petersen și Pjotr Sauer
Vizita la Delhi oferă liderului rus șansa de a reduce izolarea Moscovei, dar ambele țări au nevoie una de cealaltă pentru a negocia cu SUA lui Trump și cu o China puternică
Joi, 4 decembrie 2025, ora 18:08 CET
Când Vladimir Putin a vizitat ultima dată India, acum aproape exact patru ani, ordinea mondială arăta cu totul altfel. În cadrul acelei vizite – care a durat doar cinci ore din cauza pandemiei de Covid – Putin și premierul indian, Narendra Modi, au discutat despre cooperarea economică și militară și și-au reafirmat relația specială.
Trei luni mai târziu, invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina l-a transformat într-un paria global, izolând Kremlinul de lume și restricționând călătoriile internaționale ale lui Putin.
De atunci, realegerea lui Donald Trump a răsturnat ani de relații strânse între SUA și India cu retorica sa inflamatorie și unele dintre cele mai severe tarife de import din lume, aruncând Delhi într-o spirală descendentă.
În acest context geopolitic turbulent, analiștii au subliniat importanța vizitei președintelui rus în India, joi, pentru a se întâlni cu Modi, atât ca simbol al relației durabile dintre cele două țări, cât și ca mesaj că niciuna dintre ele nu se va lăsa intimidată de presiunea SUA.
Summitul are loc într-un moment critic pentru ambele țări. Putin a sosit la Delhi după ce a respins ultimul plan de pace propus de SUA pentru Ucraina, încrezător că recentele avansuri ale forțelor ruse pe câmpul de luptă i-au întărit poziția.
Petr Topychkanov, cercetător senior la Institutul Internațional de Cercetare pentru Pace din Stockholm, cu sediul la Moscova, a declarat că, pentru Rusia, „importanța acestei vizite rezidă în primul rând în faptul că are loc”.
„Aceasta va semnala că Rusia revine la ceva asemănător cu relațiile internaționale normale”, a spus Topychkanov. „Rusia nu mai este îngrijorată de riscurile izolării politice.”
Pentru India, miza este și mai mare. După cum a afirmat Aparna Pande, directoarea inițiativei pentru India și Asia de Sud a grupului de reflecție Hudson Institute, Delhi se confruntă cu cel mai nefavorabil climat geopolitic din ultimii ani, din cauza „unei Americi semi-izolaționiste, a unei Rusii mai slabe și a unei Chinei foarte puternice”.
Un semn elocvent al echilibrului delicat pe care India trebuie să îl mențină este articolul comun publicat în Times of India, în ajunul sosirii lui Putin, semnat de ambasadorul Franței, înaltul comisar german și înaltul comisar britanic în India, intitulat „Rusia nu pare să ia în serios pacea”.
Acesta a provocat o reacție dură din partea ministerului de externe al Indiei, care a declarat că „nu este o practică diplomatică acceptabilă să se dea sfaturi publice cu privire la relațiile Indiei cu o țară terță”.
„China rămâne cea mai mare amenințare pentru India”
Relația Indiei cu Rusia datează din perioada războiului rece și a rămas profund înrădăcinată, Rusia fiind cel mai mare furnizor de echipamente de apărare al Indiei. Este o alianță care a fost mult timp tolerată de guvernele occidentale, chiar și după acțiunile lui Putin în Ucraina, dar revenirea lui Trump la Casa Albă a semnalat o abordare semnificativ diferită.
În ultimii trei ani, SUA și Europa au închis ochii în timp ce India a devenit unul dintre cei mai mari cumpărători de petrol rusesc ieftin, în ciuda sancțiunilor occidentale. Dar după ce eforturile de pace ale președintelui american în Ucraina au eșuat la începutul acestui an, Trump a început să acuze India că finanțează invazia Rusiei. El a exercitat presiuni publice asupra Delhi pentru a opri achizițiile de petrol rusesc, ceea ce a culminat cu aplicarea unei taxe punitive suplimentare de 25% asupra importurilor indiene.
La Delhi, care a urmărit o politică externă multi-aliniată de la independență și reacționează slab la orice interferență externă, încercările percepute ale lui Trump de a se amesteca și de a constrânge au fost întâmpinate cu indignare, ducând la cea mai gravă deteriorare a relațiilor dintre SUA și India din ultimii ani.
Ca răspuns, Pande a spus că India a revenit la modul său implicit de „acoperire” în alianțele sale neortodoxe, „semnalând SUA că are multiple opțiuni și așteptând să vadă cum se vor desfășura lucrurile”. Ultima întâlnire dintre Putin și Modi a avut loc acum doar trei luni, alături de premierul chinez Xi Jinping, unde cei trei lideri au fost fotografiați ținându-se de mână și glumind – o imagine care a stârnit furia lui Trump.
Putin, Modi și Xi Jinping împreună în China, în septembrie. India a revenit la modul său implicit de „acoperire” în alianțele sale neortodoxe. Fotografie: AP
Cu toate acestea, India are alte priorități urgente în relația sa cu Rusia, și anume superputerea vastă care se află de-a lungul graniței sale febrile din nord și nord-est. „Din perspectiva Indiei – în ciuda tuturor discuțiilor despre Rusia ca fiind un prieten mare și loial – adevăratul motiv pentru care această relație este importantă este geografia”, a spus Pande. „China rămâne cea mai mare amenințare pentru India în viitorul previzibil și, încă de pe vremea Uniunii Sovietice, India s-a bazat întotdeauna pe Rusia ca pe un echilibru continental împotriva Chinei.”
„Parteneriatul fără limite” din ce în ce mai strâns dintre Moscova și Beijing a neliniștit India, a spus Pande, și a lăsat-o în speranța de a găsi o modalitate de a „împiedica Rusia să se apropie prea mult de China și de a se asigura că poate conta pe Moscova pentru a exercita o anumită presiune asupra chinezilor”.
De asemenea, acest lucru a determinat India să încerce să se îndepărteze de dependența sa de Rusia, în special în domeniul apărării. Timp de decenii, aproximativ 70% din achizițiile indiene în domeniul apărării proveneau din Rusia, dar în ultimii patru ani acest procent s-a redus la mai puțin de 40%.
Deși vânzarea de arme și avioane – în special sistemele rusești de apărare aeriană S-400 și avioanele de vânătoare Sukhoi Su-57 – va fi probabil o componentă cheie a discuțiilor dintre Modi și Putin de vineri, Pande a declarat: „India va încerca să găsească un echilibru; va continua să achiziționeze suficiente arme rusești pentru a menține alianța, dar fără a deveni atât de dependentă încât, dacă Rusia ar întrerupe brusc livrările sub presiunea Chinei, India ar rămâne în aer.”
În ciuda îmbrățișărilor și plimbărilor cu mașina de golf pe care Modi și Putin le-au savurat împreună în mod public în ultimii ani, „aceasta este o relație bazată pe realpolitik pură”, a adăugat ea.
Problema petrolului
Cooperarea economică și comerțul bilateral în creștere între cele două țări vor fi, de asemenea, probabil discutate la summit. Marți, la un eveniment cu economiști ruși de renume, Putin a subliniat planul Rusiei de a duce cooperarea cu China și India „la un nivel calitativ nou”, sfidând sancțiunile occidentale.
Problema petrolului este, de asemenea, foarte importantă. În timp ce Modi a insistat că India va continua să cumpere petrol rusesc, sancțiunile impuse recent de SUA și UE, care amenință companiile care cumpără din Rusia, au dus la o încetinire semnificativă a achizițiilor din partea sectorului privat indian. Între timp, într-o mișcare considerată o încercare de a-l mulțumi pe Trump, India a acceptat să importe mai mult petrol și gaze din SUA.
Într-o conferință de presă săptămâna aceasta, Dmitri Peskov, secretarul de presă al lui Putin, a recunoscut „obstacolele” din cooperarea economică și energetică dintre cele două țări, dar a spus că aceasta va continua fără întrerupere. Sancțiunile occidentale vor provoca doar „scăderi și reduceri nesemnificative” ale cantității de petrol exportate de Rusia către India și doar „pentru o perioadă foarte scurtă”, a spus Peskov, adăugând că Moscova dispune de tehnologia necesară pentru a eluda sancțiunile pe termen lung.
În timpul întâlnirii dintre Modi și Putin, mențiunile referitoare la Ucraina se vor limita probabil la apelurile repetate ale Indiei la pace, au afirmat analiștii, subliniind că este puțin probabil ca premierul indian să poată influența eforturile globale de încetare a războiului. „Da, Modi poate discuta atât cu Putin, cât și cu Zelenskyy, dar, în afară de a cere celor două țări să dialogheze, India nu are pârghia necesară pentru a influența vreuna dintre părți”, a afirmat Pande.
Dezvăluire: un „prieten” al juntei militare din Myanmar a primit un rol cheie în acordarea premiului FIFA pentru pace
Premiul inaugural urma să fie înmânat lui Donald Trump, dar „procesul” de selectare a viitorilor câștigători urma să fie propus de comitetul controversatului magnat
Daniel Boffey Reporter șef
Joi, 4 decembrie 2025, ora 06:00 CET
Momentul ales a fost cel care a declanșat primele semnale de alarmă. În timp ce Donald Trump se gândea la faptul că nu va primi premiul Nobel pentru pace și cu puțin timp înainte ca Gianni Infantino, președintele forului mondial al fotbalului, FIFA, să se întâlnească cu președintele SUA la Miami, a fost făcut un anunț.
Într-un comunicat de presă și într-o postare pe contul său personal de Instagram luna trecută, Infantino a declarat că FIFA va lansa propriul său premiu pentru pace, care va fi acordat în fiecare an „persoanelor care contribuie la unirea oamenilor în pace prin angajament neclintit și acțiuni speciale”.
Cine ar putea fi în cursă pe 5 decembrie, când câștigătorul va fi anunțat la tragerea la sorți fastuoasă de la Washington pentru Cupa Mondială de anul viitor din SUA, Canada și Mexic?
Infantino fusese deja acuzat de încălcarea regulilor de neutralitate ale FIFA în timpul unei apariții neconvenționale alături de „prietenul” său Trump la summitul de pace din Gaza, la Sharm el-Sheikh, în Egipt.
„Cred că ar trebui să susținem cu toții ceea ce face, pentru că mi se pare că arată destul de bine”, a declarat Infantino.
Lipsa ulterioară de informații despre modul în care va fi ales câștigătorul premiului inaugural nu putea să nu fie un motiv de îngrijorare suplimentară pentru cei preocupați că acesta ar putea fi doar o concesie făcută lui Trump.
Aceste îndoieli s-ar putea adânci acum. The Guardian a aflat că premiul FIFA este considerat intern ca fiind versiunea sa a premiului președintelui UEFA, organismul european de fotbal, ceea ce sugerează că opinia lui Infantino va fi decisivă.
Se înțelege, de asemenea, că un nou comitet de „responsabilitate socială” din cadrul FIFA a primit rolul central în elaborarea „procesului” prin care vor fi aleși câștigătorii, dar nu se va întruni înainte de anunțarea câștigătorului din acest an.
Contextul președintelui comitetului însărcinat cu elaborarea unei propuneri privind procesul s-ar putea să nu convingă pe toată lumea că acesta va spune adevărul puterii.
Este vorba de Zaw Zaw, președintele în vârstă de 59 de ani al federației de fotbal din Myanmar din ultimele două decenii, care, împreună cu compania sa, Max Myanmar, a făcut obiectul sancțiunilor economice ale UE și SUA în diferite momente între 2009 și 2016.
Departamentul de Stat al SUA l-a descris într-un comunicat de presă din 2009 ca fiind unul dintre „acoliții” juntei militare brutale care a condus Myanmarul, suprimând democrația și încălcând drepturile omului.
Zaw Zaw (centru) primește un premiu pentru întreaga carieră din partea Confederației Asiatice de Fotbal din partea lui Sheikh Salman bin Ebrahim al-Khalifa și Infantino în mai 2024. Fotografie: SOPA Images Limited/Alamy
Potrivit unor telegrame diplomatice americane din 2009, divulgate în 2010, Zaw Zaw, care era descris din nou ca „unul dintre acoliții în ascensiune ai Birmaniei”, avea interese în industria pietrelor prețioase, a cimentului și a fabricilor de îmbuteliere, printre altele, fiind totodată președintele federației de fotbal din Myanmar și proprietarul echipei Delta United, una dintre echipele de fotbal profesionist din ceea ce era atunci noua ligă națională din Myanmar.
„Contactele confirmă că Zaw Zaw l-a angajat pe nepotul generalului Than Shwe să joace în echipă”, se mai menționează în telegramele divulgate, cu referire la dictatorul de atunci al țării, care fusese acuzat de SUA că supraveghea grave încălcări ale drepturilor omului, inclusiv „execuții extrajudiciare”, decese în detenție, dispariții, violuri și torturi.
Federația de fotbal din Myanmar nu a răspuns la solicitarea de comentarii. Într-un interviu acordat în 2013 pentru South Morning China Post, Zaw Zaw ar fi declarat că singura lui vină era că „în această țară săracă, am devenit bogat”. El a adăugat: „Numai guvernul are proiecte. Dacă nu fac proiecte cu ei, cu cine le voi face?”
Nick McGeehan, codirector al FairSquare, un grup de apărare a drepturilor omului care a publicat un raport despre FIFA anul trecut, a declarat că anunțul personal al lui Infantino privind premiul pentru pace, aparent fără implicarea consiliului FIFA, principalul organism decizional, era destul de tipic pentru acest om.
Echipele de televiziune de la Cupa Mondială din Qatar din 2022 ar fi primit ordin să-l arate pe Infantino cel puțin o dată în timpul meciurilor. O inscripție pe trofeul Cupei Mondiale a cluburilor FIFA spunea „inspirat de președintele FIFA, Gianni Infantino”.
Dar McGeehan a spus că descoperirile Guardianului au evidențiat o problemă mai profundă la organismul sportiv cu sediul la Zurich. „Aceste evoluții sugerează cu siguranță că procesul de acordare a premiului pentru pace este inversat pentru a asigura rezultatul favorabil președintelui Infantino”, a spus el. „Dar există o problemă structurală. Infantino este ca un fel de simptom din ce în ce mai clownesc al problemei, dar el nu este problema.”
În februarie 2016, delegații la congresul extraordinar al FIFA de la Zurich au votat cu 176 de voturi pentru și 22 împotrivă adoptarea unui pachet de reforme radicale menit să anunțe o nouă eră pentru o organizație care fusese implicată în scandaluri.
Crizele succesive din cadrul organizației au culminat cu un an înainte, când peste o duzină de polițiști elvețieni în civil, acționând la instrucțiunile Departamentului de Justiție al Statelor Unite (DoJ), au intrat în hotelul Baur Au Lac din Zurich și au arestat șapte oficiali de rang înalt ai FIFA, în cadrul unei anchete privind mita și corupția.
Nu există indicii că ar exista astăzi o corupție similară, a spus McGeehan, dar el a susținut că schimbările cheie propuse la această nouă eră nu au fost implementate corespunzător.
De exemplu, numărul comitetelor din cadrul FIFA a crescut, în loc să scadă, așa cum se propusese, a remarcat el. FIFA susține că acest lucru oferă o mai bună supraveghere. FairSquare a sugerat că acest lucru oferă mai multe oportunități de clientelism.
Un raport publicat anul trecut de FairSquare susținea că puterea celor mai înalți și puternici oficiali ai FIFA era „înrădăcinată într-un model de clientelism care descurajează comportamentul etic”, membrii naționali căutând fonduri sau chiar poziții lucrative în comitete, iar cei aflați în vârful organismului de conducere solicitând sprijin politic pentru a urca pe scara ierarhică. FIFA a descris concluziile FairSquare ca fiind „nedrepte”.
Infantino a fost ales președinte al FIFA în 2016 pe o platformă de reformă a instituțiilor sale, dar și de creștere a veniturilor asociațiilor membre, a spus McGeehan. „Aceste două lucruri sunt în tensiune absolută”, a adăugat el.
În ceea ce privește motivul pentru care Infantino ar dori să se apropie de anumiți lideri, McGeehan a sugerat că o parte a explicației ar fi faptul că Infantino părea „împărtășit” de Trump, precum și de conducătorul de facto al Arabiei Saudite, Mohammed bin Salman, a cărui țară va găzdui Cupa Mondială masculină în 2034.
Au existat, însă, și stimulente structurale care l-au împins pe Infantino să se apropie de liderii cu putere și bani, a adăugat el.
„Singurul an în care FIFA câștigă bani este anul Cupei Mondiale masculine”, a spus McGeehan. „Așadar, în fiecare an al Cupei Mondiale masculine, trebuie să stoarceți cât mai mulți bani posibil de la gazdă. Modul în care faci asta este să te apropii cât mai mult de ei, pentru că vei lua toți banii din drepturile de difuzare, toți banii din sponsorizări și le vei transfera toate costurile, toate costurile pentru găzduirea Cupei Mondiale din Arabia Saudită în 2034, toate costurile pentru găzduirea Cupei Mondiale din SUA în 2026. Le vei cere scutiri de taxe. Așadar, întregul proces îl apropie pe președinte de aceste persoane.
„Infantino îi place în mod evident [pe Trump și pe prințul Mohammed], iar ei probabil recunosc că este un om cu un ego mare, dar există un motiv strategic pentru care trebuie să facă acest lucru, deoarece are nevoie de sprijinul lor politic pentru a obține veniturile care îi consolidează sprijinul politic.”
Stephen Cockburn, șeful departamentului pentru drepturile muncii și sport al Amnesty International, a declarat că, deși existau declarații de fațadă și chiar structuri care sugerau că considerentele legate de drepturile omului erau în centrul procesului decizional al FIFA, se părea că „finanțele și puterea” rămâneau prioritare.
McGeehan a declarat că este îngrijorat de ceea ce consideră a fi „o încălcare clară a obligației de neutralitate prevăzută în codul de etică al FIFA” din partea lui Infantino. „Se depun eforturi incredibile pentru a vorbi despre transparență, responsabilitate și toate celelalte”, a spus el, „dar fără a schimba modul în care se procedează în realitate”.
Un purtător de cuvânt al FIFA a declarat că „numai FIFA poate fi criticată pentru recunoașterea celor care doresc pacea mondială” și că „în loc să fie criticată pentru susținerea păcii într-o lume divizată, FIFA ar trebui să fie recunoscută pentru ceea ce este – un organism global de conducere care dorește să facă viitorul un loc mai luminos”.
Acest articol a fost modificat pe 4 decembrie 2025 pentru a adăuga Canada ca co-gazdă a Cupei Mondiale din 2026, alături de SUA și Mexic.
Știri despre Trump pe scurt: Curtea Supremă a SUA dă câștig de cauză statului Texas în lupta pentru redistribuirea circumscripțiilor electorale
Statul este esențial în eforturile președintelui de a asigura fragila majoritate republicană în Camera Reprezentanților pentru a doua jumătate a mandatului său – știri politice importante din SUA din 4 decembrie 2025
Echipa Guardian
Vineri, 5 decembrie 2025, ora 03:06 CET
Texasul poate utiliza o hartă electorală redesenată care adaugă până la cinci circumscripții electorale favorabile republicanilor, a decis joi Curtea Supremă, oferindu-i lui Donald Trump o victorie importantă în eforturile sale de a crește numărul de locuri republicane înaintea alegerilor intermediare de anul viitor.
Într-o hotărâre nesemnată, Curtea, cu o majoritate conservatoare de 6-3, a admis cererea statului Texas de a anula hotărârea unei instanțe inferioare care a respins noua hartă a statului în noiembrie. Cei trei judecători liberali ai Curții Supreme au exprimat o opinie divergentă.
„Instanța districtuală s-a implicat în mod necorespunzător într-o campanie primară activă, provocând multă confuzie și perturbând echilibrul delicat dintre stat și federație în alegeri”, a declarat Curtea Supremă într-o hotărâre în care își explica decizia.
Hotărârea vine în contextul unei bătălii la nivel național privind redesenarea hărților electorale. Texasul este o piesă cheie în efortul lui Trump de a transforma harta Camerei Reprezentanților SUA pentru a asigura majoritatea fragilă a republicanilor în Camera Reprezentanților pentru a doua jumătate a mandatului său prezidențial. Democrații trebuie să câștige doar câteva locuri în Congres pentru a obține controlul Camerei Reprezentanților, iar partidul de opoziție a câștigat în mod tradițional teren în timpul alegerilor de la jumătatea mandatului, în special dacă popularitatea președintelui este scăzută, așa cum este cazul lui Trump.
Curtea Supremă a SUA aprobă redesenarea hărților electorale din Texas
Instanța districtuală inferioară a constatat anterior că Texasul a clasificat probabil alegătorii pe criteriul rasei – o practică ilegală numită gerrymandering rasial – atunci când a adoptat noile hărți, și a ordonat statului să utilizeze hărțile adoptate după recensământul din 2020 pentru alegerile de anul viitor.
Într-o opinie separată formulată în termeni duri, judecătoarea Elena Kagan s-a opus deciziei majorității Curții Supreme, argumentând că aceasta nu respectă munca instanței inferioare, a cărei hotărâre a fost de fapt redactată de un judecător numit de Trump.
Pentagonul anunță că a ucis patru persoane într-un alt atac asupra unei ambarcațiuni
Pentagonul a anunțat joi că comandamentul sudic al armatei americane a efectuat un alt atac mortal asupra unei ambarcațiuni suspectate că transporta narcotice ilegale, ucigând patru bărbați în estul Pacificului.
Cea mai recentă operațiune vine în contextul în care Pentagonul și Casa Albă s-au străduit să răspundă la întrebări privind legalitatea campaniei de ucidere a traficanților de droguri suspectați prin atacuri militare.
Trump înlocuiește arhitectul care supraveghează proiectul de 300 de milioane de dolari pentru sala de bal aurită
Potrivit Washington Post, care a raportat prima dată știrea joi și a citat trei persoane familiarizate cu problema, arhitectul James McCrery II și firma sa de boutique au condus proiectul timp de mai mult de trei luni, până la sfârșitul lunii octombrie.
Nu este clar dacă McCrery a ales să se retragă voluntar. Cu toate acestea, o sursă a menționat că el și Trump s-au despărțit în termeni buni.
Marele juriu refuză să o pună din nou sub acuzare pe Letitia James
Un mare juriu a refuzat joi să o pună sub acuzare pe Letitia James, potrivit unei surse familiarizate cu decizia, care a venit la mai puțin de două săptămâni după ce un judecător a decis că un caz similar de fraudă ipotecară intentat de procurorii federali împotriva procurorului general din New York era ilegal.
Arestare în cazul tentativei de atentat cu bombă cu țeavă în perioada premergătoare revoltei de la Capitol
Autoritățile americane au efectuat o arestare în legătură cu bombele cu țeavă care au fost plasate în fața sediilor partidelor democrat și republican din Washington DC în ajunul zilei de 6 ianuarie 2021, potrivit unor informații apărute joi dimineață.
Curtea de apel permite continuarea desfășurării Gărzii Naționale a lui Trump în DC
Într-o ordonanță scrisă, curtea de apel a circuitului Districtului Columbia a ridicat interdicția care prevedea că trupele trebuie să părăsească capitala țării până la 11 decembrie.
Ordinul circuitului DC, deși nu este o hotărâre definitivă, îi permite lui Trump să continue desfășurarea pe care a început-o în această vară și pe care a intensificat-o ca răspuns la împușcarea a doi membri ai Gărzii Naționale în apropierea Casei Albe, pe 26 noiembrie.
O studentă descrie „spectacolul de groază” al deportării ICE
Any Lucia López Belloza nu și-a mai văzut părinții și cele două surori mai mici de când a început primul semestru la colegiul Babson, lângă Boston, în august. Un prieten de familie i-a dat bilete de avion pentru a putea zbura acasă, la Austin, și a le face o surpriză de Ziua Recunoștinței. Dar, a doua zi dimineață, a fost încătușată la mâini, glezne și talie și deportată în țara sa natală, Honduras, pe care a părăsit-o la vârsta de șapte ani și de care nu-și amintește aproape nimic.
Deținuții din „Alligator Alcatraz” se confruntă cu „încălcări grave ale drepturilor omului”, susține un raport
Deținuții din celebra închisoare pentru imigranți din Florida, cunoscută sub numele de „Alligator Alcatraz”, erau încătușați într-o cușcă metalică înaltă de 60 cm și lăsați afară fără apă până la o zi, susține un raport șocant publicat joi de Amnesty International.
Organizația pentru drepturile omului a declarat că migranții reținuți în centrul de detenție Everglades, administrat de stat, și în centrul de procesare a imigranților Krome din Miami, administrat de o companie privată în numele administrației Trump, continuă să fie expuși la „tratamente crude, inumane și degradante”, care în unele cazuri se ridică la tortură.
New York Times dă în judecată Pentagonul pentru restricțiile impuse de echipa Trump
New York Times a declarat că dă în judecată Departamentul Apărării al SUA și secretarul apărării, Pete Hegseth, după ce administrația Trump a impus restricții presei privind privilegiile de acces și reportajele bazate pe surse la Pentagon.
Ce s-a mai întâmplat astăzi:
- Joi, principalii legislatori democrați și republicani din Congres au declarat că secretarul apărării, Pete Hegseth, nu a ordonat armatei să ucidă membrii supraviețuitori ai unui atac mortal asupra unei bărci suspectate că transporta droguri în Caraibe, dar au avut opinii diferite cu privire la oportunitatea dublei lovituri.
- Inspectorul general al Departamentului Apărării a publicat joi mult așteptatul raport neclasificat despre dezvăluirea de către Hegseth a planurilor de atacuri aeriene militare în Yemen într-o discuție de grup pe Signal la începutul acestui an.
- Zeci de persoane au fost reținute în zona New Orleans, în cea de-a doua zi a ultimei acțiuni federale de represiune a imigrației întreprinse de administrația Trump într-un oraș condus de democrați.
- După o ședință controversată, consilierii în materie de vaccinuri ai Centrului pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) din SUA au votat joi amânarea votului privind restricționarea vaccinării împotriva hepatitei B pentru sugari până vineri.
- Maurene Comey, procurorul federal care a condus dosarele penale împotriva lui Jeffrey Epstein și Ghislaine Maxwell, a comparut joi în fața curții federale din Manhattan, într-un proces în care susține că a fost concediată ca represalii politice împotriva tatălui său, James Comey.
,,,, https://www.theguardian.com/us-news/2025/dec/04/trump-administration-news-update-today
Poliția spune că a recuperat pandantivul Fabergé de la bărbatul acuzat că l-a înghițit
La șase zile după presupusul incident, probele au fost găsite fără a fi necesară intervenția medicală, potrivit poliției din Noua Zeelandă
Associated Press
Vineri, 5 decembrie 2025, ora 03:41 CET
Poliția spune că a recuperat un pandantiv în formă de ou Fabergé de la un bărbat acuzat că l-a înghițit într-un magazin de bijuterii.
Poliția din Noua Zeelandă a petrecut șase zile monitorizând fiecare mișcare intestinală a suspectului, a declarat un purtător de cuvânt, iar pandantivul James Bond Octopussy, în valoare de 33.000 de dolari neozeelandezi (19.000 de dolari americani), a fost recuperat din tractul său gastro-intestinal joi seara, prin mijloace naturale, fără a fi necesară intervenția medicală.
Bărbatul în vârstă de 32 de ani, al cărui nume nu a fost dezvăluit de poliție, se află în arest de când ar fi înghițit pandantivul ornamentat la magazinul Partridge Jewelers din orașul Auckland, pe 28 noiembrie. El a fost arestat în magazin la câteva minute după presupusa furt.
O fotografie furnizată de poliție vineri arăta o mână înmănușată ținând pandantivul recuperat, care era încă atașat de un lanț lung de aur, cu eticheta de preț intactă. Un purtător de cuvânt a declarat că colierul și bărbatul vor rămâne în custodia poliției.
Piesa era un pandantiv în formă de ou Fabergé, în ediție limitată, inspirat din filmul James Bond din 1983, Octopussy. În centrul intrigii filmului se află o operațiune de contrabandă cu bijuterii care implică un ou Fabergé fals.
Suspectul urmează să compară în fața tribunalului districtual din Auckland pe 8 decembrie. La prima înfățișare, pe 29 noiembrie, el nu a pledat vinovat la acuzația de furt.
De atunci, polițiștii au stat în permanență lângă bărbat, așteptând să apară dovezi.
Miercuri, inspectorul Grae Anderson a declarat: „Având în vedere că acest bărbat se află în custodia poliției, avem datoria de a-l monitoriza în continuare, date fiind circumstanțele în care s-a produs incidentul”.
Site-ul magazinului menționează că oul, unul dintre cele 50 fabricate, este realizat din aur, vopsit cu smalț verde și încrustat cu 183 de diamante și două safire. Pandantivul are o înălțime de 8,4 cm și este montat pe un suport.
„Oul se deschide pentru a dezvălui o caracatiță din aur galben de 18 carate, împodobită cu ventuze din diamante albe și ochi din diamante negre”, se arată în descrierea produsului. „Surpriza cu caracatița este un omagiu adus antagonistului cu același nume din filmul Octopussy.”
Fiul pământului și al cerului – sursă RUSIA
Zeus îi obligă pe Titani să facă pace
Conform mitologiei, Titanii sunt copiii lui Uranus și Gaia, Cerul și Pământul. Când chimistul prusac Martin Heinrich Klaproth a izolat un nou element din rutil, un mineral de culoarea purpurii, în 1795, l-a numit titan și, fără să vrea, a nimerit-o – astăzi titanul este utilizat pe scară largă atât pe Pământ, cât și pe cer. Și în multe alte locuri, de asemenea.
Caleb Larson întreabă…
Nu cu mult timp în urmă, site-ul american 19fortyfive.com, axat pe apărare, a publicat un articol de Caleb Larson cu titlul atrăgător: „De ce Marina nu a construit niciodată submarine de titan pentru adâncimi precum Rusia”. Este un titlu atrăgător, dar Larson nu răspunde la întrebare în articolul său, afirmând pur și simplu: da, rușii au construit un anumit număr de submarine cu carenă de titan, doborând câteva recorduri mondiale de viteză și adâncime de scufundare, în timp ce americanii se mulțumesc cu carenă simplă de oțel, folosind titan doar pentru anumite componente. Și, ei bine, în medicină. Poate că Marina SUA nu are nevoie de așa ceva (aroganța lui Larson este interesantă – scrie „Marină” fără a specifica Marina SUA, ca și cum ar spune: „Ce altă Marină există?”). Ei bine, dacă autorul american nu răspunde la această întrebare, va trebui să-mi chinui puțin tastatura…
Martin Heinrich Klaproth
Titanul, în ciuda culorii sale gri-argintii, este un metal neferos, la fel ca cuprul sau aluminiul. Cu toate acestea, procesul de extragere a acestuia din rocă necesită o reacție chimică destul de complexă. Prin urmare, a fost dezvoltat mult mai târziu decât cuprul și aluminiul. Titanul este destul de abundent în natură: este al nouălea element ca abundență în scoarța terestră, reprezentând 0,57% din masa sa. Cu toate acestea, se găsește în principal sub formă de dioxid (în mineralele ilmenit și rutilul menționat anterior), iar încercările de a-l separa de dioxid prin încălzire în prezența carbonului au produs carbură de titan, nu titan pur. Prima probă de titan metalic a fost obținută în 1825 de Jöns Berzelius, iar o metodă relativ viabilă din punct de vedere comercial pentru reducerea tetraclorurii de titan cu sodiu metalic a fost descoperită în 1887 de Lars Nilsson și Sven Peterson. Toți trei erau suedezi. Adevărat… Dmitri Kirilov, profesor particular în cadrul departamentului de chimie al Universității din Moscova, a fost primul care a obținut titan metalic. Dar, potrivit colegilor săi, era, pe de o parte, extrem de exigent cu sine însuși, iar pe de altă parte, extrem de nesigur, așa că a publicat puțin și a murit devreme, și…
Guillaume Justin Croll era și el un tip timid, dar există o fotografie!
Însă prima producție industrială de burete de titan a fost organizată de luxemburghezul Guillaume Justin Kroll (care a devenit William Justin Kroll în America) după ce s-a mutat în Statele Unite. El a redus tetraclorura de titan lichidă cu magneziu topit, producând bucăți de metal poroase, fără formă – chiar buretele. Această metodă a fost testată în 1946 și a devenit pilonul principal, cel puțin în Statele Unite. Pentru o vreme. Buretele rezultat, deși nu era auriu, era cel puțin foarte scump, așa că Marina SUA nici măcar nu putea visa la carene de submarine din titan.
Rutil, din care Klaproth a izolat titanul
O scurtă digresiune este necesară aici. Titanul este un material structural foarte bun! Este doar de o dată și jumătate mai greu decât aluminiul, dar de șase ori mai rezistent; aliajele de titan sunt la fel de rezistente ca oțelul, fiind în același timp semnificativ mai ușoare. În plus, titanul nu se oxidează, ceea ce îl face un material ideal pentru diverse tipuri de înlocuitori osoși umani implantabili, iar această proprietate este, de asemenea, foarte valoroasă în domeniul aeronavelor și al construcțiilor navale. Titanul este, de asemenea, rezistent la temperaturi extrem de scăzute și poate fi tăiat și sudat perfect în vidul spațiului, ceea ce explică utilizarea sa pe scară largă în industria aerospațială. De altfel, 95% din titanul din lume intră în… albul de titan – substanța care dă capacelor de toaletă, cosmeticelor și hârtiei laminate culoarea albă. Este vopseaua perfectă – nu se decolorează deloc.
Hrușciov, Malenkov și Bulganin — „cel mai adaptat va supraviețui în curând”, dar au luat decizia asupra titanului împreună.
Dar să revenim la oile noastre. Pe scurt, americanii se luptă încă cu scumpul lor burețel de titan, în timp ce în URSS… La 9 martie 1954, Consiliul de Miniștri al URSS a emis Rezoluția nr. 407-177 „Privind măsurile de implementare a producției de titan”, semnată de G. M. Malenkov, N. A. Bulganin și N. S. Hrușciov. Trebuie spus că rezoluția se baza pe o bază teoretică solidă. Încă din 1915, Comitetul de asistență militar-tehnică, la inițiativa academicianului Alexander Fersman, a format un subcomitet pentru titan, care a desfășurat lucrări de identificare a minereurilor de titan din Rusia și a cercetat metode de prelucrare a acestora. Și din 1947, Institutul de Stat de Cercetare și Proiectare pentru Industria Metalelor Rare, Institutul All-Union pentru Materiale de Aviație și Institutul Central de Cercetare pentru Metalurgie Feroasă, numite după… La Institutul de Metalurgie I. P. Bardina, Institutul de Metalurgie A. A. Baikov și o serie de alte organizații de cercetare, s-au desfășurat activități active, culminând cu producerea primelor lingouri de titan în 1954.
Ilmenitul, o materie primă sovietică pentru producția de titan
Rutilul era aproape inexistent în URSS, dar ilmenitul era disponibil. Cu toate acestea, conținutul de titan al acestui mineral era extrem de scăzut, așa că primul pas în 1947 a fost extragerea concentratelor de ilmenit din minereuri de grad scăzut. Această sarcină a fost întreprinsă de Klavdy Țireșnikov, directorul Uzinei de Magneziu Berezniki, și Moisei Eidenson, inginerul șef. În 1951, uzina a efectuat o serie de teste privind topirea electrică prin reducere a concentratelor de ilmenit pentru a produce zgură și fontă de titan de grad înalt. Aceasta a marcat începutul tehnologiei sovietice de producție a titanului: topirea electrică prin reducere – clorurarea zgurii de titan – purificarea tetraclorurii de titan de impurități – reducerea termică a magneziului – separarea în vid – topirea buretelui de titan în lingouri de titan sau aliaje ale acestuia. Primul titan produs folosind acest proces a fost la Uzina Chimică și Metalurgică Podolsk.
Burete de titan
Inițial, tehnologia era imperfectă și necesita numeroase rafinări, dar în ianuarie 1954 au început lucrările de proiectare la prima instalație industrială de producție de titan la Uzina de Titan-Magneziu Dneprovsky. Treptat, procesul a fost automatizat, iar mașina MARS-200R a fost utilizată în acest scop începând cu anii 1960. Însă Uzina de Titan-Magneziu Berezniki (BTMK) a devenit principalul producător de titan sovietic. De ce Berezniki? Deoarece Uzinele de Potasiu Solikamsk și Berezniki erau situate în apropiere, furnizând BTMK carnalit sintetic – materia primă pentru producția de titan (ilmeniții naturali din URSS, așa cum am menționat deja, sunt slabi). Drept urmare, țara avea acum două instalații majore de producție de titan – în Zaporijia și Berezniki.
Titan metalic
Pe scurt, anii 1950 au fost o perioadă turbulentă pentru industria titanului aflată la început de drum în URSS: simultan, tehnologia de producție a metalelor era rafinată la Podolsk, o fabrică de producție a titanului era construită pe ruinele Uzinei de Magneziu de pe Nipru din Zaporojie, o uzina majoră era construită la Berezniki (împreună cu clădiri rezidențiale, școli și grădinițe; un sat cu o populație de 499 de locuitori devenea rapid oraș în 1926!), Uzina de Titan-Magneziu Ust-Kamenogorsk (UKTMK) era construită în Ust-Kamenogorsk, iar în 1956, o dragă pilot a fost pusă în funcțiune la Întreprinderea de Explorare și Producție Irshansky, producând primul lot de concentrat de ilmenit…
Însă titanul încă nu-și făcea loc în economia națională! Producția de titan în URSS a început în 1960. Inițial, procesul era departe de a fi perfect, dar angajații au implementat aproximativ 150 de îmbunătățiri fără a întrerupe producția, crescând cantitatea de titan produsă, îmbunătățindu-i puritatea și reducând consumul de materii prime și energie. BTMK a devenit cel mai mare producător de titan din lume, dar nu a fost singurul producător din Uniunea Sovietică: o instalație pilot a fost pusă în funcțiune la UKTMK în 1962, iar titanul era topit la DTMK în Zaporijia încă din 1956.
Per total, pe parcursul a 15 ani, URSS a creat o industrie care a depășit restul lumii ca volum de producție și ca calitate… Titanul sovietic era mai bun decât titanul american și britanic, puțin inferior ca puritate titanului japonez, dar acesta nu era principalul lucru… Metoda de topire cu arc în vid cu un electrod consumabil a făcut ca acest „fiu al cerului și al pământului” să fie accesibil. În 1976, BTMK a turnat un lingou de titan de 15 tone! Titanul sovietic a devenit accesibil… Ceea ce a stimulat cercetarea metodelor de procesare.
Companiile autohtone au stăpânit formarea lingourilor, laminarea tablelor și a aliajelor. Multe aliaje de titan! Un laborator de aliaje de titan a fost înființat la Institutul All-Union de Materiale de Aviație sub conducerea lui Serghei Glazunov. Au apărut diverse modificări și grupuri de aliaje cu proprietăți diferite: VT, OT, ST, AT… Astăzi, există câteva sute de aliaje de titan, dintre care aproximativ 50 sunt utilizate în industrie. Și… Au fost stăpânite procese precum sudarea și tăierea titanului, care reprezintă deja baza pentru construcția corpului submarinelor. Au fost dezvoltate freze pentru prelucrarea pieselor din titan, iar Rusia deține încă monopolul în producția de titan.
Submarinul Proiectul 700/705 Lira
În 1990, producția de burete de titan din URSS a ajuns la 97.700 de tone, de 1,9 ori mai mare decât totalul mondial și de patru ori mai mare decât totalul SUA. Aliajele de titan au reprezentat 5 până la 10% din componentele structurale ale aeronavelor sovietice, cum ar fi Il-62M, An-124, Tu-334, Il-86, Tu-204, Il-96-300, Yak-42, Ruslan și Mriya. În ceea ce privește carenele submarinelor, în anii 1980, la Institutul Central de Cercetare Prometey din Sankt Petersburg au fost dezvoltate aliaje sudabile care combină rezistența și ductilitatea. Aceste dezvoltări au fost implementate la Uzinele de Construcții de Mașini Izhora, Kommunarsk, Uzina de Conducte Nikopol Sud și Uzina Bolșevică (acum Obukhovsky).
Prima serie de submarine din titan a fost Proiectul 700/705 Lira, o clasă de submarine alimentate de un reactor răcit cu metal lichid, capabil de viteze de scufundare de 41 de noduri. Lucrurile au devenit și mai bune: submarinul Proiectul 661 Anchar a stabilit un record de viteză încă nedoborât de 44,7 noduri. Am scris recent despre K-278 Komsomolets, care a stabilit un record de adâncime la scufundare, așa că nu mă voi repeta. În fine…
Pe scurt, Caleb Larson ar fi trebuit să spună adevărul: SUA pur și simplu nu au o industrie a titanului comparabilă pentru a construi submarine cu carene din acest material remarcabil. De ce nu? Pentru că capacitatea intelectuală a numeroase instituții de cercetare nu s-a concentrat pe rezolvarea acestei probleme tehnice. Birocrație centralizată, de comandă și control. Și mecanisme de piață… Când există o modalitate costisitoare de a produce un material care se vinde deja ca pâinea caldă, de ce să se efectueze cercetări costisitoare pentru a-l ieftini?
Corporația VSMPO-AVISMA – amploarea o poți simți!
Iar rezultatele eforturilor centralizate ale URSS sunt clare. Corporația VSMPO-AVISMA, așa cum este cunoscută acum BTMK, se numără printre cele 30 de companii cu cea mai mare intensitate științifică din Rusia și deține în mod constant aproximativ 30% din piața aerospațială globală. Sancțiuni? Impunerea lor asupra titanului rusesc ar fi o pierdere de timp. Uniunea Europeană a încercat, dar Airbus a ezitat, iar Corporația VSMPO-AVISMA nu a fost inclusă pe lista sancțiunilor – 60% din titanul european provine din Rusia. Așa stau lucrurile…
Sursa: aici
Anulare de 9 miliarde de dolari: Problema construcțiilor navale din SUA este la Washington, nu în China – sursă RUSIA
Marina SUA are o vastă experiență în luptă, dar nu a avut un program de succes în construcția de nave timp de decenii. Pe 25 noiembrie, comandantul Marinei, John Phelan, a anunțat un alt regres în construcția de nave prin anularea programului de distrugătoare din clasa Constellation, potrivit revistei The Responsible Statecraft.
Programul Constellation a prevăzut construirea a 20 de fregate, care ar servi ca nave de luptă de suprafață mici pentru a sprijini restul flotei și ar fi capabile de patrule independente. Căutând să atenueze riscurile de dezvoltare și să evite întârzierile în punerea în funcțiune care însoțesc adesea proiecte complet noi, Marina a decis să utilizeze un design de bază dovedit, care putea fi modificat pentru a satisface nevoile Marinei. Designul ales a fost fregata europeană multifuncțională, utilizată în prezent de marinele franceză și italiană.
Conducerea Marinei a decis să accelereze dezvoltarea programului Constellation, deoarece acesta avea scopul de a umple golul de capabilități lăsat de eșecul programului navelor de luptă Littoral. Nava de luptă de suprafață de dimensiuni reduse, la prețuri accesibile, s-a dovedit în cele din urmă un eșec dezastruos. Inginerii nu au reușit niciodată să facă echipamentul navei să funcționeze corect. Navele au suferit, de asemenea, o serie de defecțiuni mecanice frustrante.
Decizia de a utiliza un design dovedit pentru noul program a fost cea corectă. Factorii de decizie în domeniul apărării se străduiesc de obicei să dezvolte proiecte de la zero, deoarece contractorii își pot maximiza câștigurile financiare în timpul procesului de cercetare și dezvoltare. Însă programul din clasa Constellation demonstrează acum clar cum persistă tendința naturală a agențiilor de securitate națională de a complica lucrurile simple.
Programul clasei Constellation a eșuat deoarece, în loc să construiască pur și simplu nave bazate pe designul european, inginerii navali americani au distrus practic planurile și au proiectat o navă nouă. Marina SUA are cerințe de misiune diferite față de omologii săi europeni, așa că designul navei a necesitat unele modificări. Oficialii au promovat ideea programului clasei Constellation în parte susținând că versiunea americană ar împărtăși 85% din designul european. Apoi au lungit coca cu aproape 24 de metri, au reproiectat prova, au reproiectat complet suprastructura navei și au adăugat aproximativ 500 de tone de deplasament. Designul american de astăzi are doar 15% din original.
Oficialii Marinei au exacerbat toate aceste probleme comițând unul dintre păcatele capitale ale achizițiilor: începerea producției înainte de finalizarea proiectului. Așadar, nu are rost să dăm vina pe China și puternicul său lobby în domeniul construcțiilor navale dacă problema aparține Washingtonului și birocraților săi, scrie RS.
Sursa: aici
Soarta Burevestnikului – Zborul Cernobîlului – sursă RUSIA
Vom discuta despre racheta 9M730 Burevestnik, cu denumirea NATO SSC-X-9 Skyfall, care este dezvoltată de Biroul de Design Novator (Ekaterinburg). Când președintele rus a anunțat pentru prima dată dezvoltarea unei astfel de arme în Rusia în 2018 , experții occidentali au respins-o în unanimitate ca fiind science fiction, „ceva desprins din desenele animate ale lui Putin”.
Însă, în ultimii doi ani și jumătate, monitorizarea obiectivă a agențiilor de informații occidentale, în principal americane, care monitorizează testarea celor mai noi arme ale Rusiei a revoluționat conștiința occidentală, schimbând radical emoțiile de la ironie la anxietate, dacă nu chiar la frică. Acum sunt forțați să recunoască realitatea rachetei Burevestnik. Skyfall nu a intrat încă în serviciu, dar este probabil o chestiune de timp.
Președintele Vladimir Putin și Ministerul Apărării din Rusia susțin că Rusia deține deja racheta 9M730 Burevestnik , probabil echipată cu un motor cu reacție pulsatorie (PuYaVRD), similar unui motor cu reacție pulsatorie clasic. Cu toate acestea, în loc de o cameră de ardere, aceasta adăpostește un miez compact. Grafitul, posibil un material mai modern, este probabil folosit ca moderator, iar aerul atmosferic comprimat este folosit ca agent de răcire.
Ca să fim corecți, americanii au fost primii care au încercat să dezvolte o rachetă de croazieră strategică cu propulsie nucleară. Vought SLAM (Supersonic Low-Altitude Missile) a fost un proiect american de rachete de croazieră strategice, propulsate de un motor nuclear statoreactor și cu rază de acțiune nelimitată. Vought SLAM era o rachetă de croazieră cu aripi canard.
Designul său a fost adaptat special pentru condiții extreme de zbor, la o viteză de proiectare de până la Mach 3 și o altitudine de maximum 300 de metri. Corpul rachetei, care trebuia să reziste la sarcini termice și aerodinamice ridicate, urma să fie fabricat din oțel de înaltă rezistență. Structura rachetei a fost proiectată să fie atât de robustă încât proiectanții au numit-o în glumă o „rangă zburătoare”.
Deși prototipul SLAM nu a fost niciodată construit, viteza de zbor proiectată la 9.100 m (30.000 de picioare) era de așteptat să atingă Mach 4,2, cu o rază de acțiune de 182.000 km (112.000 mile). La altitudini mici (300 de metri) și o viteză de Mach 3, raza de acțiune era proiectată să fie de 21.300 km (13.500 mile).
Principala diferență dintre motorul rusesc Burevestnik și cel american SLAM este că acesta este echipat cu un motor statoreactor (PUR) și nu cu un motor statoreactor. Motorul PURjet are o supapă de aer, care împiedică curgerea inversă a fluidului de lucru, ceea ce ar anula împingerea jetului. Un motor statoreactor nu necesită această supapă, deoarece refluxul fluidului de lucru în tractul motorului este împiedicat de o „barieră” de presiune la intrarea în camera de ardere, creată de compresia fluidului de lucru la viteze supersonice (peste Mach 3).
Într-un pulsjet, din cauza vitezelor subsonice mici (0,9–1,0 Mach), compresia inițială este prea mică, iar creșterea presiunii necesară pentru efectuarea lucrului în camera de ardere, într-un pulsjet clasic, sau în zona activă într-un pulsjet cu energie nucleară, se realizează prin încălzirea fluidului de lucru într-un volum constant limitat de pereții camerei, supapă și inerția coloanei de gaz din duza lungă a motorului.
Într-un interviu, expertul militar francez Corentin Brustelin a remarcat:
„Un sistem de propulsie nucleară elimină limitările legate de combustibil, permițând rachetei să utilizeze traiectorii nedetectate de inamic și să lovească ținte vulnerabile. Bineînțeles, o astfel de rachetă i-ar permite să penetreze sistemele de apărare antirachetă ale inamicului.”
În situația militară-politică globală din ce în ce mai complexă, aceasta va deveni un atu foarte serios.”
Inițial, Occidentul a fost dominat de scepticism cu privire la perspectivele rachetei rusești. Până în vara anului 2020, acest lucru a făcut loc prudenței. De exemplu, Marshall Billingslea, trimisul prezidențial special al SUA pentru controlul armelor, a declarat că o astfel de armă nu ar trebui să existe deloc, deoarece ar echivala cu un „Cernobîl zburător”.
Apoi, în septembrie 2020, generalul-locotenent Jim Hockenhull, șeful serviciilor secrete militare britanice, a făcut o declarație. El a subliniat că racheta Burevestnik este capabilă să rămână în aer pentru perioade practic nelimitate, permițând atacuri surpriză asupra țintelor.
Racheta 9M730 Burevestnik va fi echipată doar cu SBC; nu este prevăzută nicio variantă convențională, din motive evidente. Pe baza rezultatelor lucrărilor comune efectuate în anii 1970 și 1990 în URSS (Rusia) de echipe de oameni de știință nucleari de la RFNC-VNIIEF, KB-11 (Arzamas-16) din Sarov și RFNC-VNIITF, KB-1011 (Chelyabinsk-70) din Snejnsk asupra sistemelor de rachete ale Marinei și Forțelor de Rachete Strategice, inclusiv muniții mici, medii și de mare putere, s-a obținut o îmbunătățire calitativă practic fără precedent a caracteristicilor cheie care determină eficacitatea în luptă. Energia specifică a focoaselor nucleare a crescut semnificativ, de câteva ori. Pentru munițiile mici și medii, aceasta a crescut de la 1 kt/kg la 5,25 kt/kg.
Munițiile termonucleare rusești moderne, dezvoltate în anii 2000 și 2010 — cele de clasă mică de 100 de kilograme (150–250 kt), cele de clasă medie de 200 de kilograme (500 kt) și cele de clasă înaltă de 400 de kilograme (2 Mt) — au fost proiectate pentru a îndeplini cerințele moderne de siguranță sporită în toate etapele ciclului de viață, fiabilitate și protecție în condiții anormale de funcționare și în timpul acțiunilor neautorizate. Acest lucru este asigurat prin utilizarea pentru prima dată a unui sistem de detonare inerțială adaptivă în combinație cu senzori și dispozitive încorporate în sistemul automat.
În același timp, nivelul contramăsurilor de apărare antirachetă a fost crescut. Conform calculelor expertului american de renume Hans M. Christensen, americanilor le va lua cel puțin 20 de ani, cu o finanțare adecvată, să atingă același nivel de putere a focoaselor nucleare ca și rușii. În principiu, oricare dintre aceste noi focoase ar putea fi instalat pe o rachetă.
Presa occidentală a lansat o campanie de discreditare a celor mai noi arme rusești. În războiul informațional, toate mijloacele sunt corecte, și nu numai în Occident, ci și la noi. Mai mult, nu sunt implicați doar „experți de fotoliu” și bloggeri, ci și grei autoritari.
Iată ce scrie Vladimir Zinovievici Dvorkin în articolul său „Noile arme ale Rusiei: beneficii sau daune” (NVO nr. 29, 2021):
„…în orice scenariu realist, racheta de croazieră Burevestnik nu va putea contribui la potențialul de descurajare nucleară al Rusiei, asigurat de triada existentă de forțe nucleare strategice. De asemenea, trebuie luat în considerare faptul că probabilitatea unui zbor reușit al rachetelor de croazieră cu o autonomie de zbor semnificativ mai scurtă în comparație cu Burevestnik este semnificativ mai mică decât cea a armelor din forțele nucleare strategice.”
Complexele „Poseidon” și „Burevestnik”.
Testarea lor se află în stadiile inițiale, iar adoptarea lor potențială va fi probabil în afara termenului Tratatului START extins. Cu toate acestea, includerea lor într-un nou tratat ipotetic ar putea fi luată în considerare, cu condiția ca Statele Unite să aibă sisteme similare sau alte tipuri noi de arme care sunt supuse verificării și nu perturbă echilibrul general al potențialului de descurajare.
Astăzi, posibilitatea de a găsi o soluție la această problemă pare extrem de dificilă, dacă nu chiar imposibilă.”
Adică, dacă americanii nu au arme similare sau nu sunt capabili să le dezvolte în viitorul apropiat, atunci trebuie să le abandonăm și noi. Altfel, americanii vor refuza să prelungească Noul START sau să semneze un nou tratat.
Avem nevoie de un tratat care ar aduce beneficii doar Statelor Unite și ne-ar limita opțiunile?
Rachetele Poseidon și Burevestnik au fost subiectul celor mai multe critici din presa occidentală. Sunt cele mai eficiente dintre rachetele dezvoltate recent. Poseidon nu poate fi interceptat sau distrus de armele actuale ale Marinei SUA, în timp ce Burevestnik nu poate fi detectat sau interceptat după lansare de sistemele moderne de detectare și țintire radar și optronică. Racheta 9M730 Burevestnik, ca o fantomă, apare pentru o clipă și dispare la fel de repede. Poate fi detectată doar la lansare, în timp ce propulsorul pe combustibil solid funcționează timp de cel mult trei secunde, de către sateliții specializați DSP-4.
Însă, spre deosebire de rachetele baltice intercontinentale (ICBM), acestea ar pierde imediat această performanță. Detectează și urmăresc rachetele baltice intercontinentale (ICBM) cu succes datorită fazei lor active lungi, care durează între 180 și 300 de secunde. Acest lucru este suficient pentru a construi un model matematic al traiectoriei zborului. Nu este surprinzător că tocmai pentru asta au fost concepute inițial pentru a detecta lansările de rachete baltice intercontinentale.
Spre deosebire de rachetele de croazieră convenționale, precum Tomahawk sau Kalibr, care zboară la o altitudine de 6.000 de metri, doar ultima etapă a zborului Tomahawk (aproximativ 80 km) are loc la altitudini de 30 de metri până la 60 de metri, în funcție de terenul din zona țintă. Acest profil de zbor, cunoscut sub numele de „high-low”, este tipic pentru toate rachetele de croazieră, de la cele antinavă la cele strategice. Pentru rachetele de croazieră subsonice și transonice, altitudinea optimă de croazieră (nivelul de zbor) este de 6.000–7.000 de metri. La această altitudine, racheta acoperă cea mai mare distanță cu cel mai mic consum de combustibil.
Exemple de rachete care zboară în acest eșalon sunt deja menționatele Tomahawk și Kalibr cu toate modificările, rachetele de croazieră strategice lansate din aer Kh-101/102, Kh-555, AGM-86B ALCM, precum și rachetele transonice antinavă P-500 (4M77) Bazalt, P-1000 (3M70) Vulcan, P-35 (4M44) Progress etc. Pentru rachetele supersonice (cu viteze de zbor de Mach 2,5–3,0), eșalonul lor este considerat a fi de 12.000–14.000 de metri. La această altitudine își parcurg cea mai mare parte a traiectoriei rachetele de croazieră antinavă P-700 (3M45) Granit, P-800 (3M55) Onyx și rachetele nucleare strategice ASMP, ASMP-A (ASN4G). Pentru rachetele hipersonice (cu viteze de zbor de Mach 5,0 și mai mari), altitudinea optimă este considerată a fi de 28.000–30.000 de metri.
Raza de acțiune a rachetei Tomahawk, sau „raza”, este oficial de 1.000 nmi (1.600 km) pentru versiunea convențională (RGM/UGM-109E TLAM-E (Tomahawk Block IV) cu 365 kg de combustibil) – această cifră reprezintă raza „operațională”, care ia în considerare factori precum manevrarea în jurul zonelor apărate, abaterile de la curs pentru a survola zonele pre-desemnate (zone de corecție) pentru a actualiza informațiile din sistemele de ghidare inerțială, manevrarea verticală pentru a evita obstacolele, necesarul de combustibil, zborul la viteze mai mari decât cele optime prin zone apărate și zborul la altitudini mici.
Autonomia „aerodinamică” în linie dreaptă a avionului Tomahawk (RGM/UGM-109A, cu o rezervă de combustibil de 650 kg) este de aproximativ 4.300 km, cu condiția ca întregul zbor să aibă loc la o altitudine optimă de 6.000 de metri (consumul de combustibil pentru un motor turboreactor este de trei ori mai mic decât la altitudini joase și ultra-joase) la o viteză de croazieră de 880 km/h.
Racheta Burevestnik își parcurge întregul traseu de zbor, indiferent de lungimea sa – fie ea de 10.000 km sau 20.000 km – la altitudini de 25 până la 100 de metri, la o viteză de croazieră de aproximativ 800-850 km/h. Datorită caracteristicilor specifice de funcționare ale PU-YaVRT, viteza sa maximă atinge probabil 1.100-1.300 km/h. Tracțiunea motorului este cel mai probabil de aproximativ 1.800-2.000 kg. Acest lucru este suficient pentru o rachetă de croazieră subsonică cu o greutate de lansare de 4.500-5.000 kg. În plus, racheta nu necesită zbor la mare altitudine, deoarece ar dezvălui camuflajul rachetei de croazieră.
Burevestnik elimină principalul dezavantaj al tuturor rachetelor de croazieră strategice existente, fie ele subsonice, supersonice sau chiar hipersonice. Acestea sunt ușor de detectat în faza de croazieră a zborului lor, cu mult înainte de a ajunge la ținta lor. Burevestnik are o rază de acțiune practic nelimitată, permițându-i să ocolească zonele de apărare aeriană (A2/AD) fără probleme și să intre în spațiul aerian potențial inamic din orice direcție. În Statele Unite, de exemplu, de la granița cu Mexicul. Este important de menționat că nu există o acoperire radar continuă deasupra Statelor Unite. Deloc. Nu există apărare aeriană ca atare.
Flota de avioane de vânătoare-interceptoare este formată din doar 240 de avioane F-22A, F-15C și F-16C. Evenimentele comice din săptămâna trecută care au implicat baloane chinezești nu fac decât să confirme lipsa de apărare aeriană a țării.
În URSS, de exemplu, până la sfârșitul anilor 1980, exista un sistem complet de apărare aeriană, cu un câmp radar continuu pe întreg teritoriul, monitorizat de 800 de radare de diferite tipuri, 2.500 de avioane de interceptare de vânătoare și 10.000 de lansatoare SAM. Este demn de remarcat faptul că, după ce autoritățile americane au recunoscut amenințarea reprezentată de numărul mare de rachete balistice intercontinentale sovietice la sfârșitul anilor 1950 și începutul anilor 1960, acestea au decis să abandoneze un sistem puternic de apărare aeriană, inclusiv numărul mare de sisteme SAM desfășurate în toată țara.
Controlul spațiului aerian este extrem de prost organizat.
Potrivit fostului secretar american al Apărării, Schlesinger, „Dacă nu își pot proteja orașele de rachetele strategice, atunci nu are rost să încerce măcar să creeze o apărare împotriva micii forțe de bombardiere a URSS ”. Există doar un câmp radar mai mult sau mai puțin neîntrerupt pentru traficul aerian civil. Trebuie menționat că este destul de specific. Controlul spațiului aerian este extrem de prost organizat, în special pentru țintele necunoscute care nu sunt identificate de transpondere. Țintele mici care zboară la altitudini extrem de mici (mai puțin de 60 de metri) sunt complet invizibile pentru radarele aerodromurilor civile.
Acest lucru este adesea exploatat de proprietarii de aeronave mici neînmatriculate, dintre care există zeci de mii în SUA, conform estimărilor poliției. Acestea blochează și complică monitorizarea spațiului aerian american într-o asemenea măsură încât, cel mai probabil, controlul spațiului aerian la altitudini extrem de joase este efectuat în mod deliberat doar superficial, adică deloc.
În prezent, sistemul NORAD asigură monitorizarea radar a spațiului aerian de deasupra Statelor Unite continentale și a Canadei, acoperind doar ținte balistice în scopuri de apărare antirachetă. Radarele mobile sunt utilizate pentru monitorizarea spațiului aerian al țintelor aerodinamice, iar până la 12 avioane de vânătoare de apărare aeriană și două până la trei aeronave AWACS se află constant în aer. Aceasta constituie întregul sistem de apărare aeriană pentru Statele Unite.
Avionul standard de avertizare timpurie al NATO, E-3C/D/F/G AWACS, va detecta o rachetă Tomahawk sau Kalibr la o distanță de 240 până la 320 km, în funcție de unghiul și altitudinea țintei. Burevestnik, însă, o poate detecta la o distanță de 40 până la 100 km (în funcție de secțiunea transversală radar reală a rachetei), dacă se află în locul potrivit la momentul potrivit, și o va pierde imediat din vedere. Experții occidentali estimează că secțiunea transversală radar a rachetei este comparabilă cu cea a rachetelor Kh-101 și AGM-129A, variind de la 0,01 (proiecție pe flanc) la 0,001 m. 2 (proiecție frontală). Racheta trece rapid pe ecranul radarului și dispare, lăsându-l pe operator fără altă opțiune decât să confunde această stropire cu un stol de păsări sau un val mare. E ca și cum ai încerca să găsești un ac într-un car cu fân cu un magnet, mai ales dacă nu știi exact unde să cauți.
Toate acestea sunt estimări teoretice; în realitate, lucrurile stau și mai rău. Este suficient să ne amintim incidentul care a avut loc pe 11 martie 2022. Un dron ucrainean Tu-141 Strizh, lansat de un echipaj din Escadrila 321 Separată de UAV-uri (cu sediul în Rauhovka, districtul Berezovski, regiunea Odesa), a zburat peste 550 de kilometri din Ucraina în Croația și, după ce a pierdut controlul, s-a prăbușit când a rămas fără combustibil.
Un comunicat de presă al Biroului Prezidențial Croat l-a citat pe președintele Zoran Milanovic declarând că „Avionul a intrat în spațiul aerian croat după ce a zburat nedetectat timp de mai mult de 40 de minute deasupra Ungariei.” Drona a zburat apoi timp de șapte minute prin spațiul aerian croat și s-a prăbușit în cartierul Jarun al orașului. Declarația a mai precizat că drona zbura de pe teritoriul ucrainean cu o viteză de peste 850 km/h la o altitudine de 1.300 de metri, a traversat spațiul aerian ungar și croat și s-a prăbușit în centrul Zagrebului.
Conform primelor rapoarte de investigație publicate în Croația, drona a pierdut controlul și a zburat până a rămas fără combustibil. Între timp, surse maghiare au raportat că aceasta a intrat în spațiul lor aerian prin România, din nou nedetectată de apărarea aeriană. Acest eveniment este tratat ca un incident grav, iar Croația a lansat o anchetă pentru a înțelege cum o dronă veche din epoca sovietică a reușit să treacă prin spațiul aerian NATO nedetectată.
Președintele croat Zoran Milanović a declarat că este clar că drona provenise din Ucraina și intrase în spațiul aerian croat după ce a survolat teritoriul ungar. La acea vreme, două aeronave AWACS E-3C – una americană și una britanică – patrulau spațiul aerian al Ungariei, României și Croației. Nicio aeronavă nu a detectat o țintă cu o secțiune transversală radar mai mare de 5 metri. 2 , zburând la o altitudine de 1.300 de metri, fără a schimba cursul sau altitudinea (drept înainte). Apar întrebări. Este E-3 AWACS capabil să detecteze ținte mici, aflate la joasă altitudine? Și nu sunt singurul. Iată câteva exemple de pe rețelele de socializare. De fapt, trebuie menționat că a existat panică pură și simplu pe rețelele de socializare la acea vreme.
Un utilizator de Twitter, Vladimir Mrkša, scrie:
„Cum ar putea această aeronavă să zboare deasupra României, Ungariei și Croației fără a fi interceptată? Ei bine, nu pot spune nimic despre «excelenta» apărare aeriană a NATO.”
Un utilizator cu porecla ASTA îi spune și el:
„Nici AWACS-ul NATO, nici sistemul de supraveghere terestră AGS nu au observat această dronă de 15 metri în timpul călătoriei sale de 350 de mile prin mai multe țări?! Ce s-ar fi întâmplat dacă s-ar fi prăbușit în mijlocul unui oraș, ucigând zeci de oameni?”
9M730
Fuselajul rachetei 9M730 este proiectat folosind tehnologia stealth, cu o secțiune transversală a fuselajului de tip trapez inversat. Semnalul reflectat de la proiecția de la bordul rachetei este deviat sub aceasta în loc să se întoarcă la antenele radar, iar acest lucru se întâmplă la o altitudine de zbor de 25-50 de metri. Datorită legilor specifice zborului aerodinamic la viteze hipersonice, Zircon este construit din materiale rezistente la căldură, cu numeroase componente ale fuselajului și suprafețe aerodinamice realizate din aliaje de titan și oțel. Designul său prezintă linii drepte și unghiuri ascuțite.
În general, este un „reflector de colț” solid și imens, conform celor mai conservatoare estimări, RCS este de aproximativ 15 m. 2 E-3C ar putea detecta un astfel de obiect, în special unul care zboară la o altitudine de până la 30 km, la o distanță de 500 până la 600 km. Singurul avantaj al rachetei Zircon este viteza sa, ceea ce înseamnă că este ușor de detectat, dar dificil de doborât.
Singura modalitate fiabilă de a detecta o rachetă Burevestnik este prin intermediul urmei radioactive pe care o lasă în calea sa – izotopii iodului 131, ruteniului 103, cesiului 134 și cesiului 137, dar aceasta are un dezavantaj – urmele rachetei nu vor fi detectate decât în a treia sau a patra zi, când elementele radioactive vor ajunge în straturile superioare ale atmosferei.
Având în vedere ogiva sa de 2 megatone, Burevestnik este singura dintre toate „desenele animate” ale lui Putin a cărei utilizare în SUA va deveni cunoscută doar atunci când o metropolă majoră, împreună cu întreaga sa populație, va dispărea brusc. Abia acum devine de înțeles atenția intensă acordată acestei rachete din partea mass-media occidentală și a „coloanei noastre a cincea” – și campania de denigrare evident orchestrată. 9M730 Burevestnik este o „armă de descurajare” ideală. Inamicul va fi întotdeauna convins, indiferent de intențiile sale față de Rusia, că un atac de represalii este inevitabil.
În timpul testelor din toamna și iarna anului 2017, a fost utilizat un lansator mobil, creat folosind secțiunea de artilerie a lansatorului 9P113 al sistemului de rachete 9K52 Luna-M, cu un container de lansare realizat pe baza containerului sistemului de rachete 4K44 Redut.
Evident, racheta are aceeași dimensiune ca racheta antinavă Bazalt-Vulkan și este așteptată să fie amplasată pe crucișătoarele Marshal Ustinov și Varyag în containere de lansare SM-248. Crucișătoarele ar trebui mai întâi modernizate, înlocuind sistemele lor de apărare aeriană de apropiere Osa-MA cu Pantsir-M.
Cel mai probabil, principala metodă de ancorare a rachetelor va fi un lansator mobil cu bază terestră.
Fiecare dintre cele mai noi arme rusești dezvoltate recent are avantajele sale incontestabile, dar și dezavantajele sale, și trebuie să ne gândim cu atenție înainte de a sacrifica orice tip de armă pentru Noul START.
Se pare că, în timp ce se decidea soarta navei Burevestnik, noul Tratat START se duce pe apa sâmbetei. Ar fi bine.
Sursa: aici
Pirații atacă un transportator de GPL și răpesc echipajul în largul Africii de Vest
Transportatorul de GPL a fost abordat și nouă membri ai echipajului au fost răpiți (fotografie de René Nielsen, cu amabilitatea VesselFinder)
Un portavion GPL a devenit cea mai recentă țintă a pirateriei continue în largul Africii de Vest, rapoartele confirmând că nouă membri ai echipajului navei au fost răpiți și unul rănit. Nava era în drum spre Malabo, Guineea Ecuatorială, când a fost abordată.
Grupul de securitate Vanguard raportează că nava se afla la aproximativ 50 de mile nautice vest de coastă când un număr necunoscut de pirați înarmați au urcat la bord. Nava este identificată ca CGAS Saturn (3.090 dwt), construită în 2003 și operând sub pavilion portughez. Nava are o lungime de 75 de metri (246 de picioare).
Echipajul a fost adunat conform unui raport al Diaplous. Bunuri personale au fost furate, iar în timpul incidentului, un marinar a suferit ceea ce Christiania Gas descrie drept “răni ușoare” și a primit îngrijiri medicale la bord.
Pirații au părăsit nava, luând cu ei nouă membri ai echipajului. Vanguard raportează că al doilea căpitan, al treilea căpitan, un ofițer de punte și un petrolier au fost lăsați în urmă. Diapolous spune că o navă de patrulare a Marinei Portugheze a fost însărcinată să intercepteze nava, în timp ce compania raportează că CGAS Saturn a ajuns în ape sigure.
Christina Gas a declarat că echipa sa de intervenție de urgență a fost activată și colaborează cu toate autoritățile relevante.
Neptune P2P Group subliniază că incidentul a subliniat riscul continuu pentru navigatorii din regiune și, în special, amenințarea cu răpirea pentru răscumpărare la adresa transportului comercial. Ei raportează că au fost raportate cel puțin 17 incidente de jaf armat sau piraterie în Golful Guineea în ultimele 12 luni. Biroul Maritim Internațional, în ultimul său raport, a declarat că au avut loc 15 incidente în 2025, cu un total de 14 membri ai echipajului răpiți între ianuarie și septembrie 2025.
Sursa: aici
Rusia și Myanmar încheie exercițiul naval comun anual
Kyan Sitthi din Marina Myanmarului (Ministerul Informațiilor din Myanmar)
Rusia și Myanmar au desfășurat exercițiul naval comun anual pe parcursul a două zile, la mijlocul lunii noiembrie, cu antrenamente în Marea Andaman.
Exercițiul Marumex-2025 s-a concentrat pe antrenamente în operațiuni antisubmarin și anti-piraterie, implicând exerciții de tragere, operațiuni cu elicoptere și utilizarea submarinului din clasa Kilo din Myanmar ca țintă.
Marina birmană a desfășurat fregatele din clasa Kyan Sittha UMS Kyansitta (F12) și UMS Sinphyushin (F14), precum și corveta clasa Anawrahta UMS Tabinshwehti (F773). Aceste trei nave cu profil stealth au fost construite relativ recent în șantierul naval al Myanmarului. De asemenea, au fost folosite submarinele din clasa Kilo UMS Minye Theinkhathu (S71), cumpărate second-hand din India după renovarea în șantierele navale Hindustan, precum și platforma de aterizare din clasa Makassar UMS Muttama (L1501), construită de Dae Sun Shipbuilding în Coreea de Sud. Din aparențele exterioare, bazate pe videoclipul lansat de Sputnik, toate aceste nave păreau în stare bună și bine manefuite.
Reprezentarea rusă provenea din Flota Pacificului și era compusă din fregata clasa Udaloy RFS Marshal Shaposhnikov (F543), corveta clasa Gremyashchiy RFS Gremyashchiy (F337) și petrolierul din clasa Boris Chilikin Boris Butoma (după părerea mea 8842557). Această flotilă a făcut escale în porturi la Da Nang (Vietnam), Baza Navală Sattahip din Thailanda și Sabang (Indonezia) în drum spre exercițiu.
Un elicopter Kamov Ka-28 Helix pentru lupta antisubmarin a fost văzut zburând în timpul exercițiului, pilotat de un echipaj aerian birmano-rus. Se crede că Marina Myanmarului are două astfel de aeronave, pentru a opera de pe fregatele lor din clasa Kyan Sittha, dar tipul echipează și fregatele rusești din clasa Udaloy.
Prezența submarinului birman din clasa Kilo a oferit o oportunitate valoroasă de antrenament pentru ambele marine în exerciții de război antisubmarin. O dronă țintă a fost folosită și în timpul exercițiului, în exerciții antiaeriene cu foc real de tragere. În comparație cu antrenamentul comun pe care rușii îl desfășoară cu alte marine, de exemplu cu cel al Iranului, pare să fi existat o ambiție la nivel înalt în obiectivele comune de instruire ale celor două marine.
Myanmar se bucură de relații tensionate cu toți vecinii săi, o consecință a continuității guvernării militare și a unui război civil care nu a mers în favoarea guvernului de ceva vreme. A existat un val de lupte peste granițe în zonele de junglă, cu mari porțiuni ale graniței birmaneze cu Thailanda, China și India controlate de o multitudine de armate rebele bine organizate, precum Armata de Independență Kachin și Armata de Stat Shan. China a reușit să sprijine simultan atât guvernul, cât și unele grupuri rebele, în timp ce sprijinul rus pentru regim a fost mai constant.
Comentatorii din regiune cred că diplomația navală a Rusiei cu Myanmar se bazează pe dorința de a garanta vânzările de arme, dar și de a ajuta la încheierea contractelor comerciale pentru construirea unui nou port de mare adâncime și a unei centrale nucleare de 110MW la Dawei, la 150 mile vest de Bangkok. Având în vedere situația instabilă de securitate din Myanmar, această ultimă propunere a ridicat îngrijorări privind poluarea nucleară în Thailanda.
Sursa: aici
Gambia se alătură Comorelor și altora în represiunea sub steag fals
Administrația maritimă a Gambiei a început să elimine petrolierele sub pavilion prin registrul său privat de nave, raportează firma de analiză a datelor Maritime AI, Windward. Se afirmă că acest efort face parte dintr-o represiune mai amplă împotriva guvernării slabe și urmează eforturi similare ale altor guverne împotriva petrolierelor sub steag fals și ale flotei din umbră.
Analiza Windward analysis arată că există acum 20 de petroliere listate în baza de date a IMO ca fiind etichetate fals cu Gambia în baza de date a Organizației Maritime Internaționale. Gambia, se raportează, a deflaglat 72 de nave pentru certificate emise fraudulos, potrivit rapoartelor publice. Această cifră, însă, nu a apărut încă în înregistrările IMO, care încă menționează 104 nave care arborau pavilionul Gambiei, inclusiv aproape 40 de petroliere din flota obscură.
Potrivit Windward, Gambia a jucat un rol central în facilitarea transporturilor de petrol rusesc după ce a externalizat gestionarea registrului internațional către un contractor privat la mijlocul anului 2023. Pavilionul s-a extins cu peste 1.000% în 12 luni, trecând de la mai puțin de 40 de nave interne cu un total de 47.000 de tone brute la peste 110 nave de 2,1 milioane de tone până la mijlocul anului 2025. Creșterea a venit în mare parte de petroliere autorizate din cadrul flotei întunecate.
Mișcarea Gambiei împotriva flotei din umbră urmează pași similari ai Comorelor, care a început să îndepărteze peste 60 de petroliere în iulie, pe care le-a stabilit că flutură în mod fals pavilionul său.
Petrolierele care arborau steagurile Gambiei și Sierra Leone — ambele operate de același contractor privat în Cipru — reprezentau 40% din toate escalele petroliere în porturile baltice ale Rusiei între 1 octombrie și 10 noiembrie, conform analizei Windward. Navele cu pavilion fals au reprezentat încă 19%, plasând mai mult de două treimi din traficul de petroliere prin Marea Baltică în acea perioadă sub o guvernanță minimă sau supraveghere de reglementare.
Schimbarea steagurilor pentru a evita diligența necesară și controlul reglementărilor a atins noi vârfuri în trimestrul al treilea al anului 2025, relatează Windward. Ca exemplu, citează mai multe nave sub pavilion Gambia care au trecut prin până la cinci alte steaguri în decurs de șase luni. Un petrolier, raportează Windward, care anterior era semnalat în Gambia, s-a mutat deja în Camerun — al cincilea pavilion din februarie.
În ciuda presiunilor din partea UE și a Regatului Unit, Windward menționează că există peste 550 de nave sancționate, destinate comerțului cu Rusia, care sunt acum active, iar Windward a identificat 17 registre frauduloase care le deservește.
“Acțiunile Gambiei marchează un progres semnificativ, dar sute de petroliere autorizate continuă să exploateze o rețea în expansiune de registre frauduloase”, spune Windward. “Deocamdată, flota întunecată rămâne mai agilă decât sistemul de reglementare conceput să o supravegheze,” au concluzionat ei.
Sursa: aici
Gambia încearcă să-și reafirme controlul asupra drapelului
Administrația maritimă a Gambiei a început să retragă majoritatea petrolierelor cu comerț cu Rusia care trec prin registrul său privat de nave, pe măsură ce o represiune mai amplă asupra guvernanței slabe câștigă avânt.
Douăzeci de petroliere sunt acum listate cu steag fals cu Gambia în baza de date a Organizației Maritime Internaționale. IMO desemnează o navă ca fiind sub steag fals atunci când o administrație a pavilionului confirmă că nu este înregistrată legal.
Gambia ar fi desemnat 72 de nave pentru certificate emise fraudulos, conform rapoartelor publice. Această cifră nu a apărut încă în înregistrările IMO, care încă menționează 104 nave care arborează pavilionul Gambiei, inclusiv aproape 40 de petroliere din flota obscură.
Această măsură semnalează o presiune diplomatică tot mai mare din partea Statelor Unite și Europei de a face față riscurilor de siguranță, securitate și mediu legate de navele din flota întunecată care caută registre permisive cu expertiză sau supraveghere limitată pentru a evita sancțiunile.
Gambia a jucat un rol central în facilitarea transporturilor de petrol rusesc după ce a externalizat gestionarea registrului internațional către un contractor privat la mijlocul anului 2023. Pavilionul s-a extins cu peste 1.000% în 12 luni, trecând de la mai puțin de 40 de nave interne cu un total de 47.000 de tone brute la peste 110 nave de 2,1 milioane de tone până la mijlocul anului 2025. Creșterea a venit în mare parte de petroliere autorizate din cadrul flotei întunecate.
O curățare regională se accelerează
Reprimarea urmează pași similari ai Comorelor, care au început în iulie să îndepărteze peste 60 de petroliere pe care le-a stabilit că își arborau steagul în mod fals. Ambele administrații au acționat pe fondul dovezilor tot mai mari ale importanței lor pentru operațiunile sancționate ale flotei întunecate, multe dintre ele implicând nave în stare precară cu asigurări și statut de clasă incert.
Petrolierele care arborau steagurile Gambiei și Sierra Leone — ambele operate de același contractor privat în Cipru — reprezentau 40% din toate escalele petroliere în porturile baltice ale Rusiei între 1 octombrie și 10 noiembrie, conform analizei Windward. Navele cu steag fals au reprezentat încă 19%, plasând mai mult de două treimi din traficul de petroliere prin Marea Baltică în acea perioadă sub o guvernanță minimă sau supraveghere de reglementare.
Schimbarea steagurilor pentru a evita diligența necesară și controlul reglementărilor a atins noi vârfuri în al treilea trimestru al anului 2025, când registru după registru a eliminat tonajul sancționat. Mai multe nave sub pavilion Gambia au trecut prin până la cinci alte steaguri în decurs de șase luni, profitând de înregistrarea provizorie și supravegherea limitată pentru a obține refugiu temporar.
În ultimele 18 luni, UE și Marea Britanie au presat guvernele ale căror registre sunt folosite de navele din flota întunecată să elimine navele sancționate. De asemenea, au aprobat Intershipping Services, operatorul cu sediul în EAU sub pavilionul Gabonului, în timp ce Panama — unul dintre cele mai mari registrări din lume — și-a modificat reglementările în august 2023 pentru a elimina toate navele sancționate de Occident. Aceste măsuri au perturbat modelul de afaceri al multor operatori privați de registru, redirecționând petrolierele sancționate către Gambia, Sierra Leone și Comore.
Presiunea crește asupra registrelor frauduloase
Peste 550 de nave comerciale sancționate cu Rusia sunt acum active, iar Windward a identificat 17 registre frauduloase care le deservește . Statele nordice și baltice au început să vizeze nave cu steag fals care traversează apele lor de coastă ca parte a operațiunilor de colectare a informațiilor, contactând navele prin radio pentru a verifica informațiile de steag și asigurări.
Un petrolier care anterior era sub pavilion pentru Gambia s-a mutat deja în Camerun — al cincilea pavilion din februarie . Aqua Titan (după părerea mea 9332781), un aframax construit în 2006 și aprobat de UE și Marea Britanie, traversa Canalul Mânecii pe 23 noiembrie cu țiței rusesc, semnalizând steagul Camerunului. Nava a fost printre cele peste 60 de nave scoase din registrul Comorelor la începutul anului. După ce a fost declarată cu steag fals la începutul lunii octombrie, s-a mutat pentru scurt timp în Gambia, înainte ca IMO să o înregistreze din nou ca etichetată fals. A început să semnalizeze Camerunul pe 3 noiembrie.
, sancționată de UE și Marea Britanie Aqua Titan , navighează prin Canalul Mânecii pe 23 noiembrie, după ce a trecut pe pavilionul Camerunului, după ce IMO a declarat că a fost sub steag fals cu Gambia.
Acțiunile Gambiei marchează un progres semnificativ, dar sute de petroliere sancționate continuă să exploateze o rețea în expansiune de registre frauduloase. Deocamdată, flota întunecată rămâne mai agilă decât sistemul de reglementare conceput să o supravegheze.
Sursa: aici
Australia testează lansatorul de rachete HIMARS pe nava de asalt amfibie HMAS Canberra și pe ambarcațiunile de debarcare.
Forțele de Apărare Australiene au îmbarcat un sistem de rachete de artilerie cu mobilitate ridicată M142, sau HIMARS, pe nava de asalt amfibiu HMAS Canberra și una dintre ambarcațiunile sale de debarcare în portul Sydney, ca parte a unei noi serii de probe pe mare. Această mișcare marchează un pas practic spre integrarea artileriei cu rachete cu rază lungă de acțiune cu forța amfibie a Australiei, strângând legătura dintre opțiunile de manevră pe mare și cele de atac terestru în Indo-Pacific
Pe 2 decembrie 2025, Forțele de Apărare Australiene (ADF) au marcat discret un punct de cotitură în postura lor de foc pe distanțe lungi, îmbarcând sistemul de rachete de artilerie de înaltă mobilitate M142 ( HIMARS ) la bordul navei de asalt amfibiu HMAS Canberra și a uneia dintre ambarcațiunile sale de debarcare în portul Sydney. Desfășurată ca parte a introducerii sistemului în serviciu, activitatea a depășit un simplu test de încărcare și a reprezentat un pas cheie în validarea modului în care artileria cu rachete se poate deplasa împreună cu forțele amfibii în medii litorale contestate. Într-un context indo-pacific în care focurile dispersate și manevrele rapide între mare și țărm sunt din ce în ce mai centrale pentru descurajare, capacitatea de a transporta HIMARS pe mare este strategic semnificativă. Testele pe mare, concepute pentru a confirma transportabilitatea și susținerea platformei pe mare, au fost efectuate, conform reported raportului Departamentului Australian al Apărării.
Dincolo de succesul tehnic al încărcării și mutării lansatorului, activitatea din portul Sydney semnalează că HIMARS australieni nu vor fi limitate la zonele de antrenament interioare sau garnizoanele fixe (Sursa imaginii: Ministerul Apărării australian)
HIMARS în sine este acum un element central al arhitecturii emergente de foc pe distanțe lungi a Armatei Australiene. Montat pe un șasiu cu 6×6 roți, lansatorul poate lansa rachete ghidate pe zeci de kilometri și, în viitor, rachete de precizie cu rază mai lungă, rămânând suficient de mobil pentru a se repoziționa rapid după tragere. Australia a comandat 42 de lansatoare în cadrul unui caz de vânzări militare străine cu Statele Unite, sistemele inițiale fiind deja livrate și operate de Bateria 54 de Asediu din cadrul reînființată a Brigăzii 10, formația de foc pe distanțe lungi a armatei. Testele din portul Sydney reprezintă, așadar, următoarea etapă care face ca această capacitate să fie nu doar desfășurabilă pe calea aeriană, care a fost deja testată, ci și complet integrată cu componenta maritimă a ADF.
În timpul activității din Sydney, un lansator HIMARS, împreună cu vehiculul său dedicat de reaprovizionare și remorcă, a fost îmbarcat pe HMAS Canberra, nava amiral a Marinei Regale Australiene pentru elicoptere de debarcare, apoi a fost mutat pe una dintre ambarcațiunile de debarcare LHD pentru teste suplimentare. Accentul a fost verificarea aspectelor practice ale transportabilității maritime: manevra lansatorul în interiorul navei, asigurarea acestuia pentru stările de mare întâlnite în operațiunile litorale și demonstrarea faptului că elementele de reaprovizionare pot fi îmbarcate și mutate ca un pachet complet de foc pe distanțe lungi. HMAS Canberra este proiectată să îmbarce peste o mie de soldați și vehiculele acestora și să le proiecteze la țărm folosind ambarcațiuni de debarcare și elicoptere, oferind ADF mijloacele de a poziționa bateriile HIMARS aproape de puncte cheie de blocaj maritim, abordări de coastă și obiective insulare.
Din perspectivă geostrategică, procesul se încadrează perfect în schimbarea Australiei către o postură mai litorală, axată pe arhipelag, prezentată în revizuirile strategice recente. Capacitatea de a transporta HIMARS de către navele din clasa Canberra, ambarcațiuni de debarcare LHD și, în viitor, de noua generație de ambarcațiuni de debarcare ale Armatei din cadrul programului LAND 8710 permite dispersarea incendiilor pe distanțe lungi în regiunile de coastă și, potențial, pe insule strategic amplasate din arcul mai larg Indo-Pacific. În loc să fie legate de baze fixe sau porturi majore, lansatoarele pot fi îmbarcate, mutate pe mare, descărcate pe plaje austere, desfășurate misiuni de foc în sprijinul forțelor comune și apoi reîmbarcate sau mutate într-o altă locație. Aceasta complică calculul țintirii adversarului și stă la baza unor concepte precum bazarea expediționară, negarea mării de-a lungul rutelor maritime cheie și apărarea abordărilor nordice ale Australiei.
Testele subliniază tendința către o ADF cu adevărat comună, în care focurile terestre sunt integrate cu platformele navale pentru a genera efecte din și de-a lungul litoralului. Maiorul Ben Hutchinson, comandantul Bateriei 54 de Asediu, a subliniat importanța repetării acestor mișcări în condiții aparent blânde la Baza Flotei Est, pentru a putea fi executate sub presiune operațională. Pentru artileriștii armatei, asta înseamnă să înțeleagă cum să opereze în spațiile restrânse ale unei nave de război și ale ambarcațiunilor sale de debarcare; pentru echipajele Marinei, înseamnă tratarea HIMARS și a vehiculelor sale de sprijin ca parte de rutină a încărcăturii amfibii. În operațiuni viitoare, această combinație ar putea permite desfășurarea rapidă a artileriei cu rachete pe insule îndepărtate sau puțin dezvoltate, unde infrastructura tradițională portuară lipsește, dar nevoia unui atac credibil pe distanțe lungi în sprijinul aliaților și partenerilor este acută.
Dincolo de succesul tehnic al încărcării și mutării lansatorului, activitatea din portul Sydney semnalează că HIMARS australieni nu vor fi limitate la zonele de antrenament interioare sau garnizoanele fixe. Prin demonstrarea faptului că sistemul poate transporta nave din clasa Canberra alături de vehiculele sale de susținere și poate opera ca parte a unui grup de lucru amfibiu mai larg, ADF pune bazele unei capacități flexibile de atac litoral, adaptată geografiai insulare a Indo-Pacificului. Pe măsură ce brigada de incendii cu rază lungă crește și noile ambarcațiuni de debarcare intră în serviciu, capacitatea de a muta HIMARS fără întreruperi între aer, pământ și mare va fi centrală în eforturile Australiei de a descuraja constrângerea, de a liniști partenerii regionali și de a răspunde rapid la crizele de pe insule strategice și zone de coastă din regiunea apropiată.
Sursa: aici
Extinderea navală a Chinei și creșterea de 100 de nave cresc presiunea militară asupra Taiwanului și aliaților din Asia de Est.
Reuters raportează că China a coordonat peste 100 de nave navale și de pază de coastă în Marea Chinei de Est și de Sud pe 4 decembrie 2025. Analiștii spun că amploarea și momentul reflectă capacitatea tot mai mare a Chinei de a desfășura operațiuni maritime sincronizate, ceea ce limitează timpul de răspuns pentru armatele din apropiere.
China a executat cea mai mare ofensivă maritimă în Marea de Est și Marea Chinei de Sud, conform unui Reuters rezumat Reuters al rapoartelor de informații publicate pe 4 decembrie 2025. Analiștii au spus că operațiunea a implicat peste 100 de nave navale și ale gărzii de coastă care se deplasau aproape simultan în mai multe sectoare, un tipar pe care oficialii americani l-au urmărit pentru indicii de coordonare avansată a flotei. Deși intenția nu a fost specificată, activitatea a fost neobișnuit de coerentă și semnificativă pentru agențiile regionale de monitorizare.
Al treilea portavion al Chinei, Fujian (Carca 18), în timpul ceremoniei de punere în funcțiune, a marcat un pas major în modernizarea aviației portavioane a PLAN. (Sursa imaginii: Ministerul Apărării din China)
Desfășurarea de către China a peste 100 de nave navale și de pază de coastă în Asia de Est coincide cu o flotă în rapidă expansiune, capabilă să proiecteze putere în mai multe puncte fierbinți. Combinația dintre operațiunile maritime masive și progresele majore în capacitățile portavioanelor, amfibiilor și submarinelor reprezintă o amenințare strategică în creștere, în special pentru Taiwan.
Această creștere are loc pe măsură ce PLAN (Marina Chineză) accelerează dezvoltarea flotei sale de portavioane. În mai 2024, cel mai nou portavion, Fujian, a început testele pe mare și a continuat testele extinse pe parcursul anilor 2024 și 2025. Sistemul său de catapultă electromagnetică și sistemul de oprire vor permite Chinei să lanseze aeronave mai grele și cu rază de acțiune mai lungă, inclusiv avioane de vânătoare de generație următoare și platforme de război electronic. Odată operațional, așteptată la sfârșitul anului 2025 sau 2026, Fujian va extinde semnificativ zona de atac și supraveghere a PLAN în jurul Taiwanului.
Între timp, primul portavion al PLAN, Liaoning, a finalizat o revizie de un an în 2024, iar al doilea portavion, Shandong, a continuat cicluri de antrenament la scară largă. Împreună, ambele portavioane au efectuat misiuni în Marea Chinei de Sud, Marea Filipinelor și în jurul Taiwanului, demonstrând o rată tot mai susținută de ieșiri. Operațiunile lor de zbor în apropierea insulei evidențiază capacitatea tot mai bună a Chinei de a desfășura operațiuni aeriene de mai multe zile care simulează blocade, exerciții de încercuire sau scenarii de negare a aerului.
Un al patrulea portavion chinezesc, mai mare, este în construcție, sugerând că PLAN caută o forță multi-portavioane pentru a menține presiunea asupra Taiwanului din mai multe direcții maritime. O astfel de forță este esențială pentru orice contingență de mare intensitate menită să izoleze sau să constrângă insula.
China își extinde capacitățile de asalt amfibiu mai rapid decât orice rival regional. A introdus rapid mai multe nave de asalt Type-075 cu punte mari și construiește clasa mai mare Type-076. Imaginile din satelit sugerează că Tipul 076 ar putea depăși LHD-urile americane ca dimensiune și ar putea avea catapulte electromagnetice pentru lansarea de drone cu aripi fixe. Dacă va fi confirmată, nava ar fi o platformă hibridă amfibie-aviație, optimizată pentru capturarea rapidă a insulelor, roiuri de supraveghere și suprimarea apărării costiere — capabilități direct relevante pentru securitatea Taiwanului.
PLAN își întărește forțele de escortă de suprafață, grupurile de portavioane fiind tot mai protejate de crucișătoare Type-055 — nave de război mari echipate pentru apărare aeriană și roluri de comandă — și distrugătoare Type-052D, nave multifuncționale axate pe războiul antiaerian și antisubmarin. Aceste nave, care dispun de senzori avansați și sisteme de rachete cu rază lungă de acțiune, sporesc capacitatea Chinei de a impune zone de excludere aeriană și maritimă în jurul Taiwanului sau de a apăra grupuri de atac amfibii și de portavioane în timpul unei crize regionale.
Modernizarea submarinelor complică planificarea apărării Taiwanului. Sosirea anticipată a rachetelor balistice Type-096 și a submarinelor de atac Type-095, împreună cu noi variante echipate cu sisteme de lansare verticală, crește capacitatea Chinei de a amenința porturile taiwaneze, bazele navale și liniile de comunicații maritime. Deși rapoartele privind un incident neconfirmat cu un submarin în Wuhan persistă, construcțiile în curs semnalează investițiile continue ale Chinei în flota sa subacvatică.
Amenințarea la adresa Taiwanului devine clară atunci când este combinată cu recenta desfășurare de 100 de nave a Chinei. Formațiunile masate din apropierea Strâmtorii Taiwan pot simula modele de blocadă, pot satura abordările și pot tensiona ciclurile de pregătire ale Taiwanului. Marile grupuri ale gărzii de coastă oferă Chinei instrumente de zonă gri care forțează Taiwanul să răspundă fără praguri clare de escaladare, normalizând treptat o prezență coercitivă și complicând sprijinul SUA și aliaților.
Puterea maritimă extinsă a Chinei prezintă riscuri mai mari pentru Statele Unite pe coridoare cheie necesare pentru a sprijini Taiwanul în criză. Întâlnirile de supraveghere, urmărirea navelor chineze și saturația maritimă în masă ar putea întârzia prezența timpurie a SUA într-un conflict. Japonia se confruntă, de asemenea, cu dificultăți mai mari în apărarea Insulelor Ryukyu și a rutelor aeriene vitale esențiale pentru întărirea Taiwanului.
Filipinele sunt, de asemenea, sub presiune directă, deoarece formațiunile chineze care operează în Canalul Bashi sau coridorul nordic al Luzonului ar putea împiedica rutele de acces aliate către Taiwan, crescând totodată tensiunile în Marea Chinei de Sud. Creșterea de 100 de nave a Chinei și modernizarea rapidă a navală marchează o schimbare strategică: Beijingul depășește forța episodică către o prezență maritimă persistentă, multi-teatru, menită să pună presiune pe Taiwan, să influențeze alegerile regionale și să conteste planificarea de contingență a SUA în apele Asiei de Est.
Sursa: aici
România asigură corveta clasa Hisar din Turcia pentru a consolida Scutul NATO de la Marea Neagră.
România a semnat un acord guvern-la-guvern cu Turcia pentru corveta ușoară din clasa Hisar Akhisar, o navă de luptă turcească aproape nouă, evaluată la 223 de milioane de euro. Achiziția are ca scop consolidarea capacităților navale ale României în Marea Neagră și consolidarea cooperării în domeniul securității regionale.
La 3 decembrie 2025, România a semnat oficial un contract interguvernamental cu Turcia pentru achiziția corvetei ușoare din clasa Hisar Akhisar, într-o tranzacție evaluată la 223 milioane de euro fără TVA. Contractul, semnat la Ministerul Apărării Naționale din București între Direcția Generală pentru Armament și ASFAT, marchează primul export al unei nave de luptă construite în Turcia către un stat membru NATO și al Uniunii Europene și prima nou navă de luptă de suprafață care s-a alăturat Forțelor Navale Române după decenii. Având ca scop reducerea unui deficit critic de capacitate în Marea Neagră, corveta este așteptată să sporească securitatea maritimă, să protejeze infrastructura offshore cheie și să îmbunătățească capacitatea României de a opera alături de partenerii NATO într-un mediu regional din ce în ce mai disputat.
România a achiziționat corveta ușoară din clasa Hisar, construită în Turcia, Akhisar, într-un acord accelerat de 223 milioane de euro pentru modernizarea flotei sale îmbătrânite de la Marea Neagră și consolidarea apărării NATO în regiune (Sursa imaginii: ASFAT)
În timpul ceremoniei, ministrul Radu Miruță a subliniat că sosirea unei noi nave aflate în serviciu reprezintă un “pas concret” care întărește postura de apărare a României la Marea Neagră și privește direct siguranța țării și condițiile în care marinarii români își desfășoară misiunile. Acordul guvern-la-guvern vine la finalul unui proces decizional în care Consiliul Suprem al Apărării Naționale (CSAT) a aprobat, în martie 2025, programul multianual de dotare a Forțelor Navale Române cu o nouă corvetă ușoară din clasa Hisar, permițând MoND să inițieze procedurile necesare de achiziție. La 8 septembrie, comisiile mixte de apărare ale Senatului și Camerei Deputaților au emis în unanimitate o opinie favorabilă asupra achiziției, deschizând calea politică pentru semnarea contractului anunțată la 3 decembrie. MoND specifică că suma de 223 de milioane de euro fără TVA acoperă nu doar nava în sine, ci și instruirea echipajului și un pachet de sprijin logistic.
În serviciul din România, corveta ușoară Akhisar va prezenta în principal un amestec de produse de apărare turcești și occidentale, integrate pe o platformă compactă multi-misiune. Configurația de bază a clasei Hisar include un tun naval MKE de 76 mm derivat din OTO Melara 76/62, sistemul de armament apropiat Aselsan Gökdeniz de 35 mm folosind muniție standard NATO de 35×228 mm, precum și stații de arme telecomandate de 12,7 mm și mitraliere suplimentare pentru apărare la distanță apropiată și răspuns la amenințări asimetrice. Sistemul de luptă al navei este centrat pe Havelsan ADVENT CMS, conectat la un set modern de senzori care combină un radar de supraveghere 3D, radare de control al focului, directori electro-optici, sonar și măsuri electronice de sprijin. România ar putea alege ulterior să integreze sisteme suplimentare conforme standardele NATO sau alte sisteme fabricate în Turcia pe această platformă, însă nu a fost dezvăluită oficial o configurație detaliată.
Din punct de vedere financiar și industrial, contractul este notabil pentru ambele părți. România va plăti 223 milioane de euro, fără TVA, pentru platforma în sine, instruirea echipajului și un pachet de suport logistic, costul total al programului fiind estimat la aproximativ 265 milioane de euro, odată ce vor fi incluse lucrările de integrare națională și sistemele suplimentare. Nava urmează să fie transferată direct din ordinea de luptă a Marinei Turce, ceea ce permite livrarea la Constanța în aproximativ șase luni după semnare, un ritm mult mai rapid decât programul intern de corvete al României, blocat. Această viteză, însă, vine cu prețul unei cote limitate de muncă pentru șantierele navale românești, o problemă sensibilă într-o țară care caută să-și reconstruiască industria navală. Pentru Turcia, tranzacția este un succes strategic la export: ASFAT, compania de stat care coordonează 27 de fabrici militare și 10 șantiere navale, asigură prima vânzare a unei nave de război construite în Turcia către o marină a UE și NATO, consolidându-și poziția de competitor serios pe piața navală europeană.
Achiziția se aliniază cu obiectivele strategice ca răspuns la mediul de securitate tot mai volatil din Marea Neagră, intensificat de agresiunea Rusiei împotriva Ukrainei. Flota României include mai multe platforme datând din perioada târzie a Războiului Rece, iar eforturile majore de modernizare, precum noile corvete și modernizarea fregatelor, au întâmpinat întârzieri substanțiale. Prin achiziționarea navei Akhisar ca navă la cheie în urma unui acord interguvernamental, Bucureștiul asigură o îmbunătățire pe termen scurt a prezenței maritime, a capacităților de escortă și supraveghere în sprijinul flancului estic al NATO, inclusiv protejarea câmpurilor de gaze offshore și a liniilor vitale de comunicații maritime. Designul clasei Hisar, optimizat pentru informații, supraveghere și recunoaștere (ISR), patrulare, operațiuni anti-suprafață și roluri limitate anti-aeriene, reprezintă un activ durabil, de înaltă disponibilitate, capabil de operațiuni susținute în nordul și vestul Mării Negre, oferind avertizare timpurie și consolidând conștientizarea situațională maritimă aliată.
Tranzacția are o rezonanță geopolitică notabilă în cadrul NATO și al peisajului industrial euro-atlantic mai larg. Pentru România, alegerea unei corvete construite în Turcia reflectă un accent pragmatic pe livrarea rapidă a capabilităților și interoperabilitate, chiar dacă aceasta înseamnă aprovizionare dincolo de șantierele navale tradiționale din Europa de Vest. Pentru Turcia, exportul navei Akhisar către un alt membru NATO și UE semnalează maturitatea industriei sale de apărare și capacitatea sa de a furniza nave de luptă de suprafață complexe care respectă standardele Alianței. Acordul extinde parteneriatul București–Ankara, completează cooperarea în domeniul dronelor și sistemelor terestre și ilustrează modul în care legăturile industriale de apărare în cadrul NATO pot evolua dincolo de relațiile clasice furnizor-client pentru a dezvolta noi legături regionale de securitate în Marea Neagră.
Odată cu semnarea contractului Akhisar, România face un pas mai aproape de a pune în aplicare o structură coerentă a forțelor navale, care va include în cele din urmă nave de patrulare construite local, corvete din programul european, fregate modernizate, submarine și o familie în creștere de sisteme fără pilot. Sosirea rapidă a acestei corvete din clasa Hisar, achiziționată printr-un program aprobat oficial de CSAT și Parlament în 2025, va reprezenta un test timpuriu al capacității Bucureștiului de a traduce deciziile politice și aprobările parlamentare în capabilități maritime concrete, oferind totodată Turciei o referință de mare vizibilitate pentru viitoarele exporturi navale către națiunile aliate. Dacă termenele vor fi respectate și integrarea sistemelor specifice României va continua conform planului, Akhisar ar putea deveni curând un simbol al interesului comun al ambelor țări pentru o postură NATO mai robustă și interconectată în Marea Neagră.
Scris de Teoman S. Nicanci – Analist de Apărare, Army Recognition Group
Teoman S. Nicanci deține diplome în Științe Politice, Politică Comparată și Internațională, precum și Relații Internaționale și Diplomație de la universități belgiene de top, cu cercetări axate pe comportamentul strategic rusesc, tehnologia de apărare și războiul modern. Este analist de apărare la Army Recognition, specializat în industria globală de apărare, armament militar și tehnologii emergente de apărare.
Sursa: aici
Marina Regală Australiană finalizează primele teste ale dronei tri-copter Edge 130 la bordul unei bărci de patrulare.
La 1 decembrie 2025, Ministerul Apărării australian a anunțat că Marina Regală Australiană a finalizat testele de primă clasă ale dronei tricoptere Edge 130 la bordul bărcii de patrulare HMAS Cape Pillar. Rezultatele indică o creștere semnificativă a supravegherii costiere și a capacităților navelor de război mici, pe măsură ce sistemele fără pilot câștigă o acceptare mai largă.
Ministerul Apărării din Australia a confirmat la 1 decembrie 2025 că Marina Regală Australiană a încheiat prima sa campanie de testare a dronei tricoptere Edge 130 la bordul bărcii de patrulare HMAS Cape Pillar. Desfășurate în septembrie peste portul Darwin și apele litorale din apropiere, zborurile au fost concepute pentru a valida operațiunile sigure pe punte și pentru a evalua modul în care o aeronavă compactă fără pilot poate extinde raza de acțiune a senzorilor navelor de război minore. Oficialii apărării au remarcat că platforma a demonstrat performanțe stabile pe tot parcursul evoluției sale, oferind echipajelor o înțelegere mai clară a modului în care sistemele fără pilot s-ar putea integra în patrulele costiere de rutină.
Marinarii Marinei Regale Australiene lansează drona tri-copter Edge 130 de pe puntea HMAS Cape Pillar în timpul testelor operaționale din portul Darwin, demonstrând integrarea sistemelor aeriene fără echipaj în misiunile de patrulare de linie întâi. (Sursa imaginii: Ministerul Apărării din Australia)
Proiectată pentru o desfășurare modulară ușoară, drona Edge 130 cântărește doar 1,2 kilograme, dar oferă supraveghere aeriană avansată și flexibilitate tactică. Cu capacitate dincolo de linia vizuală (BVLOS), baterii litiu-ion interschimbabile și compatibilitate cu o varietate de senzori, sistemul este proiectat pentru operațiuni maritime de mare ritm. Designul compact al dronei permite lansarea și recuperarea rapidă la bordul navelor mici, acoperind un gol critic de informații și recunoaștere care, în mod tradițional, a fost insuficient deservit de activele aviatice cu pilot în patrulele de coastă.
Testele la bordul HMAS Cape Pillar au început cu integrarea tehnică și antrenamentul pentru piloți de la distanță, urmate de dezvoltarea operațională a procedurilor la bord și zboruri de testare alături de HMAS Coonawarra. Evaluarea operațională completă a fost realizată pe mare, în condiții reale, simulând profiluri de misiuni pe diverse terenuri costiere, inclusiv mangrove, intrări puțin adânci și zone de supraveghere offshore. Acestea sunt exact mediile în care sistemele fără echipaj oferă un avantaj strategic, reducând expunerea echipajului și extinzând conștientizarea situațională a unei nave mult dincolo de linia vizuală și radar.
Pentru forțele navale, integrarea dronelor aeriene compacte precum Edge 130 reprezintă un punct de cotitură în operațiunile maritime distribuite. Pe navele de război minore, cum ar fi bărcile de patrulare din clasa Cape, dronele servesc ca multiplicatori de forță prin extinderea razei de acțiune a senzorilor navei și îmbunătățirea conștientizării domeniului maritim fără a crește volumul de muncă al echipajului sau fără a necesita sprijin aerian de la platforme mai mari. Capacitatea de a efectua recunoaștere persistentă dincolo de orizont permite comandanților să detecteze, să clasifice și să monitorizeze contacte fără a devia resurse sau a expune personalul.
Flexibilitatea operațională a Edge 130 susține multiple profiluri de misiune. În roluri de poliție, dronele pot patrula pe coastele izolate pentru pescuit ilegal, contrabandă sau activități maritime neautorizate, oferind imagini video și termice în timp real în medii greu accesibile. În misiunile de căutare și salvare, dronele oferă desfășurare rapidă și supraveghere, crescând probabilitatea de a fi detectate în scenarii sensibile la timp. În operațiunile tactice, ele oferă suport critic de supraveghere, avertizare timpurie și cartografiere a terenului în timpul eforturilor de interdicție, în special în ape puțin adânci sau restrânse, nepotrivite pentru platforme mai mari.
Pe parcursul testelor, Edge 130 a demonstrat stabilitate fiabilă în zborul offshore, inclusiv misiuni reușite în condiții variate de vânt și teren costier dificil. Faza finală a inclus un test de coordonare pe mai multe nave lângă Charles Point, în timpul căruia drona a capturat imagini aeriene de înaltă rezoluție ale unei formații formate din navele HMA Cape Pillar, Albany și Cape Woolamai. Acest lucru a evidențiat nu doar calitatea imagisticii, ci și capacitatea de a se integra în operațiunile la nivel de flotă ca un activ flexibil de recunoaștere.
Succesul Edge 130 la bordul Cape Pillar face parte dintr-o tendință mai largă de extindere a utilizării sistemelor fără echipaj în cadrul Marinei Regale Australiene. Odată cu creșterea provocărilor maritime în Indo-Pacific, în special în zonele nordice ale Australiei, navele de patrulare echipate cu drone oferă o soluție cost-eficientă și scalabilă pentru supravegherea vastelor zone maritime. Sistemul a fost deja operaționalizat în sprijinul Forței Operative Comune 639, cu drone desfășurate pentru a monitoriza zonele dense în mangrove pentru pescuitul ilegal — o aplicație care subliniază valoarea reală a acestor platforme pentru aplicarea persistentă a securității maritime.
Pe măsură ce doctrina navală evoluează pentru a cuprinde letalitatea distribuită și integrarea fără echipaj, platforme precum Edge 130 oferă o soluție practică, dovedită operațional, pentru a extinde raza de supraveghere, a reduce riscurile și a spori eficiența chiar și a celor mai mici unități navale. Odată cu această primă etapă operațională atinsă, Edge 130 este poziționată să joace un rol esențial în conturarea viitorului operațiunilor de patrulare maritimă pentru marinele Australiei și aliate care se confruntă cu provocări similare de apărare costieră.
Sursa: aici
Drona cu 15 MPV a ULAQ marchează un nou pas în războiul naval autonom al Turciei.
La EDEX 2025, compania turcă ARES Shipyard a prezentat nava de suprafață fără pilot ULAQ 15 MPV, în urma restructurării programului sub ULAQ Global pentru a coordona activitățile de producție, integrare și export.
La EDEX 2025, ULAQ 15 MPV a fost prezentat ca una dintre cele mai noi variante multifuncționale ale primului program de nave de suprafață înarmate fără pilot din Turcia, care acum acoperă securitatea portuară, informații și război electronic, contramăsuri de mine, război antisubmarin și război la suprafață. Această prezentare are loc și într-un moment în care brandul ULAQ, creat inițial prin colaborarea dintre șantierul naval ARES și Meteksan Defence, a evoluat într-o companie independentă cunoscută sub numele de ULAQ Global în iulie 2025, pentru a deservi atât clienți interni, cât și internaționali.
Navele ULAQ au participat la Exercițiul de Securitate Maritimă NATO din octombrie 2023, unde ULAQ ASuW și ULAQ PSV au colaborat cu o fregată din clasa Gabya a Marinei Turcii, interceptoare ale Gărzii de Coastă, un RHIB al Gărzii de Coastă, un UAV Bayraktar TB2 și o echipă de operațiuni speciale. (Sursa imaginii: Army Recognition)
În centrul familiei ULAQ se află ULAQ 15 pentru războiul anti-suprafață (ASuW), cel mai recent membru al unei familii care include ULAQ PSV pentru securitatea porturilor, ULAQ ISR și EW pentru recunoaștere și război electronic, ULAQ 12 MCM pentru contramăsuri împotriva minelor, ULAQ ASW pentru război antisubmarin și ULAQ 15 MPV ca navă multifuncțională. Noua versiune ASuW se bazează pe o carenă mai mare, proiectată pentru a găzdui patru rachete de croazieră Çakir, propulsie cu jet de apă și un spațiu de misiune în spate pentru rachete, sonare tractate, torpile și vehicule subacvatice fără pilot. Această structură urmează pașii anteriori, în care ULAQ a fost echipată inițial cu muniții ghidate Cirit și L UMTAS, ulterior extinsă la variante antisubmarin și configurații kamikaze precum ULAQ KAMA. Expoziția EDEX 2025 leagă, de asemenea, aceste evoluții de reorganizarea în curs a programului sub noua companie ULAQ Global. Această organizație a apărut din parteneriatul dintre Șantierul Naval ARES și Meteksan Defence și își propune să extindă livrările interne și externe, precum și să gestioneze creșterea generală a programului ULAQ.
Integrarea rachetelor de croazieră Çakir este caracteristica definitorie a ULAQ 15 ASuW, mutând platforma de la raza de 8 kilometri a rachetelor UMTAS și Cirit la o distanță de atac de peste 150 de kilometri. Çakirul cântărește până la 330 kg, are un diametru de până la 275 mm și transportă o încărcătură explozivă semi-perforantă de 70 kg sau o încărcătură termobarică. Ghidajul său de mijloc de traseu folosește navigație inerțială, GNSS anti-bruiaj, radar și altimetre barometrice, precum și navigație cu referință la teren, în timp ce ghidarea terminală folosește infraroșu de imagistică, căutător RF sau o opțiune hibridă IIR plus RF. Racheta poate fi lansată de pe nave de suprafață fără pilot, vehicule aeriene fără pilot, inclusiv Akinci și Aksungur, aeronave cu aripi fixe și rotative, vehicule terestre, camioane, elicoptere și nave militare. Racheta poate fi, de asemenea, ghidată de o altă unitate după lansare, permițând angajarea coordonată între platforme. Primul test de tragere cunoscut al lui Çakir a avut loc de la Bayraktar Akinci UCAV și a confirmat arhitectura multi-platformă a rachetei.
Programul ULAQ a început în 2018 ca o inițiativă comună între șantierul naval ARES și Meteksan Defence pentru a dezvolta prima navă de suprafață înarmată fără pilot din Turcia, primul prototip fiind dezvăluit în octombrie 2020 și lansat la începutul anului 2021. ULAQ inițial măsoară aproximativ 11 până la 12 metri lungime, transportă până la 2.000 kg și folosește o carenă compozită avansată, cu capacitatea de a opera în starea mării 5 la viteze de până la 35 de noduri și o autonomie de 400 de kilometri. Acesta utilizează comunicații criptate, funcții anti-bruiaj, senzori de zi și noapte, un girostabilizator, radar de navigație în bandă X, sisteme de urmărire EO și IR, sondă de adâncime, radio VHF și sisteme de stingere a incendiilor la bord. Nava a finalizat testele de lansare a rachetelor Cirit în timpul exercițiului Denizkurdu din mai 2021 și ulterior a trecut testele de acceptare pentru versiunea ASuW. Controlul este asigurat de la stații terestre mobile, centre de comandă sau platforme navale. Platforma este destinată recunoașterii, supravegherii, informațiilor, războiului de suprafață, misiunilor asimetrice, sarcinilor de escortă și securității infrastructurii. De-a lungul timpului, s-a extins în variante ASW care transportau torpile ușoare și sonobuoy, proiecte de contramăsuri pentru mine, versiuni de stingere a incendiilor și module de asistență umanitară.
După varianta inițială, șantierul naval ARES a finalizat producția unităților Marinei Turce în cadrul programelor ULAQ 12 ASuW și ULAQ 12 ASW, ambele bazate pe o carenă standard cu încărcături utilă diferite. ULAQ 12 ASuW folosește lansatorul modular KMC al Roketsan, combinat cu o stație de armament la distanță de 12,7 mm, și poate trage muniții ghidate UMTAS, L-UMTAS, Cirit și L-UMTAS-GM la distanțe între 8 și 15 kilometri, în funcție de tipul rachetei. ULAQ 12 ASW este echipat cu opțiuni sonar și dispune de materiale pentru torpile și rachete ASW. Lansatoarele KMC și KMC-U dispun de turele stabilizate la 360 de grade, marcaj laser autonom, funcționare zi și noapte, senzori EO și IR, conformitate cu STANAG 3733, compatibilitate MIL STD 1760 și MIL STD 810 și depozitare a muniției de rezervă. Aceste lansatoare pot fi integrate și pe alte nave turcești fără pilot, inclusiv MARLIN și SALVO. A fost introdusă și barca kamikaze ULAQ KAMA, cu o încărcătură de 200 kg, viteză de 20 noduri, autonomie de 200 mile marine, moduri autonome și semi-autonome, precum și capacitatea de a continua căutarea țintelor dacă comunicația este întreruptă.
Navele ULAQ au participat la exerciții maritime precum NATO Maritime Security Exercise din octombrie 2023, unde ULAQ ASuW și ULAQ PSV au colaborat cu o fregată din clasa Gabya a Marinei Turcii, interceptoare ale Gărzii de Coastă, un RHIB al Gărzii de Coastă, un UAV Bayraktar TB2 și o echipă de operațiuni speciale. Ei au oferit ISR, transmisie video live și suport pentru operațiuni de interdicție și au demonstrat colaborare cu echipaj fără pilot într-un mediu operațional mixt. Centrul de Excelență pentru Securitate Maritimă a remarcat completitudinea operațională a activităților și capacitatea sistemelor cu și fără echipaj de a funcționa fără interferențe semnificative. Alte dezvoltări naționale includ comanda Turkiei de unități ULAQ ASuW și ASW în cantități descrise ca fiind de zeci, prețurile unităților fiind caracterizate ca fiind de câteva milioane de dolari, în funcție de configurație. Obiectivul programului include localizarea a 90% a componentelor precum propulsia, stațiile de armament la distanță de 12,7 mm, torpilele, rachetele L-UMTAS, software-ul, sistemele de comunicații, senzorii și sonarul. Declarațiile indică faptul că navele sunt acum echipate cu un sistem de propulsie intern menit să îmbunătățească performanța croazierei.
Activitatea de export a jucat un rol major în conturarea programului ULAQ, cel mai notabil fiind Qatarul devenind primul cumpărător internațional printr-un contract QAR de 21,3 milioane, aproximativ 5,85 milioane de dolari, pentru ULAQ 11 PSV echipat cu o stație de armament la distanță de 12,7 mm, radar, comunicații criptate și software de navigație autonomă. USV este destinat recunoașterii, supravegherii, informațiilor și protecției facilităților și se așteaptă să fie livrat după teste și posibile modificări. ULAQ PSV a fost de asemenea oferit Vietnamului cu lansatorul KMC-U, iar exporturile luate în considerare includ una până la cinci nave de război anti-suprafață, nave de securitate portuară și nave de sacrificiu pentru un alt client străin. Restructurarea organizațională a ULAQ în ULAQ Global, anunțată la IDEF 2025, îi formalizează statutul de companie independentă care caută expansiune internațională, rămânând totodată legată de firmele-mamă prin finanțare și management. Putem menționa, de asemenea, că peisajul mai larg al navelor de suprafață fără pilot turcești include ULAQ de la ARES și Meteksan, SALVO de la Dearsan, Yonca Onuk și SANCAR de la Havelsan, precum și ALBATROS și MIR de la Aselsan și Sefine.
Sursa: aici
Egiptul prezintă nava fără pilot USV-AIO-001 cu stație de armament Eagle-2 la EDEX 2025
Egiptul a prezentat USV-AIO-001 cu stația de armament la distanță Eagle 2 la EDEX 2025, marcând un nou pas în dezvoltarea navală fără pilot.
La EDEX 2025, Arab International Optronics (AIO) a Egiptului a introdus USV-AIO-001, o navă de suprafață fără pilot echipată cu stația de armament la distanță Eagle-2, produsă local de compania spaniolă Escribano, evidențiind un nivel de conținut local de 70% în configurația afișată. USV-AIO-001 a fost prezentat ca un nou activ naval egiptean fără pilot, combinând o carenă integrată intern cu un sistem de luptă stabilizat pentru misiuni de coastă, capabil de supraveghere și protecție a forțelor, cu o expunere redusă a echipajului.
Bazată pe Guardianul lui Escribano, turela Eagle-2 de pe USV-AIO-001 este o stație de arme ușoară, stabilizată prin giroscop, cu două axe, proiectată pentru nave navale și capabilă să funcționeze la starea mării 3 în toate condițiile climatice. (Sursa imaginii: Army Recognition)
Turela Eagle-2 de pe USV-AIO-001 este o stație de armament ușoară, stabilizată prin giroscop, cu două axe, proiectată pentru nave navale și capabilă să funcționeze la starea de mare 3 în toate condițiile climatice. Suportă 5,56 mm, 7,62 mm și 12,7 mm ca calibru naval standard și 14,5 mm, permițând configurații diferite de misiune în funcție de cerințele operaționale. Sistemul cântărește 185 kg fără arme și muniție, ceea ce permite instalarea pe bărci mici și nave fără pilot. Pachetul său electro-optic include o cameră termică nerăcită cu câmp vizual dublu și o cameră cu vedere de zi cu zoom optic continuu de 30x, susținută de un telemetru laser de clasa I, sigur pentru ochi, cu o rază maximă de 3,5 km. Interfața software este descrisă ca fiind fluidă și ușor de folosit pentru control precis, iar un simulator încorporat susține antrenamentul fără tragere reală. Eagle-2 este caracterizat ca versiunea navală derivată din turela Eagle-1.
Arab International Optronics este o societate mixtă formată în 1982 între Thales, deținând 49 la sută, și Organizația Națională a Produselor de Serviciu din Egipt, care s-a extins de la optronică la stații complete de arme. Anterior, compania a introdus X29 RCWS pentru roluri de apărare statică, proiectat fără stabilizare și cu o cutie de muniție pe partea stângă, o mitralieră montată central și un pachet optronic sub armă. Suportă arme de 12,7×99 mm M2HB sau KPVT 14,5×114 mm și folosește un senzor termic microbolometric nerăcit de 640×480, care funcționează în banda de 8 până la 12 micrometri, cu detectare a tancurilor la 7,5 km și identificare la 1,3 km. Camera sa de zi folosește un detector CMOS 1945×1225 cu un obiectiv zoom de la 6 la 210 mm, permițând detectarea tancurilor până la 20 km pe un câmp îngust și recunoașterea umană la 40 m. Un telemetru laser de 6 km, înregistrare automată, urmărire video și un contor de gloanțe sunt incluse, iar sistemul cântărește 160 kg fără armă sau muniție. Ministerul Apărării egiptean a primit un lot Zero în pregătirea producției complete.
AIO a dezvoltat, de asemenea, Eagle-1 în colaborare cu Escribano, bazat pe turela Guardian, formând baza pentru Eagle-2 naval prezentat pe USV-AIO-001. Eagle-1 poate monta arme de 12,7 mm sau KPVT și opțional MG4, MG3 sau un Mk19 de 40 mm, cu lansatoare de fum și protecție STANAG Nivel 2 disponibile. Dispune de o stabilizare pe două axe sub 1 miliradian, cu cutia de muniție în stânga și suita de senzori în dreapta, folosind câmpuri vizuale termice de 9,0 grade pe 6,75 grade și 4 grade pe 3 grade. Razele de detecție includ 6,9 km pentru vehicule și 4 km pentru oameni, cu identificare la 3,2 km și respectiv 1,4 km, iar camera sa de zi poate detecta până la 7,5 km vehicule. Un telemetru laser ajunge la 20 km, iar stația de artilerie folosește un ecran de 12 inch cu un simulator încorporat. AIO produce aproximativ 30 la sută din valoarea sa și țintește 70 la sută, cu planuri pentru 400 de unități Eagle-1 în două faze. Eagle-1 a fost văzut pe un Sherpa egiptean, în timp ce Eagle-2 a apărut pe o barcă imitată.
USV-AIO-001 apare într-un ecosistem egiptean de suprafață fără personal în expansiune, care include proiecte ale entităților publice și private. Firma privată Amstone a produs anterior B5 HYDRA împreună cu Leonardo și un partener cipriot, un USV de patrulare de mare viteză cu o sarcină utilă de 600 kg, greutate totală de 1.500 kg, lungime de 2,1 m și viteză maximă de 85 de noduri. Poate transporta un tun de la distanță de 12,7 mm, poate lansa o mică dronă pentru recunoaștere și poate integra torpile ușoare Black Scorpion sau poate servi ca barcă explozivă. Nava de sondaj HORUS-USV, un catamaran din fibră de sticlă care măsoară 1,4 m pe 1,3 m, cu un pescaj de 0,35 m și o sarcină utilă de 150 kg, a demonstrat, de asemenea, capacitate de măsurare hidrografică cu GNSS diferențial, un sondare de ecou de 50 până la 200 kHz, propulsoare duble, microcontrolere, senzori și instrumentație modulară, respectând standardele IHO S 44 cu incertitudine de ±0,15 m la adâncime de 4,08 m.
Sursa: aici
China transformă nava de marfă civilă într-o platformă de energie maritimă dirijată cu arme laser LY-1 .
China a montat și testat laserul de înaltă energie LY-1 pe o navă civilă, transformând o navă aparent comercială într-o potențială platformă anti-drone și de apărare aeriană apropiată. Acest experiment ilustrează modul în care Beijingul integrează armele cu energie direcționată în doctrina sa amfibie mai largă și estompează granița dintre activele logistice civile și combatanții militari în orice criză regională viitoare.
Pe 30 noiembrie 2025, imagini distribuite pe rețelele sociale chineze arătau sistemul de arme laser de înaltă energie LY-1 fixat pe puntea deschisă a unei nave civile de marfă roll-on/roll-off care efectua teste pe mare. Fotografiile dezvăluie o navă Ro-Ro mare, albă pentru pasageri și marfă, cu marcaje de aterizare pentru elicopter pe puntea din față, pe care un vehicul portavion vopsit cu camuflaj a fost poziționat și fixat cu lanțuri grele. Acest sistem, până acum asociat cu platforme militare dedicate, este testat pe aceeași categorie de nave comerciale Ro-Ro pe care China le-a integrat de ani de zile în exerciții amfibii și de debarcare ca transport auxiliar. Combinarea dintre o carenă comercială și o armă sofisticată cu energie direcționată evidențiază cât de rapid se îngustează granița dintre logistica civilă și puterea de luptă navală în Pacificul de Vest. Îngrijorarea față de vulnerabilitatea transporturilor lente și încărcate greu față de drone și muniții care stau în mișcare indică un viitor în care fiecare rampă de marfă și punte pentru vehicule ar putea funcționa și ca nod defensiv, semnalând cum China intenționează să întărească verigile cele mai slabe ale oricărei forțe de debarcare la scară largă.
China a testat sistemul său de apărare aeriană cu laser de înaltă energie LY-1 pe puntea unei nave civile Ro-Ro cargo, evidențiind o fuziune tot mai profundă între flota comercială a țării și capacitățile sale de luptă amfibie (Sursa imaginii: Chinese Social Media)
LY-1 în sine este un laser de înaltă energie pe navă, proiectat pentru apărarea aeriană și antirachetă la distanță apropiată. Dezvăluit public pentru prima dată în timpul paradei de Ziua Victoriei din 2025 de la Beijing, sistemul a fost expus pe un vehicul blindat 8×8, cu un director de fascicul proeminent, cu apertură mare, înconjurat de mai mulți senzori electro-optici și infraroșii pentru achiziție și urmărire. Informațiile disponibile din surse deschise descriu LY-1 ca un strat terminal de apărare antiaeriană destinat să angajeze amenințări aeriene mici, cu semnătură redusă (drone, muniții care stau la distanță, elicoptere și rachete de croazieră potențial cu zbor jos) cu viteza luminii. Unele evaluări open-source plasează puterea sistemului în aproximativ clasa 180–250 kW, cu speculații că variantele viitoare ar putea atinge niveluri mai ridicate și sugerează distanțe de angajare împotriva sistemelor mici fără echipaj care se extind pe câțiva kilometri sau mai mult în condiții favorabile. Aceste cifre rămân neconfirmate de autoritățile chineze, dar sunt în linii mari în concordanță cu rolul LY-1 ca cel mai intern nivel al unei rețele stratificate de apărare aeriană navală, alături de HQ-10 și rachete sol-aer HQ-16 . Arma a fost deja observată pe docurile de transport amfibiu Type 071, precum Simingshan și Qilianshan, indicând că Marina Armatei Populare de Eliberare trece de la demonstrații tehnologice la integrare în serie în flota sa de debarcare. În acest rol, laserul oferă capacitatea de a efectua angajamente repetate la un cost mult mai mic pe foc decât interceptoarele de rachete sau muniția pentru tunuri, cu condiția să fie disponibile suficientă putere și răcire la bordul navei.
Cea mai recentă imagine, răspândită pe Weibo și alte platforme sociale chineze, mai degrabă decât prin canalele oficiale, este izbitoare nu doar din cauza turelei, ci și datorită platformei de dedesubt și modului în care este instalat sistemul. Aceasta arată LY-1 montat pe un vehicul portavion mare camuflaj, cu turela, purtând inscripția “LY-1” și o diafragmă primară albastră vizibilă, poziționată spre prova navei. Vehiculul este parcat pe ceea ce pare a fi o punte pentru elicoptere, identificată după marcajele sale circulare de aterizare, și este ancorat de mai multe puncte de legare ale punții folosind lanțuri și întinzătoare, o măsură standard de siguranță maritimă atunci când vehiculele grele sunt transportate pe punțile expuse. Mai mulți membri ai echipajului, îmbrăcați în combinezoane albastre, sunt vizibili de-a lungul balustradelor, oferind scară și subliniind că testul se desfășoară în condiții obișnuite de mare, nu într-un port controlat. Nu există ecranare suplimentară vizibilă, sponson dedicat sau întărire structurală în jurul unității laser, sugerând că sistemul rămâne în mare parte autonom pe vehiculul său purtător și este evaluat într-o configurație temporară, dar operațional realistă. Această combinație între o suprastructură civilă neschimbată, proceduri standard de siguranță și o armă avansată pe punte ilustrează cât de ușor poate un corp comercial să treacă de la transportul comercial la un banc de testare cu dublă utilizare, expunând în același timp laserul la factori reali precum vibrațiile, mișcarea navei, stropii mării și umiditatea care influențează puternic performanța la energie direcționată.
Montarea LY-1 pe o navă roll-on/roll-off (Ro-Ro) evidențiază o abordare practică pe care China ar putea testa pentru a proteja convoaiele amfibii împotriva amenințărilor contemporane. În operațiuni mari de aterizare, navele civile Ro-Ro încărcate cu vehicule și personal sunt deosebit de vulnerabile la sisteme fără pilot cu costuri reduse, de la mici quadcoptere la drone de atac unidirecțională și muniții care stau în patru, care caută carene de mare valoare. Un laser montat pe punte transformă eficient fiecare transport într-un nod de contra-UAS și contra-muniție cu rază scurtă, capabil să angajeze mai multe amenințări fără a consuma inventarul limitat de rachete. În loc să se bazeze exclusiv pe navele de escortă, această dispersie a emițătorilor defensivi prin convoi complică țintirea inamicului și adaugă straturi de protecție pentru ambarcațiunile de debarcare și de debarcare care ar fi altfel expuse. Conceptul se aliniază cu pregătirile discutate frecvent în analizele posibilelor operațiuni de-a lungul Strâmtorii Taiwan, unde tonajul civil este așteptat să suplimenteze ridicarea amfibie și, prin urmare, ar necesita apărări organice împotriva tacticilor distribuite de drone și rachete observate în conflictele recente.
Testul se încadrează, de asemenea, clar într-un tipar mai larg de fuziune civil-militară pe mare. De mai bine de un deceniu, autoritățile chineze au integrat feriboturi comerciale și nave Ro-Ro în exerciții care implicau debarcări pe plajă, încărcarea și descărcarea rapidă a vehiculelor blindate și mișcări de trupe pe distanțe lungi. Unele dintre aceste nave au suferit, se pare, modificări structurale pentru a întări punțile și rampele pentru încărcături militare grele. Folosirea unui Ro-Ro civil ca platformă pentru un laser de înaltă energie este în concordanță cu aceste activități anterioare, dar duce logica mai departe: nava încetează să mai fie doar un facilitator logistic și devine o platformă potențială de luptă, dar navighează în continuare sub aparență civilă în timp de pace. Această ambiguitate ridică întrebări privind legile conflictelor armate, în special principiul distincției între obiecte civile și militare, și complică luarea deciziilor comandanților străini care trebuie să evalueze dacă o navă aparent comercială care se apropie de o zonă contestată este de fapt echipată cu armament de ultimă generație. În același timp, din perspectiva Beijingului, astfel de configurații cu dublă utilizare cresc flexibilitatea în crize, permit mobilizarea rapidă a flotei comerciale și creează opțiuni suplimentare pentru semnalizare și presiune, fără a ajunge la un conflict deschis.
Pe plan tehnologic și strategic, testele Ro-Ro ale LY-1 evidențiază modul în care sistemele de energie direcționată trec de la concepte experimentale la instrumente practice pentru proiecția puterii maritime. China deja desfășoară alte sisteme laser pentru misiuni terestre de contra-drone, în timp ce mai multe marine evaluează lasere de înaltă energie pe distrugătoare și nave de patrulare pentru a aborda vehiculele aeriene fără pilot și ambarcațiunile mici. În acest context mai larg, LY-1 este văzut de mulți analiști nu doar ca un efort de a ține pasul cu dezvoltări precum HELIOS al Marinei SUA, ci și de a modela conceptele emergente de lasere navale, avansându-le de la nave de luptă principale la platforme auxiliare și, în timp, potențial în segmente mai largi ale flotei comerciale. Dacă aceste teste pe mare dovedesc performanța sistemului, marinele regionale s-ar putea confrunta tot mai mult cu posibilitatea ca orice Ro-Ro chinez care se apropie de un punct de aprindere ar putea contribui la apărarea aeriană locală și la perturbarea senzorilor, chiar și în absența lansatoarelor de rachete vizibile pe punte. O astfel de evoluție restrânge marja tradițională de siguranță pentru forțele care vizează transporturile logistice și complică planificarea campaniilor de interdicție care se bazează pe lovirea transporturilor neprotejate.
Apariția LY-1 pe un Ro-Ro civil reprezintă astfel mai mult decât o lovitură de test nouă; este un experiment de reconfigurare a arhitecturii puterii amfibii, integrând apărarea aeriană bazată pe laser direct în acele platforme de transport care sunt atât indispensabile, cât și cele mai expuse. Prin combinarea carenelor comerciale, tehnologiei cu energie dirijată și o doctrină construită în jurul operațiunilor de debarcare în masă, China semnalează că viitoarele crize maritime din Pacificul de Vest ar putea implica nu doar rachete și avioane, ci și nave comerciale capabile să ardă în tăcere amenințările care vin din cer. Pentru planificatorii regionali de apărare, prezența unui astfel de sistem pe o carenă civilă nu este doar o bornă tehnologică, ci un avertisment că apărarea convoaielor, transportul civil și dinamica escaladării în orice criză viitoare sunt acum mai strâns conectate ca niciodată.
Sursa: aici
India va comanda nava INS Aridhaman ca al treilea submarin nuclear cu rachete balistice din clasa Arihant
India se pregătește să pună în funcțiune nava INS Aridhaman după ce submarinul a intrat în faza finală a testelor portuare și pe mare, au declarat oficialii Marinei în timpul briefingului din 2 decembrie.
INS Aridhaman, al treilea submarin balistic cu propulsie nucleară construit intern din India, urmează să fie pus în funcțiune la scurt timp după intrarea în faza finală a testelor în port și pe mare, așa cum a declarat amiralul șef al Marinei, amiralul Dinesh K. Tripathi, în cadrul conferinței de presă dinaintea Zilei Marinei, pe 2 decembrie 2025. Submarinul se va alătura navelor existente INS Arihant și INS Arighaat, oferind Marinei Indiene trei SSBN-uri operaționale din clasa Arihant pe mare pentru prima dată și extinzând componenta submarină a triadei nucleare.
Având o carenă mărită comparativ cu INS Arihant, INS Aridhaman va avea o lungime totală de aproximativ 130 de metri, cu o lățime de 11 metri și un pescaj de aproximativ 9,5 până la 10 metri. (Sursa imaginii: X/News IADN)
Acest anunț vine după înființarea oficială a INS Arighaat în Comandamentul Forțelor Strategice din Visakhapatnam pe 29 august 2024, după o perioadă îndelungată de construcție și testare. Evaluările militare de la începutul anului 2025 indicau deja că INS Aridhaman, aflată în teste de aproape trei ani, era planificată să fie pusă în serviciu în decurs de un an. Construit în cadrul proiectului Advanced Technology Vessel la Centrul de Construcții Navale din Visakhapatnam, INS Aridhaman, desemnat S4 sau SSBN 82, este al treilea submarin nuclear fabricat în India și a doua unitate din clasa Arihant. Submarinul a fost construit între 2017 și 2018, lansat discret pe 21 sau 23 noiembrie 2021 și este supus acceptării în port și testelor pe mare din 2022, verificările finale ale armamentului și reactorului fiind finalizate până la mijlocul anului 2025.
Deplasamentul navei INS Aridhaman este constant estimat ca fiind de aproximativ 6.000 de tone la suprafață și aproximativ 7.000 de tone sub apă, cu un efectiv de aproximativ 95 până la 100 de membri ai echipajului, inclusiv ofițeri și marinari. Submarinul este propulsat de un reactor compact CLWR-B1 cu apă ușoară presurizat de 83 MW, derivat din prototipul reactorului naval de la Kalpakkam, acționând un singur ax cu o elice cu șapte pale. Viteza este declarată între 12 și 15 noduri la suprafață și aproximativ 24 de noduri când este scufundat, cu o autonomie și o autonomie limitate în principal de stocurile de alimente, rotația echipajului și întreținerea programată, mai degrabă decât de combustibil. Carena putea fi realizată folosind oțel specializat cu conținut scăzut de carbon și, în unele descrieri, plăci anecoice pentru amortizare acustică, și include montări sonar la prova, flanc și remorcare. Odată pus în serviciu, INS Aridhaman este așteptat să aibă portul de bază la Rambilli, lângă Visakhapatnam, sub Comandamentul Naval de Est, operând sub Comandamentul Forțelor Strategice în cadrul structurii de comandă nucleară a Indiei.
Sistemul de rachete și de luptă al INS Aridhaman reflectă o încărcătură mai mare decât unitățile anterioare din clasa Arihant, cu opt tuburi pentru sistemul de lansare verticală (VLS) în secțiunea ridicată a carenei, comparativ cu patru pe INS Arihant și INS Arighaat. Această configurație permite submarinului să transporte până la 24 de rachete balistice K-15 Sagarika lansate de pe submarin, cu o rază de acțiune de aproximativ 750 de kilometri. Alternativ, submarinul poate îmbarca până la opt rachete K-4 SLBM, cu raze de acțiune de aproximativ 3.500 de kilometri, și se așteaptă pe scară largă să fie compatibilă cu viitoarele rachete K-5, care sunt descrise ca având o rază între 5.000 și 6.000 kilometri. K-15 poate ajunge la majoritatea țintelor din Pakistan din zone de patrulare apropiate de coasta Indiei, în timp ce rachetele K-4 oferă acoperire în teatrul regional mai larg, iar K-5 este conceput să ofere o rază de acțiune mai mare în zone strategice mai îndepărtate.
INS Aridhaman păstrează, de asemenea, un set de șase tuburi de torpile de 533 mm pentru lansarea torpilelor grele, precum Varunastra, precum și anumite rachete de croazieră sau mine pentru autoprotecție și roluri limitate de atac convențional. Echipamentul său de senzori include sonarul USHUS, dezvoltat inițial pentru submarinele din clasa Kilo, și sistemul unificat de sonar și control tactic Panchendriya, care integrează funcții pasive, active, de interceptare, de distanță și comunicații subacvatice. Aceste sisteme sunt completate de sisteme de management al luptei submarine menite să integreze informații de navigație, control al focului și sonar pentru operațiuni sub apă în regiunea Oceanului Indian.
În cadrul doctrinei nucleare a Indiei, care se bazează pe o descurajare minimă credibilă și o politică declarată de a nu folosi în primul loc, clasa Arihant este o familie de patru submarine cu rachete balistice cu propulsie nucleară dezvoltate în cadrul inițiativei Advanced Technology Vessel (ATV), care a fost evaluată la aproximativ ₹900 de miliarde pentru efortul submarinului nuclear și la aproximativ ₹40 de miliarde sau aproximativ 470 de milioane de dolari pe submarin în estimările anterioare. Aceste submarine sunt descrise intern ca submarine nucleare strategice de atac și, odată cu punerea în serviciu a INS Arihant în 2016, India a devenit primul stat în afara celor cinci membri permanenți ai Consiliului de Securitate al ONU care a construit și desfășurat un SSBN. Baza conceptuală pentru un factor de descurajare pe mare a apărut după războiul indo-pakistanez din 1971, când grupul de portavioane american Task Force 74 a intrat în Golful Bengal, iar un submarin sovietic înarmat nuclear îl urmărea, subliniind pentru liderii indieni valoarea strategică a submarinelor capabile să transporte arme nucleare. După testul nuclear Smiling Buddha din 1974, un studiu intern de fezabilitate numit Project 932 a examinat potențialul unui sistem de propulsie nucleară autohton, iar efortul de proiectare a submarinelor nucleare s-a cristalizat ulterior în anii 1990 sub numele ATV.
Inițial axat pe submarinele de atac cu propulsie nucleară, proiectul a fost reorientat către submarinele cu rachete balistice după testele nucleare ale Indiei din 1998 și adoptarea angajamentului de a nu folosi prima lovitură, care punea accent pe o capacitate sigură de a doua lovitură. Prototipul reactorului cu apă ușoară de 83 MW, desemnat S1, a fost instalat la Kalpakkam, a atins criticitatea în noiembrie 2003 și a fost declarat operațional în septembrie 2006, oferind baza pentru reactoarele de producție folosite în bărcile din clasa Arihant și o facilitate de instruire pentru personalul nuclear naval. Participarea industrială în program include inginerie detaliată la centrul de proiectare a submarinelor Larsen și Toubro, sisteme de control de la Tata Power SED și pachete de turbine cu abur de la Walchandnagar Industries, șantierul naval Hindustan fiind transferat Ministerului Apărării în 2009 pentru a sprijini lucrările de construcție.
Istoria clasei Arihant reflectă o extindere treptată a flotei SSBN a Indiei, cu submarine identificate intern ca S1 până la S4*, urmate de o planificată clasă S5. INS Arihant, denumită S2 și SSBN 80, a fost pusă în șantier în 2004, lansată la 26 iulie 2009, a început testele pe mare și armamentul în decembrie 2014, a finalizat o serie de lansări de rachete, inclusiv un test K-4 în martie 2016, și a fost pusă în serviciu în august 2016 înainte de a finaliza prima sa patrulă de descurajare pe 5 noiembrie 2018. INS Arighaat, denumită S3 și SSBN 81, a fost pusă la apă în 2009, lansată la apă pe 19 noiembrie 2017, a început testele pe mare în ianuarie 2018, a finalizat testele în jurul lunii martie 2021 și a fost pusă oficial în serviciu pe 29 august 2024, după modernizări și teste. INS Aridhaman, sau S4, lansat în noiembrie 2021, a început testele pe mare în 2022 și a fost evaluat pentru punere în funcțiune la sfârșitul anului 2025, în timp ce o a patra unitate, cu numele de cod S4*, cu aproximativ 75% conținut indigen și înarmată doar cu rachete K-4 cu rază de 3.500 de kilometri, a fost lansată pe 16 octombrie 2024.
Mai devreme în program, discuțiile interne din 2007 au dus la o modificare a designului pentru a extinde carena cu aproximativ 10 metri pentru a acomoda patru tuburi suplimentare de rachete pe variantele mai mari S4 și S4*, asigurând o încărcătură mai mare de rachete fără a aștepta submarinul S5 ulterior. O unitate suplimentară S4* a fost aprobată în 2012 pentru a evita pauzele de producție înainte de noua clasă, în timp ce planificarea a continuat pentru trei SSBN-uri S5 mai mari, cu o capacitate de aproximativ 13.500 de tone, care transportau rachete cu rază mai mare de peste 5.000 de kilometri. În paralel cu construcția SSBN-urilor, India a aranjat închirierea unui nou submarin nuclear rusesc de atac din clasa Akula, adesea numit Chakra III, în baza unui contract de închiriere pe zece ani în valoare de 3 miliarde de dolari, semnat în 2019 și programat să fie livrat în jurul anului 2028, cu un deplasament între 12.770 și 13.800 de tone. Proiectul 77, un plan separat pentru șase SSN-uri indigene de 10.000 de tone, proiectate de Biroul de Proiectare a Navelor de Război al Marinei și construite la Visakhapatnam, a primit aprobarea Comitetului Cabinetului pentru Securitate pentru două nave în octombrie 2024, cu termene de proiectare și construcție așteptate să dureze mai mult de un deceniu.
În decembrie 2024, Marina Indiană opera peste 130 de nave de război și 251 de aeronave și elicoptere, cu obiective de a atinge între 155 și 160 de nave de război până în 2030, între 175 și 200 până în 2035 și până la 230 de nave de luptă de suprafață și submarine până în 2037. Până la 22 septembrie 2025, existau 54 de nave aflate în diferite stadii de construcție, de la fabricarea timpurie până la testele pe mare, dintre care aproximativ 10 urmau să fie puse în serviciu în același an, iar contractele pentru aceste nave erau evaluate la aproximativ ₹99.500 crore (aproximativ 11,1 miliarde de dolari). Consiliul pentru Achiziții de Apărare a acordat Acceptarea Necesității pentru 74 de nave de război suplimentare, în valoare de aproximativ ₹2,35 lakh crore (26 miliarde de dolari), în timp ce Ministerul Apărării continuă să aprobe programe suplimentare, inclusiv un prim lot de patru distrugătoare de generație următoare de 10.000 de tone și un viitor portavion. Până la 31 octombrie 2025, Marina a pus în serviciu 10 nave de război și un submarin în acel an calendaristic, cu încă patru nave programate pentru livrare până în decembrie, corespunzând unei rate de recrutare de aproximativ o navă de război la fiecare 40 de zile.
Ca răspuns la creșterea activității marinei chineze în regiunea Oceanului Indian, inclusiv submarine și misiuni de suprafață, India a investit în corvete antisubmarin precum clasele Kamorta și Mahe, avioane de patrulare maritimă P-8I cu rază lungă de acțiune, nave de patrulare din clasa Saryu și vehicule aeriene fără pilot precum Heron-1. Planurile includ, de asemenea, consolidarea infrastructurii insulare din lanțul Andaman și Nicobar și Lakshadweep pentru a crea o rețea de baze aeriene și noduri logistice care să susțină libertatea de navigație și survolul peste Marea Arabiei și Golful Bengal, în timp ce o Foaie de Parcurs Tehnologică și Capabilități publicată în septembrie 2025 conturează o ambiție pentru cel puțin 10 nave de suprafață cu propulsie nucleară, inclusiv portavionul propus INS Vishal.
Planurile viitoare pentru submarine în cadrul “Viitorul Marinei Indiene” includ încă trei submarine din clasa Kalvari sau modificate Tip 214 în curs de analiză, șase submarine echipate cu Proiectul 75I AIP, bazate pe un design extins Tip 214, și douăsprezece submarine Proiect 76 echipate cu AIP și rachete de croazieră de atac terestru lansate prin tuburi, cu studii de fezabilitate începând în iulie 2024 și proiectare și construcție proiectate pentru următorul deceniu. Planuri subacvatice suplimentare includ cel puțin cinci submarine mici de 150 de tone destinate operațiunilor speciale MARCOS ca vehicule de livrare pentru înotători, un proiect de ₹2.500 crore (aproximativ 278 milioane de dolari) pentru douăsprezece vehicule subacvatice mari fără pilot suplimentare, de peste 100 de tone, cu roluri în ISR, război antisubmarin, război anti-suprafață și război împotriva minelor, precum și Jalkapi XLUUV aflat în prezent în construcție în Halol, Gujarat, după o ceremonie de tăiere a farfuriilor pe 10 iunie 2025.
Sursa: aici
Planificarea investițiilor portuare pentru un peisaj maritim în schimbare
Un rezumat al noului Kit de Instrumente pentru Investiții Portuare, conceput pentru a ajuta autoritățile portuare să planifice și să finanțeze strategic proiecte de infrastructură, în contextul creșterii comerțului global și a cererii urgente pentru decarbonizarea maritimă.
Rezumat
Evidențiază provocarea critică a finanțării proiectelor care oferă beneficii sociale largi (“cazul valorii”, cum ar fi infrastructura de energie curată), dar care pot să nu aducă randamente comerciale imediate, obligând porturile să asigure finanțare publică sau modele inovatoare de finanțare. Prin analiza diferitelor modele de guvernanță și afaceri la nivel mondial, setul de instrumente oferă un cadru structurat pentru a alinia deciziile de investiții pe termen lung cu politicile naționale și obiectivele economice, asigurând că porturile pot face tranziția eficientă de la porțile tradiționale de comerț la hub-uri energetice vitale pentru viitor.
Răspunderea noilor cereri în infrastructura maritimă
Pe măsură ce sectorul maritim global se confruntă cu o presiune tot mai mare de a se decarboniza, autoritățile portuare trebuie să ia în considerare nu doar cum să susțină volumele comerciale în creștere, ci și cum să răspundă cerințelor energetice și de mediu din ce în ce mai complexe. Un nou raport comandat de Clear Seas și C40 Cities, Increasing Capital Investments in Ports: A Practical Toolkit, oferă un plan pentru investițiile în viitorul porturilor, atât ca porți comerciale tradiționale, cât și ca hub-uri energetice vitale pentru tranziția energetică globală.
Raportul abordează o preocupare comună împărtășită de multe autorități portuare: cum să se structureze, să finanțeze și să implementeze proiecte de infrastructură esențiale pentru reziliența viitoare, dar care s-ar putea să nu aducă randamente comerciale imediate. Bazându-se pe o gamă largă de studii de caz, interviuri și cercetări internaționale, setul de instrumente oferă un cadru care ajută părțile interesate din port să ia decizii informate de investiții, în special în domenii precum infrastructura pentru energie curată și dezvoltarea industrială.
Una dintre observațiile centrale ale raportului este că, deși nevoia de investiții portuare crește, drumul către asigurarea acestei investiții nu este întotdeauna simplu. Unele proiecte, cum ar fi modernizarea terminalelor sau închirierile de teren pentru noi facilități, pot genera randamente comerciale previzibile și pot atrage finanțare privată. Altele, precum infrastructura de energie regenerabilă sau facilitățile de buncărare cu emisii reduse, pot aduce beneficii sociale largi, dar se confruntă cu dificultăți în a acoperi costurile prin taxe directe pentru utilizatori. Acestea sunt adesea proiectele care necesită finanțare publică sau modele inovatoare de finanțare pentru a avansa.
Înțelegerea complexității investițiilor și a modelelor de guvernanță
Potrivit raportului, investițiile totale necesare pentru a susține obiectivele de decarbonizare ale industriei maritime ar putea ajunge la 2 trilioane de euro la nivel global în următorul deceniu, porturile reprezentând o pondere semnificativă. Aceasta include nu doar modernizări ale infrastructurii pentru a susține transportul mai eficient, ci și investiții în producția de combustibili curați, generarea de electricitate, stocarea carbonului și conexiuni logistice multimodale.
Pentru a înțelege această provocare, trusa de instrumente prezintă o tipologie a guvernanței portuare și a modelelor de afaceri. Organismele de administrare a porturilor variază de la entități corporatizate de stat cu autonomie financiară până la autorități publice integrate în guvernele municipale. Modelele lor de afaceri diferă, de asemenea; Unele funcționează după un model de proprietar, închiriind terenuri și infrastructură terților, în timp ce altele au un rol mai activ în operațiuni și investiții. Înțelegerea acestor structuri este importantă deoarece modelează cine este responsabil pentru ce tipuri de investiții și ce mecanisme de finanțare sunt fezabile.
Raportul subliniază necesitatea de a face distincția între “cazul de afaceri”, care ia în considerare rentabilitatea comercială, și “cazul valorii”, care include beneficii publice, de mediu și sociale mai largi. Această distincție devine deosebit de relevantă atunci când se evaluează dacă finanțarea publică sau sprijinul politic este necesar. Unele proiecte își pot recupera costurile prin taxe de utilizator sau contracte de închiriere. Altele, precum alimentarea cu energie la uscat (OPS) sau electrificarea porturilor, pot necesita finanțare prin granturi, subvenții sau mandate de reglementare pentru a avea sens financiar.
Exemple din Global Port Systems
Pentru a ilustra aceste concepte, raportul evidențiază studii de caz din întreaga lume. În Țările de Jos, implementarea infrastructurii OPS a fost susținută prin reglementări ale UE, granturi naționale și cooperare între autoritățile portuare și furnizorii de electricitate. Această combinație de finanțare și sprijin politic a permis porturilor să avanseze cu proiecte care au beneficii de mediu, dar cu randament comercial limitat.
Hartă a studiilor de caz globale
Autoritatea Maritimă și Portuară a Singapore a implementat o strategie pe termen lung care impune ambarcațiunilor portuare să treacă la combustibili electrici sau cu emisii zero până în 2030. Această politică este susținută de un plan național de infrastructură, programe de finanțare și standarde tehnice. În Marea Britanie, procesele simplificate de autorizare și dezvoltare au permis operatorilor portuari privați să se extindă cu mai puține bariere de reglementare, ajutând la eficientizarea investițiilor în noile terminale.
Oman oferă un alt exemplu, folosind porturile sale ca platforme pentru investiții directe străine. Marile sale complexe portuare-industriale au atras mai mult de jumătate din investițiile de intrare ale țării în ultimul deceniu, în special în sectoare precum producția și producția de energie. Aceste cazuri demonstrează cum alinierea planificării infrastructurii cu obiectivele politice și economice naționale poate ajuta la atragerea capitalului și accelerarea dezvoltării.
Relevanță pentru porturile canadiene și pacifice
Trusa de instrumente ia în considerare și contextul canadian. Deși Autoritățile Portuare din Canada sunt autosustenabile financiar și operează independent de bugetele guvernamentale, ele se confruntă adesea cu restricții din cauza limitelor fixe de împrumut și a proceselor complexe de aprobare. Aceste limitări pot întârzia investițiile, în special pentru proiectele legate de tranziția energetică, accesul feroviar și adaptarea la climă. Raportul sugerează că revizuirea acestor cadre de reglementare ar putea ajuta porturile canadiene să investească mai rapid și mai strategic.
Investițiile recente în porturi conduse de indigeni, precum terminalul de transport interioar realizat de Millbrook First Nation și Halifax Port Authority, extinderea terminalului maritim realizată de Pabineau First Nation și Portul Belledune, precum și parcul logistic de importuri realizat de Metlakatla First Nation și Prince Rupert Port Authority, arată cum participarea la capital și noile instrumente de finanțare pot ajuta proiectele să avanseze mai rapid, cu sprijin comunitar și aprobări mai flexibile. Proiecte similare susținute de Canada Infrastructure Bank și Programele de Garanție a Împrumuturilor Indigene demonstrează cum parteneriatele indigene accelerează infrastructura de transport și comerț la nivel național.
Pentru porturile din regiunea Pacificului, perspectivele din acest raport sunt oportune. Mulți se confruntă cu riscuri legate de climă, constrângeri de capacitate și necesitatea modernizării infrastructurii îmbătrânite. În același timp, acestea pot fi poziționate unic pentru a servi ca hub-uri pentru logistica regională, producția de combustibili verzi și dezvoltarea energiei offshore. Trusa de instrumente oferă îndrumări care pot susține aceste obiective, în special atunci când investițiile pe termen lung necesită coordonare între părțile interesate locale, agențiile guvernamentale și partenerii din sectorul privat.
Construirea pregătirii pentru investiții prin politici și operațiuni
Dincolo de strategiile de finanțare, raportul evidențiază practici operaționale interne care pot consolida capacitatea unui port de a atrage și gestiona capital. Acestea includ menținerea controlului costurilor, dezvoltarea unor surse stabile de venit, cum ar fi contractele de închiriere de terenuri, și dezvoltarea capacității interne pentru gestionarea proiectelor complexe de infrastructură. Porturile cu venituri constante din leasing, de exemplu, pot beneficia de o stabilitate financiară mai mare decât cele ale căror venituri depind de fluctuații ale volumelor de marfă.
Dezvoltarea etapizată este o altă strategie importantă. Începând cu faze mai mici și mai ușor de gestionat, porturile se pot adapta la condițiile pieței, pot reduce riscul și pot crea un impuls pentru investiții mai mari. Raportul subliniază, de asemenea, importanța alinierii politicilor locale, naționale și internaționale pentru a crea un mediu mai previzibil pentru investiții. Reglementările sau regulile de finanțare inconsistente pot submina proiecte altfel solide, introducând incertitudine pentru investitori și autoritățile publice.
Coordonarea eficientă între mai multe niveluri de guvernare este adesea esențială. Indiferent dacă proiectul implică OPS, alimentarea cu hidrogen sau îmbunătățiri ale căilor ferate intermodale, porturile trebuie să colaboreze frecvent cu utilități, agenții de transport și organisme de finanțare. Trusa de instrumente încurajează guvernele să dezvolte cadre de reglementare consecvente și să adopte procese transparente și competitive pentru alocarea finanțării publice.
Un cadru structurat, dar adaptabil
Port Investment Toolkit nu prescrie o soluție unică. În schimb, oferă un cadru structurat și adaptabil care ajută autoritățile portuare și factorii de decizie să evalueze compromisurile, să identifice oportunități și să navigheze provocările de finanțare și guvernanță. Este destinat ca o referință practică, nu doar pentru porturile naționale mari, ci și pentru cele regionale mai mici care navighează probleme similare la o scară diferită.
Proiectarea unui cadru de investiții portuare
Pe măsură ce porturile se adaptează la schimbarea tiparelor comerciale globale, reglementărilor de mediu și sistemelor energetice, planificarea pe termen lung și pregătirea investițiilor devin din ce în ce mai esențiale. Acest raport oferă instrumente și strategii care pot ajuta autoritățile portuare să abordeze sistematic aceste provocări și să alinieze planificarea investițiilor cu obiectivele politice mai largi.
Setul complet de instrumente pentru investiții portuare, incluzând studii de caz detaliate, evaluări de risc și mecanisme de finanțare, este disponibil la https://clearseas.org/research/increasing-capital-investments-in-ports-a-practical-toolkit/.
Este destinat să fie o resursă pentru autoritățile portuare, agențiile guvernamentale, planificatorii și alții implicați în infrastructura maritimă și dezvoltarea politicilor.
Sursa: aici
Inundată de bani din domeniul apărării, Polonia întinde covorul roșu pentru firmele tech americane
Un soldat american poartă o dronă de supraveghere cu elicopter Anduril Ghost-X în timpul exercițiilor militare Combined Resolve 25-1 în zona de antrenament Hohenfels, Germania, pe 3 februarie 2025. (Sean Gallup/Getty Images)
VARȘOVIA, Polonia — Polonia lucrează pentru a-și extinde cooperarea cu companii americane de tehnologie de apărare, cu rădăcini în Silicon Valley, precum Palantir și Anduril, vizând noi capabilități de inteligență fără pilot și artificială, precum și producția locală de rachete de croazieră.
Această mișcare vine pe lângă faptul că Varșovia a consolidat legături cu titanii tradiționali americani ai apărării, precum Lockheed, de la care Polonia cumpără avioane de vânătoare , tancuri , elicoptere și rachete .
Invazia Rusiei în Ucraina a determinat guvernul să-și crească cheltuielile pentru apărare și să accelereze achizițiile de noi arme și echipamente pentru forțele armate. Cu bugetul militar al Poloniei pentru 2025 așteptat să atingă un nivel fără precedent în istoria națiunii, la 4,7% din PIB, adică 186,6 miliarde PLN (51,1 miliarde de dolari), cele două companii tehnologice americane se alătură unei liste în creștere de grupuri de apărare care își furnizează produsele către Varșovia.
Polonia caută fonduri suplimentare pentru achiziții militare, Uniunea Europeană alocând recent aproximativ 43,7 miliarde de euro (50,7 miliarde de dolari) în împrumuturi cu costuri reduse pentru achizițiile de apărare ale Poloniei în cadrul schemei Security Action For Europe (SAFE) a blocului. În anii următori, tehnologia fără pilot va fi una dintre prioritățile Ministerului Apărării Naționale din Polonia în domeniul achizițiilor militare, potrivit oficialilor guvernamentali de rang înalt.
Vorbind la o sesiune din 20 noiembrie a Comitetului pentru Apărare Națională al Sejmului, camera inferioară a parlamentului, viceministrul polonez al apărării, Cezary Tomczyk, a spus că ministerul intenționează să cheltuiască cel puțin 15 miliarde PLN (3,5 miliarde de dolari) pe sisteme fără pilot și soluții anti-drone în următorii trei ani. În același timp, ministerul își intensifică investițiile în IA odată cu lansarea din acest an a Centrului de Implementare AI pentru armata poloneză.
Pe 27 octombrie, ministerul polonez și Palantir au semnat o scrisoare de intenție pentru implementarea soluțiilor companiei în AI, tehnologia informației și securitate cibernetică în unitățile militare poloneze. În aceeași zi, grupul de apărare de stat PGZ a semnat un acord cu Anduril pentru cooperarea în domeniul sistemelor autonome și de rachete.
Un purtător de cuvânt al ministerului polonez a declarat pentru Defense News că scrisoarea de intenție cu Palantir este o extensie a atelierelor și exercițiilor care au permis oficialilor apărării să evalueze instrumente de automatizare bazate pe IA pentru armata țării.
“Câmpul de luptă modern și echipamentele de luptă de ultimă generație introduse în serviciu, combinate cu senzori, generează cantități enorme de date”, a spus purtătorul de cuvânt. “Cu un fond de date atât de bogat, percepția umană, fără automatizare, nu poate efectua o analiză eficientă.”
Se speră că produsele Palantir vor ajuta comandanții să înțeleagă totul.
Experții din armata poloneză urmează să implementeze instrumentele Palantir în activitățile lor, “asigurând controlul deplin asupra securității mediului de producție și a resurselor integrate de informații”, a spus purtătorul de cuvânt al apărării. Nu ar fi necesare “entități externe” pentru a opera sistemele, ceea ce înseamnă că Polonia este așteptată să păstreze controlul asupra tuturor datelor procesate, au adăugat aceștia.
În timpul ceremoniei oficiale de semnare a scrisorii de intenție, CEO-ul și cofondatorul Palantir, Alex Karp, a declarat că compania sa este interesată să investească în Polonia, parțial pentru a dezvolta tehnologii cu dublă utilizare.
Într-o postare pe rețelele sociale, Palantir a spus că scrisoarea de intenție deschide calea pentru ca “tehnologia de apărare bazată pe inteligență artificială a companiei să înceapă să sprijine rapid forțele armate ale țării, pe măsură ce acestea inovează în fruntea unui mediu de amenințare din ce în ce mai complex și consolidează poziția Poloniei ca lider suveran în domeniul apărării.”
În Statele Unite, afacerea Palantir cu Departamentul Apărării a crescut substanțial din 2019. În acel an, Palantir a câștigat într-o competiție aprinsă cu Raytheon, compania cunoscută acum sub numele RTX, un contract al Armatei SUA pentru a furniza o nouă versiune tactică a platformei sale emblematice de analiză a informațiilor, Distributed Common Ground System-Army, sau DCGS-A.
Pe lângă cooperarea consolidată a ministerului apărării cu Palantir, Polonia poziționează și PGZ, care furnizează majoritatea producției sale armatei poloneze, ca partener local pentru Anduril Industries.
Memorandumul de înțelegere al PGZ din octombrie 2025 cu Anduril urmează vizitei din iunie a CEO-ului și cofondatorului său, Brian Schimpf, la Varșovia. În cadrul unei conferințe de presă din 9 iunie în capitala Poloniei, Schimpf a declarat că Anduril este interesată să-și consolideze prezența în Polonia prin parteneriate cu jucători locali din industrie.
Conform acordului din octombrie, PGZ și Anduril vor dezvolta și produce împreună în Polonia o variantă a rachetei de croazieră cu turbojet cu rază medie de acțiune Barracuda-M. Aceasta are scopul de a oferi armatei țării acces la un nou tip de capacități de atac fără pilot, dar și de a dezvolta puterea industriei poloneze de apărare în IA, a declarat grupul de stat într-un comunicat.
Anduril spune că gama sa Barracuda cuprinde “vehicule autonome cu respirație aeriană” care sunt “construite special pentru producție la scară largă și utilizare în masă.”
“Colaborarea cu PGZ pentru localizarea producției Barracuda demonstrează cum industria aliată și furnizorii suverani pot oferi capabilități rapid scalabile și accesibile pentru a descuraja agresiunile”, a fost citat Brian Moran, vicepreședintele Anduril Europe, în declarație.
Sursa: aici
NAVE DE CONTRAMĂSURI ÎMPOTRIVA MINELOR.
Articol foarte interesant și bine documentat.
Marina nostră, ce preocupări are în acest domeniu?
Credeți că achiziția a celor două nave vânătoare de mine rezolvă, integral, problema?