Sari la conținut

Atacul cu USV-uri de la Sevastopol. Variabile și constante în lupta navală-11 noiembrie

Autor: Mateiu Valentin

O armă (relativ) nouă și tactici cunoscute

Așa cum bine s-a remarcat, atacul de la Sevastopol reprezintă deschiderea unui nou capitol în istoria războiului pe mare. O nouă armă a fost folosită cu succes, efectul fiind nu numai la nivel tactic, dar chiar și la nivel operativ (cel puțin temporar, reducerea posibilității Flotei Mării Negre a Federației Ruse/FMN de constituire a unei grupări de lovire, redislocarea unor nave, reducerea puterii de foc a FMN, mai ales în ceea ce privește lansarea de rachete Kalibr). O încercare de investigare a acestui atac, care să enumere unele întrebări ridicate de apariția acestei arme și, mai ales, de folosirea ei în luptă ar fi necesară, răspunsul la aceste întrebări urmând să dea soluții nu numai pentru contracararea acesteia, de la mijloacele tehnice la cele tactice, dar și pentru proiectarea flotelor viitoare, precum și a unor adaptări/evoluții doctrinare. Noutatea tehnologică nu trebuie exagerată, elementele tactice având locul cel mai important în ecuație. Voi puncta doar unele elemente privind arma, folosirea acesteia în luptă, precum și unele întrebări ce impun găsirea unor răspunsuri rapide la nivel tehnico-tactic. Apreciez că, în perspectivă, aceste răspunsuri urmează să se dezvolte într-un capitol distinct în clasicul domeniu al luptei împotriva navelor de suprafață.

Arma folosită în premieră, un Unmanned Surface Vessels, este o ambarcațiune de suprafață fără echipaj, practic, un robot comandat de la distanță. Echivalentul pe mare al dronelor kamikaze din aer (loitering munition/suicide drone), USV, arma cu care au fost atacate navele FMN, reprezintă o sinteză funcțională, fiabilă și relativ ieftină a tehnologiilor disponibile în acest moment, cele mai multe COTS. Pe un corp de tip caiac, rigidizat și având bune calități nautice, a fost instalată o instalație de propulsie cu jet care îi asigură acestuia o viteză mare (35-40 noduri), dar și o bună manevrabilitate. USV-ul are o încărcătură de luptă relativ mare în comparație cu cea a dronelor aeriene, un avantaj în raport cu acestea, efectul la țintă fiind semnificativ. Raportul dintre greutatea instalației de propulsie & combustibil și cea a încărcătură de luptă la deplasamentul dat reprezintă compromisul realizat între elementele de dinamică necesare lovirii țintei și efectul la țintă (cantitatea de combustibil pe care o poate lua la bord/bateriile influențează direct raza de acțiune la diferite regimuri de viteză, cel al vitezei în etapa finală, de atac, fiind crucial pentru a se asigura o probabilitate mare de penetrare a sistemului defensiv al țintei). USV-ul are, probabil, o amprentă radar (suprafaţa de reflexie) și în infraroșu redusă, acest fapt conferindu-i calități stelth/low observability, element important în evitarea detectării în etapa inițială a atacului, cea a apropiereii autonome de țintă. Elementele stelath/low observability asigură o probabilitate de detectare și angajare redusă. Contribuind la eficiența armei, prin asigurarea operatorului cu o imagine cât mai clară a mediului, sunt senzorii (sistem opto-electronic/cameră, FLIR, laser rangefinder). Sistemul de comunicații este elementul care aduce noutatea, nu numai prin faptul că asigură legătura prin satelit LOS (sistemul STARLINK), dar acesta este greu de detectat de mijloacele de cercetare electronică, deci greu de bruiat. În final, avem o armă comandată de la distanță, una din multele apărute în ultima vreme, dar având calitatea de a fi relativ ușor de procurat, fără însă ca această să diminueze capacitatea sa de lovire a țintei. Operatorul rămâne factorul uman decisiv în executarea atacului, pe viitor înzestrarea cu Inteligență Artificială urmând să-i lase acestuia doar decizia de validare a țintei.

Ideea tactică de bază este veche, începând cu atacul efectuat de către britanici cu nave incendiare asupra Armadei spaniole. Ideea tactică este aceea de distruge o platformă valoroasă folosind o armă ieftină, „sinucigașă”, fără echipaj uman. Idee a fost reluată în perioada modernă, remarcabili fiind italienii, urmați de britanici (începuturile SBS) în cel de-Al Doilea Război Mondial. Din considerente lesne de înțeles, legate de creșterea probabilității de lovire, au fost preferate ca ținte navele aflate la ancoră, în port sau în rada portului. Principala dificultate a constat în recuperarea echipajului (japonezi au depășit această problemă prin sacrificarea echipajului, ajungându-se la kaiten). Prin comanda de la distanță, această problemă a fost eliminată de către USV. Rămân însă elementele legate de surpriza tactică, apropierea de țintă și angajarea acesteia înainte ca ea să reacționeze. Acest lucru impune un grad redus de observabilitate, exploatarea la maxim a elementelor ce țin de mediu (momentul zilei, vizibilitatea, starea mării, vântul, curenții) în avantajul atacatorului, fapt observabil în planificarea atacului de la Sevastopol.   

Pentru ca atacul să aibă efect la nivel operativ-strategic, operația a fost planificată să aibă loc asupra unei bazei navale importante. Operațiunea este una clasică, raidul, încadrându-se în seria atacurilor de la Taranto sau Pearl Harbour (ca platformă, binomul portavion &avion, ca armă, bombele și torpilele adaptate la apele puțin adânci), chiar dacă atacul de la Sevastopol a fost departe de amploarea, respectiv rezultatele acestora. În general, reușita loviturii, în final, a rezultatului raidului, a fost asigurată de realizarea suprizei tactice prin apropierea neobservat de țintă, baza navală, și atacarea unui inamic nepregătit. Însă raidul clasic cerea și asigurarea retragerii fără a fi angajat în luptă de către inamic (care avea forțe și mijloace superioare). Acest ultim element nu mai este necesar acum, cu asemenea USV-uri, arme fără echipaj, fapt ce încurajează executarea unor asemenea atacuri. Să remarcăm că asemenea atacuri cu USV-uri se încadrează în războiul hibrid pe mare (amiralul Stavridis a avut o primă abordare privind războiul hybrid pe mare), neasumarea atacului fiind principalul avantaj (de care Ucraina, foarte probabila autoare a atacului, a profitând, neasumându-și atacul nici până în prezent).

Se știa faptul că baza navală (portul, dar și rada), nu mai este un perimetru sigur (safe haven), numai măsuri de apărare bine planificate asigurând siguranța navelor aflate în bază sau în rada acestuia. Mai ales într-o asemenea geografie cum este cea din nord-vestul Mării Negre, acest lucru este dificil de realizat, având în vedere dimensiunea aero-navală a teatrului de operații. Astfel, cu dimensiuna navală interacționează avioanele și sistemele de senzori și armament aflate la litoral. În ansamblul ei, problema este una de command of the sea (pentru Rusia), respectiv denial of the sea (pentru Ucraina), dar aici abordăm problema numai în această ipostază, cea a asigurării siguranței bazei navale.

Conceptul operațional a constat într-un atac combinat drone aeriene și USV-uri, în vederea distribuirii atenției apărătorului. Sinconizarea atacului, precum și exploatarea vulnerabilităților țintei, atât cea a sistemului defensiv al bazei navale, cât și cea a sistemului defensiv al navelor, au asigurat succesul operațiunii (cel puțin o fregată din clasa Admiral Grigorevici și un dragor de bază din clasa Sonya au fost avariate).

Întrebarea este cum au reușit ucrainenii să disloce la o distanță atât de mare aceste USV-uri. Având în vedere că USV-urile au o autonomie limitată, este de presupus că acestea au trebuit să fie transportate de către o platformă navală până la un punct de lansare (impus de raza de acțiune a USV-ului, dar și de cerința nedetectării platformei purtătoare). Moscova a acuzat Kievul că platfoma navală a fost o navă comercială care ar fi folosit culoarul pentru navele cerealiere pentru a asigura deplasarea în siguranță până la punctul de lansare. Această ipoteză este discutabilă, având în vedere că acest culoar este situat prea la vest pentru a servi unui asemenea scop. Dacă urmărim reacția rusă, atacarea navelor ucrainene din baza de la Oceakov, pare mai probabilă lansarea USV-urilor de către o navă mică, eventual o navă de patrulare, care a navigat neobservată, “under the radar”, de-a lungul coastei Crimeei. De asemenea, nu pot fi excluse mijloacele specifice forțelor speciale, de la vechicule subacvative la alte mijloace.   

Ucrainenii au avut, foarte probabil, un avantaj asigurat de informații precise privind situația din baza navală, locul de ancorare în port, eventual radă, al navelor importante, dar și de faptul că rușii nu și-au făcut temele, ei având vulnerabilități evidente în sistemul de apărare al bazei, respectiv al navei atacate. Astfel, deși aveau dovada că ucrainenii au asemenea capacități militare (un asemenea USV eșuând în urmă cu câteva săptămâni în apropiere de Sevastopol) nu s-au luat măsuri pentru întărirea apărării bazei cu mijloace pasive, respectiv active. Mai mult, securitatea bazei pare să fi fost compromisă: abia după atac s-a dat ordin să se închidă toate camerele de vedere din zona portului/radei. Cum a fost posibil ca, în aceste condiții, o navă de valoarea unei fregate să fie lăsată să ancoreze în port sau radă fără o  protecție adecvată? Și cum a fost asigurată protejarea portului (există unele informații conform cărora USV-urile ar fi intat în golful Sevastopolului, în interiorul bazei navale). Mijloacele pasive (câmpuri de mine, plase/sisteme antitorpilă) nu au fost la nivelul la care să împiedice atacul USV-urilor. Nici la nivelul apărării platfomei navale lucrurile nu au stat mai bine. Prima nava atacată nu a avut nici o reacție, o dovadă că sistemul de apărare al navei nu a fost la nivelul minim cerut de situație în lipsa/nefuncționarea unui sistem de supraveghere multispectral (optoelectroni/infraroșu). Este de domeniul evidenței că USV-urile puteau fi lovite relativ ușor de tunurile/mitralierele de pe navă, respectiv din aer, de către elicoptere, așa cum s-a și întâmplat în cazul cele de-a doua nave (sau chiar aceeași navă) atacată în plină zi de către USV-uri.

Foarte probabil, a fost lovită o navă din clasa Admiral Grigorevici, deși nu este clar cât de grav a fost avariată aceasta. În aceste condiții, FMN nu mai are decât o singură fragată din această clasă, care reprezintă coloana vertrebală a flotei (după scufundarea crucișătorului Moscova, fregatele mai vechi, din clasa veche Krivak, Petlivy și Ladny, fiind la limita minimă de operativitate). Probabil, liderii militari ruși vor trebui să ia în considerare măsuri de redislocare a unor nave la Novorossisk, așa cum s-a mai făcut anterior (cu unele nave de debarcare din clasa Ropucha). În măsura în care conducerea FMN va prioritiza protejare navelor FMN, nefiind sigură că le poate asigura apărarea în baza de la Sevastopol, atacul ucrainean va fi unul reușit, nu numai prin neutralizarea, pentru o perioadă, a unei fregate, ci prin efecte la nivel operativ-strategic (exact în momentul în care trupele terestre ruse aveau nevoie, mai ales la Herson, de sprijinul flotei, aceasta este preocupată de protecția navelor în principala sa bază). Dacă privim atent conceptul operațional ucrainean, precum și greșelile din dispozitivul defensiv rus, apare mai pregnant faptul că nu numai arma, un USV cu evidente calități tehnico-tactice, este importantă în reușita atacului, ci, mai ales, modul în care a fost folosită, respectiv cum nu a putut fi contracarată și cum nu a putut fi dejucat planul ucrainean de către apărarea rusă. În final, problema ține de tactică, nu de tehnică.

Multe lecții sunt de învățat în urma acestui atac, prima fiind aceea că apărarea antidronă a navelor trebuie extinsă de la cele aeriene la cele de suprafață și cele submarine. Mijloacele tehnice există și în prezent, senzori moderni (dacă este posibil, sisteme multispectrale și cu cât mai multă Inteligență Artificială) în combinație cu sistemele de armament actuale (în cazul fregatei ruse, tunul naval A-190 Arsenal de 100 mm, tunurile AK 630, în general sistemele CIWS, precum și mitralierele de la bord) oferind, fără prea multe modificări, o apărare adecvată împotriva USV-urilor. Implemetarea lanțului senzor-killer, trebuie, însă, însoțită de elaborarea procedurilor și tacticilor adecvate pentru apărarea împotriva unor asemenea drone. Firește, flotele moderne apelează la sisteme laser performante. Dar până acolo, chiar și un marinar vigilent și o mitralieră sunt de ajuns. Problema rămâne până la urmă la nivelul oamenilor, a pregătirii lor, a disciplinei și cea a implementării realiste a dispozitivului de apărare.  

La fel, apărarea bazelor navale trebuie adaptată pentru a face față noii amenințări. Securitatea operațională începe din baza navală, iar modul de organizare a apărării acesteia este la fel de importantă ca și mijloacele folosite.

Din multe puncte de vedere, nu avem nimic nou sub soare, marinarii fiind obișnuiți cu asemenea sisteme autonome de luptă (precum torpilele). Și totuși, cel puțin o navă de luptă aflată în falsa siguranță a bazei navale a fost scoasă din luptă, cu efectele amplificate de incertitudinea generată de posibilitatea unui nou asemenea atac (Moscova a ajuns în situația de neinvidiat în care a obținut, cel puțin pentru moment, protecția bazei navale din Sevastopol prin mijloace politice, cerând garanții în schimbul revenirii la acordul privind exportul de cereale). Foarte repede, arme antidonă specifice vor fi concepute și implementate. De asemenea, tactici, tehnici și proceduri specifice de apărare vor veni pe măsură ce se va dedica timp și energie rezolvării acestei probleme. Lăsând de-o parte avansul tehnologic, elementul esențial a ținut de tactic, iar aici rușii au demonstrat nu numai inflixibilitate, dar și incapacitatea de adaptare. Chiar și în epoca roboților, oamenii sunt flota și flota înseamnă oamenii săi, cu sau fără roboți.  

Având în vedere elementul hybrid, neasumarea unui asemenea atac, orice flotă, la pace sau război, trebuie să se aștepte la un asemenea atac, mai ales în condițiile unor tensiuni cu adversarul care nu își asumă rolul de inamic, dar caută să producă pagube navelor flotei, mizând pe efectul moral deosebit pe care îl poate avea un asemenea atac. De asemenea, un asemenea atac poate fi folosit împotriva elementelor de infrastructură critică, precum platformele petroliere. Până la înzestrarea cu mijloacele hi-tech, o organizare eficientă a apărării, cu mijloacele aflate la dispoziție, este cel mai bun răspuns.

Bibliografie

1. Wayne Huges – Fleet tactics

2. Edward Luttwak – Strategy. The logic of war and peace.

Conflictul ruso-ucrainean, ce se întâmplă în domeniul naval-Autor: Dr. CONSTANTIN CIOROBEA

Marea Neagră

Privind situația din Marea Neagră în această săptămână sunt de analizat câteva elemente importante reprezentate de atacul asupra bazei navale Sevastopol, suspendarea participării Rusiei la acordul Mării Negre și anularea suspendării participării.

Atacul asupra navelor din portul Sevastopol

Forțele ucrainene au efectuat un atac cu 7 drone maritime și 8 drone aeriene, pe 29 octombrie 2022 asupra navelor din portul Sevastopol.

Potrivit imaginilor care circulă pe rețelele de socializare, o primă înregistrare video pare să arate cum, în atacul asupra Bazei Navale rusești din Sevastopol, dronele maritime ale ucrainenilor au reușit să se apropie foarte mult de o fregata rusească din clasa Grigorovici, mai probabil Amiral Makarov și să o lovească (în Marea Neagră se află si Fregata Admiral Essen). Ulterior, și dragorul de mine Ivan Golubets este lovit. Un alt videoclip arată cum o dronă maritimă pare să fie atacată de o navă rusească și chiar de un elicopter. Ministerul Rusiei a susținut că forțele ruse au distrus toate țintele aeriene, au distrus patru drone maritime pe rada exterioară și trei drone maritime pe rada interioară. Un vehicul de suprafață fără pilot similar neidentificat a apărut pentru prima dată pe coasta Crimeei pe 21 septembrie. Până în acest moment, oficialii ucraineni nu au revendicat responsabilitatea pentru atacul cu drone de la Sevastopol, ascet lucru poate însemna că personalul destinat pentru dirijarea dronelor este posibil să se afle în Crimeea și dacă vor găsi o situație favorabilă atacul poate fi repetat. Privind drona navală folosită, analiștii de la Naval News au speculat că forma curbată și exteriorul ranforsat sugerează că aceasta este înarmată cu un focos.O teorie este că drona maritimă a fost proiectată să explodeze în momentul în care intră într-o altă navă, fiind o versiune mai modernă a unei bărci explozive. Acest lucru ar explica și senzorii din partea frontală a dronei.

În plus, datorită dimensiunii sale reduse, apropiate de a unui caiac, ea ar avea o semnătură radar foarte greu de depistat. Toate elementele vizibile în fotografii sugerează de asemenea că ea a fost proiectată pentru viteze mari. Ucraina a dus amenințarea asimetrică la un nou nivel, atacând navele rusești în bază sau în apropierea acesteia. Această modalitate de atac este destul de inovativă, dar având în vedere evoluția evenimentelor din cadrul războiului din Ucraina, este în linia modului de acțiune asimetric al ucrainenilor. Forțele ucrainene folosesc cu pricepere mijloacele pe care le au la dispoziție pentru a optimiza acțiunile asimetrice. În primul rând, trebuie subliniat că armata ucraineană, își poate folosi eficient puterea aeriană, terestră și marină limitată pentru a neutraliza atât puterea strategică, cât și ținte asimetrice în operațiuni comune, în acțiuni întrunite bine coordonate.

Ca și în cazul lovirii podului din Crimeea, care este important din punct de vedere strategic pentru ruși, forțele ucrainene atacă ținte critice pentru a câștiga superioritate în Războiul Informațional și a deteriora reputația Forțelor Armate Ruse. De asemenea prin acest atac, Ucraina afectează capacitatea rușilor de a lansa rachete cu rază lungă de acțiune de pe mare, în condițiile în care și aceste raioane noi în care s-au dislocat navele rusești după lovirea crucișătorului Moscova pot fi atacate cu succes de ucraineni. Ceea ce sa întâmplat cu Marina Rusă în Marea Neagră arată că dronele navale și aeriene care pot deveni dispensabile, vor reprezenta o amenințare majoră pentru navele evident mai scumpe. În conflictele viitoare, va fi și mai dificil pentru navele care nu sunt echipate cu sisteme eficiente de protecție și supraviețuire să răspundă eficient atacurilor executate cu roiuri de drone.

Suspendarea participării Rusiei la acordul Mării Negre

Ministerul rus al Apărării a acuzat sâmbătă 29 OCT Ucraina de „act terorist” și a declarat că își suspendă participarea la un acord intermediat de ONU pentru exportul de produse agricole din porturile ucrainene. Dronele marine, lansate de pe coasta din zona Odesa, au străbătut o parte din drum de-a lungul coridorului de cereale și apoi au început să se deplaseze în direcția bazei navale rusești din Sevastopol, au anunțat, duminică, surse din cadrul Ministerului rus al Apărării, transmite agenția Rador, citând agenția rusă Tass. „Ținând cont de… actul terorist al regimului de la Kiev cu participarea experților britanici împotriva navelor Flotei Mării Negre și a navelor civile implicate în asigurarea securității „culoarului de cereale”, partea rusă suspendă participarea la implementarea acordurilor privind exportul de produse agricole din porturile ucrainene”, se arată într-un comunicat al ministerului rus al Apărării. Ministerul a declarat mai devreme că atacurile cu drone de sâmbătă au fost în mare parte respinse, cu pagube minore aduse unui dragor de mine, Ivan Golubets. Comandamentul Operațional de Sud al Armatei Ucrainei a raportat în seara zilei de luni, 31 octombrie, că forțele ruse au lovit două remorchere civile care transportau barje de cereale în apropiere de Ochakiv, regiunea Nicolaev. Doi membri ai echipajului au fost uciși, o persoană a fost rănită, iar starea altei persoane nu este cunoscută. Incidentul deosebit de grav a avut în portul Ochakiv, în apropiere de vărsarea Niprului în Marea Neagră, pe un teritoriu care mai este controlat încă de armata rusă. Pieţele de cereale sunt fost foarte sensibile la evoluţiile invaziei din ultimele opt luni a Rusiei în Ucraina, deoarece ambele ţări sunt printre cei mai mari exportatori de grâu din lume. Iar în acest context piaţa cerealelor se pregăteşte pentru o creştere a preţurilor, după retragerea Rusiei din acordul privind coridorul Mării Negre, decizie care pune în pericol exporturile ucrainene, au spus analişti intervievaţi de Reuters Kievul a spus că acuzaţia Rusiei este o scuză pentru o ieşire din acord, în timp ce Washingtonul a acuzat Moscova că se foloseşte de alimente ca de o armă. Carlos Mera, şeful cercetării pieţelor de mărfuri agricole la Rabobank, a declarat că contractele futures pe grâu ar putea creşte cu 5% până la 10%, dar reacţia ar putea dispărea, deoarece renunţarea la acord de către Moscova a fost parţial anticipată, în timp ce exporturile Rusiei au crescut. Se pare că Rusia vrea să manevreze piața de cereale, stimulând creșterea prețurilor pentru a discredita în acest fel acțiunile Ucrainei.

Anularea suspendării participării

În cursul zilei de luni, 31 octombrie, miniștrii Apărării din Turcia și Rusia au discutat pe tema amenințării lansate de Kremlin. Potrivit Reuters, ministrul turc Hulusi Akar i-a spus lui Serghei Şoigu că Moscova ar trebui să revină asupra deciziei sale de a-şi suspenda pe termen nedefinit participarea la acest acord. Preşedintele turc, Recep Tayyip Erdogan, a exprimat luni dimineaţa angajamentul ţării sale de a menţine acordul privind exporturile de cereale din Ucraina, în pofida retragerii Rusiei din acesta. Putin nu a îndrăznit să intre într-un conflict deschis pe tema cerealelor ucrainene cu Turcia, a cărei flotă în Marea Neagră este de 7 ori mai mare decât cea a Rusiei, scrie Moscow Times. „Președintele rus Vladimir Putin nu a îndrăznit să intre într-un conflict deschis cu Turcia, care nu a acceptat ruperea „acordului de cereale” și a promis că va continua să exporte grânele ucrainene, în ciuda amenințărilor Kremlinului”, subliniază publicația. Potrivit jurnaliştilor ruşi, la numai patru zile după retragerea din acordul de cereale, Ministerul Apărării al Federaţiei Ruse a anunţat că îşi reia participarea la „coridorul umanitar”. Sub protecția navelor turcești, luni, 12 nave încărcate cu cereale au părăsit porturile ucrainene”, în mod sfidător. În același timp, pentru a-și salva imaginea, Moscova a încercat să-și explice retragerea, pretinzându-și îndeplinirea cerințelor. “Rusia a primit garanții scrise de la Ucraina că coridorul nu va fi folosit pentru ostilități, a informat miercuri Ministerului Apărării al Federației Ruse,. Aceste garanții “par a fi suficiente”, a subliniat Ministerul rus al Apărării. Moscova afirmase anterior că ar fi riscant și inacceptabil ca navele să continue să navigheze prin coridorul umanitar înființat în iulie în cadrul unui acord negociat de Turcia și ONU. În ciuda retragerii Rusiei din acordul mediat de ONU, navele au continuat să exporte cereale ucrainene, iar luni a fost transportat un volum record. Kremlinul „a căzut în capcană”, analistul politic rus Tatiana Stanovaia a declarat că anunțul de miercuri 02 NOV reprezintă o recunoaștere din partea lui Putin că nu poate bloca transporturile.

Se pare că voința Rusiei nu este de ajuns pentru a impune măsurile dorite în regiune și liderul de la Kremlin trebuie să țină seama de opiniile Turciei.

(Sursa: https://ziare.com/atac-sevastopol/mesajul-pe-care-ucraina-il-transmite-lumii-prin-atacul-asupra-portului-sevastopol-arma-complet-noua-integrata-perfect-in-lupta-1769243)

(Sursa:https://remnmilitaryblog.com/2022/10/27/rusii-reconstuiesc-la-sevastopol-o-baza-navala-secreta-pentru-submarinele-flotei-din-marea-neagra/)

(Sursa: https://ziare.com/ucraina/ucraina-razboi-rusia-flota-marii-negre-atac-sevastopol-pierderi-1769258)

(Sursa: https://ziare.com/nava-amiral-makarov/nava-amiral-makarov-ucraina-razboi-rusia-flota-marii-negre-atac-drone-marine-sevastopol-1769589)

(Sursa:https://www.navalnews.com/naval-news/2022/10/analysis-ukraine-strikes-with-kamikaze-usvs-russian-bases-are-not-safe-anymore/)

(Sursa: https://www.defenseromania.ro/atacul-aerian-si-naval-cu-drone-ar-fi-avariat-cel-putin-o-fregata-clasa-grigorovici-video-la-fel-ca-in-cazul-moskva-rusii-rustin-contrariul_619136.html)

(Sursa: https://www.hotnews.ro/stiri-razboi_ucraina-25873066-video-imagini-atacul-ucrainean-asupra-flotei-marii-negre-din-sevastopol-ucrainenii-folosit-drone-maritime.htm)

(Sursa:https://www.stiripesurse.ro/rusii-au-dat-pe-surse-informatia-care-arunca-in-aer-transportul-de-cereale-in-marea-neagra-dronele-care-au-atacat-sevastopolul-deasupra-coridorului-maritim_2630785.html)

(Sursa: https://news.usni.org/2022/10/11/suspected-ukrainian-explosive-sea-drone-made-from-jet-ski-parts)

(Sursa: https://ziare.com/rusia/cereale-pret-retragere-rusia-coridorul-marii-negre-razboi-rusia-ucraina-1769362)

(Sursa: https://ziare.com/convoi-cereale/rusia-ataca-remorchere-civile-marea-neagra-nikolaev-1769516)

(Sursa:https://ziare.com/rusia/rusia-capitulare-turcia-razboiu-cerealelor-flota-turca-marea-neagra-ucraina-razboi-1769842)

(Sursa:https://ziare.com/rusia/rusia-capitulare-turcia-razboiu-cerealelor-flota-turca-marea-neagra-ucraina-razboi-1769842)

Marea Mediterană – Rusia continuă să reducă potențialul maritim din regiune

Gruparea navală rusă din Mediterană are ca misiune principală contracararea mijloacelor navale ale NATO din regiune. Dacă în materialul de săptămâna trecută menționam tendința Federației Ruse de a reduce numărul de nave din Marea Mediterană acum devine evident faptul că pentru Rusia această regiune nu mai prezintă un foarte mare interes din punct de vedere al acțiunilor pe mare. Retragerea forțelor a început în luna AUG 2022, iar în această săptămână detașamentul de nave aparținând Flotei ruse din Oceanul Pacific (FROP) au părăsit regiune îndreptându-se spre zona de responsabilitate. Detașamentul este format din  crucișătorul Varyag, distrugătorul Amiral Tributs și petrolierul Boris Butoma. Este posibil ca partea rusă să considere faptul că perioada de încordare maximă, a trecut și nu mai este necesară menținerea unei prezențe permanente atât de intense în regiune. În caz de necesitate, autoritățile de la Moscova au opțiunea readucerii rapide în Siria a unor avioane MiG-31K, dotate cu rachete hipersonice Kinzhal, și a unor bombardiere cu rază lungă de acțiune Tu-22M3. În prezent, în compunerea Grupării navale operative a Forțelor Armate ale Federației Ruse din Marea Mediterană se află fregatele Amiral Kasatonov a Flotei de Nord și Amiral Grigorovici aparținând Flotei din Marea Neagră și cele două nave rusești, care au intrat în Marea Mediterană pe 16 OCT, este vorba despre corvetele Stoikiy (545) și Soobrazitelny (531) din clasa Steregushchiy, aparținând Flotei ruse din Marea Baltică. De asemenea, escadra rusă include două submarine, respectiv Severodvinsk de la Flota de Nord și Krasnodar al Flotei din Marea Neagră. Mai jos este prezentată, comparativ, situația privind prezența navelor Federației Ruse în Marea Mediterană la începutul lunii martie 2022 și începutul lunii noiembrie 2022.

Imaginile din satelit ale portului Tartus au arătat mai multe nave de război rusești acostate în interiorul portului. Navele au fost identificate ca submarinul din clasa Kilo Krasnodar, corvetele din clasa Steregușchii, Stoiky și Soobrazitelny, corveta din clasa Buyan-M Orekhovo-Zuyevo, precum și nava de reparații din clasa Amur PM-82. Probabil că, în aceste condiții, gruparea navală rusă din regiune nu va mai fi capabilă să execute acțiuni semnificative pe mare, în condițiile în care pe lângă portavionul George Bush, aflat în Marea Adriatică, Forțele Navale ale SUA intenționează să aducă în Europa încă un portavion și gruparea navală a acestuia. Este vorba despre portavionul USS Gerald R. Ford.

(Sursa:https://www.defenseromania.ro/rusia-si-a-redus-potentialul-maritim-din-marea-mediterana-navele-flotei-din-oceanul-pacific-revin-la-vladivostok_619199.html)

(Sursa:https://remnmilitaryblog.com/2022/11/01/rusia-si-a-redus-potentialul-maritim-din-marea-mediterana-navele-flotei-din-oceanul-pacific-revin-la-vladivostok/)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top