Sari la conținut

COMPANIILE PRIVATE MILITARE ȘI DE SECURITATE – UN POSIBIL ACTOR ÎN RĂZBOIUL PE MARE?

  • Articol

COMPANIILE PRIVATE MILITARE ȘI DE SECURITATE – UN POSIBIL ACTOR ÎN RĂZBOIUL PE MARE?

EDITORIAL

În acțiunile sale militare din Ucraina, Rusia a folosit o mare multitudine de forme și metode de ducere a războiului, atât clasice cât și hibride.

Caracteristicile amenințărilor hibride sunt incluse în definițiile elaborate atât la nivelul NATO prin NATO Capstone Concept for the Military Contribution to Countering Hybrid Threats [4], cât și la nivelul Uniunii Europene prin EU Joint Framework to Counter Hybrid Threats [5].

Întotdeauna, realitatea și inventivitatea se găsesc într-o acerbă competiție, generând o hibridizare a realității. Cu cât mai hibridă devine realitatea, cu atât mai hibride devin mijloacele de luptă. Și nu numai partea hard, ci și metodele de ducere a acțiunilor.

Este și acțiunea formală, dar și informală, a Rusiei în războiul asimetric în Ucraina, unde folosește o „armată a nimănui”. Poate cea mai cunoscută entitate non statală este Grupul Wagner. 

Presa internațională a scris destul de mult despre Grupul Wagner, însă cu toate acestea se știu relativ puține cu privire la activitățile acestuia și adevăratele sale scopuri. Există o incertitudine legată de situația sa juridică și natura exactă a activităților pe care le desfășoară, fapt ce  complică cunoașterea  adevărului.

Despre Grupul Wagner s-a vorbit pentru prima dată în 2014 în contextul războiului din Donbas, Ucraina atrăgând atenția că Rusia caută să își mascheze prezența militară în regiune prin diferite grupuri secrete, fără statut militar oficial și aparent fără vreo legătură oficială cu Moscova. Dar acum este oficial!

Am văzut, de-a lungul timpului, faptul că Grupul Wagner s-a implicat în acțiuni militare sincronizate cu forțele militare naționale ale Rusiei, are o dotare similară și un sistem de comandă control integrat la nivelul forțelor armate naționale. Cu câtă ușurință vorbim acum de artilerie, sisteme de rachete și chiar avioane din dotarea Grupului Wagner. Și nu pun la socoteală partea nevăzută a armatei de troli, armată cu un rol și rezultate de impact.

Și acum se pot pune o serie de întrebări!

Pe când va apare și o componentă maritimă a acestei companii, sau a alteia? Ce rol și misiuni ar putea îndeplini? Și care este legalitatea acesteia?

Implicarea unei asemenea companii în acțiuni desfășurare într-un teatru maritim ar fi o noutate, chiar și în războiul hibrid pe mare. Și aici se pune întrebarea, care trebuie să fie clarificată, privind cât sunt de legale posibilele acțiuni ale unei asemenea organizații, acesta fiind un subiect larg de cercetare.

Știm că războiul hibrid pe mare se referă la utilizarea unui set divers de tactici și strategii militare, economice și politice în cadrul unui conflict naval, atunci când este declarat. Dar ce se întâmplă când nu este declarat?

Această abordare combină tacticile tradiționale de război naval cu mijloace neconvenționale, precum operațiuni subversive, propaganda, manipularea informațiilor și campanii de dezinformare. Ținând cont de scopul războiului hibrid pe mare, care este de a obține avantaje asupra adversarului fără a recurge direct la conflict militar, rolul jucat de o astfel companie poate fi unul major, cel puțin în inițierea acestuia, dar nu numai.

Spre exemplu, tacticile utilizate în cadrul războiului hibrid pe mare includ:

Spionaj maritim: colectarea de informații despre mișcările navale ale adversarului prin intermediul agenților de spionaj, a dronelor sau a altor mijloace de supraveghere.

Operațiuni subversive: utilizarea unor agenți sau forțe speciale pentru a pătrunde în bazele navale ale adversarului, a sabota echipamentul naval sau a comite acte de terorism.

Propaganda: răspândirea de mesaje prin intermediul mass-media sau a rețelelor de socializare pentru a influența opinia publică și pentru a genera dezbinare între populațiile adversarilor.

Dezinformare: răspândirea de informații false sau incomplete cu scopul de a induce în eroare adversarul sau de a destabiliza situația internă a unei țări.

Și acum revine întrebarea: când și în ce condiții Grupul Wagner (sau o organizație similară) va trece la executarea unor acţiuni maritime?

Și pornim de la un important element de remarcat, faptul că organizarea, funcționarea și activitățile companiilor private de securitate sunt reglementate de legile țărilor în care operează, iar unii critici argumentează că aceste companii pot avea potențialul de a adăuga un risc suplimentar asupra securității naționale. Ce facem cu situația în care aceste organizații acționează în marea liberă reglementată de Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării – UNCLOS [6], intrată în vigoare la 16 noiembrie 1994.

Conform prevederilor acesteia, marea liberă este deschisă tuturor statelor, fie ele riverane, fie fără litoral. Libertatea mării libere se exercită în condiţiile prevăzute de dispozițiile convenției şi de celelalte reguli de drept internaţional și cuprinde statele riverane, sau cele fără litoral.

Spre exemplu, pe fondul extinderii fenomenului de piraterie, Organizația Maritimă Internaţională (IMO) a început să permită prezenţa agenților de securitate particulari la bordul navelor civile. Dar în orice caz, guvernele sub al cărui pavilion navigă, trebuie să verifice condiţiile fiecărei misiuni particulare în parte având în vedere faptul că, în principiu, pe aceste nave este valabilă legea ţării de înmatriculare. Formal, comandantul navei poartă răspunderea. Dacă ne referim strict la oamenii serviciului de pază şi protecție, aceștia au voie să acționeze numai în legitimă apărare, ca niște cetăţeni obişnuiţi.

Angajații firmelor de securitate prezenți la bordul navelor de mărfuri au voie să poarte arme numai dacă echipamentul corespunde regimului armelor şi munițiilor. Spre exemplu, conform legii, în Republica Federală Germania, agenții particulari poartă numai revolvere şi bastoane. Nemulțumiți şi speriați, mulţi armatori germani au început să navigheze sub steagul unor ţări cu un regim al armelor mult mai permisiv.

Dar Rusia are, în foarte multe domenii și situații, o abordare atipică. Gruppa Vagnera (în rusă Группа Вагнера) sau Grupul Wagner, cunoscut și sub numele de PMC Wagner, ChVK Wagner sau CHVK Vagner, este o organizație paramilitară rusă. Ea a fost descrisă de unii ca fiind o companie militară privată (sau o agenție de contractare militară privată), ai cărei contractori ar fi participat la diferite conflicte, inclusiv operații în Războiul Civil Sirian de partea guvernului sirian, în Războiul din Donbas din Ucraina, ajutând forțele separatiste ale republicilor auto-declarate Donetsk și Luhansk, anexarea Crimeii de către Federația Rusă în 2014, dar și foarte activ în războiul din Ucraina, declanșat în februarie 2022.

Grupul Wagner a fost desemnat de Statele Unite drept organizație criminală internaţională transnațională, la fel ca mafiile italiană sau japoneză, iar membri ai Congresului american fac presiuni pentru ca de acum înainte să fie calificat drept “grup terorist”.

„Aproape sigur, Wagner comandă acum 50.000 de luptători în Ucraina și a devenit o componentă cheie a campaniei din Ucraina”, potrivit Ministerului Apărării din Marea Britanie.

Se spune că organizația a început să recruteze în număr mare anul trecut, deoarece Rusia a avut probleme în a găsi oameni pentru armata regulată. Aproximativ 80% din trupele sale din Ucraina au fost extrase din închisori, potrivit Consiliului Naţional de Securitate al SUA.

Înainte de invadarea Ucrainei de către Rusia, se crede că Grupul Wagner avea doar aproximativ 5.000 de luptători. Erau în mare parte foști soldați cu experiență – mulți dintre ei din regimentele de elită și forțele speciale ale Rusiei.

Deși forțele mercenare sunt ilegale în Rusia, Wagner Group s-a înregistrat ca o companie în 2022 și a deschis un nou sediu la Sankt Petersburg.

Wagner Group recrutează în mod deschis în orașele rusești, pe panouri publicitare și este numită în presa rusă ca fiind o organizație patriotică.

În Rusia, ca în orice alt context național, industria PMSC (Private Military and Security Companie) este modelată nu numai de cerere și ofertă, dar și de mediul cultural, istoric, politic și juridic în care acestea exista.

Industria este afectată de mediul instituțional național, național cultura militară, acceptarea populară, tendința istorică de a folosi actori privați pentru acțiuni de forță, relațiile cu structurile guvernamentale și elite și mulți alți factori.

Pe scurt, companiile vor fi „socializate” de mediul lor de acasă, chiar și atunci când acționează la nivel internațional. Deloc surprinzător, socializarea modelează nu numai serviciile care Companiile rusești le oferă, dar și „piața forței” din Rusia în ansamblu.

Un deputat rus, Andrei Mitrofanov, a propus o lege numită „Cu privire la reglementarea de stat a înfiinţarea şi funcționarea companiilor militare private”. Legea nu a fost adoptată de Dumă, dar președintele Putin la momentul inițiativei lui Mitrofanov și-a exprimat în general sprijin pentru ideea PMSC-urilor ruse. Putin în acest sens a răspuns la o întrebare despre a potențială legalizare, afirmând faptul că PMSC-urile sunt fără îndoială, un instrument pentru realizarea intereselor naționale unde statul însuși nu trebuie să fie implicat.

Un alt deputat al Dumei, Gennadiy Nosovko, a propus Dumei inițiative legislative similare atât în 2010, cât și în 2014. În proiectul din 2014, Nosovko a definit sarcinile militare pe care PMSC-urile ar trebui să li se permită să exercite drept „deminare și apărare armată a navelor maritime civile și în plus, mai controversata „reglementare alternativă a conflictelor armate dincolo de granițele Rusiei” a deputatului Boiarski, din 2014.

Datorită unui amestec de politic și birocrație a opoziției, invocând pretenții de greșeli de procedură și absența oricărei presiuni din partea Kremlinului în favoarea propunerilor, niciuna dintre aceste inițiative nu a fost adoptată ca lege. În conformitate cu jurnaliştii Vladimir Dergachev şi Ekaterina Zgirovskaya, le-au spus ulterior surse militare Inițiativa lui Nosovko a fost înfrântă în Duma, pe care absența unei astfel de legi nu l-ar împiedica guvernul de la utilizarea PMSC-urilor existente în operațiuni specifice. În 2016, însă, a fost adoptată o lege privind „serviciul militar pe termen scurt”. Deși nu se referea în mod explicit la fenomenul PMSC, această lege a fost văzută ca un compromis care a legalizat cel puțin parțial PMSC-urile.

Condus de Vyacheslav Kalașnikov, un fost ofițer KGB care a servit ca asistent al lui Alexander Torshin la Kremlin, Moran a fost unul dintre primele PMSC care a intrat pe piața de combatere a pirateriei în anii 1990 și a preluat rapid sume mari pentru paza navelor Sovcomflot, FEMCO, Murmansk Shipping și United Marine, cele mai mari preocupări de transport maritim din Rusia.

Deși Boris Chikin, unul dintre fondatorii lui PMSC Moran, datează înființarea grupului în 2010, site-ul web al lui Moran indică faptul că acesta a fost înregistrată oficial în Belize în 2011.

Cu toate acestea, site-ul web își atribuie originile la sfârșitul anilor 1990, când îngrijorările au atins apogeul în cadrul guvernului rus cu privire la riscul reprezentat de creșterea pirateriei de-a lungul rutelor maritime majore din Golful Aden până în Oceanul Indian.

Moran citează în mod special implicarea PMSC-urilor în salvarea unui petrolier capturat de pirații sudanezi în 1999, iar în prezentările companiei, se referă la cooperarea sa strânsă cu Marina Rusă cu privire la numeroase misiuni anti-piraterie pentru transporturi de energie.

Această navă fusese deturnată de cetățeni sudanezi. Majoritatea celorlalte misiuni au avut loc în Irak. În plus, ei menționează și misiuni în unele țări africane – Republica Centrafricană, Kenya și Nigeria.

Moran Security are nave proprii, dar acestea sunt înregistrate în Insulele Cook și nu în Rusia. În informațiile adresate potențialilor solicitanți de muncă, ei afirmă că se acordă preferință foștilor ofițeri sau subofițeri care au prestat servicii în unități de forțe speciale (GRU), forțele aeropurtate, infanterie marină și care au servit în cel puțin două operațiuni în străinătate. În plus, cunoașterea limbii engleze este un plus. Agenți din Moran Security au înființat în 2013 PMSC-ul Corpus Slavon care a servit drept precursor pentru Wagner PMSC.

Întrucât puține companii rusești ale PMSC operau în 1999 în afara teritoriului rus și care nu erau afiliate cu diviziile de securitate ale marilor întreprinderi de stat, originile organizaționale ale lui Moran se bazează probabil pe aceeași arhitectură juridică ca multe dintre armatele privatizate atașate companiilor de stat care au început să apară la sfârșitul anilor 1990.

Într-adevăr, Cikin și Alexey Badikov, un alt manager important al lui Moran, au spus asta în mod public. Ambii au indicat că PMSC-urile operează sub contract cu întreprinderi de stat sub auspiciile echipelor operaționale militare comune supravegheate de Ministerul Apărării al Rusiei. PMSC care lucrează, cu organizații precum Moran, ca detașamente de corsari auxiliari care deservesc o rețea de corporații rusești de stat militarizate.

Este de așteptat ca în viitorul destul de apropiat, PMSC-urile ruse să se infiltreze sub diferite forme în acțiunile pe mare, exploatând unele lacune legislative naționale sau internaționale și să acționeze după modelul PMSC Wagner Group, dar nu pe uscat, ci pe mare.

Deci, mare atenție!

Analiza FORUMUL SECURITATII MARITIME

Surse:

[1] https://www.news.ru/vlast/putin-nastupaet-novaya-epoha-i-novyj-etap-istorii/

[2] Agency for Strategic Initiatives

[3] https://dexonline.ro/definitie/r%C4%83zboi

[4] https://www.act.nato.int/images/stories/events/2010/20100826_bi-sc_cht.pdf

[5] https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX%3A52016JC0018

[6] https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/26155

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top