Elicopterele navale și rolul lor în lupta împotriva navelor de suprafață

Elicopterele navale și rolul lor în lupta împotriva navelor de suprafață-Autor: Cam (rtr) dr. Constantin CIOROBEA^{^[1]}

FORUMUL SECURITATII MARITIME

Prin atacarea Ucrainei, Federația Rusă a declanșat cel mai mare și mai ucigător război din Europa de la al Doilea Război Mondial, care a produs transformări importante în modul în care se desfășoară acțiunile în plan terestru și aerian, dar și în spațiul maritim, demonstrând că supremația navală tradițională poate fi rapid erodată prin mijloace asimetrice, inovative și uneori chiar la prețuri mici. Flota rusă, percepută decenii întregi drept un instrument esențial de proiecție a forței Rusiei în Marea Neagră și chiar în Mediterana, a devenit, pe parcursul conflictului, un exemplu viu al vulnerabilității marilor structuri convenționale în fața noilor capabilități de luptă și modalități de ducere a luptei.

Conceptul de supremație navală, respectiv forțele și mijloacele tradiționale de proiecție a forței maritime sunt astăzi confruntate cu provocări multiple atât din partea capabilităților militare convenționale, dar mai ales din sfera tehnologiilor low-cost, a mijloacelor fără pilot, a munițiilor de precizie. În acest mediu complex, domeniul maritim la rândul său se transformă rapid într-un teatru de operațiuni caracterizat de flexibilitate, volatilitate informațională și vulnerabilitate structurală. Pierderile navale suferite de Rusia în războiul din Ucraina constituie, astfel, nu doar un rezultat al luptei propriu-zise, ci și o consecință a inadecvării unui anumit tip de gândire militară la realitățile războiului modern.

Surpriza operațională reprezentată de acțiunile mijloacelor fără pilot au determinat Federația Rusă să reacționeze iar o direcție de acțiune este reprezentată de constituirea unor unități speciale, care vor avea ca misiune vânarea dronelor ucrainene. În compunerea unităților se vor afla elicoptere de atac Mi-28NM, ale căror echipaje au fost instruite special pentru îndeplinirea unor astfel de misiuni. Ucraina, la rândul ei, a început să angajeze elicoptere de atac, precum MI-28, pentru a intercepta dronele Shahed, lansate de forțele ruse. Acestea s-au dovedit dificil de detectat și neutralizat cu radare și rachete clasice, dar vulnerabile în fața unui tir direct de mitralieră de pe o platformă aeriană agilă.

La rândul lor unele state membre NATO, cum este cazul Finlandei, transpun acum această lecție într-o doctrină proprie, integrând elicopterele în arhitectura de apărare antiaeriană. „O demonstrație spectaculoasă a noii doctrine militare finlandeze a avut loc pe 18 mai 2025: elicoptere de atac au fost folosite pentru a neutraliza drone ostile, într-un exercițiu de luptă live inspirat direct de frontul ucrainean.”[2] Această demonstrație nu a fost un simplu antrenament, ci un semnal strategic clar: Finlanda își adaptează apărarea la realitățile războiului modern, așa cum sunt ele testate zilnic în Ucraina. În fața unei amenințări tot mai intense din partea Rusiei, care reactivează baze militare din epoca sovietică în apropierea graniței finlandeze, autoritățile de la Helsinki aleg să combine mobilitatea elicopterelor cu eficiența economică a mitralierelor. Iar utilizarea acestor arme în scenarii de interceptare aeriană la joasă altitudine, oferă un răspuns rapid și flexibil împotriva dronelor ieftine și numeroase. „Este o revenire spectaculoasă a elicopterului în roluri de apărare aeriană, după decenii în care fusese limitat la transport și recunoaștere”[3], comentează un analist NATO.

Expertul în apărare la Centrul pentru Analiza Politicii Europene Federico Borsari, sublinia la rândul lui creșterea importanței elicopterelor în acțiunile militare moderne, „Elicopterele israeliene Apache au mai fost folosite în trecut pentru a intercepta drone ostile din Liban și Siria, așa că nu este o surpriză că le vedem din nou în acțiune.”[4]

Poziția geostrategică a României și situația de securitate din regiunea Mării Negre impune adaptarea apărării la realitățile războiului modern, prin stabilirea unor priorități clare: contribuția la realizarea descurajării pe flancul sudic al NATO, sprijinirea proiectelor de securitate ale UE în regiune, creșterea capacității operaționale cât mai rapid până în 2030 și o adaptare la evoluțiile tehnologice rezultate din războiul din Ucraina. Iar elicopterele pot aduce o contribuție importantă la asigurarea unui răspuns adecvat la provocările de securitate actuale. Posibilitatea elicopterelor de a opera de la litoral sau de la bordul unei nave, de a acționa pe perioade lungi de timp și de a zbura aproape de suprafața mării pentru a evita detectarea, arată importanța lor în mediul maritim. Dacă inițial rolul tradițional a fost reprezentat de executarea misiunilor de recunoaștere, căutarea și salvarea pe mare (SAR) și evacuarea medicală. Odată cu creșterea capabilităților elicopterelor și îmbunătățirea continuă a sistemelor de senzori integrați, rolul s-a extins la executarea misiunilor anti-submarin (ASW), lupta împotriva navelor de suprafață (ASuW), lupta împotriva mijloacelor fără pilot și război electronic (EW).

La nivel mondial putem identifica două tendințe privind utilizarea elicopterelor pentru misiuni în domeniul maritim. Pentru țările cu acces la mări închise sau semiînchise, care au ambiții limitate în acest domeniu folosirea elicopterelor ambarcate la bordul navelor, de regulă, fregate/corvete și chiar de la țărm, rămâne de departe cea mai potrivită abordare. Statele cu ambiții care excedă nivelul regional sunt mai înclinate să adopte un model diferit în care portavionul și avionul reprezintă capabilitatea principală, iar elicopterele reprezintă doar o capabilitate de sprijin.

Elicopterele navale au devenit parte integrantă a războiului modern, servind mai multe roluri, de la recunoaștere la misiuni de atac. Versatilitatea lor le permite să efectueze diverse operațiuni, cum ar fi ducerea acțiunilor împotriva submarinelor și a navelor de suprafață, misiuni de recunoaștere, căutarea și salvarea, dar și sprijinul logistic pentru forțele navale. Aceste aeronave pot contribui la recunoașterea situației maritime și la colectarea informațiilor. Echipate cu senzori avansați și sisteme de comunicații, elicopterele navale pot transmite informații critice în timp real, îmbunătățind astfel procesul de luare a deciziilor. Capacitatea lor de a opera de pe nave asigură, de asemenea, un răspuns rapid la diferite tipuri de amenințări și facilitează misiunile de infiltrare a forțelor de operații speciale și sprijinul acțiunilor acestora.

Eficacitatea elicopterelor navale, contribuția lor la realizarea securității maritime, determină ca aceste capabilități să devină tot mai importante în acțiunile militare contemporane. Elicopterele navale sunt aeronave specializate, concepute pentru a putea opera deasupra mării pentru a îndeplini diverse misiuni acționând în principal de la bordul navelor, dar și de la litoral.

Caracteristicile distincte ale acestor aeronave și în principal capacitatea lor de a opera în medii maritime dure, le diferențiază de elicopterele care operează în mediul terestru. Ele sunt echipate cu materiale rezistente la coroziune, sistem de apuntare, avionică avansată necesară operării deasupra mării, echipamente speciale pentru zborul deasupra mării și pentru menținerea funcționării în condiții meteorologice nefavorabile.

O altă caracteristică importantă este reprezentată de încorporarea tehnologiilor avansate pentru a asigura o capacitate operațională îmbunătățită. Astfel elicopterele navale sunt echipate cu sisteme radar și de transmisii date sofisticate, echipamente de supraveghere submarină și sisteme de armament pentru lupta împotriva navelor, mijloacelor aeriene și submarinelor, capabilități care permit trecerea rapidă între diferite profiluri de misiune. Angajarea în luptă a elicopterelor navale implică adesea o coordonare strânsă cu navele de suprafață și submarinele. Acestea fiind dotate cu sisteme avansate de supraveghere pot monitoriza zone vaste, colectând date privind situația navală, transmit aceste date către structurile de comandă și control și lansează atacuri asupra obiectivelor navale, aeriene sau terestre.

De asemenea execută inserții și extracții ale forțelor de operațiuni speciale și sprijinul acțiunilor acestora, acțiune facilitată de capacitatea lor de a opera de la bordul navelor. În plus, elicopterele navale se pot angaja în misiuni de protecție a infrastructurii critice, combaterea pirateriei și a terorismului, demonstrând astfel importanța lor strategică.

Navele utilizează elicoptere pentru executarea diferitelor misiuni de luptă sau sprijin de luptă, sporind astfel capabilitățile lor de supraveghere, descoperire și de conducere a focului. Aceste colaborări ilustrează rolul esențial al elicopterelor navale în războiul naval modern. În plus, coordonarea dintre elicopterele navale și echipajul navelor sporește capabilitățile de luptă ale navelor.

Având în vedere capabilitățile elicopterelor navale, în ultima perioadă forțele navale din întreaga lume au anunțat diverse programe legate de elicoptere destinate luptei împotriva navelor de suprafață, a submarinelor sau multi-rol. Tendința crescândă de a investi în astfel de capacități nu este surprinzătoare, având în vedere progresul tehnologic dar și diversificarea mijloacelor care acționează în domeniul maritim.

Deși există o atenție sporită în ceea ce privește dezvoltarea și testarea navelor de suprafață fără echipaj (USV) utilizate în lupta împotriva navelor de suprafață sau a submarinelor, elicopterele navale au încă un rol important în cadrul forțelor navale. Elicopterele sunt dislocabile rapid de la bordul navelor sunt dotate cu senzori sofisticați și înarmați cu torpile și rachete care pot ataca navele și submarinele inamice. Elicopterele sunt adesea folosite ca aeronave multi-rol care îndeplinesc misiuni de sprijin, sprijin de luptă sau de căutare și salvare pe mare.

Astfel, în octombrie 2024, Forțele Navale ale Marii Britanii au finalizat cu succes prima lansare a rachetei împotriva navelor de suprafață “Sea Venom“ de la bordul unui elicopter ”AW159 Lynx Wildcat HMA2”. După misiune Commodore Nick Sargent, DE&S’ Head of Helicopters, declara “Această lansare de rachetă marchează un pas vital înainte în integrarea rachetei “Sea Venom“ pe ce este deja reprezintă un elicopter remarcabil pentru a oferi Marinei Regale o capacitate de luptă la nivel mondial. Sunt recunoscător tuturor celor din întreaga industrie și Ministerului Apărării care au muncit atât de mult pentru a atinge această etapă.”[5] Acest lucru marchează o etapă semnificativă în integrarea Sea Venom pe Wildcat pentru a oferi elicopterului o capacitate ofensivă împotriva țintelor de suprafață până la dimensiunea unei corvete. Marina regală a introdus elicopterele “Wildcat“ în serviciu în 2015. Împreună cu rachetele “Martlet“, “Sea Venom“ asigură ca elicopterul Wildcat să poată oferi o capacitate formidabilă împotriva unei game de ținte pe mare și la litoral.

Forțele Navale Japoneze, au ales elicopterul SH-60L (prezentat în martie 2024), dezvoltat de Mitsubishi Heavy Industries, care va deveni unul dintre cele mai moderne elicoptere destinate luptei împotriva navelor de suprafață și anti-submarin.[6]

NH90 Sea Tiger este cea mai recentă variantă navală a elicopterului NH90, dezvoltat pentru a satisface cerințele Marinei Germane pentru capabilitățile avansate de luptă anti-submarin (ASW) și împotriva navelor de suprafață (ASuW). Acest elicopter este proiectat să opereze de la bordul fregatelor și a altor nave.[7] Potrivit informațiilor publicate de Airbus pe 8 noiembrie 2024, NH90 Sea Tiger, un elicopter maritim avansat conceput pentru operațiuni navale moderne, a finalizat cu succes o campanie extinsă de testare a zborurilor.

Grecia este a șaptea țară care primește elicopterul naval produs în SUA MH-60R. În Europa, Danemarca operează nouă aeronave MH-60R, Spania și Norvegia au plasat împreună comenzi în 2023 pentru 14 elicoptere MH-60R.[8] Aeronava MH-60R poate executa misiuni anti-submarin și împotriva navelor de suprafață, acționând de la bordul navelor sau de la litoral.

Spania acționează pentru dezvoltarea capabilităților de apărare navală prin inițierea unui studiu de fezabilitate de 10 milioane EURO pentru a evalua integrarea rachetei “Naval Strike Missile“ (NSM) pe o variantă avansată a elicopterului NH90. Această inițiativă reflectă ambiția Spaniei de a-și moderniza elicopterele pentru a dezvolta o nouă configurație de război anti-submarin și împotriva navelor de suprafață. Proiectul de cercetare privind modernizarea NH90, un elicopter aflat deja în serviciul Forțelor Navale și al Forțelor Aeriene, ar reprezenta un salt înainte, echipat pentru a aborda amenințările maritime complexe. Iar integrarea rachetei NSM poate oferi elicopterului o capacitate formidabilă anti-navă. De asemenea studiul include determinarea compatibilității elicopterului cu viitoarele avioane de patrulare maritimă C-295 și fregatele F-100 și F-110.

În concluzie decizia României de a achiziționa elicopterele Airbus H215M se aliniază cu o tendință internațională mai largă privind folosirea unor astfel de capabilități. Dar trebuie subliniat faptul că România are tradiții privind folosirea mijloacelor aeriene în acțiunile executate deasupra mării. Primele elemente de aviație în Marina Română datează din 1920, când prin Înaltul Decret Regal nr. 2256 bis din 15.05.1920, sub comanda căpitanului aviator Constantin Negru, a fost înființată Escadrila de hidroplane, acest moment reprezintă constituirea Grupului de Aviație Maritimă.

Primul zbor al unui elicopter românesc deasupra Mării Mediterane a fost executat în anul 1998, când fregata „Mărășești” având ambarcat la bord un elicopter IAR 316 B Alouette, a participat la exercițiul „Strong Resolve 1998” în Oceanul Atlantic[9].

Dar reluarea tradiției a fost marcată prin programul de înzestrare a Forțelor Navale cu elicoptere, care a început în mai 2005, când a fost semnat contractul de achiziționare a trei elicoptere care vor deservi fregatele românești pe timpul desfășurării misiunilor specifice. Iar pe data de 01.05.2005, în baza Ordinului ministrului apărării naționale cu nr. MS 28 din 20.02.2006 și a Dispoziției șefului SMG nr. B5/ S/ 966 din 26.04.2006 se înființează Grupul de Elicoptere din Flotila 56 Fregate. Pentru dotarea Forțelor Navale a fost selecționat elicopterul IAR 330 produs de IAR Brașov sub o licență cumpărată de la firma franceză Aérospatiale. Acest program a fost una dintre puținele colaborări în plan militar dintre o țară NATO și una din blocul comunist, programul a început în iulie 1974.[10] Printre variantele produse se numără și IAR 330 Puma Naval – elicopter navalizat, un număr de trei elicoptere au fost livrate Forțelor Navale Române din 2007, până în 2015.

În luna iunie 2005 s-a executat prima apuntare cu elicopterul IAR 330 Puma NAVAL pe puntea fregatei 221 „Regele Ferdinand” iar pe data de 13.07.2007 în Portul Militar Constanța a avut loc ceremonia de intrare în serviciu a primului elicopter IAR 330 Puma NAVAL număr de bordaj 140 în prezența șefului Statului Major General, domnul amiral dr. Gheorghe MARIN.[11]

Proiectul IAR-330 Puma Naval s-a afirmat, prin dezvoltările realizate de IAR Brașov, ca fiind un real succes. De la intrarea în componența Forțelor Navale aceste elicopterele și echipajele lor au participat, independent sau la bordul navelor, la toate exercițiile naționale și multinaționale. Aceste exerciții și modul în care elicopterele IAR-330 Puma Naval și-au îndeplinit misiunile au determinat ca, așa cum sublinia Comandor aviator (r) Tudorel Duță, “Astfel, în comunitatea aceasta a aviației îmbarcate, despre elicopterele Puma Naval și echipajele lor începe să se vorbească cu respect”[12]. Dar contribuția importantă a elicopterelor navale a fost reprezentată de rolul deosebit avut la îndeplinirea cu succes a misiunilor Forțelor Navale în Marea Neagră, Marea Mediterană și Oceanul Indian. Participarea fregatei Regele Ferdinand la misiunea anti-piraterie a Uniunii Europene, “ Operația Atalanta 2012“, poate fi considerată ca fiind examenul de maturitate al elicopterelor navale. “În aproape trei luni de operație, inclusiv pe timpul marșului către golful Aden, au fost 113 ore de zbor, ziua și noaptea în toate condițiile meteorologice. S-a zburat în marea Mediterană, în Marea Roșie, în golful Aden și în Oceanul Indian, la nord și la sud de ecuator. S-au executat misiuni de supraveghere a culoarului obligatoriu de tranzit al navelor comerciale din golful Aden, de cercetare a zonelor de litoral și a localităților somaleze cunoscute ca fiind fiefuri ale piraților, de supraveghere a ambarcațiunilor suspecte“.[13] Deși poate fi mai puțin important trebuie menționate misiunile de sprijin logistic în folosul fregatei cu aterizare pe aeroportul Djibouti și o evacuare medicală de la bordul fregatei, aflată în larg la 200 de mile marine, pe aeroportul Mogadiscio, capitala Somaliei.

Elicopterele IAR-330 Puma Naval au trecut prin mai multe etape pentru a fi capabile să opereze de la bordul navelor. O primă etapă 2006-2008, a reprezentat configurarea celor trei elicoptere într-o formă inițială stabilită ce permitea, în primul rând, zborul deasupra mării și operarea în siguranță de la bordul navelor, dar și executarea misiunilor de cercetare pe mare, transport personal și materiale, căutare-salvare și sprijin forțe speciale.

Următoarea etapă a constat în instalarea și integrarea sistemelor de avionică, radare de supraveghere navală ce permit supravegherea raionului maritim și descoperirea țintelor de suprafață. A urmat instalarea și integrarea consolelor tactice care permit realizarea situației maritime recunoscute, clasificarea și monitorizarea țintelor de suprafață, schimbul de date cu alte nave și aeronave prin sistemul NATO de legături de date criptate, într-o rețea de tip LINK 11. Ultima etapă, cea menită să asigure capabilitățile necesare pentru îndeplinirea misiunii de bază, cea de luptă antisubmarin, a fost finalizată în anul 2015, odată cu testarea și omologarea instalației de lansare balize hidro-acustice și a instalației de lansare torpile.

Continuarea în cadrul Forțelor Navale a programului de succes reprezentat de elicopterul Puma Naval, prin inițierea unui nou program de elicoptere cu capacități de luptă împotriva navelor de suprafață indică faptul că acestea rămân esențiale pentru viitoarele operații navale. Elicopterele navale oferă posibilitatea interceptării și lovirii navelor inamice într-un moment și loc la alegerea comandantului Grupului de Lovire. Această capacitate sporește și mai mult eficiența în luptă a navelor, iar achiziționarea elicopterelor va spori capabilitățile de apărare în domeniul maritim ale României și va aprofunda colaborarea cu aliații internaționali în domeniul securității navale. Elicopterele aflate la bordul navelor extind și amplifică capacitățile senzorilor și sistemelor de armament de la bord împotriva mai multor tipuri de amenințări inamice, inclusiv submarine de toate tipurile, nave de suprafață și nave de mici dimensiuni care pot fi înarmate cu rachete anti-navă. Elicopterele mai pot executa evacuarea medicală, căutarea și salvarea pe mare, transferul de personal și de mărfuri, precum și lovirea ambarcațiunilor mici fără pilot, sprijinul din aer al infiltrărilor executate de forțele speciale și detectarea minelor.

În condițiile în care, la nivel internațional, există o tendință mai largă privind folosirea elicopterelor navale și a eficienței demonstrate a programului național IAR-330 Puma Naval, Ministerul Apărării a solicitat pe 26 octombrie 2022 și a primit aprobarea Birourile permanente reunite ale Camerei Deputaților și Senatului de a cumpăra două elicoptere militare H215M[14], iar potrivit publicației Defapt.ro contractul a fost semnat în decembrie 2023.[15]

Airbus H215M este un elicopter multirol mediu-greu care combină rezistența recunoscută a familiei Cougar şi Super Puma cu pilotul automat și avionica specifică cele mai noi variante a familiei Super Puma. Elicopterul poate executa o varietate de misiuni, de la transport marfă și de trupe, la Căutare-Salvare prin Luptă (CSAR)[16]. Compania constructoare spune că elicopterele H215M sunt perfecte pentru toate misiunile utilitare în medii extreme și pe câmpul de luptă. În același timp Airbus reiterează că „este pregătit să ducă investițiile la un alt nivel, investiții care vor include cooperare industrială, transfer de tehnologie și know-how, investiții în specializarea personalului”.[17] Conform opiniilor unor analiști Airbus pare să aibă cea mai bună ofertă în ceea ce privește transferul de tehnologie și cooperarea industrială. Cele două elicoptere H215M cu capabilități de luptă împotriva navelor de suprafață vor intra în dotarea Forțelor Navale Române și vor opera de la bordul fregatelor Regina Maria și Regele Ferdinand.

Privind situația costurilor de achiziție acestea trebuie analizate luând în considerare mai multe aspecte care sunt parte din acest proiect: elicopterul propriu zis, instalarea echipamentelor care permit zborul deasupra mării și operarea în siguranță de la bordul navelor, instalarea și integrarea sistemelor care permit realizarea situației maritime recunoscute, clasificarea și monitorizarea țintelor de suprafață, schimbul de date cu alte nave și aeronave prin sistemul NATO de legături de date criptate, racheta anti-navă, consola de conducere a lansării de rachete, instalația de lansare a rachetelor. Spre exemplu, din cele 150 de milioane de euro, 30 de milioane de euro reprezintă suma alocată pentru sistemul de rachete anti-navă Marte-ER și muniția aferentă. Contractul pentru rachete a fost semnat cu filiala italiană a francezilor de la MBDA.

Ministerul susține că în cadrul contractului semnat cu IAR Brașov pentru cele două elicoptere este inclusă și „livrarea rachetelor anti-navă MBDA Marte ER (cu rază extinsă de acțiune), pachet suport logistic inițial pentru doi ani (piese, scule și dispozitive specifice elicopterelor H215M), precum și instruirea personalului navigant și tehnic conform legislației aeronautice în vigoare”.[18] Potrivit unui comunicat emis către DefenseRomania de MBDA, „grație performanțelor sale excelente, Marte ER va oferi o capacitate de ultimă generație pentru îndeplinirea misiunilor de luptă în războiul de suprafață, care va permite Forțelor Navale Române să își apere interesele suverane în cel mai eficient mod posibil. Acest contract marchează un pas important în cooperarea dintre MBDA și Forțele Armate Române”.[19] MBDA va colabora cu IAR Brașov și cu Airbus, dar și cu ceilalți parteneri implicați, pentru integrarea rachetelor Marte ER pe noile elicoptere ce vor fi livrate Marinei Române și pentru o integrare completă la nivelul sistemului. Este important de subliniat faptul că ”Lucrările de personalizare și de finalizare a acestor două elicoptere vor fi realizate de partenerul nostru IAR”,[20] au transmis reprezentanții Airbus Helicopters Romania.

Elicopterele Airbus H215M ASuW și IAR-330 Puma Naval sunt platforme aeriene relativ similare constructiv, permițând instruirea facilă a personalului aeronautic (navigant și tehnic). De asemenea, au fost identificate mai mult de 800 de referințe comune pentru programul de navalizare, piese, scule și dispozitive, bancuri de mentenanță electrice sau hidraulice, utilizate atât la bordul fregatelor T22R, cât și la aerodromul de bază – Tuzla. În plus se poate lua în considerare faptul că la Ghimbav Brașov ar putea fi produs H215M, iar Georges Durdilly, director general Airbus Helicopters Romania, preciza că la Brașov ar putea fi produse elicopterele H215M nu doar pentru România, ci și viitoarele comenzi internaționale pe care Airbus le va avea pentru acest model. În ceea ce privește mentenanța, atât pentru H145M cât și pentru H215M, aceasta se va face în țara noastră. Airbus estimează că un astfel de program ar aduce peste 1.000 de locuri de muncă.

În condițiile în care elicopterele IAR 330 PUMA Naval sunt la capăt de resursă din punct de vedere al evoluţiei tehnice, o soluție viitoare de înlocuire poate fi reprezentată de elicopterele H215M. Pentru îndeplinirea misiunilor principale, elicopterele H215M ASuW sunt configurate astfel încât să asigure îndeplinirea cerințelor din codul de capabilități NATO, având în dotare echipamente performante de ultimă generație.[21]

Concluzii

Puterea maritimă este constituită din capabilitățile politice, economice și militare ale unui stat prin care își poate impune interesele naționale pe mare și dinspre mare. România trebuie să înțeleagă, până nu este prea târziu, importanța promovării intereselor în mediul maritim, are nevoie urgentă de modernizarea Forțelor Navale, iar elicopterele navale reprezintă o astfel de capabilitate militară, care asigură diversificarea misiunilor în domeniul maritim și a unui răspuns adecvat la provocările de securitate, inclusiv hibride, actuale. Forțele Navale trebuie să-și extindă puterea de lovire, să dezvolte capabilitățile necesare obținerii informațiilor, a celor necesare exercitării proiecției puterii la Marea Neagră, asigurării descurajării credibile și a prezenței înaintate. În prezent, pe măsură ce Forțele Navale se transformă pentru a face față provocărilor de mâine, rolul elicopterelor navale se modifică, iar misiunile de sprijin se transformă tot mai mult în misiuni de luptă tot mai diverse.

În ciuda senzorilor moderni conectați în rețea, a utilizării extinse a datelor obținute prin satelit, a vehiculelor aeriene fără pilot (UAV) și a sistemului de supraveghere maritimă, elicopterele reprezintă încă un mijloc de luptă important în mediul maritim. Elicopterele extrem de mobile și versatile, cu senzori potriviți și sisteme de armament moderne pot acționa cu succes împotriva navelor de suprafață, a submarinelor și împotriva mijloacelor fără pilot navale și aeriene. Elicopterele au costuri de operare mai mici decât avioanele de luptă și, evident, mitralierele grele costă mult mai puțin decât rachetele aer-aer.

Istoria recentă a aviației maritime, provocările de securitate actuale și progresul tehnologic susțin necesitatea dezvoltării aviației maritime, iar un elicopter naval multirol are flexibilitatea de a fi angajat într-o gamă tot mai diversificată de misiuni. Pe măsură ce tehnologia avansează, evoluția acestor aeronave continuă să modeleze viitorul aviației navale. Capacitățile lor unice sporesc eficacitatea forțelor navale, permițând răspunsuri rapide în medii maritime complexe, iar importanța lor se extinde dincolo de rolurile de luptă, incluzând recunoașterea, căutarea și salvarea.

În general, acțiunile elicopterelor navale sporesc eficacitatea aviației navale, permițând o proiecție superioară a forței și capacități de răspuns rapid într-o serie de provocări maritime. Rolul lor este vital în contracararea acțiunilor asupra infrastructurii critice din mediul maritim și susținerea acțiunilor navale în teatrele operaționale din ce în ce mai complexe.

Bibliografie