| Forumul Securității Maritime are plăcerea de a vă pune la dispoziție un produs de sinteza zilnic, sub forma unui newsletter, prin care vă prezentăm cele mai relevante evenimente și informații referitoare problematica domeniului naval, cu preponderență cele legate de securitatea maritima dar și alte domenii conexe. Acesta dorește să prezinte o evaluare clară și concisă a celor mai recente și relevante știri despre spațiul menționat, cu trimiteri la sursele de informare. Sperăm că acest newsletter se va dovedi a fi o sursă utilă pentru dumneavoastră, oferind o perspectivă cuprinzătoare despre contextul complicat al domeniului, atât pentru specialiști, cât și pentru oricine este interesat de dinamica evenimentelor din domeniu securității navale. |
Ucraina atacă platformele petroliere rusești și flota fantomă, în timp ce dronele distrug o fabrică chimică într-o explozie uriașă
MS Daily brief – 12 Decembrie 2025
Cuprins
Noutăți din Ucraina | Rușii au comis o greșeală gravă în Pokrovsk | Forțele de elită au pierdut 1
Ce știm despre petrolierul confiscat de SUA în largul coastelor Venezuelei 8
SUA au confiscat un petrolier în largul coastei Venezuelei, afirmă Trump. 13
SUA confiscă petrolierul sancționat în largul coastei Venezuelei, spune Trump. 15
Scenariu terifiant: Un război cu Rusia va începe exact așa; Nu o să-ți vină să crezi cât va dura. 17
Marina vrea o fregată nouă în 2028, spune șeful achizițiilor serviciului 21
The New York Times: Și pentru Europa merită luptat 23
Ucraina lovește pentru prima dată o platformă petrolieră rusă în Marea Caspică, spune oficialul 26
Rutte de la NATO avertizează aliații că aceștia sunt următoarea țintă a Rusiei 27
Comanda de misiune cu caracteristici chinezești?. 27
Pasiv-agresiv. Reconsiderarea relevanței apărării pasive într-un război major. 28
Babcock dezvăluie ARMOR Force pentru a îndeplini ambițiile autonome ale Marinei Regale 36
Marina Sud Coreeană lansează prima barcă de luptă Marlin de mare viteză. 37
Marina SUA și HII încep construcția submarinului Block V din clasa Virginia Barb (SSN-804 ). 45
Aritmetica groaznică a războaielor noastre. 49
Activitate intensă de supraveghere deasupra Mării Negre astăzi 51
Cum reușește China să producă atât de multe submarine?. 52
Coaliția navală include deja peste 20 de țări – comandantul 55
Zelenskyy a semnat legea privind bugetul statului pentru 2026. 56
ȘTIRI DE ULTIMĂ ORĂ: Tensiunile cresc vertiginos pe măsură ce celulele teroriste din Siria, Liban și Irak se pregătesc pentru atac | TBN Israel
Noutăți din Ucraina | Rușii au comis o greșeală gravă în Pokrovsk | Forțele de elită au pierdut
SUA doresc ca Ucraina să se retragă din Donbas și să creeze o „zonă economică liberă”, afirmă Zelenskyy
Președintele ucrainean susține că planul nu ar fi echitabil fără garanții că Rusia nu va prelua pur și simplu controlul asupra zonei
Shaun Walker în Kiev
Joi, 11 decembrie 2025, ora 21:20 CET
SUA doresc ca Ucraina să-și retragă trupele din regiunea Donbas, iar Washingtonul ar crea apoi o „zonă economică liberă” în părțile controlate în prezent de Kiev, a declarat Volodymyr Zelenskyy.
Anterior, SUA sugeraseră Kievului să cedeze Rusiei părțile din Donbas pe care le controlează încă, dar președintele ucrainean a declarat joi că Washingtonul a sugerat acum o versiune de compromis în care trupele ucrainene s-ar retrage, dar trupele ruse nu ar avansa în teritoriu.
„Cine va guverna acest teritoriu, pe care îl numesc „zonă economică liberă” sau „zonă demilitarizată” – nu știu”, a declarat președintele ucrainean, vorbind joi cu jurnaliștii la Kiev.
Zelenskyy a spus că Ucraina nu consideră că planul este echitabil fără garanții că trupele ruse nu vor prelua pur și simplu controlul asupra zonei după retragerea ucraineană.
Zelenskyy a spus: „Dacă trupele unei părți trebuie să se retragă, iar cealaltă parte rămâne pe loc, atunci ce va opri aceste alte trupe, trupele ruse? Sau ce le va împiedica să se deghizeze în civili și să preia controlul asupra acestei zone economice libere? Toate acestea sunt foarte grave. Nu este sigur că Ucraina va fi de acord cu acest lucru, dar dacă vorbim despre un compromis, atunci acesta trebuie să fie unul echitabil”.
El a spus că, dacă Ucraina ar fi de acord cu un astfel de plan, ar fi nevoie de alegeri sau de un referendum pentru a-l ratifica, afirmând că numai „poporul ucrainean” poate lua decizii cu privire la concesii teritoriale.
Zelenskyy spune că este nevoie de un armistițiu înainte ca alegerile să poată avea loc în Ucraina – video
Conform planurilor SUA, a spus Zelenskyy, Ucraina s-ar retrage din Donbas, unde Rusia avansează, în timp ce liniile frontului ar fi înghețate în regiunile Herson și Zaporizhzhia. Rusia ar renunța la câteva mici porțiuni de teren pe care le controlează în alte regiuni.
Zelenskyy a fost supus unei presiuni imense din partea lui Donald Trump pentru a semna planul de pace al SUA. În ultimele zile, Trump l-a atacat pe Zelenskyy, afirmând că „nici măcar nu a citit” proiectul planului de pace și sugerând că acesta nu are legitimitate și că Ucraina ar trebui să organizeze alegeri.
Purtătoarea de cuvânt a lui Trump, Karoline Leavitt, a declarat joi: „Președintele este extrem de frustrat de ambele părți implicate în acest război și s-a săturat de întâlniri doar de dragul întâlnirilor”.
Zelenskyy a declarat că echipa de negociatori ucraineni a trimis miercuri planul revizuit la Washington și că întrebările privind teritoriul și controlul centralei nucleare de la Zaporizhzhia sunt două dintre punctele rămase în discuție. „Nu este planul final; este o reacție la ceea ce am primit… planul este în continuă elaborare și modificare, iar acesta este un proces continuu care încă se desfășoară”, a spus el.
Dacă Washingtonul și Kievul ajung la un acord, rămâne întrebarea mult mai importantă dacă Vladimir Putin este într-adevăr pregătit să semneze un acord sau doar câștigă timp cu negocieri false, sperând să-și continue avansul militar pe durata iernii.
La Berlin, secretarul general al NATO, Mark Rutte, a declarat joi că, dacă Putin va fi lăsat să-și impună voința în Ucraina, perspectiva unui război în Europa va deveni mai reală, avertizând că continentul a fost „tăcut și complacent” față de amenințarea din partea Rusiei.
Un nou război purtat de Rusia ar putea izbucni în următorii cinci ani și ar putea fi „de amploarea războiului pe care l-au îndurat bunicii și străbunicii noștri”, a sugerat Rutte. El a lansat un apel, deja familiar, către toate țările europene să crească cheltuielile pentru apărare. „Prea mulți cred că timpul este de partea noastră. Nu este așa. Acum este momentul să acționăm”, a adăugat el.
Rutte se numără printre politicienii europeni care au depus eforturi susținute pentru a menține administrația Trump de partea lor în ceea ce privește politica față de Ucraina, întrucât președintele SUA pare să devină din ce în ce mai nerăbdător din cauza lipsei unui acord de pace.
Joi după-amiază, Zelenskyy a organizat o videoconferință cu aproximativ 30 de lideri din țările „coaliției celor dispuși”, care susțin Ucraina, dar fără Trump.
În unele capitale europene se intensifică sentimentul că Ucraina va trebui să facă compromisuri dureroase, întrucât țara intră în al patrulea iarnă de război pe scară largă, cu o situație dificilă pe linia frontului și probleme enorme de energie cauzate de atacurile repetate ale Rusiei asupra infrastructurii energetice.
Cu toate acestea, liderii Franței, Marii Britanii și Germaniei, care s-au întâlnit cu Zelenskyy luni la Downing Street, țin să sublinieze că numai Ucraina poate decide asupra chestiunilor teritoriale. „Ar fi o greșeală să-l forțăm pe președintele ucrainean să accepte o pace pe care poporul său nu o va accepta după patru ani de suferință și moarte”, a declarat joi cancelarul german Friedrich Merz.
Zelenskyy a spus că, pe lângă acordul-cadru general, există două documente separate pe care Ucraina speră să le semneze în zilele următoare, unul privind potențialele garanții de securitate care ar intra în vigoare dacă Rusia ar ataca din nou Ucraina și unul privind renașterea economică a Ucrainei.
Tot joi, înalți oficiali ai UE s-au reunit la Lviv, în vestul Ucrainei, pentru a discuta perspectivele de aderare ale Ucrainei, chiar dacă liderul Ungariei, Viktor Orbán, prietenos cu Rusia, continuă să blocheze negocierile oficiale.
Toți ceilalți membri ai UE sunt în favoarea aderării Ucrainei, iar oficialii au declarat că doresc să accepte Ucraina oricum, cu condiția ca țara să poată avansa în alinierea legilor și practicilor sale la reglementările UE. „Ucraina va deveni membră a UE și nimeni nu poate bloca acest lucru”, a declarat Marta Kos, comisarul UE pentru extindere, în cadrul discuțiilor.
Zelenskyy a declarat că speră ca Trump să exercite presiuni asupra Ungariei și a oricărei alte țări din UE care ar putea bloca aderarea Ucrainei. „Înțelegem cu toții că președintele SUA dispune de diverse pârghii de influență, iar acestea vor funcționa asupra celor care blochează în prezent aderarea Ucrainei”, a afirmat el.
Informare privind războiul din Ucraina: un atac „terorist” ucide un militar la Kiev și rănește patru persoane
Explozia unei bombe improvizate a fost urmată de o a doua, în momentul în care poliția și medicii au sosit la fața locului, spun procurorii; drone au lovit un important producător rus de produse chimice militare. Ce știm în ziua 1.388
Warren Murray împreună cu jurnaliștii Guardian și agențiile de presă
Vineri, 12 decembrie 2025, ora 03:11 CET
- Două bombe improvizate au explodat joi la Kiev, ucigând un militar și rănind alți patru, inclusiv doi polițiști, într-un atac „terorist”, au declarat procurorii. „Prima explozie a avut loc în timp ce doi militari ai Gărzii Naționale patrulau zona, iar unul dintre ei a murit”, a declarat procuratura orașului Kiev, adăugând că a doua bombă a fost detonată în timp ce poliția și medicii interveneau la prima.
- Dronele ucrainene au lovit două fabrici chimice din regiunile Novgorod și Smolensk din Rusia, a declarat joi comandantul forțelor de drone. Maiorul Robert „Magyar” Brovdi a spus că fabricile produceau componente pentru explozibilii folosiți de trupele ruse care luptă în Ucraina. Alte surse, inclusiv canalul disident rus de social media Astra, au raportat atacurile și au publicat imagini. The Kyiv Independent a descris fabrica PJSC Acron din orașul Veliky Novgorod ca fiind una dintre cele mai mari instalații de acest tip din Rusia.
- Comandamentul estic al armatei ucrainene a negat joi afirmațiile Rusiei că ar fi preluat controlul asupra orașului Siversk. Acesta este situat la aproximativ 30 km (18 mile) est de Kramatorsk și Sloviansk, ultimele două orașe importante care se află încă sub controlul Ucrainei în Donbas. Zona „rămâne sub controlul forțelor armate ale Ucrainei”, a declarat armata. „Inamicul încearcă să se infiltreze în Siversk în grupuri mici, profitând de condițiile meteorologice nefavorabile, dar majoritatea acestor unități sunt distruse la apropiere.” Institutul pentru Studiul Războiului a declarat joi că forțele ucrainene au avansat recent în apropierea Pokrovskului, în timp ce forțele ruse au avansat recent în nordul regiunii Harkov și în zona tactică Kostyantynivka-Druzhkivka și în apropierea Oleksandrivka.
- Secretarul general al NATO, Mark Rutte, a avertizat aliații că „suntem următoarea țintă a Rusiei” într-un discurs ținut la Berlin, în care a afirmat că „prea mulți nu simt urgența, prea mulți cred că timpul este de partea noastră” și a prezentat o viziune a unui război european cu Rusia în următorii cinci ani.
- Estimativele 210 miliarde de euro din activele băncii centrale ruse în UE vor rămâne înghețate în viitorul previzibil, conform unui plan care va fi prezentat vineri miniștrilor de finanțe ai UE pentru aprobare oficială. Majoritatea ambasadorilor statelor membre UE au aprobat joi planul de a utiliza puterile excepționale prevăzute la articolul 122 din tratatul UE pentru a accelera măsura. Guvernul ungur, favorabil Kremlinului, a criticat această decizie. Înghețarea nu va mai necesita un vot bianual pe care Ungaria l-ar putea veta. Aceasta contribuie la pregătirea terenului pentru un împrumut către Ucraina, finanțat din activele rusești înghețate, pe care europenii se grăbesc să îl finalizeze.
- Kim Jong-un a salutat luptele trupelor nord-coreene în războiul din Ucraina, a declarat vineri presa de stat. Declarația a fost făcută la sfârșitul unei reuniuni de trei zile a comitetului central al dictaturii. Soldații, a spus Kim, „au demonstrat lumii prestigiul armatei și statului nostru ca armată mereu victorioasă și adevărată protectoare a justiției internaționale”. Cel puțin 600 dintre ei au fost uciși și alte mii răniți, potrivit estimărilor sud-coreene.
- SUA doresc ca Ucraina să-și retragă trupele din regiunea Donbas, pe care încă o controlează, iar Washingtonul ar transforma-o apoi într-o „zonă economică liberă” condusă de „nu se știe cine”, a declarat joi Volodymyr Zelenskyy. Ideea era ca trupele ucrainene să se retragă, dar trupele ruse să nu avanseze în teritoriu, a spus președintele ucrainean.
- După cum scrie Shaun Walker din Kiev, Zelenskyy a continuat: „Dacă trupele unei părți trebuie să se retragă, iar cealaltă parte rămâne unde este, atunci ce va opri aceste alte trupe, rușii? Sau ce îi va opri să se deghizeze în civili și să preia controlul asupra acestei zone economice libere? Toate acestea sunt foarte grave. Nu este sigur că Ucraina ar fi de acord cu acest lucru, dar dacă vorbim despre un compromis, atunci acesta trebuie să fie unul echitabil.” Dacă Ucraina ar fi de acord cu un astfel de plan, numai „poporul ucrainean” l-ar putea ratifica prin alegeri sau referendum.
- Zelensky s-a opus ideii unei retrageri unilaterale a Ucrainei din regiunea Donețk fără ca rușii să facă același lucru. „De ce cealaltă parte implicată în război nu se retrage la aceeași distanță în direcția opusă?”, a spus el, adăugând că există „multe întrebări” încă nerezolvate. „Avem două puncte cheie de dezacord: teritoriile din Donetsk și tot ce ține de ele, precum și centrala nucleară de la Zaporizhzhia. Acestea sunt cele două subiecte pe care continuăm să le discutăm.” Donald Trump a declarat joi că SUA vor trimite un reprezentant pentru a participa la discuțiile din Europa privind Ucraina în acest weekend, dacă există șanse mari de a se înregistra progrese în ceea ce privește încetarea focului.
Trump extinde sancțiunile împotriva Venezuelei, în timp ce Maduro denunță o nouă „eră a pirateriei”
Alte șase superpetroliere au fost adăugate pe lista sancțiunilor, alături de membri ai familiei extinse a lui Maduro, pe fondul tensiunilor crescânde după confiscarea petrolierului
Andrew Roth în Washington și Tom Phillips în Rio de Janeiro
Vineri, 12 decembrie 2025, ora 02:43 CET
Donald Trump a exercitat o presiune mai mare asupra președintelui Venezuelei, Nicolás Maduro, extinzând sancțiunile și emițând noi amenințări de a lovi ținte terestre în Venezuela, în timp ce dictatorul sud-american l-a acuzat pe președintele SUA că a inaugurat o nouă „eră a pirateriei navale criminale” în Caraibe.
Joi seara, SUA au impus restricții asupra a trei nepoți ai soției lui Maduro, Cilia Flores, precum și asupra a șase superpetroliere de țiței și a companiilor de transport maritim legate de acestea. Departamentul Trezoreriei a afirmat că navele „s-au angajat în practici de transport maritim înșelătoare și nesigure și continuă să furnizeze resurse financiare care alimentează regimul corupt și narco-terorist al lui Maduro”.
Navele vizate au încărcat recent țiței în Venezuela, potrivit documentelor interne de transport maritim ale companiei petroliere de stat PDVSA. Patru dintre tancuri sunt sub pavilionul Panama, iar celelalte două sub pavilionul Insulelor Cook și Hong Kong.
În comentariile sale de joi seara, Trump a repetat amenințarea de a începe în curând atacuri asupra transporturilor suspectate de narcotice care se îndreaptă pe uscat din Venezuela către SUA.
Comentariile vin după ce SUA au confiscat un petrolier din „flota neagră” numit Skipper în largul coastelor Venezuelei, stârnind îngrijorarea unor legislatori americani că Trump „ne conduce somnambulic către un război cu Venezuela”.
Joi, Maduro a răspuns la confiscare, declarând la un eveniment prezidențial: „Au răpit echipajul, au furat nava și au inaugurat o nouă eră, era pirateriei navale criminale în Caraibe”. El a adăugat că „Venezuela va asigura toate navele pentru a garanta comerțul liber cu petrolul său în întreaga lume”.
Purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Karoline Leavitt, a declarat că SUA vor duce nava Skipper într-un port american. „Nava va merge într-un port american, iar Statele Unite intenționează să confisceze petrolul”, a spus Leavitt în cadrul unei conferințe de presă. „Cu toate acestea, există o procedură legală pentru confiscarea petrolului, iar această procedură legală va fi respectată”.
Trump a declarat anterior reporterilor că SUA intenționează să „păstreze” petrolul la bordul petrolierului.
Întrebată dacă consideră confiscarea ca o escaladare a presiunii SUA asupra lui Maduro, Leavitt a răspuns: „Cred că președintele consideră confiscarea petrolierului ca o punere în aplicare a politicilor de sancțiuni ale administrației”.
„Războiul prelungit nu este cu siguranță ceva care să-l intereseze pe acest președinte”, a adăugat ea.
Reuters a declarat joi, citând surse anonime, că SUA se pregătesc să sechestreze mai multe petroliere în largul coastelor Venezuelei. Întrebată dacă SUA vor face acest lucru, Leavitt a răspuns: „Nu vom sta cu mâinile în sân și nu vom privi cum navele sancționate navighează pe mări cu petrol de pe piața neagră, ale cărui venituri vor alimenta narcoterorismul regimurilor necinstite și ilegitime din întreaga lume”.
Președintele rus, Vladimir Putin, l-a sunat joi pe Maduro după această capturare rară pentru a „reafirma” sprijinul Rusiei pentru actualul guvern venezuelean, în ciuda apelurilor din partea administrației Trump, a altor țări din regiune și a liderului opoziției venezueleane, María Corina Machado, care i-au cerut să demisioneze.
Potrivit unui comunicat al Kremlinului, Putin l-a sunat pe Maduro pentru a-și exprima „solidaritatea” cu poporul venezuelean și pentru a continua cooperarea economică și energetică, care include proiecte petroliere offshore în Marea Caraibelor.
Legiuitori democrați de rang înalt și cel puțin un republican au condamnat confiscarea petrolierului, unul dintre ei afirmând că Trump „ne conduce somnambulic către un război cu Venezuela”.
Maduro a reacționat cu sfidare la presiunile SUA, iar guvernul său a calificat confiscarea petrolierului drept „furt flagrant” și „act de piraterie internațională”, adăugând că „își va apăra suveranitatea, resursele naturale și demnitatea națională cu determinare absolută”.
Însă țările vecine au afirmat că plecarea lui Maduro ar putea contribui la găsirea unei soluții pentru ieșirea din criză. Într-un interviu radio acordat joi, ministrul columbian de externe, Rosa Villavicencio, a indicat că guvernul său ar fi dispus să-i ofere lui Maduro un loc unde să locuiască sau „protecție”, dacă ar fi necesar.
„Columbia nu ar avea niciun motiv să refuze”, a spus Villavicencio, deși ea crede că Maduro ar fi mai dispus să plece într-un loc mai îndepărtat. Era pentru prima dată când un înalt oficial columbian afirma că Maduro ar putea primi azil în țară, deși Villavicencio discutase anterior despre posibilitatea formării unui guvern de tranziție.
De ce atacă Trump bărcile venezuelene? | Ultimele știri
Aceasta a urmat unei declarații publice a președintelui de stânga al Columbiei, Gustavo Petro, miercuri: „Este timpul pentru o amnistie generală și un guvern de tranziție care să includă pe toți și pe fiecare”, a spus Petro, adăugând că se opune unei „invazii a străinilor” în Venezuela, respingând acțiunea directă a SUA.
Celso Amorim, consilierul principal al președintelui de stânga al Braziliei, Luiz Inácio Lula da Silva, a declarat la începutul acestei săptămâni pentru The Guardian că „azilul este o instituție latino-americană [pentru] oamenii de dreapta și de stânga”, dar a adăugat că nu dorește să speculeze, „pentru a nu părea că încurajează” ideea.
Vorbind joi la Oslo, după ce a primit premiul Nobel pentru pace, Machado a repetat apelul său către Maduro de a demisiona și a prezis că în curând acesta nu va avea altă opțiune decât să părăsească Venezuela. „Va pleca”, a insistat ea, deși până acum autocratul nu a dat niciun semn că ar fi dispus să renunțe la putere după aproape 13 ani de președinție.
La un miting miercuri, Maduro și-a îndemnat susținătorii să fie pregătiți „să zdrobească dinții imperiului nord-american, dacă va fi necesar”. Într-o aparentă încercare de a proiecta nonșalanță, el a dansat și pe melodia lui Bobby McFerrin, Don’t Worry Be Happy.
Ricardo Hausmann, fost ministru venezuelean și susținător al opoziției, a declarat că, în opinia sa, singura modalitate de a-l forța pe Maduro să plece este intensificarea dramatică a presiunii militare a SUA asupra acestuia.
„Dacă știi că vei fi confruntat cu amenințări cinetice din partea unei forțe militare credibile, atunci exilul devine brusc mult mai atractiv”,
a spus Hausmann. „De aceea, prefer să folosesc în mod clar amenințarea militară pentru a-l convinge pe Maduro să plece.”
„Dacă rămânerea la putere înseamnă că s-ar putea să fii ținta unor rachete, ca [generalul iranian Qasem] Soleimani, atunci ar trebui să te gândești serios dacă vrei să rămâi la putere”, a adăugat Hausmann.
Maduro a fost ales democratic în 2013, moștenind revoluția bolivariană de la mentorul său, Hugo Chávez, dar a condus țara într-o direcție din ce în ce mai autoritară.
Fostul lider sindical este considerat de mulți ca fiind vinovat de fraudarea alegerilor prezidențiale de anul trecut, o analiză independentă a datelor electorale colectate de opoziție sugerând că Maduro a suferit o înfrângere zdrobitoare în fața aliatului lui Machado, diplomatul pensionat Edmundo González. Chiar și aliații de lungă durată ai mișcării chaviste, precum președinții de stânga ai Braziliei și Columbiei, au refuzat să recunoască afirmația lui Maduro că l-a învins pe González, care a candidat în locul lui Machado după ce aceasta a fost interzisă să participe.
Deși confiscarea de către SUA a navei Skipper, sub pavilionul Guyanei, a fost rapid considerată o escaladare a presiunii asupra Venezuelei, aceasta a coincis și cu o serie de atacuri asupra altor nave din „flota neagră” din întreaga lume, care transportă petrol între țările sancționate, încălcând reglementările maritime globale.
Datele maritime colectate de Windward, o companie de date maritime bazate pe inteligență artificială, și partajate cu Guardian au indicat că nava și-a „falsificat” în mod regulat locația și a efectuat multiple călătorii către Venezuela și Iran, care se află, de asemenea, sub sancțiuni americane, și a transportat petrol către China.
„Confiscarea navei Skipper de către SUA în largul coastelor Venezuelei transmite un mesaj puternic că petrolierele flotei negre sunt acum o țintă militară legitimă”, a scris compania într-o analiză.
Există 30 de petroliere sancționate care operează în apele venezuelene, a spus compania, inclusiv șapte care sunt înregistrate fals și operează în largul coastelor.
„În ciuda încălcării reglementărilor maritime globale care stau la baza comerțului mondial, sute dintre aceste petroliere au operat în întreaga lume fără a fi contestate – până acum”, a spus compania.
Administrația Trump a prezentat confiscarea de miercuri ca o acțiune de aplicare a legii, menționând că Paza de Coastă a SUA a condus operațiunea și i-a cerut procurorului general al SUA, Pam Bondi, să anunțe confiscarea.
„De mai mulți ani, petrolierul a fost sancționat de Statele Unite din cauza implicării sale într-o rețea ilicită de transport de petrol care susține organizații teroriste străine”, a declarat ea. „Această confiscare, efectuată în largul coastelor Venezuelei, s-a desfășurat în condiții de siguranță și securitate – iar ancheta noastră, desfășurată împreună cu Departamentul pentru Securitate Internă, pentru a preveni transportul de petrol sancționat, continuă.”
Ce știm despre petrolierul confiscat de SUA în largul coastelor Venezuelei
Se crede că Skipper, un petrolier sancționat de SUA în 2022, transporta 1,1 milioane de barili de petrol venezuelean
Jonathan Yerushalmy și Edward Helmore
Joi, 11 decembrie 2025, ora 20:39 CET
SUA au sechestrat un petrolier în largul coastelor Venezuelei, o navă care fusese sancționată anterior de SUA în 2022 în timp ce naviga sub un alt nume, într-o operațiune dramatică care intensifică și mai mult tensiunile dintre administrația Trump și guvernul președintelui Venezuelei, Nicolás Maduro.
În ultimele luni, SUA au consolidat cea mai mare prezență militară din regiune din ultimele decenii, care include USS Gerald R Ford, cel mai nou și mai mare portavion din lume. Acesta are peste 4.000 de marinari, plus avioane de vânătoare și nave de război însoțitoare.
În același timp, administrația Trump a lansat o serie de atacuri mortale asupra unor nave suspectate de trafic de droguri în Marea Caraibelor și în estul Oceanului Pacific, care au fost supuse unei examinări atente în Congres. Unele organizații au descris operațiunile ca fiind execuții extrajudiciare.
Obiectivul lui Donald Trump rămâne neclar, dar experții sunt în mare parte de acord că răsturnarea guvernului autoritar al lui Maduro este scopul final.
Karoline Leavitt, purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, a declarat joi, în cadrul unei conferințe de presă, că petrolierul a fost confiscat în baza unui mandat judiciar, deoarece era o „navă sancționată, cunoscută pentru transportul de petrol sancționat pe piața neagră” către Garda Națională Iraniană (IRGC) și urma să fie dusă într-un port american.
Leavitt a adăugat că SUA intenționează să confisceze petrolul petrolierului, dar a precizat că acest lucru este supus unui proces legal.
„Nava este în prezent supusă unui proces de confiscare”, a spus ea, menționând că nava era percheziționată și echipajul interogat. „SUA intenționează să confisceze petrolul, însă există un proces legal pentru confiscarea acestuia și acest proces legal va fi urmat.”
Solicitată să clarifice scopul strategic al administrației Trump în cadrul operațiunii Southern Spear, Leavitt a indicat oprirea fluxului de droguri ilegale în SUA și „punerea în aplicare a politicii de sancțiuni a acestei administrații”.
Ce știm despre nava confiscată?
Tankerul, identificat ca Skipper de către analiștii maritimi Vanguard, era un petrolier foarte mare (VLCC) și se crede că transporta aproximativ 1,1 milioane de barili de petrol, încărcați săptămâna trecută în principalul port petrolier al Venezuelei.
Tankerul arbora în mod fals pavilionul Guyanei, a declarat autoritatea maritimă a țării. Pavilionul unei nave indică locul în care a fost înregistrată și, în conformitate cu dreptul internațional, navele trebuie să respecte legislația maritimă a țării respective atunci când se află pe mare. Cu toate acestea, în ultimii ani, a crescut numărul navelor care navighează sub pavilion fals, ceea ce le permite să eludeze normele de siguranță și sancțiunile internaționale.
Datele de urmărire arată că Skipper a fost sancționat anterior de SUA în 2022, în timp ce naviga sub un alt nume, Adisa. Acesta a fost acuzat că aparține așa-numitei flote fantomă, care transportă ilegal petrol în numele Iranului pentru a evita sancțiunile SUA.
De asemenea, în ultimii ani, nava a efectuat multiple călătorii în Venezuela și Iran, potrivit Marine Traffic, care oferă servicii de urmărire în timp real a navelor.
Registrele publice arată că nava este deținută de Triton Navigation Corp, care a fost sancționată de SUA în 2022 pentru implicarea sa în transportul de petrol pentru Iran.
„Skipper a transportat aproape 13 milioane de barili de petrol iranian și venezuelean de când s-a alăturat flotei globale de tancuri petroliere din 2021”, a declarat Samir Madani, cofondatorul TankerTrackers.com, pentru New York Times.
Triton nu a răspuns imediat la solicitarea de comentarii.
Ce făcea nava când a fost confiscată?
Potrivit Marine Traffic, nava transmitea o poziție „falsă”, o tactică binecunoscută printre tancurile petroliere „umbroase” care transportă petrol sancționat din Rusia, Venezuela și Iran. În ciuda datelor de localizare care indicau că nava se afla mai aproape de coasta Guyanei, imaginile din satelit arată că, de fapt, aceasta se afla în portul venezuelean Jose de câteva săptămâni. Imaginile furnizate ziarului Guardian de către TankerTrackers.com arată că Skipper era ancorat la terminalul petrolier din Jose încă pe 18 noiembrie.
Nava a părăsit Venezuela săptămâna trecută, cu aproximativ jumătate din încărcătura de petrol aparținând unui importator de petrol de stat cubanez, potrivit documentelor companiei petroliere de stat din Venezuela consultate de Associated Press.
Guvernul Venezuelei a declarat că confiscarea „constituie un furt flagrant și un act de piraterie internațională”.
De ce a confiscat SUA acest petrolier?
Guvernul SUA a sancționat peste 170 de nave pe care le acuză de transportul ilegal de petrol, în timp ce numărul celor sancționate de alte guverne și organizații depășește probabil 1.000.
Experții nu sunt de acord asupra motivului pentru care Skipper a fost ales și confiscat miercuri și asupra modului în care acest lucru se încadrează în operațiunea mai amplă din America Latină.
În declarația sa, guvernul Maduro a afirmat că confiscarea a dezvăluit adevăratele motive ale administrației Trump: „A fost întotdeauna vorba despre resursele noastre naturale, petrolul nostru, energia noastră, resursele care aparțin exclusiv poporului venezuelean”.
Cu toate acestea, analiștii au sugerat că, întrucât SUA este cel mai mare producător de petrol din lume, probabil că există și alte motive în spatele campaniei de agresiune împotriva Venezuelei.
Deși SUA au confiscat și înainte petroliere sancționate, acțiunea de miercuri se remarcă prin natura dramatică a operațiunii. Imaginile cu Garda de Coastă a SUA coborând din elicoptere pe puntea navei Skipper au fost amplificate pe rețelele de socializare de către administrația Trump. Într-un videoclip, distribuit de Departamentul Securității Interne, coloana sonoră este asigurată de melodia LL Cool J, Mama Said Knock You Out.
Difuzarea unor astfel de videoclipuri va fi probabil considerată o victorie propagandistică a administrației Trump, care va continua să exercite presiuni asupra lui Maduro.
Alți experți au sugerat că confiscarea navei Skipper va frâna și mai mult industria petrolieră din Venezuela, prin creșterea costurilor de export. Venezuela a fost deja nevoită să reducă semnificativ prețul exporturilor de țiței către principalul său cumpărător, China, din cauza concurenței crescânde cu petrolul sancționat din Rusia și Iran.
Amenințarea reală și actuală a operațiunilor SUA împotriva petrolierelor sancționate – așa cum s-a demonstrat miercuri – va obliga proprietarii de petroliere din umbră să ceară costuri mai mari pentru transportul petrolului venezuelean, ca asigurare împotriva confiscărilor.
,,,, https://www.theguardian.com/us-news/2025/dec/11/venezuela-oil-tanker-seized-us
Știrile despre Trump pe scurt: președintele „sătul de întâlniri” pe măsură ce negocierile pentru acordul de pace între Ucraina și Rusia se prelungesc
Purtătorul de cuvânt al lui Trump a sugerat că acesta era din ce în ce mai obosit de proces, în timp ce președintele Ucrainei se afla sub o presiune imensă pentru a semna acordul cu SUA – știri politice importante din SUA din 11 decembrie 2025
Personalul Guardian
Vineri, 12 decembrie 2025, ora 03:08 CET
În ceea ce privește negocierile de pace din Ucraina, Donald Trump este „sătul de întâlniri doar de dragul întâlnirilor”, a declarat joi reporterilor secretarul de presă al Casei Albe, Karoline Leavitt.
Leavitt a adăugat că Casa Albă ar putea trimite un reprezentant să se întâlnească cu oficialii europeni și ucraineni în acest weekend, dacă consideră că întâlnirea „merită” timpul SUA, adăugând că Trump este „extrem de frustrat de ambele părți ale acestui război”.
„El dorește ca acest război să ia sfârșit, iar administrația a dedicat peste 30 de ore [acestui subiect] doar în ultimele două săptămâni, întâlnindu-se cu rușii, ucrainenii și europenii”, a spus Leavitt.
Președintele Ucrainei, Volodymyr Zelenskyy, a fost supus unei presiuni imense din partea lui Trump pentru a semna planul de pace al SUA. În ultimele zile, Trump l-a atacat pe Zelenskyy, afirmând că „nici măcar nu a citit” proiectul planului de pace, sugerând că îi lipsește legitimitatea și că Ucraina ar trebui să organizeze alegeri.
Zelenskyy a declarat că echipa de negociatori ucraineni a trimis miercuri planul revizuit la Washington și că întrebările privind teritoriul și controlul centralei nucleare de la Zaporizhzhia sunt două dintre punctele sensibile rămase.
Leavitt a declarat că Trump era „la curent” cu propunerea de pace actualizată a Ucrainei, dar nu a oferit alte comentarii.
Zelenskyy sceptic față de planul SUA pentru o „zonă economică liberă” în regiunea Donbas
SUA doresc ca Ucraina să-și retragă trupele din regiunea Donbas, iar Washingtonul ar crea apoi o „zonă economică liberă” în părțile controlate în prezent de Kiev, a declarat Volodymyr Zelenskyy.
Anterior, SUA sugeraseră Kievului să cedeze Rusiei părțile din Donbas pe care le controla încă, dar președintele ucrainean a declarat joi că Washingtonul a sugerat acum o versiune de compromis în care trupele ucrainene s-ar retrage, dar trupele ruse nu ar avansa în teritoriu.
Legiuitorii americani condamnă confiscarea petrolierului venezuelean
Legiuitori democrați de rang înalt și cel puțin un republican au condamnat confiscarea de către SUA a unui petrolier venezuelean în largul coastelor țării, unul dintre ei afirmând că Donald Trump „ne conduce somnambulic către un război cu Venezuela”.
La Washington există o neliniște crescândă, cel puțin oarecum bipartizană, cu privire la escaladarea poziției militare a administrației în regiune. Trump a acuzat Venezuela că facilitează traficul de droguri și a crescut prezența militară americană în Caraibe la un nivel nemaiîntâlnit de zeci de ani.
Republicanii din Indiana îl mustră pe Trump respingând redesenarea hărților electorale
Republicanii din Indiana au respins eforturile de redesenare a hărții congresului statului, o mustrare uimitoare a lui Donald Trump și a eforturilor republicanilor de a reconfigura districtele congresuale ale statului pentru a adăuga încă două locuri favorabile republicanilor.
Măsura a eșuat cu 19-31, 21 de republicani alăturându-se celor 10 democrați în respingerea noilor hărți. Republicanii dețin în prezent șapte din cele nouă circumscripții electorale ale statului Indiana. Noua hartă ar fi favorizat republicanii în toate cele nouă circumscripții.
Senatul respinge două proiecte de lege privind sănătatea, pe măsură ce se apropie expirarea creditelor fiscale Obamacare
Senatul SUA a respins joi propunerile concurente de a aborda expirarea iminentă a subvențiilor pentru planurile de asigurări de sănătate din cadrul Affordable Care Act, crescând considerabil șansele ca costurile asistenței medicale să crească în curând la niveluri inaccesibile pentru milioane de americani.
Protestatarii întrerup audierea lui Noem cu un citat din Exorcistul
Protestatarii au întrerupt pentru scurt timp secretarul pentru securitate internă, Kristi Noem, în timpul unei audieri la Capitol Hill, evocând un citat din filmul Exorcistul.
În timp ce Noem își rostea discursul de deschidere în fața comisiei Camerei Reprezentanților pentru securitate internă, doi protestatari au întrerupt ședința, unul dintre ei strigând: „Opriți raidurile ICE! Puterea lui Hristos vă obligă! Opriți deportările, puterea lui Hristos vă obligă!”
Marele juriu refuză din nou să-l acuze pe criticul lui Trump
Departamentul a încercat de două ori să depună noi acuzații împotriva lui James, după ce un judecător a respins acuzația împotriva ei, stabilind că procurorul care se ocupa de caz nu fusese numit în mod corespunzător.
Este o lovitură jenantă pentru departamentul de justiție al lui Trump, întrucât președintele a căutat să se răzbune pe unul dintre rivalii săi politici.
Criticii critică planul lui Trump de a verifica rețelele sociale ale vizitatorilor
Susținătorii libertății de exprimare l-au acuzat pe Donald Trump de „distrugerea libertăților civile” și de „cenzură pură și simplă” după ce Casa Albă a anunțat că intenționează să solicite solicitanților de viză din zeci de țări să furnizeze istoricul rețelelor sociale, al telefonului și al e-mailului pentru verificare înainte de a li se permite intrarea în SUA.
Ce s-a mai întâmplat astăzi:
- Kilmar Ábrego García a fost eliberat dintr-un centru de detenție pentru imigranți din Pennsylvania, după ce un judecător federal din Maryland a ordonat joi eliberarea sa. Ábrego a fost eliberat puțin înainte de ora 17:00 ET, a declarat avocatul său pentru Associated Press. El intenționează să se întoarcă în Maryland, unde locuiește de mulți ani împreună cu soția și copilul său, cetățeni americani, după ce a intrat ilegal în țară în adolescență.
- Autoritățile sanitare din Carolina de Sud au raportat o „accelerare” a epidemiei de rujeolă în stat, în urma călătoriilor de Ziua Recunoștinței și a lipsei vaccinărilor, sute de persoane fiind plasate în carantină.
- Polarizarea ideologică din ce în ce mai accentuată din SUA afectează o parte mai largă și mult mai tânără a forțelor armate ale țării și pune la încercare capacitatea armatei de a rămâne deasupra conflictelor politice, a declarat un fost președinte al Comitetului șefilor de stat major.
- Granița sudică a SUA este pe cale să devină mai militarizată, în urma unui anunț făcut de administrația Trump că forțele armate vor supraveghea acum 760 de acri de teren public pentru o perioadă de trei ani.
- În timp ce cei mai înalți oficiali din domeniul vaccinurilor din SUA sunt supuși presiunilor din partea legislatorilor și a foștilor lideri, Administrația SUA pentru Alimente și Medicamente (FDA) afirmă că va publica „în curând” informații despre modificările aduse reglementărilor, în urma unor afirmații neconfirmate privind decese survenite după vaccinarea împotriva Covid.
- Mike Lindell, vânzător de perne și conspirator electoral, a anunțat că candidează la funcția de guvernator al statului Minnesota.
,,, https://www.theguardian.com/us-news/2025/dec/11/trump-administration-news-update-today
SUA au confiscat un petrolier în largul coastei Venezuelei, afirmă Trump
Președintele Donald Trump a confirmat miercuri că SUA au preluat controlul unui petrolier în largul coastei Venezuelei, o mișcare care riscă să amplifice tensiunile cu această țară.
„După cum probabil știți, tocmai am confiscat un petrolier pe coasta Venezuelei”, a spus Trump. „Un petrolier mare, foarte mare, de fapt, cel mai mare confiscat vreodată.”
Procurorul general Pam Bondi a postat ulterior pe X un videoclip în care se vede personal înarmat coborând în rapel pe navă dintr-un elicopter, apoi deplasându-se pe punte cu armele scoase. Ea a declarat că FBI-ul, Departamentul de Investigații pentru Securitate Internă și Garda de Coastă a SUA, „cu sprijinul Departamentului de Război, au executat un mandat de confiscare pentru un petrolier folosit pentru transportul de petrol sancționat din Venezuela și Iran”.
„Timp de mai mulți ani, petrolierul a fost sancționat de Statele Unite din cauza implicării sale într-o rețea ilicită de transport petrolier care susține organizații teroriste străine. Această confiscare, finalizată în largul coastei Venezuelei, a fost efectuată în siguranță – iar ancheta noastră, alături de Departamentul de Securitate Internă, pentru a preveni transportul de petrol sancționat, continuă”, a scris Bondi.
Această captură de ecran dintr-un videoclip postat de procurorul general Pam Bondi pe 10 decembrie arată forțele americane confiscând un petrolier în largul coastei Venezuelei.
Președintele nu a oferit nicio explicație detaliată pentru această mutare, spunând doar că a fost confiscată „din motive foarte întemeiate”. Întrebat ce se va întâmpla cu petrolul transportat de petrolier, Trump a răspuns: „Îl păstrăm, cred”.
Confiscarea a avut loc în apele internaționale, a declarat un înalt oficial american, și s-a desfășurat fără incidente sau victime, nici în rândul personalului american, nici în rândul echipajului petrolierului.
Nava, numită Skipper, transporta țiței venezuelean, a declarat oficialul. Petrolierul fusese asociat anterior cu petrolul iranian, iar un judecător federal a emis un mandat de confiscare pe numele său din cauza acestor legături.
Această mișcare riscă să intensifice și mai mult tensiunile cu Venezuela, unde Trump a intensificat o campanie de presiune menită să -l forțeze pe liderul națiunii, Nicolas Maduro, să se retragă de la putere . Nava, care se îndrepta spre Cuba, avea destinația în cele din urmă Asia, după ce a fost intermediată prin intermediul unor vânzători cubanezi, a declarat oficialul de rang înalt, adăugând că sunt posibile și alte capturi în următoarele săptămâni, pe măsură ce SUA exercită presiuni asupra lui Maduro.
Ca răspuns la întrebările lui Kristen Holmes de la CNN, Trump a declarat că nu a vorbit recent cu Maduro și a refuzat să spună cine deține petrolierul confiscat.
Într-o declarație emisă miercuri, guvernul venezuelean a precizat că „denunță ferm” confiscarea și a descris-o drept un „act de piraterie internațională”.
„În aceste circumstanțe, adevăratele motive ale agresiunii prelungite împotriva Venezuelei au fost în sfârșit dezvăluite”, se arată în declarație. „Nu este vorba de migrație. Nu este trafic de droguri. Nu este democrație. Nu sunt drepturile omului. Întotdeauna a fost vorba despre bogăția noastră naturală, petrolul nostru, energia noastră, resursele care aparțin exclusiv poporului venezuelean.”
Venezuela a declarat că va contesta confiscarea la „toate organismele internaționale existente”.
Această captură de ecran dintr-un videoclip postat de procurorul general Pam Bondi în decembrie arată forțele americane confiscând un petrolier în largul coastei Venezuelei.
Cuba se confruntă deja cu unele dintre cele mai grave pene de curent din ultimele decenii, cu întreruperi care se întind pe ore întregi, uneori chiar zile întregi. Infrastructura energetică îmbătrânită a insulei conduse de comuniști este dependentă de importurile de petrol, adesea sub formă de donații provenite de la aliați precum Venezuela, Rusia și Mexic. Guvernul cubanez nu a avut niciun răspuns imediat la vestea confiscării petrolierului care se îndrepta spre insulă.
SUA au început deja de luni de zile campania lor de presiune asupra Venezuelei, care a inclus deplasarea a mii de soldați și a unui grup de portavioane în Caraibe, atacuri asupra unor nave suspectate de trafic de droguri și amenințări repetate la adresa lui Maduro. Până în prezent, armata americană a ucis 87 de persoane în atacuri care au distrus 23 de presupuse nave de trafic de droguri, iar Trump a sugerat în repetate rânduri că acțiunile pe uscat ar putea avea loc în curând.
CNN a relatat că administrația Trump lucrează la planuri pentru ziua următoare în cazul în care Maduro va fi înlăturat de la putere, potrivit a doi înalți oficiali ai administrației și unei alte surse familiarizate cu discuțiile.
Maduro nu s-a adresat miercuri despre petrolierul confiscat într-un discurs care a avut loc în timp ce circulau știri despre decizia SUA.
VIDEO: https://www.youtube.com/watch?v=zlnUmqnKqyM
Sursa: aici
SUA confiscă petrolierul sancționat în largul coastei Venezuelei, spune Trump
- Această mișcare este prima capturare cunoscută a unui petrolier de la începutul acumulării SUA
- Semnalează un nou efort de a ataca principala sursă de venituri a Venezuelei
- Impactul asupra aprovizionării globale cu petrol este neclar
WASHINGTON, 10 decembrie (Reuters) – Statele Unite au confiscat un petrolier autorizat în largul coastei Venezuelei, a declarat miercuri președintele Donald Trump, o mișcare care a dus la creșterea prețurilor petrolului și a accentuat tensiunile dintre Washington și Caracas.
“Tocmai am capturat un petrolier pe coasta Venezuelei, un petrolier mare, foarte mare, cel mai mare vreodată, de fapt, și se întâmplă și alte lucruri”, a spus Trump, care a făcut presiuni pe președintele venezuelean Nicolas Maduro să demisioneze.
Întrebat ce s-ar întâmpla cu petrolul, Trump a spus: “Îl păstrăm, cred.”
Ca răspuns, guvernul venezuelean, într-un comunicat, a acuzat SUA de “furt flagrant” și a descris confiscarea drept “un act de piraterie internațională”. A spus că va denunța incidentul în fața organismelor internaționale.
Trump a ridicat în mod repetat posibilitatea unei intervenții militare americane în Venezuela. Confiscarea este prima dintr-o încărcătură de petrol venezueleană în contextul sancțiunilor americane care sunt în vigoare din 2019. Este, de asemenea, prima acțiune cunoscută a administrației Trump împotriva unui petrolier legat de Venezuela de când a ordonat o mobilizare militară masivă în regiune.
SUA au efectuat deja mai multe lovituri împotriva navelor suspectate de droguri, ceea ce a stârnit îngrijorări în rândul legiuitorilor și experților juridici.
Procurorul general al SUA, Pam Bondi, a postat pe X că FBI, Securitatea Internă și Garda de Coastă, împreună cu sprijinul armatei americane, au executat un mandat de confiscare pentru un petrolier de țiței folosit pentru transportul petrolului autorizat din Venezuela și Iran.
Un videoclip de 45 de secunde postat de Bondi a arătat două elicoptere apropiindu-se de o navă și indivizi înarmați în camuflaj care coborau în rapel pe ea.
Ambasada Iranului din Caracas a condamnat acțiunea ca fiind o “gravă încălcare a legilor și normelor internaționale” într-o postare pe X, joi.
Oficialii administrației Trump nu au numit nava și nu i-au dezvăluit locația la momentul confiscării.
Grupul britanic de management al riscului maritim Vanguard a declarat că marele transportator de țiței (VLCC) Skipper a fost confiscat în largul Venezuelei în dimineața zilei de miercuri. SUA au impus sancțiuni petrolierului pentru ceea ce consideră implicarea în comerțul cu petrol iranian când nava se numea Adisa.
Skipper a părăsit principalul port petrolier al Venezuelei, Jose, între 4 și 5 decembrie, după ce a încărcat aproximativ 1,8 milioane de barili de țiței greu Merey din Venezuela. A transferat aproximativ 200.000 de barili lângă Curaçao către Neptune 6, sub pavilion Panama, care se îndrepta spre Cuba înainte de capturare, conform informațiilor satelitare analizate de TankerTrackers.com și datelor interne de la compania petrolieră de stat venezueleană PDVSA.
Autoritatea maritimă din Guyana a declarat că Skipper arbora în mod fals steagul țării. Nava a transportat petrol venezuelean în Asia între 2021 și 2022, arată datele PDVSA.
Contractele futures pe petrol au crescut după vestea confiscării. După tranzacționarea pe teritoriu negativ, contractele futures pe țiței Brent au crescut cu 27 de cenți, sau 0,4%, stabilindu-se la 62,21 dolari pe baril, în timp ce contractele futures pe țiței West Texas Intermediate din SUA au câștigat 21 de cenți, tot cu 0,4%, încheind la 58,46 dolari pe baril.
Punctul 1 din 5 Președintele SUA, Donald Trump, participă la o discuție la o masă rotundă cu lideri de afaceri la Casa Albă din Washington, D.C., SUA, 10 decembrie 2025. REUTERS/Jonathan Ernst
Maduro a vorbit miercuri la un marș, fără a aborda rapoartele despre confiscare.
IMPACTUL ASUPRA PETROLULUI?
Venezuela a exportat luna trecută peste 900.000 de barili pe zi (bpd) de petrol, a treia cea mai mare medie lunară de până acum în acest an, întrucât PDVSA a importat mai mult naftă pentru a-și dilua producția de petrol extra-greu. Chiar dacă Washingtonul a crescut presiunea asupra lui Maduro, administrația Trump nu a intervenit anterior în fluxurile de petrol.
Venezuela a fost nevoită să subestimeze drastic țițeiul față de principalul său cumpărător, China, din cauza concurenței tot mai mari cu petrolul sancționat din Rusia și Iran.
“Aceasta este doar încă o opțiune geopolitică/vânt împotriva sancțiunilor care lovește disponibilitatea ofertei spot”, a declarat Rory Johnston, analist la Commodity Context.
“Confiscarea acestui petrolier aprinde și mai mult aceste preocupări legate de aprovizionarea rapidă, dar nici nu schimbă imediat situația fundamental, deoarece aceste butoaie urmau deja să circule o perioadă”, a spus Johnston.
Chevron, care colaborează cu PDVSA, a declarat că operațiunile sale în țară sunt normale și continuă fără întreruperi.
Compania petrolieră americană, responsabilă pentru toate exporturile venezueleene de țiței către Statele Unite, a crescut luna trecută aceste livrări la 150.000 bpd de la 128.000 bpd în octombrie.
PRESIUNEA TOT MAI MARE ASUPRA LUI MADURO
Maduro a susținut că consolidarea militară a SUA are ca scop răsturnarea sa și preluarea controlului asupra resurselor petroliere ale țării OPEC, care reprezintă cele mai mari rezerve de țiței din lume.
De la începutul lunii septembrie, administrația Trump a efectuat peste 20 de lovituri împotriva navelor suspectate de droguri în Caraibe și Pacific, ucigând peste 80 de persoane.
Experții spun că grevele ar putea fi ilegale. Au existat puține sau deloc dovezi publice că bărcile transportă droguri sau că a fost necesar să le aruncăm în aer, în loc să le oprești, să le confiscăm încărcătura și să le interogăm pe cei de la bord.
Îngrijorările legate de atacurile asupra ambarcațiunilor au crescut luna aceasta după rapoartele conform cărora comandantul care supraveghea una dintre operațiuni a ordonat un al doilea atac care a ucis doi supraviețuitori.
Un sondaj Reuters/Ipsos publicat miercuri a constatat că o mare parte a americanilor se opune campaniei militare a armatei americane de lovituri mortale asupra bărcilor, inclusiv aproximativ o cincime dintre republicanii lui Trump.
Într-un document de strategie amplu publicat săptămâna trecută, Trump a spus că politica externă a administrației sale se va concentra pe reafirmarea dominației sale în emisfera vestică.
Sursa: aici
Scenariu terifiant: Un război cu Rusia va începe exact așa; Nu o să-ți vină să crezi cât va dura.
Postul public de televiziune britanic a publicat o analiză a unui posibil război între Regatul Unit și Rusia, conform căreia conflictul ar dura doar câteva săptămâni. Se susține că Marea Britanie pur și simplu nu are puterea pentru un astfel de război.
După cum relatează Index, oficialii militari din Regatul Unit au avertizat în repetate rânduri că țara trebuie să se pregătească pentru război dacă vrea să îl evite.
Însă, dacă se întâmplă inimaginabilul și izbucnește cu adevărat un conflict cu Rusia, întrebarea este dacă Regatul Unit ar putea lupta mai mult de câteva săptămâni, notează postul public de televiziune britanic.
Cum ar arăta un război modern?
Conform rapoartelor, primul semnal că războiul a început ar fi pierderea semnalului de telefonie mobilă, însoțită de incapacitatea de a utiliza cardurile de plată, întreruperi în distribuția alimentelor și în furnizarea de energie electrică.
Războiul nu se mai poartă doar cu drone, bombe și rachete, după cum știe bine poporul ucrainean, deoarece societatea modernă depinde de rețele de cabluri și conducte submarine care transmit date, tranzacții financiare și energie, subliniază BBC.
Se crede că navele spion rusești, precum „Yantar”, au cartografiat deja aceste cabluri pentru un posibil sabotaj, motiv pentru care Marina Regală Britanică a investit recent masiv într-o flotă de drone subacvatice.
Într-un război, astfel de acțiuni invizibile, combinate cu încercări de a „orbi” sateliții occidentali, ar submina serios capacitatea Regatului Unit de a lupta și ar crea haos în societate.
O săptămână sau două de luptă și atât?
La recenta conferință „Fighting a Long War” (Purtând un război lung) de la Londra, organizată de Royal United Services Institute (RUSI), oficiali militari și politici au subliniat că există puține dovezi că Regatul Unit are un plan pentru un război care să dureze mai mult de câteva săptămâni.
Unii au remarcat chiar că planul Marii Britanii privind victimele în masă pare să se bazeze pe presupunerea că nu vor exista deloc victime.
Experții subliniază, de asemenea, că un război lung necesită un sprijin adecvat. Necesită un al doilea și chiar un al treilea eșalon – personal, platforme și lanțuri logistice capabile să absoarbă pierderile și să continue lupta.
Și armata rusă – o forță enormă
Justin Cramp, directorul general al companiei private de informații Sibylline, afirmă că Marea Britanie are deficiențe în ceea ce privește muniția, artileria, vehiculele, sistemele de apărare aeriană și personalul, având o capacitate limitată sau inexistentă de a reaproviziona unitățile sau de a înlocui victimele.
Războiul din Ucraina a scos în evidență două lecții cheie: dronele au devenit o parte integrantă a războiului modern, iar „masa”, adică numărul mare de personal și echipamente, rămâne crucială.
Se observă că armata rusă, deși de calitate inferioară, este enormă, ceea ce reprezintă principalul său avantaj.
Serviciul de informații al Ministerului britanic al Apărării estimează că, de la începutul invaziei din 2022, Rusia a suferit peste 1,1 milioane de victime, inclusiv morți, răniți, capturați și dispăruți.
Cu toate acestea, Rusia își rotește constant trupele pe linia frontului, relatează Index, adăugând că economia rusă funcționează sub sancțiuni de trei ani.
O problemă deosebită pentru Marea Britanie – lipsa soldaților
În timp ce Franța și Germania au lansat recent inițiative pentru revitalizarea serviciului militar voluntar, ideea de a antrena o „armată cetățenească” în Regatul Unit, propusă în 2024 de fostul șef al armatei, generalul Sir Patrick Sanders, a fost rapid respinsă.
Fostul secretar al Apărării, Ben Wallace, a fost chiar foarte direct: „Realitatea este că forțele noastre armate nu pot supraviețui cu o dietă de propagandă guvernamentală, angajamente de cheltuieli pe termen lung și retorică goală.”
Astfel, apărarea Marii Britanii a fost subfinanțată atât de mult timp încât țara este acum periculos de vulnerabilă, în special în ceea ce privește apărarea aeriană.
Unde ar putea izbucni conflictul?
Oficialii militari ai NATO se tem că președintele rus Vladimir Putin, dacă își va atinge obiectivele în Ucraina, ar putea căuta noi ținte.
Un potențial punct de conflict este Coridorul Suwałki, o porțiune de 100 de kilometri între Polonia și Lituania, care separă Belarus de enclava rusă Kaliningrad.
Cucerirea acestui coridor ar oferi Moscovei acces direct la Marea Baltică.
Alte ținte potențiale ar putea fi statele baltice: Estonia, Letonia și Lituania. Toate au minorități rusești, pe care Putin le-ar putea folosi drept pretext pentru o invazie sub pretextul „protecției”.
Un al treilea posibil punct de conflict este arhipelagul arctic Svalbard, administrat de Norvegia, unde Moscova are deja un punct de sprijin în orașul minier Barentsburg.
Sursa: aici
Hegseth declară sfârșitul „idealismului utopic” american cu o nouă strategie militară
Secretarul Apărării, vorbind la Forumul de Apărare Reagan, a subliniat prioritățile de apărare care se concentrează pe emisfera vestică și reevaluează relația SUA cu Europa.
Secretarul Apărării, Pete Hegseth, vorbește cu lideri militari de rang înalt la Baza Corpului Pușcașilor Marini Quantico, pe 30 septembrie 2025, în Quantico, Virginia. | Andrew Harnik/Getty Images
De Paul McLeary 12/06/2025 18:11 EST
-
SIMI VALLEY, California — Secretarul Apărării, Pete Hegseth, a lansat sâmbătă un atac vehement asupra politicii externe americane de după Războiul Rece, criticând foști președinți și generali pe nume, declarând în același timp sfârșitul erei „idealismului utopic” american.
Hegseth, vorbind la Forumul anual de Apărare Reagan, a subliniat o nouă concentrare militară asupra emisferei vestice, a cerut aliaților să se descurce singuri și a adoptat o abordare mai conciliantă față de forțele armate ale Chinei.
Declarațiile sale au subliniat noua Strategie de Securitate Națională lansată joi seară și au prezentat în avanpremieră propria strategie viitoare a Pentagonului, care va stabili prioritățile globale ale armatei.
„Gata cu utopianismul idealist”, a spus el. „Înapoi cu realismul intransigent.”
Discursul secretarului Apărării a dezvăluit o administrație care se îndreaptă către o politică ce recunoaște zonele de influență conduse de marile puteri – China în Pacific, SUA în emisfera vestică și Europa în general, deși a făcut doar o referire trecătoare la Rusia.
SUA nu ar trebui să fie „distrase de construirea democrației, intervenționism, războaie nedefinite, schimbări de regim, schimbări climatice, moralizare „trezire” și construcție națională irelevantă”, a spus Hegseth. „În schimb, vom pune interesele practice și concrete ale națiunii noastre pe primul loc.”
Șeful Pentagonului a folosit, de asemenea, forumul axat pe industria de apărare pentru a sublinia mai ferm reorientarea strategică a administrației Trump mai aproape de casă. Aceasta are loc în contextul unei campanii militare din Caraibe, care a scufundat peste 20 de ambarcațiuni mici despre care se presupune că transportau droguri și a ucis aproximativ 80 de persoane. Administrația a declarat că combate „narcoteroriștii”, deși unii legislatori și experți au denunțat această acțiune ca fiind ilegală.
Hegseth a sugerat, de asemenea, că armata se va implica mai mult în patrularea frontierei de sud cu Mexicul. „Vom securiza granița parțial prin organizarea de unități de instruire și echipare special pentru misiuni de apărare a frontierei, inclusiv operațiuni terestre, maritime și aeriene”, a spus el.
Deși strategiile de apărare din ultimii ani s-au concentrat pe descurajarea Chinei, Hegseth a sugerat că viitoarea strategie ar adopta o abordare mai blândă.
„Președintele Trump și această administrație urmăresc o pace stabilă, comerț echitabil și relații respectuoase cu China”, a spus el. SUA vor urma o politică de „respectare a dezvoltării militare istorice pe care [China] o întreprinde”, a adăugat el, în timp ce Pentagonul „menține o apreciere clară a cât de rapidă, formidabilă și holistică a fost dezvoltarea lor militară”.
Hegseth a lăudat țări precum Coreea de Sud, Polonia și Germania pentru creșterea cheltuielilor pentru apărare în ultimii ani, invocând eforturile președintelui Donald Trump de a se asigura că țările plătesc mai mult pentru propria apărare.
„Aliații nu sunt copii”, a spus el. „Putem și ar trebui să ne așteptăm ca ei să-și facă partea.”
Secretarul Apărării a reiterat, de asemenea, un punct pe care l-a subliniat într-un discurs din noiembrie despre „supraalimentarea bazei industriale de apărare a SUA”. Aceasta include noi investiții în nave, drone și sisteme de apărare aeriană, cum ar fi proiectul Golden Dome, aflat la început de drum. Acestea fac parte din bugetul de apărare de 1 trilion de dolari, care include o creștere de 150 de miliarde de dolari din megaproiectul de lege adoptat de Congres în acest an.
Administrația Trump, în anumite privințe, dorește să aibă ambele părți în ceea ce privește relațiile externe. Strategia de Securitate Națională critică aliații europeni pentru că nu acceptă partidele de extremă dreapta care adoptă naționalismul etnic și afirmă că Washingtonul va sprijini eforturile care vizează „restaurarea încrederii în sine civilizaționale a Europei și a identității occidentale”. Însă Hegseth a respins sâmbătă și intervențiile SUA în afacerile altor țări.
Administrația Trump „va acorda prioritate, pe bună dreptate, patriei și emisferei noastre”, a spus el. „Amenințările persistă și în alte regiuni, iar aliații noștri trebuie să intensifice eforturile, și să intensifice eforturile cu adevărat.”
În cadrul întrebărilor post-discurs, Hegseth a apărat un al doilea atac din 2 septembrie asupra unei ambarcațiuni, care a ucis supraviețuitori răniți după primul atac. Dezvăluirea, relatată de The Washington Post, a dus la o indignare bipartizană în Congres cu privire la faptul dacă acțiunea a constituit o crimă de război.
Președintele Statului Major Interarme, generalul Dan Caine, vorbind după Hegseth, a declarat că ideea sa și a șefului Comandamentului Operațiunilor Speciale, generalul Frank Bradley, a fost să informeze în această săptămână în Capitoliu pe înalții parlamentari despre detaliile atacurilor.
Hegseth a refuzat să dea înapoi. Sâmbătă, el a declarat că a susținut al doilea atac lansat de comandantul Comandamentului Operațiunilor Speciale. „Dacă aduceți droguri în această țară cu o barcă, vă vom găsi și vă vom scufunda”, a spus el.
Caine, ofițerul militar de rang înalt, a reiterat comentariile lui Hegseth. „În ultimii ani, nu am avut prea multă putere de luptă americană în propria noastră zonă”, a spus el. „Bănuiesc că probabil se va schimba asta.”
Sursa: aici
Marina vrea o fregată nouă în 2028, spune șeful achizițiilor serviciului
Secretarul Marinei, John Phelan, a declarat recent participanților la o cină privată că noua fregată va fi o navă de securitate națională modificată, au declarat surse pentru Breaking Defense.
Redare grafică a viitoarei nave USS Lafayette (FFG 65), numită în onoarea marchizului de Lafayette și a serviciului său în timpul Războiului de Independență American. Fregata cu rachete ghidate din clasa Constellation reprezintă nava de luptă de suprafață de mică generație a Marinei. (Fotografie realizată de subofițerul șef Shannon Renfroe)
WASHINGTON — Marina speră să aibă noi fregate bazate pe un design american „în apă” în 2028, a declarat astăzi un oficial superior al armatei, un nou program agresiv în urma anulării de către serviciu a fregatei din clasa Constellation.
„Credem că viitoarea fregată poate fi pe apă în 2028”, a declarat Jason Potter, directorul interimar de achiziții al Marinei, participanților astăzi la Forumul de Apărare din Washington. El a spus că serviciul se concentrează pe utilizarea unei abordări de proiectare care separă finalizarea designului navei de construcția navei principale, o cale pe care Marina o urmează cu noua sa Navă de Debarcare Medie.
Marina a anunțat la sfârșitul lunii trecute că va rezilia contractul cu Fincantieri Marinette Marine pentru patru dintre cele șase fregate pe care compania urma să le construiască. În locul acestora, Marina a declarat că va căuta o nouă clasă de nave și va furniza companiei Fincantieri lucrări parțiale din alte programe pentru a menține șantierul naval pe linia de plutire, dar detaliile despre cum ar arăta acest lucru nu au fost imediat clare.
Apoi, la Forumul Național de Apărare de weekendul trecut , secretarul Marinei, John Phelan, a declarat că noua fregată va fi bazată pe un design american și a subliniat că orice ordin de modificare va trebui să fie trecut prin intermediul său. (Marina a fost criticată aspru de legislatori și observatori externi pentru că a făcut un număr excesiv de modificări de design la fregata din clasa Constellation, despre care experții susțin că au dus la probleme de program și depășiri de costuri.)
Phelan le-a spus recent participanților la o cină privată că noua fregată va fi o navă de securitate națională modificată, au declarat pentru Breaking Defense două surse care au auzit comentariile. Întrebat despre comentariile private ale lui Phelan, un purtător de cuvânt al Marinei a respectat postările secretarului de pe rețelele de socializare despre noua fregată și a refuzat să comenteze mai departe.
HII construiește o navă de securitate națională (NSC) pentru Garda de Coastă a SUA. În timpul competiției inițiale pentru fregate, compania a propus o versiune modificată a acelei nave pentru ceea ce avea să devină clasa Constellation. Un purtător de cuvânt al HII a declarat pentru Breaking Defense că firma este „la curent cu evoluțiile legate de fregată și nu poate comenta în mod specific despre NSC”.
„Totuși, așa cum a declarat directorul nostru general, Chris Kastner, vom construi ceea ce Marina dorește să construim. În ceea ce privește competiția inițială pentru fregate, am licitat o variantă a NSC care să fie letală, cu risc scăzut și accesibilă. Așteptăm cu nerăbdare să colaborăm cu Marina pentru proiectele navelor de care au nevoie”, a adăugat purtătorul de cuvânt.
Potter a refuzat să detalieze strategia de achiziție pentru selectarea unui nou design de fregată și a constructorilor de nave, dar a spus că Marina și Garda de Coastă sunt „foarte apropiate” în ceea ce privește construcția de nave.
„Suntem în comunicare continuă cu Garda de Coastă despre una sau alta și aș spune că probabil este prea devreme să facem declarații clare”, a spus el.
Sursa: aici
Drone subacvatice împotriva navelor spionaj rusești: noua strategie a Londrei pentru a-și proteja coastele
Marina Regală experimentează cu utilizarea echipamentelor Fathom, construite în Germania, pilotate de la distanță. “Intruziunile din Moscova au crescut cu 30%”
O flotă de drone subacvatice care vânează nave spionaj rusești în largul coastei britanice. Aceasta este noua strategie pe care Marina Regală o experimentează în apele scoțiene pentru a opri interferențele și episoadele de “război hibrid” ale Moscovei, care, potrivit Londrei, devin din ce în ce mai frecvente. Noile unități sunt similare cu torpilele pilotate de la distanță, capabile să patruleze zile întregi, deplasându-se silențios sub suprafața mării.
Un reportaj BBC a dezvăluit experimentul în care sunt folosite planoarele SG Fathom, fabricate în Germania, numite și “planoare subacvatice“. “Planorul patrulează adâncurile oceanului, monitorizând și ascultând pentru orice intruși care ar putea fi în zonă. Procesează și identifică amenințările mai rapid decât am putut înainte,” a declarat Katie Raine, directoarea programului Fathom, pentru televiziunea britanică.
AFLĂ MAI MULTE CU PODCASTUL
Dacă va fi eficient, Fathom va deveni probabil parte a Atlantic Bastion, o rețea de drone, nave de război și aeronave de supraveghere destinată protejării infrastructurii subacvatice vitale. Dar de ce a simțit Londra nevoia să-și ridice apărarea de pe coastă? Ministerul Apărării a raportat reluarea activității submarinelor rusești în zonă: în ultimii doi ani, numărul navelor rusești care amenință apele britanice a crescut, potrivit relatărilor, cu 30%.
Londra își propune să protejeze nu doar activitatea Marinei Regale, ci și siguranța infrastructurii, începând cu cablurile submarine, care ar putea deveni ținte ale atacurilor. Luna trecută, Yantar, o navă rusă de cercetare oceanică suspectată că cartografiază cabluri și conducte submarine britanice, a îndreptat lasere către piloții RAF după mișcările sale.
Sursa: aici
The New York Times: Și pentru Europa merită luptat
Donald Trump ar putea fi unul dintre „acele personaje ale istoriei care apar din când în când pentru a marca finalul unei epoci și a o forța să renunțe la vechile ei himere”
Lipsa apetitului cetățenilor europeni de a-și apăra țara cu arma în mână este contextul în care cea mai nouă variantă a Strategiei de Securitate Națională (NSS) a administrației Trump, a aterizat în Europa, scrie „The New York Times” (SUA).
Dacă Germania ar fi invadată astăzi, numai 38% din cetățenii ei ar fi dispuși să lupte pentru țara lor, conform unui sondaj recent. 59% din germani nu ar lupta. Un alt sondaj, din Italia, a constatat că numai 16% din cetățenii apți de luptă ar fi dispuși să-și apere țara cu arma în mână. Șeful statului major al armatei franceze, generalul Fabien Mandon, declara luna trecută la o conferință a primarilor că țara sa ar fi „în pericol” dacă ar „ezita, întrucât nu suntem pregătiți să acceptăm să ne pierdem copiii”. O afirmare a evidenței care a declanșat un scandal politic.
Acesta e contextul în care cea mai nouă variantă a Strategiei de Securitate Națională (NSS) a administrației Trump, publicată săptămâna trecută, a aterizat în Europa cu un bufnet surd.
Și nu e greu de înțeles de ce. Principalele priorități de politică externă ale Americii – afirmă documentul – se axează acum pe emisfera vestică și Asia. UE e acuzată în text de reprimarea libertății politice, subminarea suveranității naționale, obstrucționarea dinamismului economic, promovarea unor politici de imigrație susceptibile a duce la propria ei „eliminare în calitate de civilizație” și împiedicarea soluționării prin negocieri a războiului din Ucraina.
„E departe de a fi limpede dacă anumite țări europene vor mai avea economii și armate suficient de puternice pentru a mai putea rămâne aliați de încredere”, avertizează documentul.
Acestea sunt ideile de bază ale extremei drepte europene. Rusia nu e nicăieri tratată în document ca un inamic al SUA, tot așa cum Ucraina nu e privită vreodată ca un aliat. Inamicii autentici, din perspectiva NSS, sunt în schimb imigranții și birocrații, porniți să distrugă orice va mai fi rămas din Europa autentică.
E tentant să ignori această NSS ca pe un construct neliniștitor, dar și neserios: nu are nici un fel de obligativitate juridică, iar textul în sine sună ca și cum ar fi fost scris de personajul Otto din filmul „Un peștișor pe nume Wanda” – bătăușul american arțăgos și inept interpretat impecabil de Kevin Kline. Dar ca și în cazul multor altor argumente populiste venite de la dreapta ori stânga, problema cu NSS nu constă atât de mult în neadevărurile sale cât în jumătățile de adevăr pe care le afirmă. NSS identifică o mulțime de probleme fundamentale, însă propune cele mai proaste remedii.
Printre problemele fundamentale: Europa reprezintă o fracție mereu mai mică a economiei globale, mai ales în privința industriilor viitorului – unde sunt echivalentele europene ale companiilor Nvidia, Microsoft, Meta, SpaceX, Amazon ori Apple? Imigrația, în sine, n-ar fi neapărat o problemă; mai degrabă poate fi o soluție pentru maladia lumii bogate: colapsul natalității. Însă imigrația fără asimilare constituie un flagel, mai cu seamă atunci când imigranții au valori indiferente sau ostile în raport cu valorile țării-gazdă. Armatele mici pot fi făcute mari prin modificarea priorităților bugetare. Însă elementul crucial al succesului militar nu-l reprezintă banii; îl reprezintă voința de a lupta. Cu excepția statelor din prima linie precum Finlanda și Estonia, Europa nu pare să posede așa ceva.
Earl Butz, secretarul agriculturii sub Richard Nixon și Gerald Ford, spunea cândva despre o poziționare papală referitoare la contracepție (deși în stilul lui vulgar obișnuit): dacă nu participi la joc, nu-i faci regulile. Aceasta e poziția în care riscă Europa să se trezească, într-o lume a politicii de forță non-sentimentale.
Toate acestea ar trebui să servească drept semnal răsunător de trezire la realitate, mai ales pentru acele segmente ale claselor politice europene care încă mai cred că treaba lor e să transforme fantezia în realitate. Nu, nu aceasta e treaba lor. Treaba lor e să țină coșmarurile la distanță.
Politica europeană a fost ghidată secolul acesta în principal de clișee de natură a ucide creșterea economică („dezvoltare sustenabilă”); de gesturi de politică externă absurde (recunoașterea unui inexistent stat palestinian); de politici ecologiste auto-distructive (decizia Germaniei de a-și închide centralele atomoelectrice); și de atitudinea ipocrită față de imigrația în masă (Angela Merkel: „O putem gestiona”), acesta fiind și motivul principal pentru care partide fascistoide precum Alternativă pentru Germania sunt pe val.
Cu ce ar trebui înlocuite? E o perspectivă ingrată a ceea ce trebuie să facă Europa pentru a se proteja într-o lume în care nu mai are protectori. Reînarmare la o scară masivă. Sistarea proiectelor de energie verde, care produc dependență și exacerbează prețurile. Adoptarea unei politici de imigrație după modelul danez: criterii mai exigente de admitere și deportare și condiții mai stricte pe care imigranții trebuie să le respecte pentru a se integra. Revenirea la țelul originar și nobil al UE: deschiderea piețelor și stimularea competiției, iar nu transformarea blocului într-o fabrică de reguli.
Mai presus de orice, e necesară o revoluție civică prin care europenii mai tineri să fie convinși că merită să-și apere moștenirea, cultura și modul de viață – o civilizație fundamental creștină dezvoltată și ameliorată, iar nu ștearsă de Iluminism. Nu e civilizația mea, și simplul fapt de a scrie fraza anterioară mi-a creat senzația că încalc o limită.
Și totuși, aceste lucruri ar trebui să fie evidente de la sine. Dacă nu asta înseamnă Europa, atunci ce înseamnă? Dacă nu asta, atunci de ce s-ar ridica cineva la arme de dragul ei? Dacă nu asta, atunci ce-ar putea s-o împiedice să devină pur și simplu apendicele civilizației altcuiva, indiferent că vorbim de America, Rusia sau islam?
Henry Kissinger spunea cândva despre Donald Trump că „ar putea fi unul dintre acele personaje ale istoriei care apar din când în când pentru a marca finalul unei epoci și a o forța să renunțe la vechile ei himere”. Există motive întemeiate pentru a regreta acest moment, nu în ultimul rând în Europa. Nu există însă nici un motiv serios de a pretinde că nu se întâmplă – ori de a nu te adapta.
Sursa: aici
Un document secret al Pentagonului avertizează că China va distruge și învinge SUA într-un posibil război pentru Taiwan
„Documentul guvernamental ultrasecret, intitulat „Overmatch Brief” al Pentagonului, detaliază capacitatea Chinei de a distruge avioane de vânătoare, nave mari și sateliți americani.
O evaluare ultrasecretizată a guvernului american susține că China ar distruge avioanele de vânătoare americane și ar învinge armata într-un posibil conflict privind Taiwanul , a relatat The New York Times . Acest document, intitulat „Overmatch Brief”, ar fi fost pregătit de Biroul de Evaluare Netă al Pentagonului și arată comparația dintre dependența Washingtonului de arme scumpe și vulnerabile și cele „ieftine, dar avansate din punct de vedere tehnologic” ale rivalului.
Raportul vine la câteva zile după ce China a avertizat că va „zdrobi” toate încercările străine de a se amesteca în chestiunea Taiwanului. (AFP)
Raportul vine la câteva zile după ce China a avertizat că va „zdrobi” toate încercările străine de a se amesteca în chestiunea Taiwanului, în timp ce Japonia a avertizat că va plasa rachete pe o insulă apropiată de Taiwan. La acea vreme, Peng Qingen, purtător de cuvânt al Biroului pentru Afaceri Taiwaneze al Chinei, a declarat în timpul unei conferințe de presă: „Avem o voință fermă, o determinare puternică și o capacitate puternică de a ne apăra suveranitatea națională și integritatea teritorială… Vom zdrobi orice interferență străină”.
Va învinge China armata americană într-un potențial conflict din Taiwan?
„Documentul guvernamental ultrasecret, intitulat „Overmatch Brief” („Informația privind supraviețuirea”) al Pentagonului, discută despre capacitatea Chinei de a distruge avioane de vânătoare, nave mari și sateliți americani. De asemenea, acesta detaliază punctele slabe ale lanțului de aprovizionare al armatei americane, a relatat NYT.
Un oficial a declarat publicației că, atunci când un oficial al securității naționale a primit documentul clasificat în 2021, în timpul administrației Joe Biden, a pălit, deoarece a înțeles că „fiecare truc pe care îl aveam în mânecă, chinezii aveau concedieri după concedieri”.
Documentul ultrasecret dezvăluie că Pentagonul depinde în mare măsură de arme costisitoare și vulnerabile, în timp ce rivalii săi dezvoltă altele mai ieftine și mai avansate. În același timp, documentul arată, se pare, o scădere a puterii Washingtonului de a lupta și de a câștiga un război cu o superputere.
În jocurile de război precum cele descrise în raportul Overmatch, nave precum Ford sunt adesea distruse, conform raportului. Chiar și așa, Marina SUA intenționează să construiască cel puțin încă nouă portavioane din clasa Ford în anii următori.
Conform raportului, Volt Typhoon, un grup de hackeri „susținut” de China, a introdus programe malware în sistemele informatice care gestionează rețelele electrice, liniile de comunicații și serviciile de apă pentru bazele militare americane.
Acest lucru amenință capacitatea armatei americane de a echipa și de a asigura personal în cazul izbucnirii unei crize în Pacific și ar putea afecta, de asemenea, civilii.
Tensiunile dintre China și Taiwan
Beijingul consideră Taiwanul parte a teritoriului său și nu a exclus niciodată posibilitatea de a folosi forța pentru a obține controlul.
Guvernul din Taiwan respinge această afirmație și spune că viitorul insulei poate fi decis doar de poporul său. Premierul Taiwanului, Cho Jung-tai, a declarat că „întoarcerea” în China nu este o opțiune pentru cei 23 de milioane de locuitori ai insulei.
Sursa: aici
Ucraina lovește pentru prima dată o platformă petrolieră rusă în Marea Caspică, spune oficialul
- Cel puțin patru drone au lovit platforma Filanovsky, spune oficialul de la Kiev
- Intensificarea campaniei Kievului pentru reducerea producției ruse de petrol și gaze
KIEV, 11 decembrie (Reuters) – Drone aeriene ucrainene au lovit pentru prima dată joi o platformă petrolieră rusă în Marea Caspică, oprind producția la instalația deținută de Lukoil (LKOH. MM)
, se deschide o filă nouă , potrivit unui oficial al Serviciului de Securitate al Ucrainei.
Atacul asupra platformei Filanovsky – parte a celui mai mare câmp petrolier din Marea Caspică a Rusiei – este cel mai recent semn că Ucraina încearcă să-și intensifice campania de a perturba producția rusă de petrol și gaze.
Cel puțin patru lovituri cu drone au lovit platforma, forțând oprirea extracției la peste 20 de sonde de petrol și gaze, a spus oficialul. Zăcământul Filanovsky, descoperit în 2005, a fost inaugurat de președintele Vladimir Putin în 2016 și produce aproximativ 120.000 de barili pe zi.
Lukoil nu a răspuns imediat la o solicitare de comentarii despre atac.
Nu era clar de unde a lansat armata ucraineană atacul, dar Marea Caspică se află la peste 700 km (435 mile) de cea mai apropiată graniță a Ukrainei.
Kievul a efectuat numeroase lovituri cu drone asupra facilităților petroliere rusești anul acesta, într-un efort de a submina capacitatea Moscovei de a-și finanța războiul în Ucraina.
Grevele au vizat în special rafinăriile de petrol, multe dintre ele situate în partea europeană a Rusiei.
Ucraina și-a extins campania luna trecută, vizând petrolierele nereglementate care transportă petrol rusesc prin Marea Neagră. Trei astfel de nave au fost lovite de drone marine ucrainene în ultimele două săptămâni.
Cel puțin șapte explozii au lovit alte petroliere care au făcut escală în porturi rusești din decembrie 2024 din decembrie 2024, inclusiv în Marea Mediterană. Ucraina nu a confirmat și nici negat vreun rol în aceste atacuri.
Rusia, care a lansat o invazie la scară largă a Ukrainei în februarie 2022, a acuzat Ucraina de piraterie și a amenințat că va riposta prin tăierea accesului maritim al Ucrainei ca răspuns la atacurile asupra petrolierelor.
Sursa: aici
Rutte de la NATO avertizează aliații că aceștia sunt următoarea țintă a Rusiei
BERLIN, 11 decembrie (Reuters) – Șeful NATO, Mark Rutte, a îndemnat joi aliații să intensifice eforturile de apărare pentru a preveni un război purtat de Rusia, care ar putea fi “la scara războiului pe care l-au îndurat bunicii și străbunicii noștri”.
Într-un discurs la Berlin, Rutte a spus că prea mulți aliați ai alianței militare nu simt urgența amenințării Rusiei în Europa și că trebuie să crească rapid cheltuielile și producția pentru apărare pentru a preveni un război de amploare ca cel văzut de generațiile trecute.
“Noi suntem următoarea țintă a Rusiei. Mi-e teamă că prea mulți sunt liniștiți și mulțumiți. Prea mulți nu simt această urgență. Și prea mulți cred că timpul este de partea noastră. Nu este. Momentul pentru acțiune este acum,” a spus Rutte.
“Conflictul este la ușa noastră. Rusia a readus războiul în Europa. Și trebuie să fim pregătiți,” a adăugat el.
Rusia ar putea fi pregătită să folosească forța militară împotriva NATO în cinci ani, a spus Rutte.
Sursa: aici
Comanda de misiune cu caracteristici chinezești?
Explorarea gândirii militare chineze despre comandă și control în războiul viitor
Pe măsură ce Departamentul Apărării al SUA (DoD) se concentrează pe pregătirea pentru un potențial conflict cu China ca amenințare de ritm, este important să înțelegem cum ar putea armata chineză să comande și să-și controleze forțele într-un conflict viitor. Autorii acestui raport explorează gândirea militară chineză despre comanda și controlul viitorului, cu un accent specific pe perspectiva ca China să adopte comanda misiunii — adică delegarea unei anumite autorități decizionale subordonaților, cu așteptarea ca aceștia să acționeze în baza unor linii directoare prestabilite și largi din partea superiorilor — în contrast cu comanda centralizată tradițională a Chinei.
Autorii urmăresc ascensiunea comenzii misiunii în cadrul Armatei Populare de Eliberare (PLA) și analizează beneficiile, așa cum sunt promovate de susținătorii PLA, ale comenzii misiunii. Ei explorează, de asemenea, modul în care comanda misiunii ar putea fi implementată în PLA, incluzând o anumită considerație în funcție de serviciu și tipul operațional. În plus, ei dezvoltă și analizează trei viitoruri alternative pentru ceea ce ar putea însemna adoptarea comandamentului misional de către PLA pentru Statele Unite. În final, autorii oferă o analiză a modului în care armata chineză ar putea evalua avantajele de comandă SUA-China.
Concluzii cheie
- Există un consens puternic în cadrul PLA că războiul viitor va pune o povară tot mai mare asupra factorilor de decizie umani.
- Unii cercetători PLA preferă comanda misiunii pentru a împuternici nivelurile inferioare de comandă în luarea unor decizii mai rapide și mai rezistente.
- Dacă PLA va implementa comanda misiunii, aceasta va fi probabil variată și inegală între unități și tipuri de misiuni, deoarece PLA a avut mereu dificultăți în a se îndepărta de comanda centralizată din cauza preferinței puternice a guvernului chinez pentru controlul politic asupra armatei.
- Adoptarea comandamentului misiunii de către PLA ar putea agrava comportamentul de criză al PLA din cauza coordonării și controlului mai slab al forțelor de linie întâi de către conducerea superioară a PLA.
- Adoptarea comenzii misiunii de către PLA ar putea reduce eficiența conceptelor tradiționale americane de operațiune, datorită comenzii și controlului PLA mai rezistente și unei autonomii mai mari de comandă.
- Comandamentul misiunii este puțin probabil să remedieze toate deficiențele comenzii PLA, oferind forței comune oportunități de a influența deciziile conducerii chineze în timpul comenzii.
Recomandări
- DoD ar trebui să monitorizeze adoptarea de către PLA a comenzii misiunii.
- DoD ar trebui să cântărească cu atenție oportunitățile de a modela abordarea PLA față de comanda viitoare.
- DoD ar trebui să se asigure că conceptele operaționale viitoare sunt robuste pentru îmbunătățirea capacității de comandă chineze.
- DoD ar trebui să continue colaborarea cu armata chineză în gestionarea crizelor, pentru a preveni riscurile acțiunilor neautorizate ale PLA cauzate de adoptarea comenzii misiunii.
Sursa: aici
Pasiv-agresiv. Reconsiderarea relevanței apărării pasive într-un război major.
Cercetare publicată la 11 decembrie 2025
Statul Major Comun a cerut RAND să dezvolte un nou cadru în jurul apărării pasive și să sugereze modalități prin care Statul Major Comun ar putea evalua aceste capacități pentru a determina dacă acestea pot contribui la atingerea obiectivelor la nivel național de descurajare a conflictelor majore în Pacific și Europa sau la prevalarea în conflicte majore dacă descurajarea eșuează.
Autorii au revizuit documente de orientare și doctrina militară americană pentru a identifica obiectivele naționale cheie și abordarea militară pentru atingerea acestor obiective, precum și definițiile și conceptele legate de apărarea pasivă. Ei au luat în considerare conflictele recente care implică armata SUA ca exemple de situații în care apărarea a fost deosebit de importantă. Folosind aceste evaluări, au dezvoltat un cadru pentru a înțelege mai bine valoarea apărării pasive pentru armata americană modernă.
Concluzii cheie
- Protejarea forței este întotdeauna relevantă: Chiar și armatele cu doctrine foarte agresive de război de manevră sunt expuse la uzură și vor căuta modalități de a atenua astfel de vulnerabilități.
- Apărările pasive sunt folosite pe scară largă în conflictul din Ucraina. Dacă acest lucru este relevant pentru operațiunile viitoare ale SUA depinde de presupuneri despre modul în care diferitele tactici și capabilități militare americane care probabil vor fi folosite în conflicte viitoare ar putea rezolva unele dintre problemele care necesită investiții pasive în apărare.
- Pentru ca apărările pasive să fie relevante în conflictele viitoare, ele ar trebui să fie strâns legate de protejarea forțelor de lanțul modern de ucidere și de efectele armelor de precizie pe care lanțul de ucidere le oferă.
- Pentru a descuraja viitoarele conflicte între marile puteri, apărările pasive trebuie să convingă adversarul că modul său preferat de atac este prea riscant și cu șanse puțin probabile de succes.
- Investițiile adversarilor împotriva accesului/negării zonei sunt concepute special pentru a atrage elemente ale forței americane considerate esențiale pentru victorie, astfel încât înțelegerea rezilienței forței la aceste amenințări este esențială pentru a fi pe deplin pregătit pentru astfel de provocări.
- În Ucraina, sistemele aeriene mici fără pilot demonstrează că noile dezvoltări tehnologice pun în pericol diferite tipuri de forțe în moduri diferite, declanșând eforturi urgente pentru a atenua aceste noi vulnerabilități.
- Statul Major Întrunit are un punct de observație important pentru a ajuta la coordonarea eforturilor în cadrul Departamentului Apărării al SUA, inclusiv colaborarea cu partenerii.
Recomandări
- Departamentul Apărării al SUA ar trebui să revizuiască definiția termenului apărare pasivă pentru a-l lega mai bine de sarcina de a contracara lanțul de ucidere al adversarului și de a minimiza efectele armei.
- Folosind ghiduri la nivel național pentru descurajarea conflictelor viitoare, Statul Major Comun ar trebui să identifice modalități prin care apărările pasive ar putea contribui la a face un potențial adversar să se îndoiască de succesul cursului său preferat de atac.
- Armata SUA ar trebui să identifice condițiile critice pentru succes în scenarii prioritare și vulnerabilitățile forțelor inamice și prietene pentru a determina cum investițiile pasive în apărare ar putea îmbunătăți rezultatele și contribui la capacitățile de câștigare a războiului.
- Statul Major Comun ar trebui să colaboreze cu partenerii și aliații din Pacific și din Organizația Tratatului Atlanticului de Nord pentru a beneficia de expertiza disponibilă privind opțiunile de apărare pasivă pentru a ajuta la dezvoltarea unor planuri de acțiune integrate.
- Statul Major Întrunit ar trebui să dezvolte un plan analitic de evaluare, inclusiv cercetare fundamentală relevantă pentru armele adversarilor și lanțurile de ucidere ale adversarilor, și să dezvolte și să evalueze concepte și capabilități pentru a oferi apărări pasive care să atenueze vulnerabilitățile cheie.
Sursa: aici
Inovație și adaptare în timpul războiului: Sprijinirea transformării digitale a Ukrainei
O serie de rapoarte despre cum să optimizăm avantajele tehnologice și politice ale Kievului în apărarea suveranității sale.
Care este problema?
Invazia Rusiei în Ucraina a determinat o serie de progrese tehnologice rapide pe câmpul de luptă, în special în ceea ce privește sistemele fără echipaj, războiul electronic, comanda și controlul, și supravegherea. Menținerea unui pas înaintea curbei tehnologice a menținut Ucraina în luptă, în ciuda dimensiunii mai mari a adversarilor săi, dar progresele tehnologice nu se întâmplă în vid – și inovația nu este doar un fenomen ucrainean. Aceste progrese trebuie structurate într-un cadru politic adecvat nevoilor specifice ale Ucrainei, pentru a fi cât mai eficiente în menținerea țării suverane și libere.
Cum am ajutat?
Acest proiect a fost creat pentru a sprijini eforturile Ministerului Transformării Digitale de a maximiza avantajul tehnologic al Ucrainei pe câmpul de luptă, completând cunoștințele lor operaționale profunde cu perspectiva strategică și transversală a RAND Europe. Pe tot parcursul acestui proiect, RAND Europe a folosit o abordare de cercetare cu metode mixte, combinând revizuiri de literatură la birou, interviuri cu părțile interesate, ateliere de experți și vizite de teren. Echipele de cercetare au revizuit literatura academică, guvernamentală și literatură gri, concentrându-se pe materiale neclasificate sau open-source pentru a asigura o utilizare și o diseminare largă. Interviuri au fost realizate cu o gamă diversă de experți – atât ucraineni, cât și internaționali – reprezentând perspectivele guvernului, armatei, industriei și societății civile. Vizitele de teren în Ucraina au asigurat implicarea directă a părților interesate și participarea la discuții relevante, cum ar fi Forumul Brave1 pentru Inovație în Tehnologie de Apărare. Atelierele interne de experți au fost apoi folosite pentru a sintetiza concluziile, a testa presupuneri și a identifica recomandări aplicabile adaptate contextului ucrainean.
Constatările
Raportul 1 Învățarea și amintirea sub foc: propuneri pentru un sistem doctrinar nou pentru Ucraina
Ce am descoperit?
- Contextul operațional unic al Ucrainei necesită un sistem doctrinar distinct de cel al NATO, menținând punctele forte ale inovației orizontale și ale împărtășirii rapide a lecțiilor.
Ce se poate face?
- Ciclurile doctrinare tradiționale, lente, în timp de pace nu sunt potrivite; este recomandat un “Wiki Doctrinal”, care să combine accesul deschis pentru actualizări rapide cu management și supraveghere centralizate printr-o Unitate Comună de Doctrină (JDC).
- Sistemul ar trebui să combine secțiunile clasificate și cele deschise, să integreze lecțiile învățate în timp real și să implice activ atât părțile interesate militare, cât și cele civile.
- Doctrina Ucrainei ar trebui să permită interoperabilitatea cu NATO, dar să reflecte abordarea sa distinctivă a întregii societăți și utilizarea inovatoare a sistemelor fără echipaj (UxS).
Învățarea și amintirea sub foc: propuneri pentru un sistem doctrinar nou pentru Ucraina
Raportul 2 Planificarea viitorului: Îmbunătățirea gradului de conștientizare al Ucrainei asupra tehnologiilor viitoare
Ce am descoperit?
- Un set de metodologii futures – cum ar fi scanarea orizontului, analiza comparativă STREAM, luarea deciziilor robuste și prognoza – poate susține planificarea strategică și investițiile în tehnologie în condiții de incertitudine.
- Sunt necesare instrumente de previziune sistematică și planificare a scenariilor pentru a anticipa tendințele, a prioritiza dezvoltarea capabilităților și a testa reziliența politicilor în medii volatile.
Ce se poate face?
- Se recomandă integrarea metodelor de viitor în ciclurile standard de luare a deciziilor, investiția în infrastructura de monitorizare a tehnologiei și valorificarea atât a abordărilor probabilistice, cât și a celor deliberative pentru o planificare robustă.
- Adoptarea tehnicilor de viitor va ajuta Ucraina să rămână agilă, să evite surprizele strategice și să asigure prioritizarea eficientă a investițiilor în apărare.
Citește raportul
Raportul 3 Lecții învățate: Înțelegerea rolului organizării militare și culturii de adaptare pentru viitorul apărării Ukrainei
Ce am descoperit?
- Experiența Ucrainei în conflictul actual evidențiază dezvoltarea tehnologică rapidă și necesitatea de a întări modul în care captează și aplică lecțiile învățate.
- Cultura sa militară unică îmbină ierarhia cu inovația informală, modelând abordarea sa de învățare.
- Modelul Lecțiilor Învățate al NATO oferă un ghid util, dar ar trebui adaptat contextului ucrainean.
Ce se poate face?
- Formalizarea instruirii în afara rotației pentru a împărtăși experiența din linia întâi, prin rotații complete ale unităților sau informări realizate de personalul care revine, pentru a consolida rețelele informale de învățare existente.
- Implementează Ofițeri Lecții Învățate, Funcții de Analiză și Structuri de Echipă Transfuncționale pentru a integra o cultură durabilă a lecțiilor învățate, bazându-se pe exemple militare britanice și suedeze.
- Prioritizați împărtășirea lecțiilor cu unități experimentate mai întâi pentru a modela cele mai bune practici și a permite adoptarea treptată și cu costuri reduse în întreaga forță largă.
Citește raportul
Raportul 4 De la politică la victorie: Recomandări către Ucraina pentru valorificarea tehnologiei de apărare
Ce am descoperit?
- Ecosistemul tehnologic de apărare al Ucrainei se caracterizează prin inovație rapidă, de jos în sus, colaborare civil-militară și toleranță ridicată la implementarea tehnologiilor imature.
- Slăbiciunile cheie includ dependența excesivă de finanțare pe termen scurt de către donatori, cadre de reglementare insuficiente, semnale de cerere fragmentate și capacitate de producție sub potențial.
Ce se poate face?
- Există oportunități pentru o supraveghere îmbunătățită, o utilizare mai mare a integrării tehnologice comerciale, valorificarea experienței Ucrainei pe câmpul de luptă la nivel internațional și dezvoltarea de noi modele de cofinanțare (de exemplu, extinderea “modelului danez”).
- Raportul recomandă definirea rolurilor interministeriale, prioritizarea cercetării și dezvoltării pe termen lung, consolidarea mecanismelor de contractare și achiziții și consolidarea sustenabilității ecosistemului inovației în apărare.
Citește raportul
De la politică la victorie: Recomandări către Ucraina pentru valorificarea tehnologiei de apărare
Raportul 5 Pregătirea împreună: Cum pot Europa și Ucraina să îmbunătățească colaborarea industrială de apărare
Ce am descoperit?
- Deși sprijinul internațional și dorința de colaborare sunt ridicate, barierele practice – precum riscurile din timpul războiului, percepțiile asupra corupției, birocrației și procesele de achiziții neclare – descurajează creșterea investițiilor europene în sectorul de apărare al Ucrainei.
Ce se poate face?
- Pentru a îmbunătăți cooperarea, Ucraina ar trebui să simplifice și mai mult reformele în achiziții, să comunice mai clar cerințele și oportunitățile sale și să continue îmbunătățirea mediului de afaceri.
- Modelul danez (achiziții finanțate de europeni de la companii ucrainene verificate) este identificat ca un șablon eficient și ar trebui extins; parteneriatele și licențierea oferă căi suplimentare.
- Ucraina ar trebui să valorifice statutul său de platformă de testare pentru inovație în apărare, să ofere partenerilor învățare și dezvoltare și să propună campanii comune de cercetare și dezvoltare pentru a aborda provocările de pe câmpul de luptă în mod colaborativ.
Citește raportul
Echiparea împreună: Cum pot Europa și Ucraina să îmbunătățească colaborarea industrială de apărare
Raportul 6 Privind spre viitor: Facilitatori ai inovației și al extinderii pentru viitorul bazei industriale de apărare a Ucrainei
Ce am descoperit?
- Formată de conflicte, industria de apărare ucraineană stabilește standarde globale de inovație în ciuda bugetelor și reglementărilor restrânse. Clarificarea avantajului său competitiv va ghida planificarea industrială pe termen lung.
- Forța Ucrainei constă în forța sa de muncă calificată, cu experiență în luptă, și în alinierea puternică stat-industrie, deși preocupările legate de corupție și cererea neclară descurajează investițiile directe străine (ISD).
- Industria UAS de top mondial din Ucraina prosperă datorită cererii interne ridicate, alimentate de cheltuieli de apărare nesustenabil. Succesul pe termen lung va depinde de trecerea către exporturi conduse de inovație și competențe, mai degrabă decât de produse.
Ce se poate face?
Pentru a aborda aceste provocări, Ministerul Transformării Digitale se poate concentra pe:
- Extinderea “Modelului Danez” de ajutor bazat pe investiții pentru a crește implicarea globală, a prioritiza dezvoltarea internă în detrimentul susținerii echipamentelor și a atrage mai multe perspective pe termen lung pentru ISD.
- Dezvoltarea unei strategii de retenție și relocalizare a competențelor, concentrându-se pe accelerarea revenirii ucrainenilor calificați pentru a sprijini baza industrială pe termen lung a Ukrainei. Acest lucru va susține eforturile de consolidare a economiei non-apărare, pe măsură ce Ucraina se îndepărtează de nivelurile sale ridicate de cheltuieli pentru apărare, ca procent din PIB.
- Comercializarea inovației Ucrainei prin competiția globală ca integrator de servicii de apărare, nu doar ca exportator de produse. În ciuda unei piețe UAS aglomerate și puternic reglementate, dezvoltarea rapidă și adaptarea Ucrainei rămân valoroase pentru aliați.
Raportează 7 Apărător invizibil? Oportunități și provocări pentru integrarea DEW-urilor în cadrul C-UAS al Ucrainei
Ce am descoperit?
- Armele cu energie direcționată (DEW) reprezintă o opțiune pentru a învinge Vehiculele Aeriene Fără Pilot (UAV-uri) care atrage atenția datorită preciziei lor, razei raportate și costului redus la punctul de utilizare.
- Deși mai multe țări explorează activ DEW-urile, nivelurile de pregătire tehnologică variază semnificativ și toate vin cu constrângeri fundamentale în cazul de utilizare și costurile de dezvoltare.
- DEW-urile nu ar trebui să fie o investiție pe termen scurt pentru Ucraina. Costurile lor scăzute la utilizare maschează investiții semnificative în cercetare și dezvoltare, iar cerințele de infrastructură și sensibilitățile atmosferice sunt semnificative.
Ce se poate face?
- Monitorizarea activă a dezvoltării și implementării proiectelor în curs în alte națiuni pentru a evalua dacă această zonă de dezvoltare ar trebui prioritizată în viitor.
- Dezvoltarea sistemelor alternative pentru a minimiza costul de oportunitate și distragerea resurselor în dezvoltarea DEW.
- Monitorizați activ evoluția ulterioară a sistemelor cu consum redus, soft-kill, care produc energie din setul DEW, deoarece acestea sunt probabil încă costisitoare și complicate de implementat pe termen scurt.
Citește raportul
Sursa: aici
Babcock dezvăluie ARMOR Force pentru a îndeplini ambițiile autonome ale Marinei Regale
Babcock International din Marea Britanie a prezentat pe 8 decembrie 2025 arhitectura sa Autonomous and Remote, Maritime Operational Response – Force – ARMOR Force, a sistemelor și platformelor dezagregate, pentru a susține ambițiile autonome de nouă generație ale Marinei Regale Britanice (RN).
Colaborând cu Huntington Ingalls Industries (HHI), cel mai mare constructor naval militar din Statele Unite, și startup-ul britanic de tehnologie de apărare în inteligență artificială (AI), Arondite, Babcock intenționează să “impulsioneze livrarea unei Marine Hibride” prin crearea unei capacități Type 31 Common Command Vessel (CCV), permițând celor mai noi fregate ale Marinei Regale să controleze o forță în rețea formată din nave și sisteme mari, autonome, fără echipaj.
Pe lângă T31 CCV al lui Babcock, soluția generală include nave mari de suprafață fără echipaj (USV) care pot fi autonome sau controlate de la distanță și sisteme modulare containerizate Persistent Operational Deployment (PODS) pentru implementarea rapidă a capabilităților și autonomia misiunii. Soluția va implica, de asemenea, un sistem autonom de misiune, cu scopul de a fi implementabil până la sfârșitul anului 2026.
HII dezvoltă și construiește în prezent familia de USV-uri ROMULUS, care sunt proiectate pentru o producție rapidă, repetabilă și o autonomie lungă pe mare. Aceste USV-uri oferă autonomie susținută pe oceane deschise, cu accent pe letalitate, eficiență a costurilor și scalabilitate. În plus, Babcock va proiecta și fabrica sistemul de manipulare pentru îmbarcarea și debarcarea POD-urilor pe USV-uri ROMULUS mari, oferind clienților capabilități mai diverse.
Între timp, Sistemul de Operare Cobalt al Arondite va servi ca strat de autonomie și orchestrare a misiunilor în cadrul ARMOR Force, integrând platforme cu și fără echipaj în flote unificate care pot fi comandate de pe mare sau de pe țărm. Împreună, Babcock și Arondite colaborează la proiectarea, dezvoltarea și implementarea unei game de sisteme maritime integrate în inteligență artificială, interoperabile și autonome native pentru Marina Regală și marinele la nivel global.
“ARMOR Force este răspunsul nostru la apelul Primului Lord al Mării pentru o marină hibridă reimaginată”, a declarat Sir Nick Hine, directorul executiv al sectorului de marină al Babcock, într-un comunicat de presă al companiei. “ARMOR Force și parteneriatele pe care le creăm cu HII și Arondite reprezintă un pas îndrăzneț înainte. Combinăm autonomie avansată, sisteme modulare și inovație digitală pentru a crea o flotă mai agilă, rezilientă și pregătită pentru provocările de mâine. Ceea ce propunem va menține Marina Regală în avangarda securității maritime globale pentru decenii de acum înainte, redefinind ceea ce este posibil pe mare.”
Chris Kastner, președinte și CEO al HII, a fost citat spunând: “HII este mândru să facă parte din această inițiativă revoluționară a industriei pentru a livra un concept de Hybrid Navy pentru Royal Navy și piețele internaționale. Parteneriatul cu Babcock întărește capacitatea HII de a livra ROMULUS pentru Forța ARMOR și de a susține viziunea Marinei Regale pentru flota viitoare. Familia de USV-uri ROMULUS aduce scară, autonomie și un avantaj operațional real, iar HII aduce expertiză de top la nivel mondial pe uscat, mare și aer – precum și capacitatea de a inova la scară largă cu o platformă deja în producție.”
Will Blyth, cofondator și CEO al Arondite, a adăugat: “Viitorul energiei maritime va fi definit de o combinație adaptabilă de sisteme cu și fără echipaj, folosind senzori și efectori dezagregați. Am construit Cobalt pentru a face față exact acestei provocări. Suntem mândri să combinăm autonomia și capacitățile noastre de orchestrare a misiunilor cu expertiza de integrare, proiectare și construcție de top a Babcock și HII, pentru a livra rapid viziunea Marinei Regale despre o Marină Hibridă.”
Construită pe standarde comerciale deschise și NATO, tehnologia ARMOR Force este, de asemenea, concepută să colaboreze cu forțele aliate.
Sursa: aici
Marina Sud Coreeană lansează prima barcă de luptă Marlin de mare viteză
Corpul Marinei din Coreea de Sud a lansat oficial HCB 001 Marlin, prima sa barcă de luptă de mare viteză construită special, în cadrul unei ceremonii la șantierul naval Gangnam din Busan, pe 11 decembrie 2025. Ambarcațiunea proiectată local este destinată să transporte pușcașii marini mai rapid și cu o protecție mai mare în jurul insulelor contestate din nord-vest, reducând timpii de răspuns pe fondul tensiunilor persistente cu Coreea de Nord.
Coreea de Sud a făcut un pas vizibil în consolidarea apărării insulelor expuse, punând în serviciu prima ambarcațiune de luptă de mare viteză HCB 001 Marlin a Corpului Marinei ROK, în cadrul unei ceremonii din 11 decembrie la Busan, pe care oficialii apărării o consideră un reper cheie în modernizarea amfibiei. Dezvoltată în cadrul unui efort al Defense Acquisition Program Administration și construită de șantierul local Gangnam Co., această barcă de aproximativ 18 metri combină un sistem de propulsie cu jet de apă produs intern cu o cabină închisă, parțial blindată, și o stație de armament controlată de la distanță, oferind pușcașilor marini o platformă optimizată pentru sprinturi în ape puțin adânci, debarcări rapide și extracție de urgență de pe plaje și mici cheiuri la nord de Marea Galbenă.
Bărca de luptă de mare viteză Marlin (HCB) are un format compact, conceput pentru viteză și discreție aproape de coastă
Cu o lungime de aproximativ 18 metri, are dimensiuni aproximativ jumătate din cele ale bărcilor rapide de patrulare din clasa Cheonjungbong ale marinei, ceea ce facilitează manevrele aproape de țărmuri și accesul la ancorajele puțin adânci. Platforma folosește un sistem de propulsie cu jet de apă dezvoltat intern, care permite o viteză maximă declarată de 80 km/h, sau peste 43 de noduri, menținând în același timp calități bune de manevrabilitate în ape puțin adânci. Jetul de apă reduce pescajul, protejează componentele propulsiei de resturi și îmbunătățește accelerația, ceea ce este important pentru apropieri rapide și retrageri de urgență în fața unei amenințări de suprafață sau a focului de artilerie.
La nivel industrial, Marlin ilustrează rolul tot mai mare al sectorului naval sud-coreean în domeniul ambarcațiunilor mici specializate. Contractul de construcție a fost semnat cu Gangnam Co. în iulie anul precedent. Faza de construcție a început în mai, urmată de o ceremonie de așezare a chilei în august, iar lansarea oficială a avut loc în decembrie 2025. Programul prevede o perioadă de teste și evaluări, apoi livrarea către Corpul de Marină în decembrie anul următor, cu integrare progresivă în flotă odată ce toate sistemele de propulsie și luptă au fost acceptate. Acest calendar comprimat reflectă intenția autorităților de a obține rapid un prototip complet operațional, bazându-se pe expertiza națională în arhitectura navală și sistemele la bord.
Armamentul și protecția navei Marlin reprezintă o ruptură clară față de echipamentul folosit anterior de Corpul de Marină. Submarinul este echipat cu o Stație de Arme Controlate de la Distanță (RCWS) pe punte, de obicei înarmată cu o mitralieră grea de 12,7 mm, combinată cu un sistem stabilizat de control al focului, senzori electro-optici și o cameră termică pentru angajarea țintelor zi și noapte. Tragerea poate fi efectuată din interiorul cabinei, fără a expune artileriștii la focul armelor ușoare. Panouri balistice sunt instalate pe părți critice ale suprastructurii pentru a proteja echipajul și trupele îmbarcate împotriva proiectilelor și fragmentelor de calibru mic. Cabina închisă îmbunătățește, de asemenea, protecția împotriva vântului, ploii și condițiilor mării, un aspect adesea trecut cu vederea, dar important pentru menținerea eficienței personalului după un tranzit lung.
Comparația cu bărcile rapide cu corp semi-rigid mai vechi, Rigid Inflatable Boats (RIB), evidențiază schimbarea calitativă dorită. Aceste unități gonflabile cu motoare exterioare, în mare parte deschise, nu ofereau practic nicio protecție nici împotriva focului inamic, nici împotriva intemperiilor, ceea ce limita utilizarea lor prelungită pe vreme rea și expunea foarte mult ocupanții în apropierea unei plaje sau a unui dig. Marlin introduce o logică diferită, mai axată pe supraviețuire și pe păstrarea capacității de luptă la sosirea în zona de operațiuni. Cabina facilitează, de asemenea, integrarea sistemelor modernizate de navigație și comunicații, inclusiv legături tactice de date sau console suplimentare, dacă Corpul Marinei decide să le instaleze ulterior.
HCB-001 este proiectat ca un multiplicator de mobilitate în mediul restrâns al insulelor din nord-vest și estuarelor coreene. Viteza sa maximă, combinată cu un comportament bun în ape puțin adânci, este menită să permită desfășurarea rapidă a întăririlor, echipelor de recunoaștere sau a detașamentelor specializate către punctele forte ale insulelor sau infrastructura costieră vulnerabilă. Marlinul poate să se apropie discret, să debarce un detașament pe o plajă sau pe un debarcader secundar, apoi să se retragă înainte ca adversarul să-și poată concentra focul. Folosită în flotilă, oferă posibilitatea de a multiplica axele de abordare, de a suprasolicita capacitățile de observație ale adversarului și de a complica planificarea atacurilor de artilerie sau a lovițiilor cu rachete pe distanțe lungi. Într-un scenariu de criză mai larg, aceste bărci rapide pot acționa și ca conectori între navele amfibii majore și eșaloanele avansate, transportând personal cheie, muniție sau resurse de comandă către zone unde navele mai mari ar fi prea expuse.
Introducerea Marlinului reflectă o evoluție mai largă a posturii Coreei de Sud într-un mediu regional din ce în ce mai disputat. Pe coasta de vest, Linia de Limită Nordică rămâne disputată de Phenian, care desfășoară demonstrații navale repetate de forță și exerciții de debarcare. Pe coasta de est și mai departe în zona Indo-Pacific, Coreea de Sud caută să se prezinte ca un actor capabil să contribuie la stabilitatea maritimă, în concordanță cu prezența Statelor Unite și interesele partenerilor regionali. Prin echiparea Corpului Marinei cu prima navă dedicată, proiectată și construită local, Seulul transmite un mesaj de hotărâre atât adversarilor, cât și aliaților: apărarea insulelor avansate, a liniilor de comunicație maritime și a zonelor de coastă nu mai depinde doar de unitățile majore ale marinei, ci și de o nouă generație de mijloace rapide și protejate, adaptate unui teatru de operațiuni unde un incident local poate căpăta rapid o dimensiune regională.
Sursa: aici
Jocuri de război americane scurse arată că China ar putea scufunda portavionul USS Gerald R. Ford într-un potențial conflict din Taiwan
O evaluare scursă a jocurilor de război americane, cunoscută sub numele de Overmatch Brief, raportează că atacuri chineze cu rachete, cibernetice și spațiale au dezactivat sau scufundat în mod repetat USS Gerald R. Ford în timpul simulărilor de conflict din Taiwan.
Pe 8 decembrie 2025, New York Times a dezvăluit o evaluare a jocurilor de război americane scurse, cunoscută sub numele de Overmatch Brief, care afirmă că China ar putea scufunda portavionul USS Gerald R. Ford într-un conflict asupra Taiwanului. Scurgerea descrie multiple simulări în care forțele chineze au distrus sau dezactivat Ford-ul înainte ca puterea aeriană americană să influențeze bătălia. Scenariile arată salve concentrate de rachete, operațiuni cibernetice și atacuri de contra-spațiu care lucrează împreună pentru a degrada apărarea SUA din jurul portavionului în faza de deschidere a luptei.
Simulările Overmatch Brief indică faptul că, odată ce bula protectoare este slăbită, Ford-ul însuși devine tot mai expus la lovituri precise care pot deteriora puntea de zbor, senzorii critici sau sistemele de propulsie, chiar dacă nava nu este scufundată complet. (Sursa imaginii: Marina SUA)
Overmatch Brief indică faptul că loviturile chineze neutralizau în mod obișnuit Ford Ford-ul la începutul simulărilor prin combinarea rachetelor balistice antinavă cu rază lungă, rachetelor de croazieră, vehiculelor planante hipersonice și a perturbărilor electronice. Se menționează că forțele chineze au folosit o secvență coordonată, începând cu intruziuni cibernetice similare ca profil cu activitatea Volt Typhoon, vizând rețele electrice, noduri de comunicații și sisteme de apă care susțin bazele americane. Aceasta a fost urmată de atacuri asupra sateliților de supraveghere și navigație care susțin țintirea, rutarea și gestionarea luptei pentru navele și aeronavele americane. Odată ce aceste sisteme au fost degradate, simulările arată forțele chineze masând valuri succesive de rachete antinavă care au depășit capacitatea defensivă a distrugătoarelor Aegis și apărările stratificate ale grupului de atac, ceea ce a dus la scufundarea Fordului sau la incapacitatea de a opera aeronave.
Evaluarea atribuie acest rezultat dezvoltării deliberate de către China a capabilităților adaptate pentru o contingență din Taiwan. Aceasta descrie un inventar în expansiune de rachete balistice antinavă, inclusiv variante DF-21D și DF-26, combinate cu aeronave terestre precum H-6K, echipate pentru atacuri maritime pe distanțe lungi și susținute de platforme de recunoaștere care asigură țintirea dincolo de orizont. De asemenea, evidențiază utilizarea așteptată a campaniilor cibernetice menite să întârzie mobilizarea și să impună fricțiuni asupra logisticii militare americane, precum și a sistemelor contraspațiale capabile să dezactiveze sau să avarieze sateliți folosiți pentru avertizare timpurie, comunicare și navigație de precizie. În aceste scenarii, aceste capabilități erau concentrate într-un teatru de operațiuni unde forțele chineze pot folosi un număr mare de rachete, aeronave și platforme navale la o distanță relativ scurtă de Taiwan, accelerând ritmul cu care forțele americane sunt țintite.
USS Gerald R. Ford este descrisă în Overmatch Brief ca o platformă critică a cărei pierdere ar reduce semnificativ puterea aeriană disponibilă a SUA în Pacificul de Vest în timpul unei crize. Nava deplasează aproximativ 100.000 de tone, este propulsată de două reactoare nucleare A1B și operează de pe o punte de zbor de aproximativ 333 metri lungime. Aripa sa aeriană este planificată să includă peste 75 de aeronave, iar sistemele sale includ Sistemul de Lansare a Aeronavelor Electromagnetice, Echipamentul Avansat de Oprire și un sistem radar avansat. Evaluarea menționează că clasa Ford este centrală pentru planificarea pe termen lung a Marinei SUA, Marina intenționând să achiziționeze mai multe corpuri bazate pe aceeași arhitectură. De asemenea, menționează costul estimat de construcție al navei, de aproximativ 12,8 miliarde de dolari, împreună cu cheltuielile suplimentare de cercetare și dezvoltare pentru clasă.
În acest wargame, Ford a operat cu crucișătoare de escortă, distrugătoare, submarine și active aeriene de pe portavioane, dar aceste apărări combinate s-au dovedit insuficiente împotriva saturației la scară largă de rachete. Memoriul explică faptul că apărările antiaeriene și antirachetă au fost treptat copleșite de numărul, viteza și profilul de zbor al armelor care veneau în apropiere. Se subliniază că chiar și daunele parțiale ale punții de zbor, senzorilor sau sistemelor de propulsie ar putea împiedica portavionul să lanseze misiuni, indiferent dacă nava a rămas sau nu la suprafață. Conform simulărilor, loviturile chineze care loveau sisteme critice obțineau regulat acest efect, ceea ce scotea portavionul din luptă și forța comandanții să decidă dacă introducerea unui alt grup de portavioane ar provoca pierderi similare.
Memoriul atribuie o parte semnificativă a acestui rezultat extinderii rapide a stocurilor de rachete hipersonice și antinavă de către China. Aceasta afirmă că China a acumulat până la 600 de arme hipersonice care pot călători cu aproximativ cinci ori viteza sunetului sau chiar mai repede, efectuând manevre în zbor care complică interceptarea. Aceste sisteme sunt utilizate alături de rachete balistice antinavă și rachete de croazieră terestre lansate de pe platforme mobile, precum și nave de suprafață, submarine și aeronave cu rază lungă de acțiune echipate cu rachete. Evaluarea menționează că, în simulări, China a folosit aceste arme în salve coordonate, folosind date de țintire de la sateliți, radare și sisteme fără pilot pentru a genera zone de angajare suprapuse. Concluzionează că, în aceste zone, un grup de atac al portavioanelor precum Ford-ul se confrunta cu o probabilitate mare de a fi neutralizat înainte de a-și finaliza operațiunile planificate.
Overmatch Brief leagă aceste rezultate tactice de probleme structurale mai largi din proiectarea forțelor americane și capacitatea industrială. Aceasta afirmă că platformele de mare valoare, precum portavioane, avioane de generația a cincea și sateliți majori, sunt vulnerabile la arme relativ ieftine care pot fi produse în cantități mari. Se menționează că cheltuielile americane pentru apărare, măsurate la aproximativ 3,4% din PIB, sunt aproape de cel mai scăzut nivel din ultimii aproximativ optzeci de ani și că capacitatea actuală de producție este insuficientă pentru un conflict prelungit cu o mare putere. Evaluarea susține că structurile de forță concentrate cresc riscul și că Statele Unite ar avea nevoie de platforme mai distribuite, o producție mai rapidă de muniții, baze întărite, rețele de comunicații rezistente și un rol mai important pentru navele fără echipaj și mai mici în a absorbi uzura. Aceasta concluzionează că protejarea unei platforme precum Gerald R. Ford într-un scenariu Taiwan necesită o adaptare semnificativă în planificarea și producția industrială din SUA.
Sursa: aici
Navy SEALs ale Marinei SUA desfășoară operațiuni cu foc real de pe avioane MH-60 Seahawk într-un scenariu de apărare a portavioanelor
Operatorii de Război Special Naval al SUA au efectuat o demonstrație de foc real cu portavionul USS George H. W. Bush în timpul revizuirii prezidențiale Titans of the Sea din Atlantic. Evenimentul a evidențiat modul în care echipele SEAL, distrugătoarele și aviația de pe portavioane se antrenează acum ca un singur sistem de luptă pentru medii maritime contestate.
Oficialii Marinei SUA au folosit revizuirea prezidențială Titans of the Sea din acest an pentru a prezenta o repetiție integrată, cu foc real, care a reunit echipe SEAL de pe Coasta de Est, distrugătoarele din clasa Arleigh Burke și activele aeriene care operau în jurul portavionului clasa Nimitz USS George H. W. Bush. Conform informațiilor publicate prin DVIDS, scenariul strâns coregrafiat a oferit liderilor de rang înalt o privire directă asupra modului în care unitățile de Război Special Naval se conectează direct în operațiunile flotei atunci când un grup de atac al portavioanelor trebuie să controleze apele aglomerate și să se apropie de navele suspecte în condiții reale.
Focul SEALilor Marinei SUA de la un MH-60S Seahawk în timpul revizuirii prezidențiale Titans of the Sea, efectuând tragere cu foc real deasupra unui distrugător din clasa Arleigh Burke ca parte a unei demonstrații Navy 250 care a evidențiat capabilitățile integrate de operațiuni speciale și grupuri de atac ale portavioanelor (Sursa imaginii: Marina SUA).
În segmentul prezentat, SEAL-urile au tras de pe un MH-60S Seahawk al Escadrilei 11 de Luptă Maritimă cu Elicoptere, Dragonslayers, în timp ce aeronava manevra deasupra unui distrugător cu rachete ghidate din clasa Arleigh Burke, executând un scenariu de vizită, îmbarcare, percheziție și confiscare. Imaginile de la eveniment arată operatori lucrând din elicopter și la bordul distrugătorului USS Ross, subliniind modul în care Războiul Special Naval se integrează direct în misiunile de război de suprafață ale flotei și interdicția maritimă sub umbrela aeriană a portavionului.
Scenariul s-a desfășurat într-un spațiu de luptă aglomerat, cu foc real, controlat de personalul Grupului de Atac al Portavionului și de Flota a 2-a a SUA. Distrugătoarele, resursele aeriene îmbarcate și elementele SEAL repetau tipul de mișcări strâns secvențiate necesare pentru a proteja un portavion, a neutraliza ambarcațiunile rapide de atac de coastă și a sprijini echipele de abordaj care se apropiau de navele suspecte. Pentru comandanți, revizuirea a fost și o repetiție pentru comandă și control complex, cu aeronave reale, nave de război și muniții operând în apropiere, sub limite stricte de siguranță.
Din perspectiva Războiului Special Naval, Titans of the Sea a fost un laborator live pentru Grupul DOI, care generează și desfășoară echipe SEAL de pe Coasta de Est pentru forțele maritime de luptă. Operatorii au perfecționat procedurile de comunicare cu elicopterele flotei, au exersat arcuri sigure ale aeronavelor și disciplina armamentului de pe o platformă de tragere instabilă și au exersat tranziția rapidă de la supraveghere la acțiuni de abordaj pe puntea distrugătorului. Acestea sunt aceleași abilități pe care SEAL-ii le aplică în misiuni de combatere a pirateriei, de contra-proliferare și de control maritim de top.
Elementul central al aviației era MH-60S Seahawk, un elicopter maritim multi-misiune, cu o viteză maximă de aproximativ 180 de noduri și o autonomie tipică de aproape 245 mile marine, în funcție de încărcătură. În sprijinul pentru Războiul Special Naval, MH-60S este de obicei echipat cu mitraliere grele GAU-21/A calibrul .50 pe ușile cabinei, care trag aproximativ 950 de focuri pe minut până la aproape 1.850 de metri, precum și mitraliere M240D de 7,62 mm, unde este necesar un foc mai controlat și precis. Această combinație permite echipajelor să suprime ambarcațiunile mici, să străpungă acoperiri ușoare sau să asigure supraveghere discriminată pentru echipele de abordaj care se apropie de un contact de interes.
Trăgătorii SEAL completează de obicei tunurile elicopterului cu propriile arme ușoare. În profiluri maritime similare, echipele folosesc mitraliere ușoare MK48 Mod 1 de 7,62 mm dezvoltate pentru forțele de operațiuni speciale ale SUA, mitraliere ușoare MK46 de 5,56 mm pentru recul redus și control mai strict în spații restrânse, precum și carabine M4A1 echipate cu optică SOPMOD Block II, lasere cu infraroșu și amortizoare. Configurat astfel, un element SEAL care se deplasează de la cabină la punte poate trece fără probleme de la suprimarea zonei la focuri precise împotriva amenințărilor expuse pe o navă țintă.
La suprafață, distrugătoarele din clasa Arleigh Burke asigurau marginea dură a perimetrului de foc real. Sistemul lor de lansare verticală Mk 41 poate găzdui rachete Standard pentru apărarea aeriană a flotei, rachete Sea Sparrow evoluate pentru protecție punctuală, rachete Tomahawk de atac la sol și ASROC cu lansare verticală pentru războiul antisubmarin, în timp ce tunul Mk 45 Mod 4 de cinci inch/62 de calibru livrează foc naval rapid până la peste 20 de kilometri cu muniție modernă. Aproape, tunurile Phalanx de 20 mm CIWS, tunurile automate Mk 38 de 25 mm și monturile de calibru .50 și 7,62 mm deservite de echipaj oferă distrugătoarelor o putere de foc stratificată pe distanțe scurte, acum dovedită eficientă împotriva dronelor și bărcilor mici.
USS George H. W. Bush a funcționat ca centru de comandă și control. Portavionul este înarmat cu lansatoare Mk 29 pentru rachete RIM 162 Evolved Sea Sparrow, lansatoare de rachete RIM 116 Rolling Airframe și mai multe monturi Phalanx CIWS, formând o bulă protectoare în jurul punții de zbor și grupului de atac. Deși segmentul DVIDS evidențiază MH-60S și SEAL-uri, escadrila aeriană îmbarcată include de obicei avioane de atac F/A-18E/F, avioane de comandă și control aeropurtat E-2D și elicoptere antisubmarin MH-60R, oferind comandanților opțiuni pe tot lanțul de distrugere, de la avertizare timpurie la atac de precizie.
Pentru planificatorii apărării, Recenzia Prezidențială Titans of the Sea a fost mult mai mult decât o simplă trecere aniversară ceremonială. A plasat unități de mare valoare, escorte și forțe de operațiuni speciale într-un singur scenariu, puternic instrumentat, care a testat sub stres operațiunile maritime distribuite, C2 rezistent și apărare stratificată pe mare, pe fundalul creșterii capacităților anti-acces și de negare a zonei.
Prin legarea sărbătorilor Navy 250 de cererea evoluției cu foc real, comunitatea Marinei și Războiului Special Naval a SUA a semnalat că demonstrațiile publice servesc în continuare unui scop operațional dificil. SEAL-urile americane, aviația de portavioane și distrugătoarele cu rachete ghidate se antrenează împreună ca un sistem integrat de atac maritim și interdicție, optimizat pentru următorul ocean disputat, nu pentru ultimul.
Sursa: aici
Coreea de Sud și SUA se aliază pentru a construi roiuri de drone subacvatice ale Marinei pentru a contracara China în Indo-Pacific
Grupul Hanwha din Coreea de Sud și Vatn Systems din SUA au ajuns la un acord pentru a dezvolta împreună drone subacvatice autonome cu costuri reduse pentru Marina SUA. Efortul susține efortul Washingtonului pentru sisteme subacvatice scalabile în masă care pot contracara expansiunea rapidă a Chinei în Indo-Pacific.
Potrivit Reuters , pe 10 decembrie 2025, grupul sud-coreean Hanwha Group și startup-ul american Vatn Systems au convenit să dezvolte împreună drone subacvatice autonome pentru Marina SUA, ca parte a unui efort mai amplu pentru a contracara prezența maritimă în creștere a Chinei în Indo-Pacific. Acordul se bazează pe investiția recentă a lui Hanwha într-o rundă de finanțare de 60 de milioane de dolari pentru Vatn și vizează desfășurarea rapidă a vehiculelor cu formă de torpilă cu cost redus, capabile să desfășoare atât misiuni de supraveghere, cât și de atac.
Hanwha și startup-ul american Vatn avansează o nouă generație de drone subacvatice autonome cu costuri reduse, combinând forța producției navale coreene cu tehnologia americană în roiuri pentru a livra efecte subacvatice rapid desfășurabile pentru viitoarele operațiuni ale Marinei SUA și ROK (sursa imaginii: Vatn Systems).
În centrul parteneriatului se află Skelmir S6 de la Vatn, descris de companie ca un Effector Subacvatic Modular Compact. Drona portabilă pentru om cântărește aproximativ 50 până la 60 de livre, are doar 6 inch în diametru și poate transporta o încărcătură utilă de 10 până la 20 de livre. Accelerează cu până la 20 de noduri, cu o rază de acțiune de aproximativ 20 de mile marine și o adâncime de operare de aproximativ 100 de metri, schimbând rezistența excepțională pentru viteză și număr.
S6 este conceput explicit ca masă de sacrificiu. Software-ul misiunii Vatn permite unui singur operator, folosind un plug-in Android Tactical Assault Kit, să planifice și să monitorizeze sute de vehicule simultan, oferind comandanților un roi de efectori autonomi pe care îi pot lansa de pe țărm, bărci mici, submarine, nave de luptă de suprafață sau chiar aeronave. Platforma poate accepta focoase cinetice, încărcături de război electronic sau cibernetice, precum și o varietate de pachete de senzori fără a necesita o integrare profundă cu navele gazdă.
Costul este central pentru logica sa operațională. Prețul unitar al S6 este estimat la aproximativ 75.000 de dolari, o fracțiune din cifrele de milioane de dolari asociate sistemelor autonome subacvatice mai mari. În practică, asta înseamnă că un grup de atac al portavioanelor sau un regiment litoral de pușcași marini ar putea satura punctele de blocaj cu zeci de roiuri de Skelmir, creând zone de ambuscadă asemănătoare minelor, protejând unități de mare valoare sau vânând submarine inamice cu senzori și torpile atractive.
Hanwha aduce ceva foarte diferit: conglomeratul este deja un furnizor principal de submarine, sisteme de contramăsuri pentru mine și vehicule maritime fără pilot pentru Marina Republicii Coreea, inclusiv AUV-uri autonome de supraveghere și concepte mari de UUV-uri antisubmarin construite în jurul arhitecturii deschise și controlului roiurilor. Experiența sa în integrarea platformelor fără pilot în sistemele de luptă navală, plus capacitatea șantierelor navale atât în Coreea, cât și în Statele Unite după achiziția șantierului naval Philly, poziționează Hanwha ca coloana vertebrală industrială care poate extinde inovația Vatn în loturi mici la nivel de flotă.
Pentru Washington, atracția este evidentă. Inițiativa Replicator a Pentagonului prevede sisteme autonome accesibile la o scară de mai multe mii în domenii pentru a diminua avantajul numeric al Chinei. Roiurile de tip Skelmir se potrivesc aproape perfect acestui concept: ieftine, rapide, greu de urmărit și supraviețuire în litorale blocate și fără GPS, unde submarinele tradiționale și ambarcațiunile de patrulare cu echipaj sunt din ce în ce mai vulnerabile. Adăugarea lui Hanwha ca co-producător diversifică, de asemenea, baza industrială subacvatică a SUA și ancorează un aliat cheie în lanțurile emergente de aprovizionare pentru autonomie.
Seul câștigă la fel de mult. Producția comună a sistemelor bazate pe Skelmir conectează Hanwha direct la programele americane de arme subacvatice și accelerează transferul tehnologic în software-ul autonom, rețelele și standardele de certificare ale Marinei SUA. Aceeași familie de efectori poate fi adaptată pentru cerințele coreene, de la vânătoarea de mine și apărarea porturilor în Marea Galbenă până la bariere anti-infiltrare stratificate în jurul bazelor navale majore, completând UAV-urile ASW și USV-urile de război antimine mai mari ale Hanwha.
China a sancționat deja Hanwha după extinderea sa în sectorul de construcții navale din SUA, iar decizia de a aprofunda cooperarea cu dronele subacvatice cu Washingtonul indică faptul că Seulul este pregătit să preia această presiune în schimbul unei alianțe industriale de apărare mai strânse. Pentru Statele Unite, plasarea brandului și capitalului aliat pe o familie emergentă de arme întărește mesajele de descurajare și face mai ușoară desfășurarea acelorași sisteme cu parteneri din întregul Indo-Pacific.
Acordul Hanwha Vatn merită urmărit ca prototip al armamentului subacvatic al viitorului: efecte mici, rapizi, definite software, produse în mii, nu în zeci. Dacă parteneriatul va avea rezultate, roiurile de Skelmir ar putea deveni un instrument standard pentru comandanții navali americani și coreeni care doresc să creeze un iad subacvatic de drone atractive care să complice orice mișcare chineză de la Strâmtoarea Taiwan către Marea Japoniei.
Sursa: aici
Marina SUA și HII încep construcția submarinului Block V din clasa Virginia Barb (SSN-804 ).
Șantierul naval Newport News al HII a pus chila pentru viitorul USS Barb (SSN-804) pe 9 decembrie 2025, începând oficial construcția următorului submarin Block V din clasa Virginia al Marinei SUA.
La 9 decembrie 2025, divizia de construcții navale Newport News a HII a găzduit ceremonia de punere a chilei pentru submarinul de atac din clasa Virginia Barb (SSN-804) în Newport News, Virginia, marcând începutul oficial al construcției a ceea ce va deveni al 31-lea submarin rapid de atac din clasa Virginia al Marinei SUA și al 15-lea construit în acest șantier. Viitorul Barb este primul submarin din clasa Block V Virginia care a purtat o linie de origine a celui de-al Doilea Război Mondial în serviciul modern, rămânând totodată parte a efortului comun de producție împărțit între Newport News Shipbuilding și General Dynamics Electric Boat.
Până în prezent, Marina SUA a autorizat un total de 66 de submarine din clasa Virginia, cu 24 de submarine livrate flotei la începutul anului 2025, inclusiv USS North Carolina (SSN-777), și încă 16 sub contract pentru construcții viitoare. (Sursa imaginii: Marina SUA)
SSN-804 va fi al treilea submarin american care poartă numele Barb și prima unitate din clasa Virginia care va face acest lucru, legând un submarin de atac nuclear contemporan de o înregistrare istorică asociată atât cu Al Doilea Război Mondial, cât și cu Războiul Rece. SSN-804 a fost comandat la 2 decembrie 2019, iar, la fel ca și alte submarine din clasa Virginia, Barb este destinat să opereze pe un set larg de misiuni care include război antisubmarin, război anti-suprafață, misiuni de lovitură cu rachete de croazieră, sarcini de informații și supraveghere, sprijin pentru forțele de operațiuni speciale și activități de război împotriva minelor. Submarinul va intra în flota activă după finalizarea echipării, testelor și testelor, cu modele operaționale globale așteptate în concordanță cu clasa mai largă. Construcția sa face parte dintr-un program susținut menit să mențină inventarul de submarine de atac al Marinei pe măsură ce unitățile mai vechi din clasa Los Angeles se retrag din serviciu.
Primul USS Barb (SS-220), un submarin diesel-electric din clasa Gato pus în serviciu în 1942, a stabilit numele pe care vasele ulterioare l-au moștenit. A efectuat opt patrule de război în Pacific și este creditată cu scufundarea a 17 nave inamice confirmate, totalizând peste 96.000 de tone, inclusiv portavionul de escortă Unyo și mai multe transportoare și cargouri. Submarinul a perturbat logistica maritimă japoneză în mai multe zone operaționale și a debarcat un detașament care a plasat încărcături pe o linie ferată de pe linia ferată Sakhalin a Japoniei, distrugând un tren în timpul ultimei sale patrulări. După Al Doilea Război Mondial, submarinul a primit mai multe distincții de unitate (patru Presidential Unit Citations, o Navy Unit Commendation și opt stele de luptă) înainte de a fi transferat în Italia în 1954, unde a servit sub numele Enrico Tazzoli (S-511) până la scoaterea din serviciu și vânzarea pentru fier vechi la începutul anilor 1970. Istoricul cumulativ de patrulare al acestui submarin a stabilit Barb-ul ca una dintre cele mai renumite nave americane ale epocii sale.
Al doilea submarin care a purtat acest nume, USS Barb (SSN-596), a servit între 1963 și 1989 ca submarin de atac cu propulsie nucleară din clasa Permit (cunoscut anterior ca clasa Thresher) și a participat la patrule din Războiul Rece care au inclus colectarea de informații, misiuni de urmărire și sprijin operațional în regiuni legate de conflictul din Vietnam. SSN-596 a executat operațiuni extinse sub apă, facilitate de propulsia nucleară, și a contribuit la testele timpurii asociate cu dezvoltarea și evaluarea rachetei de croazieră Tomahawk, furnizând date pentru integrarea capabilităților de atac pe distanțe lungi în forța de submarine. Pe parcursul duratei sale de serviciu, submarinul a efectuat multiple misiuni în Atlantic și Pacific și a participat la activități care au avansat procedurile tactice pentru operațiuni în ape adânci și puțin adânci. A rămas activă mai bine de două decenii înainte de a fi scoasă din serviciu în 1989. Producția operațională a SSN 596 a adăugat o dimensiune nucleară liniei Barb înainte de tranziția către programul actual, clasa Virginia.
Viitorul și al treilea USS Barb (SSN-804) va fi un submarin Block V din clasa Virginia, ceea ce înseamnă că include Modulul de Încărcătură Virginia, care distinge această variantă de blocurile anterioare prin inserarea unei secțiuni de carenă ce conține patru tuburi de încărcătură utilă cu diametru mare. Fiecare tub poate găzdui șapte rachete Tomahawk, crescând capacitatea totală a încărcăturii verticale la 40 și oferind spațiu pentru viitoarele tipuri de încărcături pe măsură ce devin disponibile. Volumul suplimentar crește lungimea submarinului și susține potențialul extins de atac și multi-misiune comparativ cu blocurile anterioare. Deși propulsia și caracteristicile acustice de bază rămân consecvente cu unitățile anterioare, configurația Block V este proiectată pentru a îmbunătăți capacitatea de atac pe distanțe lungi și pentru a oferi spațiu pentru capabilități subacvatice emergente. Fiind cel mai nou submarin care a primit numele Barb, SSN 804 va combina această configurație extinsă a încărcăturii utile cu așteptările operaționale asociate clasei Virginia, extinzând astfel linia genealogică în generația actuală de submarine de atac americane.
SSN-804 va încorpora caracteristicile de bază ale clasei Virginia, cu un deplasament scufundat de aproximativ 10.200 de tone, o lungime de aproximativ 140 de metri, o lățime de aproximativ 10,4 metri și un pescaj apropiat de 9,8 metri. Propulsia este asigurată de un reactor cu apă presurizată S9G cu un generator diesel auxiliar și un propulsor cu jet de pompă, care susține viteze submerse de aproape 25 de noduri și permite submarinului să rămână sub apă perioade îndelungate, limitate în principal de consumabile. Clasa transportă de obicei aproximativ 15 ofițeri și 120 de subofițeri care operează sisteme de carenă, propulsie nucleară, sisteme de luptă, senzori și infrastructură de suport. Armamentul include patru tuburi de torpile de 533 milimetri pentru torpile grele Mk 48 și capacitate de lansare verticală pentru rachete de croazieră de atac la sol BGM-109 Tomahawk. Clasa utilizează, de asemenea, catarge fotonice în locul periscoapelor tradiționale și integrează sisteme sonar din prova, flanc și remorcați pentru detectare și urmărire în medii oceanice adânci și litorale.
Planul pe termen lung al Marinei SUA a autorizat până în prezent un total de 66 de submarine din clasa Virginia , cu 24 de submarine livrate flotei la începutul anului 2025 și încă 16 sub contract pentru construcții viitoare. USS Iowa (SSN-797) a devenit al 24-lea submarin livrat în aprilie 2025, reprezentând cel mai recent din seria Block IV, urmată de construcția în curs a Block V care încorporează Modulul de Sarcină Utilă Virginia. Mai târziu în acel an, Marina a acceptat livrarea viitorului USS Massachusetts (SSN 798) pe 21 noiembrie 2025, marcând al 25-lea submarin din clasa Virginia care a intrat în flotă și al 12-lea livrat de Newport News Shipbuilding. Cel puțin încă nouă submarine sunt încă în construcție, iar alte corpuri (inclusiv Block VI) au fost autorizate, cu rate reale de livrare în medie de aproximativ 1,1 până la 1,2 submarine pe an, comparativ cu un obiectiv de planificare de două pe an pentru a îndeplini obiectivele mai largi ale structurii de forță și potențialele angajamente viitoare.
Sursa: aici
Marina Rusă ar putea primi în sfârșit submarinul Project 677M Velikiye Luki înainte de sfârșitul anului
Șantierele Navale ale Amiralității par să pregătească B-587 Velikiye Luki pentru predarea Marinei Ruse înainte de sfârșitul anului, pe baza indicațiilor împărtășite de surse rusești.
Pe 25 noiembrie 2025, internatul rus Curious a indicat că Șantierele Navale ale Amiralității dorește să livreze submarinul diesel-electric B-587 Velikiye Luki, o unitate din clasa Proiect 677M Lada, care se află în testare deocamdată, Marinei Ruse înainte de Anul Nou. Submarinul a trecut prin ultima sa secvență de teste în Marea Baltică, finalizând mai multe faze de scufundare și revenind periodic la șantier pentru ajustări. Acest lucru ar putea încheia în sfârșit un program marcat de mai multe schimbări în datele planificate de predare, inițial stabilite pentru 2019 și ulterior ajustate pentru 2021, 2022, 2024 și acum la sfârșitul lui 2025.
B-587 Velikiye Luki a fost lansat pe 23 decembrie 2022, a participat la Parada Navală Principală în iulie 2023 și a început probele pe mare pe 21 decembrie 2023, care au continuat în mod repetat pe parcursul anilor 2024 și 2025. (Sursa imaginii: Curios)
B-587 Velikiye Luki a fost pe mare în mod repetat din decembrie 2023 pentru teste de fabrică și de stat, inclusiv scufundări până la aproximativ 100 de metri în decembrie 2024 și scufundări mai adânci de aproape 180 de metri în iulie 2024, cu sprijinul Flotei Baltice. Echipajele și personalul industriei au verificat propulsia, navigația, sonarul, sistemele de luptă și procedurile de urgență la adâncime, exersând în același timp ieșirea la suprafață și coordonarea cu navele de escortă și salvare în raze desemnate. Fiecare ciclu de test a fost urmat de o revenire la peretele de echipare și docul uscat pentru ajustări tehnice, indicând fie o rafinare continuă a sistemelor de la bord înainte de acceptare, fie noi reparații care trebuie efectuate după fiecare test, ceea ce ar putea explica și o întârziere de șase ani. Aceste acțiuni vor constitui, de obicei, pașii finali înainte de intrarea în serviciu cu Flota Baltică, care intenționează să folosească submarinul în roluri precum războiul antisubmarin, războiul anti-suprafață, protecția bazelor și patrularea pe rutele maritime.
Velikiye Luki a fost inițial pusă pe șantier ca Sevastopol pe 10 noiembrie 2006, urmând designul de bază al Proiectului 677. Totuși, lucrările la a doua și a treia navă, B-586 Kronstadt și Sevastopol (prenumele Velikiye Luki), au fost întrerupte în 2009, deoarece Marina Rusă a evaluat problemele de performanță identificate pe submarinul lider B-585 Sankt Peterburg. În decembrie 2014, Admiralty Shipyards a primit un nou contract pentru finalizarea celui de-al treilea corp folosind un design tehnic revizuit. Pe 19 martie 2015, Sevastopol a fost reamenajat și redenumit Velikiye Luki, oficialii anunțând la acea vreme că livrarea era așteptată în 2018. În 2019, construcția a fost estimată la 55 la sută, iar data livrării a fost amânată pe 25 noiembrie 2021. Submarinul a fost lansat pe 23 decembrie 2022, a participat la Parada Navală Principală în iulie 2023 și a început probele pe mare pe 21 decembrie 2023, care au continuat pe tot parcursul anilor 2024 și 2025.
Din punct de vedere tehnic, Velikiye Luki corespunde acum standardului modificat al Proiectului 677M, cu un deplasament la suprafață de aproximativ 1.765 tone și un deplasament scufundat de aproape 2.650 de tone, o lungime de aproximativ 66,8 până la 67 de metri, o lățime de 7,1 metri și un pescaj mediu de 6,6 metri. Propulsia constă din două generatoare diesel evaluate la aproximativ 1.250 kW fiecare, care furnizează energie unui motor electric principal (estimat între 4.050 și 5.500 cai putere), susținut de două motoare de rezervă de 102 cai putere care acționează un singur arbore. Două grupuri de baterii, fiecare cu câte 120 de celule, sunt integrate pentru a asigura autonomia sub apă. Caracteristicile de performanță raportate includ o viteză sub scufundare de până la 21 de noduri, o viteză la suprafață de aproximativ 10 noduri, o autonomie de aproximativ 45 de zile și un echipaj de 35 până la 36 de persoane. Designul folosește o structură compactă mono-carenă sau semi-simplă, cu dimensiuni mai mici și deplasament mai mic decât submarinele anterioare din Proiectele 877 sau 636, combinată cu acoperiri anti-sonar și izolare a vibrațiilor menite să reducă semnăturile acustice.
Armamentul include șase tuburi de torpile de 533 milimetri montate la prova și o încărcătură de până la 18 torpile grele sau un aranjament mixt de torpile și mine. Submarinul poate lansa rachete de croazieră Kalibr prin tuburile sale de torpilă pentru misiuni de atac terestru, antinavă sau antisubmarin. Pentru autoprotecția la suprafață, proiectul B-587 Velikiye Luki permite utilizarea sistemelor portabile de apărare aeriană precum Igla-1M sau Verba, cu opt rachete depozitate în containere de lansare de transport, deși submarinul a fost observat purtând o mitralieră grea pe acoperișul cu vele. Sistemele de luptă sunt gestionate de sistemul automatizat de control al luptei Lity, integrând senzori, navigație și funcții de angajare a armelor. Se raportează că sunt folosite măsuri de acoperire anti-sonar a carenei de tip Molniya și izolare a vibrațiilor pentru a limita detectabilitatea. Propulsia independentă de aer, folosind celule de combustibil cu hidrogen, a fost studiată pentru unitățile ulterioare ale familiei, deși Velikiye Luki și primele bărci din clasă păstrează propulsia diesel-electrică convențională fără această adăugare.
Efortul mai amplu al Proiectului 677 Lada a început la începutul anilor 1980 la Rubin pentru a furniza submarine non-nucleare Marinei Ruse potrivite pentru mări interioare precum Marea Baltică și Marea Neagră. Unitatea principală Sankt Peterburg a fost pusă la apă în 1997, lansată în 2004 și a intrat în teste în 2007, înainte de acceptarea oficială în 2010. Marina a mutat-o ulterior în Marea Baltică în 2020. De-a lungul timpului, au fost identificate diverse probleme tehnice, iar până în 2023, informațiile indicau planuri de retragere a submarinului în loc să îl modernizeze, din cauza costurilor și complexității actualizării prototipului la standarde mai noi. În ciuda acestor probleme, configurația modificată a Proiectului 677M a fost adoptată pentru continuarea construcției, ceea ce a permis finalizarea Kronstadt și lucrările continue la Velikiye Luki. Derivate orientate spre export, precum Project 677E, Amur 950 și Amur 1650, au fost de asemenea promovate ca parte a programului.
Seria mai largă a evoluat sub condiții variate de finanțare și industrie. Kronstadt, construit în 2005, a fost întrerupt în 2009, a fost reluat în 2013 și a fost lansat în 2018. A finalizat testele în etape începând cu 2021 și a fost pusă în serviciu în Flota de Nord la 31 ianuarie 2024. În iunie 2019, Ministerul Apărării a ordonat două submarine suplimentare, Vologda și Yaroslavl, ambele construite pe 12 iunie 2022, în timp ce o altă carenă a fost contractată la forumul Armatei 2020. Ordinele interne din decembrie 2023 au indicat că lucrările la Vologda și Iaroslavl au fost suspendate din cauza finanțării insuficiente. De-a lungul timpului, autoritățile ruse au făcut referire la obiective variind de la cel puțin opt până la cel puțin douăsprezece unități din clasa Lada pentru uz intern, deși cerințele industriale mai largi și prioritățile concurente de achiziții influențează aceste proiecții. În acest context, finalizarea Velikiye Luki până la sfârșitul anului 2025 ar reprezenta, pentru Șantierele Navale ale Amiralității, un pas măsurabil spre consolidarea forțelor non-nucleare din Marea Baltică cu submarine mai noi construite sub standardul Proiectului 677M.
Sursa: aici
Aritmetica groaznică a războaielor noastre
Dacă nu găsim o modalitate de a lupta mult mai ieftin, nu ne vom putea permite să câștigăm nicio bătălie.
În cel mai jos punct al Războiului Civil, Abraham Lincoln a caracterizat factorul central dintre victorie și înfrângere ca fiind găsirea unui general care să înțeleagă “aritmetica groaznică” a războiului. Războiul este un concurs de sânge și comori; fiecare poate și trebuie, în cele din urmă, să fie numărată și măsurată. A fost la fel pentru fiecare conflict înainte și după.
Totuși, această aritmetică se schimbă constant, și niciodată mai repede decât acum. Dacă Statele Unite nu își pot actualiza calculele pentru a reflecta corect noua noastră eră, eșecul nostru nu ne va costa doar sânge și resurse, ci ne va conduce spre înfrângere.
Impunerea costurilor a fost mult timp un principiu al strategiei SUA. În timpul Războiului Rece, SUA au lansat programe costisitoare precum stealth și Star Wars nu doar pentru valoarea lor tactică, ci pentru a trimite un semnal strategic către Kremlin: nici economia ta, nici mașina ta de război nu pot ține pasul. Gorbaciov, convins, a renunțat la competiția de decenii cu SUA.
Același concept de impunere a costurilor a fost de asemenea elementar pentru cele mai celebre operațiuni ale anului trecut. În cadrul Operațiunii Pânză de Păianjen , Ucraina a folosit drone ieftine, care ar fi costat mai puțin de 500 de dolari fiecare, pentru a avaria bombardiere strategice în valoare de milioane de dolari, degradând capacitățile de atac pe distanțe lungi ale Rusiei pentru mulți ani de acum înainte. În mod similar, în Operațiunea Rising Lion , drone israeliene ieftine au distrus rachete sol-aer și radare iraniene, deschizând calea pentru distrugerea facilităților de comandă și nucleare în valoare de zeci de miliarde de dolari. În fiecare, tacticul a devenit strategic prin noi concepte operaționale care au valorificat noile matematici ale noilor tehnologii.
Acum, compară acest lucru cu propriile noastre abordări, care se bazează covârșitor pe un overmatch sofisticat, dar costisitor.
Cea mai apreciată operațiune americană a anului 2025 a fost Operațiunea Midnight Hammer , continuarea noastră după Rising Lion. O estimare a estimat costul la 196 milioane de dolari, din combinarea aproape 160.000 de dolari pe oră de zbor a bombardierului B-2 și a prețului aproximativ de 1,87 milioane de dolari al rachetelor Tomahawk. (Nu se ia în calcul achiziția inițială a celor șapte bombardiere B-2 care au costat 2,1 miliarde de dolari fiecare, nici submarinul de 4,3 miliarde de dolari care a lansat racheta.)
Poate că a meritat să cheltuim o cincime de miliard de dolari pentru a deteriora facilitățile nucleare iraniene, dar cifrele din Operațiunea Rough Rider — loviturile împotriva houthiților de primăvara trecută — ilustrează problema mai clar. Pentagonul a cheltuit aproximativ 5 miliarde de dolari pe muniții și costuri operaționale pentru a opri atacurile asupra transportului maritim din Marea Roșie, care tocmai au reluat luna aceasta.
Aceeași aritmetică groaznică bântuie operațiunile actuale din Caraibe împotriva Cartelului de los Soles, cu sediul în Venezuela și legată de guvern Cartel de los Soles. Entitatea a fost recent desemnată de administrația Trump ca organizație teroristă străină, ca parte a argumentului său că forțele americane sunt angajate într-un “conflict armat”. Cartelul a fost declarat de către Departamentul de Justiție ca fiind centrul unei rețele de transport de cocaină, transportând o valoare raportată pe stradă între 6,25 miliarde și 8,75 miliarde de dolari în droguri (cartelul primește un procent necunoscut, dar clar mai mic, din această valoare totală ca profit real).
Pentru a lupta împotriva acestui inamic, Statele Unite au adunat o flotă care a costat în total cel puțin 40 de miliarde de dolari. Transportorul Ford a costat doar cost 4,7 miliarde de dolari pentru dezvoltare și 12,9 miliarde de dolari pentru a fi construit. Flota este susținută de cel puțin 83 de aeronave de diverse tipuri , inclusiv 10 F-35B (109 milioane de dolari fiecare), șapte Predator drone Predator (33 milioane de dolari fiecare), trei P-8 Poseidon (145 milioane de dolari fiecare) și cel puțin un avion de atac AC-130J (165 milioane de dolari). Desigur, toate aceste active vor continua să fie folosite mult timp după încheierea Operațiunii Southern Spear, dar așa folosim investiția.
Dar costul actual al operațiunilor și al obiectelor de sacrificiu nu spune o poveste mai bună. Doar Ford-ul costă aproximativ 8 milioane de dolari pe zi pentru a funcționa. F-35 și AC-130J costau aproximativ 40.000 de dolari pe oră de zbor; P-8-urile, aproximativ 30.000 de dolari; Reaperii, aproximativ 3.500 de dolari.
Analiza videoclipurilor de atac asupra celor 21 de submarine arată că forțele americane au tras cu bombe AGM-176 Griffin (127.333 de dolari fiecare în 2019), Hellfires ( de aproximativ 150.000 până la 220.000 de dolari) și, potențial, bombe GBU-39B Small Diameter (40.000 de dolari). În unele cazuri, se pare că trag patru muniții pe lovitură: “de două ori pentru a ucide echipajul și de două ori pentru a scufunda echipajul.”
Toate acestea sunt aranjate pentru a scufunda bărci cu motor, 21 la ultimul raport. Una dintre bărci a fost descrisă de oficialii Pentagonului ca o navă de tip Flipper de 39 Flipperde picioare, cu patru motoare de 200 cai putere. Cele noi se vând cu aproximativ 400.000 de dolari la Boats.com, dar vechile motorbot-uri deschise din videoclipuri sunt evident mult sub acest preț. Echipajele lor au fost raportate ca câștigând 500 de dolari pe călătorie.
Comparativ, costul flotei navale americane desfășurate este de cel puțin cinci ori mai mare decât câștigă cartelul din contrabandă. Flota aeriană desfășurată costă cel puțin de două ori mai mult. Costă aproximativ de 5.000 de ori mai mult decât bărcile suspectate de droguri care au fost distruse. De fapt, doar costul operării vadului în largul Venezuelei pentru o singură zi nu a egalat încă costul maxim plătit de cartel pentru bărcile pierdute.
În aer, armata SUA a cheltuit aproximativ 66.000 de ori mai mult pentru a cumpăra fiecare dronă fără pilot din operațiune decât a plătit cartelul fiecărui om ucis de dronele fără pilot. SUA a cheltuit între 80 și 300 de ori mai mult pentru fiecare bombă sau rachetă folosită decât a plătit cartelul fiecărui om ucis de acele bombe sau rachete.
Matematica este, probabil, și mai proastă când suntem în defensivă.
În septembrie, un val de 19 drone rusești a pătruns în spațiul aerian polonez … Dronele de tip Gerbera costă doar 10.000 de dolari — atât de ieftine încât sunt adesea folosite ca momeli pentru a induce în eroare și a copleși apărarea aeriană a Ucrainei. NATO a contracarat cu o forță de răspuns de jumătate de miliard de dolari, formată din F-35, F-16, avioane radar AWACS și elicoptere, care au doborât patru dintre drone cu rachete AMRAAM în valoare de 1,6 milioane de dolari.
Este o afacere comparativ cu cât de dificil au fost forțele americane să se apere împotriva forțelor Houthi folosind aceeași tehnologie ieftină. Forțele noastre navale au lansat raportat 120 de rachete SM-2, 80 SM-6 și 20 SM-3, costând aproximativ 2,1 milioane de dolari, 3,9 milioane și peste 9,6 milioane de dolari fiecare. Și asta pentru a apăra împotriva unui grup care operează din a 187-a cea mai mare economie din lume, capabilă să lanseze doar sute de drone și rachete. Presupusa noastră provocare de ritm, China, are o economie care va deveni în curând cea mai mare din lume și un plan combinat național de achiziție industrială și militară pentru a putea lansa muniții cu milioanele.
Chiar și în cele mai bine puse la punct planuri ale Americii pentru viitoarele câmpuri de luptă, există o realitate dură care este prea des ignorată. Matematica câmpurilor de luptă actuale rămâne literalmente cu ordine de mărime peste ceea ce bugetul nostru plănuiește să cheltuiască, industria noastră intenționează să construiască, sistemul nostru de achiziții poate contracta și, implicit, ceea ce va desfășura armata noastră.
Ca punct de comparație, Ucraina este pe cale să construiască, cumpere și utilizeze peste patru milioane de drone anul acesta. Între timp, armata SUA își propune să achiziționeze 50.000 de drone anul viitor — aproximativ 1,25% din totalul ucrainean. În cele mai optimiste planuri ale sale, speră să poată achiziționa 1 milion de drone “în următorii doi-trei ani”.
Când cheltuiești ordin de mărime mai mult decât adversarul tău, te afli într-o ” ecuație a pierderii”. Și dacă nu schimbăm această matematică, vom avea nevoie de o actualizare a faimoasei ” legi ” a achizițiilor apărării a lui Norm Augustine. În 1979, Augustine a calculat că, dacă Pentagonul nu putea limita curba costurilor achiziției, până în 2054 nu ne-am mai putea permite niciun avion.
Versiunea din 2025 spune că, dacă nu stăpânim noile matematici ale câmpului de luptă, nu ne vom putea permite să câștigăm nicio bătălie.
Sursa: aici
Activitate intensă de supraveghere deasupra Mării Negre astăzi
În această dimineață, regiunea Mării Negre a fost din nou în centrul unei activități semnificative de colectare a informațiilor, cu multiple active ISR operând simultan în sprijinul conștientizării situaționale NATO de-a lungul flancului estic al Alianței.
Un P-8A Poseidon al Marinei SUA a plecat din Sigonella și și-a stabilit traseul obișnuit de supraveghere deasupra Mării Negre de vest, menținând un model aproape de apele internaționale, dar clar orientat spre monitorizarea activității navale și costiere rusești.
În același timp, un E-3A Sentry NATO (indicativ NATO01) a operat deasupra României centrale, zburând orbite repetate în apropierea granițelor Moldovei și Ukrainei. Această prezență AWACS oferă suport de comandă și control, extinzând în același timp acoperirea radar a întregii regiuni.
Mai la sud, un bombardier al armatei SUA ARTEMIS II (indicativ BRIO66) a efectuat o misiune de informații de semnale cu autonomie lungă deasupra Mării Negre, zburând pe o cale care se întindea de la coasta Bulgariei spre bazinul estic. Platforma ARTEMIS a devenit din ce în ce mai frecventă în zonă, reflectând nevoia continuă de informații electronice în timp real.
Fotografia de astăzi evidențiază din nou efortul susținut și coordonat desfășurat de resurse europene și aliate pentru a menține Marea Neagră sub supraveghere constantă într-un mediu de securitate extrem de dinamic
Sursa: aici
Cum reușește China să producă atât de multe submarine?
Capacitatea industrială a Chinei este cu un ordin de mărime mai mare decât facilitățile disponibile țărilor occidentale.
“Credință”, “apetit” și “ambiție”.
Acestea sunt cuvinte pe care membrii importanți ai ecosistemului de apărare subacvatică al Marii Britanii le-au folosit pentru a explica cum China a reușit să preia un avans față de țările occidentale în producția de submarine.
Baza industrială a Chinei, de câțiva ani, a depășit cu mult capacitatea productivă a Occidentului, livrând patru submarine în ultimul an. O astfel de rată este o dorință pentru Europa și Statele Unite, SUA având dificultăți în a produce două submarine nucleare pe o perioadă de 12 luni, iar Marea Britanie și Franța fiind și mai în urmă.
Potrivit unui raport din 2023 al fostului Departament al Apărării al SUA, redenumit ulterior Departamentul de Război, China plănuia să-și mărească forța de submarine la 80 de unități până în 2035, în timp ce lucra la retragere a modelelor mai vechi, mai puțin capabile.
Parlamentarul britanic Fred Thomas, deputat laburist pentru Plymouth Moor View, în timpul unei sesiuni a comisiei de apărare din 21 octombrie 2025, a vorbit despre evaluările conform cărora China ar încerca să livreze 80 de submarine în următorul deceniu, deși majoritatea ar fi încă alimentate convențional.
Adresându-se unui panel de directori de rang înalt de la BAE Systems, Babcock și Rolls-Royce, Thomas a spus că dușmanii Regatului Unit construiau submarine “mult mai repede” decât era posibil în Occident.
“Există unele evaluări conform cărora [China] va construi 80 de bărci în următorul deceniu, ceea ce va fi considerabil mai mult decât vom putea face noi. Ce este diferit de reușit să construiască atât de repede?” Thomas a întrebat comisia.
Steve Timms, director general al BAE Systems Submarines, a spus că China nu a fost “constrânsă de istorie” așa cum a fost Marea Britanie în ultimii ani, posibil în legătură cu pierderea aproape a abilităților de submarin nuclear înainte de începerea Astute submarinelor din clasa care intră în serviciu .
“O mare parte ține de credință și poftă de mâncare,” a spus Timms.
Alături de Timms stătea Harry Holt, director executiv nuclear la Babcock International, care a spus că China are “scară” și “ambiție” ca factori cheie ai succesului său industrial.
Oferindu-și părerea, Steve Carlier, președintele Rolls-Royce Submarines, a spus că a avea un plan pe termen lung dedicat este “cea mai bună metodă” de a construi submarine nucleare.
“Asta se pretează la modul în care China își conduce economia, stabilesc un plan pe termen lung și îl respectă”, a spus Carlier.
Mai mare cu atât mai bine: avantajul cantitativ al Chinei
Potrivit unei analize realizate de GlobalData în 2024, cheltuielile Chinei pentru apărare remodelează securitatea globală, Beijingul hotărât să creeze o ordine mondială multipolară, echilibrând dominația anterioară a Statelor Unite. Din punct de vedere numeric, Marina Armatei Populare de Eliberare a Chinei (PLAN) este cea mai mare marină din lume.
Biroul SUA pentru Informații Navale (ONI) prevede că până în 2030 China va avea peste 400 de nave de război ale forțelor de luptă, oferind un avantaj cantitativ clar față de Statele Unite, iar diferența calitativă se va închide rapid . Navele de război PLAN mai recente sunt considerate comparabile ca capacitate cu omologii lor din Marina SUA.
Cheltuielile Beijingului pentru submarinele de atac cu propulsie nucleară (SSN) și rachete balistice cu propulsie nucleară (SSBN) erau estimate să depășească 36 de miliarde de dolari până în 2034, cu o prognoză anuală pentru 2034 de peste 4,3 miliarde de dolari, de la 2,6 miliarde în 2024.
PLAN al Chinei a fost istoric un operator prolific de submarine diesel-electrice, dar de la începutul mileniului a căutat să-și dezvolte și mai mult capacitățile de propulsie nucleară, prin introducerea a două SSN-uri Tip-093 între 2006-2007 și patru variante Type-093A între 2012-2017.
PLAN operează, de asemenea, SSBN-uri, aducând în serviciu patru locomotive Type-094 între 2007-2021 și două Type-094A în 2020. În plus, PLAN are în inventar un singur SSBN Type-092 din anii 1980.
China lucrează, de asemenea, la noua clasă Type-096 de SSBN-uri, cu două submarine în construcție și multe altele probabil planificate ca parte a unei treceri generale către propulsie nucleară pentru flota sa subacvatică. În plus, un număr necunoscut de bărci de tip 095 SSN sunt în dezvoltare, șantierul naval Bohai (China Shipbuilding Industry) fiind candidat pentru etapa de producție.
ONI consideră că până în 2030 PLAN va opera 13 SSN-uri și până la opt SSBN-uri, cu excepția faptului că extinderea actuală în șantierele de submarine ar putea permite o producție mult mai mare.
China are, de asemenea, un avantaj uriaș în sofisticarea și numărul de șantiere navale comerciale care pot fi însărcinate să susțină ecosistemul de apărare al țării.
Cum se compară Regatul Unit?
Regatul Unit, parte a triumviratului AUKUS alături de SUA și Australia, a dezvăluit recent ambiția de a dezvolta până la 12 unități planificate din AUKUS SSN , un design pe care îl va împărți cu Canberra, cu asistență tehnică de la Washington.
În cadrul acestui plan se află un plan de a produce un ritm de un AUKUS SSN finalizat la fiecare 18 luni, o ambiție nerealistă care va face ca Regatul Unit să construiască întreaga forță de submarine de 12 soldați într-un timp mai scurt decât durează pentru fabricarea și punerea în serviciu a două SN-uri Astute de generație Astute actuală.
Mediile nu sunt în favoarea Regatului Unit, un AstuteSSN din clasa Astute durând în medie peste 128 de luni de la prima tăiere a oțelului până la predarea către Marina Regală.
E de la sine înțeles că ideea că Marea Britanie va putea construi un submarin cu propulsie nucleară în mai puțin de doi ani este, în cel mai bun caz, prea ambițioasă, sau în cel mai rău caz fantezistă.
Capacitatea șantierului de submarine BAE Systems din Barrow este întinsă, cu patru submarine în construcție în prezent, acestea fiind trei dintre cele patru DreadnoughtSSBN-uri din clasa Dreadnought și ultimele din clasa Astute . Al patrulea din clasa Dreadnought , viitorul HMS King George VI , va ocupa probabil locul ultimului Astute (HMS Achilles, fost Agincourt ) aflat în construcție în prezent.
Trei SSN-uri Astute sunt construite în interiorul DDH-ului. Credit: BAE Systems
Devonshire Dock Hall (DDH) al BAE Systems, situat la amplasamentul său din Barrow-in-Furness, este locul de producție al întregii companii de submarine din Marea Britanie. Cu o lungime de aproximativ 260 de metri și o lățime de 58 m și o înălțime de 51 m, DDH este o structură imensă.
Lungimea combinată a unui SSN Astute (97m) și a viitoarei SSBN din clasa Dreadnought (153m) este de 250m, chiar în limitele DDH-ului. Există puține imagini disponibile cu interiorul DDH-ului, deși BAE Systems a publicat o imagine cu trei SSN-uri Astute în construcție, mai mult sau mai puțin unul lângă altul.
Presupunând Astute ritmul existent de construcție al Astute SSN și timpul mediu dintre fiecare submarin, se poate extrapola că o flotă SSN AUKUS cu 12 corpuri ar fi gata până în martie 2068, dacă ar fi pornit în 2029 pentru a înlocui HMS Astute în intervalul 2040.
La ritmul actual de construcție al clasei Astute la situl BAE Systems Barrow-in-Furness, va dura mai mult de 39 de ani pentru a construi viitoarea flotă SSN AUKUS a Marinei Regale.
Fără extinderea facilităților DDH sau BAE Systems de la Barrow, mult va depinde de livrarea SSBN-urilor Dreadnought , care par să dureze aproximativ 15 ani pentru a fi finalizate. Construcția HMS Dreadnought a început în 2016, iar nava este așteptată să intre în serviciu la începutul anilor 2030.
Intervalul de la începutul construcției HMS Dreadnought până la al al doilea din clasă, HMS Valiant , a fost de doi ani și 11 luni, în timp ce intervalul până la al treilea din clasă, HMS Warspite , a fost de trei ani și cinci luni. Având în vedere acest lucru, este probabil ca a patra clasă HMS King George VI să înceapă construcția la sfârșitul anului 2025 sau începutul lui 2026.
Aceasta va însemna că programul Dreadnought este încă în desfășurare, deoarece primele nave din noua clasă SSN AUKUS sunt construite.
Dar ce zici de AUKUS?
Înapoi la sesiunea comisiei de apărare, industria a dorit să sublinieze că, pentru ca AUKUS să aibă succes, trebuia să înceapă la timp, evitând astfel întârzierile corespunzătoare care să se filtreze mai departe pe calendarul programului.
Având în vedere că această clasă unică urmează să înlocuiască submarinele Astute SSN ale Marii Britanii Astute și submarinele provizorii din clasa Virginia planificate de Australia Virginia, pe care le va obține din Statele Unite, acest lucru este departe de a fi garantat.
“Nu este vorba doar de noi platforme pentru submarine, ci de un ecosistem”, a spus Holt, referindu-se la necesitatea de a ajuta Australia să-și susțină viitoarele submarine nucleare, nu doar platformele de livrare.
“Există o provocare în ceea ce privește scara, ritmul și luarea deciziilor,” a adăugat Holt.
Calendarul australian va prevedea că trebuie să fie pregătit să susțină SSN-urile americane și britanice care vor roti prin baza navală HMAS Stirling din Australia de Vest începând cu 2027, iar primele nave de origine americană Virginia vor sosi până în 2033.
O impresie artistică a conceptului SSN-AUKUS. Credit: Marina Regală
Rolls-Royce, care are șase seturi de reactoare nucleare în lanțul de aprovizionare, dintre care patru în locația companiei din Raynesway , a declarat că îngrijorarea este că fiecare etapă a procesului de recapitalizare nucleară a Regatului Unit va începe la timp.
“Acesta este genul de industrie care nu răspunde bine la schimbările frecvente de ritm,” a avertizat Carlier.
Timms a spus că este “clar o provocare” în “asigurarea alinierii” și necesitatea de a lua decizii la timp.
Totuși, în ciuda unui termen limită pentru următoarea serie de decizii de finanțare din Marea Britanie, care urmează să fie aprobate până la sfârșitul anului, Bugetul de Toamnă al Guvernului – care se așteaptă să includă reduceri semnificative ale cheltuielilor publice în contextul unei gauri negre financiare uriașe – reprezintă un pericol clar pentru aspirațiile AUKUS și termenele sale pe termen scurt.
Sursa: aici
Coaliția navală include deja peste 20 de țări – comandantul
Coaliția Capabilităților Maritime în Sprijinul Ucrainei include deja peste 20 de țări.
Comandantul Forțelor Navale ale Forțelor Armate ale Ucrainei, viceamiralul Oleksiy Neizhpapa, a anunțat acest lucru pe Facebook cu ocazia a doi ani de la crearea coaliției, relatează Ukrinform.
“În decembrie 2023, împreună cu partenerii noștri, am anunțat crearea Coaliției Capabilităților Maritime ale Ucrainei – la inițiativa Regatului Unit și Norvegiei. Chiar și atunci, am înțeles clar încotro ne îndreptam și de ce era necesară întărirea Marinei Ucrainei”, a spus Neizhpapa.
Potrivit lui, “astăzi peste douăzeci de țări sunt alături de noi, ajutând Ucraina să se dezvolte ca putere maritimă modernă. Datorită statelor membre ale Coaliției, am primit nave și bărci de diverse tipuri, am întărit măsuri de atac și mine, dezvoltăm componenta amfibie a Corpului de Marină și instruim personalul în diverse domenii.”
“Apreciez foarte mult acest sprijin. O poziție clară a partenerilor, acțiunile concertate și pașii practici ne întăresc capacitatea de a acționa cu încredere și coerență. Este un parteneriat pe care te poți baza. S-a făcut mult în acești doi ani, dar mai este încă de lucru. Rusia își continuă agresiunea nu doar în Marea Neagră. Prin urmare, sarcina noastră este să rămânem rezilienți, pregătiți pentru orice provocare și să acționăm proactiv. Marea este calea. O cale care ar trebui să fie deschisă și sigură pentru toată lumea,” a subliniat Neizhpapa.
După cum a raportat Ukrinform, Finlanda se alătură coaliției maritime conduse de Marea Britanie și Norvegia, a cărei sarcină este să sprijine dezvoltarea Forțelor Navale ale Ukrainei.
Anterior s-a raportat că, în noiembrie 2024, Coaliția pentru Capabilități Maritime includea 19 țări, dintre care 12 au semnat deja un document de aderare.
Sursa: aici
Zelenskyy a semnat legea privind bugetul statului pentru 2026
Președintele Ukrainei, Volodimir Zelenskyy, a semnat legea privind bugetul statului Ucrainei pentru 2026.
Acest lucru este evidențiat de fișa documentelor de pe site-ul parlamentului.
La 3 decembrie, Rada Verkhovna a aprobat, în a doua lectură, proiectul bugetului de stat al Casei pentru 2026. La 8 decembrie, documentul a fost trimis președintelui pentru semnătură.
Potrivit ministrului de finanțe Serhii Marchenko, veniturile din bugetul statului se ridică la 2 trilioane 918 miliarde UAH, inclusiv fondul general – 2 trilioane 625 miliarde UAH, veniturile au fost majorate în proiectul de buget pentru a doua lectură, în special prin luarea în considerare a veniturilor suplimentare provenite din creșterea impozitării profiturilor băncilor.
Marchenko a menționat că cheltuielile bugetului de stat pentru 2026 se ridică la 4 trilioane 837 miliarde UAH, cheltuielile pentru sectorul securității și apărării – 2,8 trilioane UAH, dintre care aproximativ 1,3 trilioane vor merge către salariile apărătorilor.
La începutul lunii noiembrie, prim-ministrul Yuliia Svyrydenko a anunțat că guvernul a pregătit un proiect de buget de stat-2026 pentru a doua lectură în Verkhovna Rada. La prima lectură, parlamentul a adoptat bugetul de stat pe 22 octombrie.
Sursa: aici
NAVE DE CONTRAMĂSURI ÎMPOTRIVA MINELOR.
Articol foarte interesant și bine documentat.
Marina nostră, ce preocupări are în acest domeniu?
Credeți că achiziția a celor două nave vânătoare de mine rezolvă, integral, problema?