MS DAILY BRIEF – Ro – Maritime Security Forum

Duminică, polonezii vor vota în cel mai strâns tur al alegerilor prezidențiale de la căderea comunismului, într-o competiție electorală care opune două viziuni diferite asupra națiunii.

La alegerile precedente din Polonia, din 2020, actualul președinte conservator populist Andrzej Duda a câștigat la limită turul al doilea împotriva primarului pro-european al Varșoviei, Rafał Trzaskowski, cu 51% față de 49%.

De data aceasta, rezultatul ar putea fi și mai strâns. Sondajele arată că diferența dintre Trzaskowski și istoricul naționalist de dreapta Karol Nawrocki, susținut de partidul Lege și Justiție (PiS), care a guvernat Polonia între 2015 și 2023, se încadrează în marja de eroare.

Miza este dacă guvernul de coaliție condus de Donald Tusk, patronul politic al lui Trzaskowski, va putea să-și continue agenda progresistă sau va fi blocat în continuare de un președinte din opoziție, înarmat cu puterea de a veta legile.

În Siekierczyn, o comună rurală cu 4.265 de locuitori din opt sate din sud-vestul Poloniei, primul tur a fost decis de un singur vot, catapultând această zonă până atunci necunoscută în centrul atenției.

„Probabil ați auzit deseori «votul meu nu va schimba nimic». Dar uitați-vă la Siekierczyn”, a declarat câștigătorul, Trzaskowski, într-un videoclip postat pe rețelele sociale, mobilizând alegătorii înainte de turul al doilea.

Panourile din sat sunt acoperite cu afișe ale candidaților, iar primarul Dariusz Furdykoń, în vârstă de 48 de ani, apreciază atenția pe care i-o aduce rezultatul strâns. Zona se confruntă cu provocări legate de revitalizarea rurală și tranziția energetică, spune el. În 2023, el a transformat un iaz neglijat într-un loc de joacă în aer liber plin de culoare; o nouă sală de sport urmează să fie inaugurată anul acesta.

Dar el este îngrijorat de depopulare, întrucât anul trecut au murit mai multe persoane (46) decât s-au născut (26), iar tinerii pleacă în orașe sau caută de lucru în Germania sau Republica Cehă.

Emoțiile sunt intense, recunoaște el. „Aceste diferențe ies la iveală la masa de cină, la prima împărtășanie, de Crăciun sau de Paște. Diviziunea este între persoanele în vârstă, adesea mai puțin educate, și cele mai tinere, care au călătorit și au văzut lumea”, spune el.

„Unii sunt alegători, alții sunt credincioși. Dar ce poți face? Trebuie să discuți cu ei, să încerci să găsești o cale de urmat.”

În primul tur, aproximativ 60 % dintre locuitori au votat. „Dar vremea a fost groaznică”, spune Furdykoń. Duminică, el speră să vadă mai mulți oameni la urne; municipalitatea va pune chiar la dispoziție un serviciu special de transport cu autobuzul către secțiile de votare.

La începutul după-amiezii, satul adormit se transformă într-un furnicar de campanie electorală, când un grup de alegători ai lui Nawrocki se adună pentru a discuta cu canalul de televiziune conservator Republika.

În picioare lângă camioneta lor decorată cu afișe ale lui Nawrocki, Henryk, un fost consilier, și Janina Wójcik spun că vor „un candidat care, oricât de măreț ar suna, să servească cel mai bine interesele Poloniei”.

Ei consideră că „cineva vrea să ne ia libertatea, statalitatea”, fiind îngrijorați de planurile de creare a unei „armate europene” și de politicile ecologiste ale UE. În contrast, Nawrocki, susținut de Donald Trump, este catolic și le va garanta pensia de stat și medicamentele gratuite, spun ei.

Alții se grăbesc să sublinieze că Trzaskowski a ieșit pe primul loc doar datorită unui secție de votare din interiorul unei închisori, unde a câștigat cu 77 de voturi. „Oamenii din sat nu au votat pentru el, ci deținuții. Nu e ceva de care să te lauzi, nu-i așa?”, spune Teresa Zembik, 62 de ani.

Soțul ei, Wojciech, în vârstă de 63 de ani, este șeful filialei locale a PiS și nu se sfiește să spună lucrurilor pe nume. Conflictul politic „este prezent în toate familiile de aici”, spune el. „Nu sunt doar opinii politice, este o continuare a războiului, iar Polonia este în joc. Un grup vrea să lupte pentru Polonia, celălalt vrea să o distrugă în interesul Rusiei și al Germaniei.”

În timp ce grupul traversează strada în fața bisericii parohiale, un alt bărbat se desprinde din grup și rupe un banner cu Trzaskowski de pe o casă din apropiere.

Monika, o locuitoare a zonei, nu vede scena. Când copiii îi povestesc incidentul, ea scoate telefonul. „O să pun altul”, spune râzând.

Ea își dorește o „Polonie tolerantă, curată și pașnică” și respinge tonul disprețuitor la adresa alegătorilor din închisoare. „Oamenii fac greșeli, dar apoi le repară. Oamenii sunt oameni.” Fiica ei l-a convins pe tatăl ei să voteze pentru prima dată anul acesta. Poate că asta a decis primul tur, se întreabă ea.

Nu este singura care susține acest lucru. În timp ce își ia copiii de la școală, Mariola spune că fiul ei a împlinit recent 18 ani și a votat pentru prima dată, așa că votul lui a fost decisiv pentru Trzaskowski. „Vreau să se facă reforme”, spune ea, referindu-se în special la drepturile femeilor – „dreptul de a alege”.

La un supermarket local, doi alegători ai lui Nawrocki, Dominik și Janusz, glumesc despre un alt vecin care spune că și el a decis votul. Dar sunt sătui de „trucuri murdare de campanie” împotriva candidatului lor.

Ei nu dau importanță faptului că Nawrocki a participat la o bătaie organizată între 140 de huligani de fotbal acum 20 de ani (el a numit-o un act de „luptă nobilă”) și nu cred zvonurile potrivit cărora ar fi fost implicat în procurarea de prostituate în timp ce lucra ca agent de pază într-un hotel (acuzație pe care el o neagă cu vehemență).

În schimb, ei se concentrează pe prezent și vor ca Nawrocki să reducă contribuțiile la asigurările sociale pentru antreprenori. În calitate de președinte, el ar putea propune legi, dar nu ar avea majoritatea în parlament – cel puțin pentru moment.

În ciuda atmosferei febrile, există încă unii alegători care nu s-au hotărât. Wioletta, 44 de ani, a votat în primul tur pentru candidatul libertarian de extremă dreapta Sławomir Mentzen, care a ieșit pe locul al treilea, și nu îi plac ceilalți candidați. „Dar trebuie să merg. Voi decide la secția de votare”, spune ea.

Adam, 40 de ani, spune: „Niciunul dintre ei nu m-a convins încă”. El intenționează să se uite pe YouTube și să citească în weekend.

Aleks Szczerbiak, profesor de politică la Universitatea din Sussex, a declarat că este „foarte, foarte strâns”, 5% dintre alegători nefiind încă hotărâți. „Ar putea însemna că… susținătorii dezamăgiți ai guvernului vor ieși la vot în ciuda tuturor”, pentru Trzaskowski, sau că alegătorii mai în vârstă care au sărit peste primul tur se vor mobiliza pentru a-l susține pe Nawrocki, sau că va apărea o altă mișcare minoră care ar putea decide în cele din urmă rezultatul, a spus el.

Votul diasporei ar putea juca, de asemenea, un rol important, cu aproximativ 700.000 de alegători înregistrați în străinătate, dintre care 185.000 în Marea Britanie.

Ben Stanley, profesor asociat la Universitatea SWPS din Varșovia, a declarat: „Rezultatul este imposibil de prevăzut. Sunt prea multe variabile, iar chiar și cea mai mică schimbare în ziua alegerilor ar putea înclina balanța”.

Dacă contează, se așteaptă să plouă din nou duminică în Siekierczyn.

,,,, https://www.theguardian.com/world/2025/may/31/poland-close-presidential-election-runoff

Trump îl laudă pe Elon Musk pentru „schimbarea colosală”, în timp ce consilierul Doge își ia rămas bun

Președintele SUA îi înmânează cheia de aur celui mai important aliat, în timp ce Musk afirmă că unitatea Doge „va deveni din ce în ce mai puternică în timp”

Chris Stein

Vineri, 30 mai 2025, ora 23:49 CEST

Donald Trump i-a luat rămas bun lui Elon Musk de la Casa Albă vineri, în timp ce șeful Tesla și-a încheiat mandatul de peste patru luni la conducerea așa-numitului departament pentru eficiența guvernamentală, care a realizat economii mult mai mici decât se aștepta.

Alături de Trump în Biroul Oval, Musk, care s-a confruntat cu o limită de 130 de zile în mandatul său de angajat special al guvernului, care s-a încheiat cu două zile înainte, a promis că plecarea sa „nu este sfârșitul” Doge.

„Echipa Doge va deveni din ce în ce mai puternică. Influența Doge va deveni din ce în ce mai puternică. O compar cu un fel de persoană din budism – este ca un mod de viață”, a spus el.

Trump a fost efuziv în laudele sale la adresa celui mai bogat om din lume, spunând că Musk „a adus o schimbare colosală în vechile moduri de a face afaceri la Washington” și numind Doge „cel mai amplu și mai important program de reformă guvernamentală din ultimele generații”.

Președintele i-a înmânat lui Musk o cheie de aur a Casei Albe pentru a-i mulțumi pentru serviciile aduse.

„El a acceptat de bunăvoie abuzurile, calomniile, minciunile și atacurile scandaloase, pentru că iubește țara noastră. Știu asta foarte bine”, a spus Trump.

Apariția lor comună a avut loc la câteva ore după ce New York Times a publicat un articol în care detaliază consumul de ketamină, ecstasy și ciuperci psihedelice de către Musk în timpul campaniei electorale a lui Trump de anul trecut. În Biroul Oval, Musk purta o șapcă neagră și un sacou peste un tricou, având o vânătaie în jurul ochiului drept, despre care a spus că a fost cauzată de fiul său cel mic, care l-a lovit în timp ce se jucau.

Conceput în timpul campaniei electorale, la scurt timp după ce Musk a susținut candidatura lui Trump la Casa Albă, Doge a fost înființat printr-un ordin executiv semnat de președinte la câteva ore după învestire. Angajații săi, mulți dintre ei tineri și cu legături cu Musk, dar cu puțină sau deloc experiență în administrația publică, s-au răspândit apoi în agențiile federale, anulând posturi bugetare și dispunând concedierea angajaților.

Obiectivul inițial de a reduce cheltuielile guvernamentale cu 2 trilioane de dolari a devenit 1 trilion de dolari până la momentul învestirii lui Trump – o sumă totuși considerabilă, pe care președintele a caracterizat-o ca fiind o componentă necesară a „epocii de aur” promise, caracterizată de reducerea impozitelor, un guvern mai eficient și o aplicare mai strictă a legilor privind imigrația.

Sindicatele și democrații au protestat împotriva concedierilor în masă ale lui Doge și au avertizat că eforturile sale neortodoxe de a convinge angajații federali să renunțe la locurile de muncă și de a aduna informații despre munca lor vor submina funcționarea guvernului. Inițiativa și-a făcut simțită prezența prin e-mailuri care au devenit celebre, cum ar fi ofertele de demisie amânată „fork in the road” (bifurcație în drum) sau cererea de scurtă durată ca angajații din toate departamentele să prezinte o listă detaliată a realizărilor lor.

Doge a avut un rol în concedierea a mii de angajați în perioada de probă și în desființarea Agenției SUA pentru Dezvoltare Internațională (USAID), ambele acțiuni fiind contestate în instanță. Pe măsură ce inițiativa a luat avânt în februarie, Musk a apărut la o conferință conservatoare importantă, înarmat cu un ferăstrău cu lanț, pe care l-a declarat „pentru birocrație!”.

Cu toate acestea, ritmul agresiv al reducerilor de costuri a provocat gafe, cum ar fi momentul în care administrația s-a grăbit să reangajeze angajații în probă concediați de agenția care supraveghează armele nucleare. Vandalii motivați de antipatia față de Musk au început să vizeze vehiculele și dealerii Tesla, iar rapoartele au arătat că acțiunile sale în cadrul guvernului federal au înfuriat noii secretari de cabinet ai lui Trump.

Site-ul web al Doge, destinat publicului larg, care detaliază reducerile, a devenit cunoscut pentru erorile sale, dar în prezent afirmă că a economisit doar 175 de miliarde de dolari – mult mai puțin decât obiectivul lui Musk.

„Ne așteptăm să realizăm în timp economii de peste un trilion de dolari”, a declarat Musk în Biroul Oval. “Să zicem că, până la jumătatea anului viitor, cu sprijinul președintelui și al Congresului, am putea realiza economii de un trilion de dolari? Eu cred că da.

Suntem pe drumul cel bun pentru a realiza acest lucru.„

Se așteaptă ca republicanii din Congres să încerce să codifice reducerile Doge atunci când vor examina proiectele de lege privind alocările bugetare în cadrul bugetului federal pentru următorul an fiscal. În ceea ce îl privește pe Musk, acesta a declarat că ”va continua să viziteze acest loc și să fie prieten și consilier al președintelui”.

,,, https://www.theguardian.com/us-news/2025/may/30/elon-musk-leaving-white-house-doge-trump

Germania promite să-și intensifice prezența militară, dar retorica ar putea avea dificultăți în a se ridica la înălțimea realității

Patrick WintourRedactor diplomatic

Nu totul merge ca pe roate după promisiunea lui Friedrich Merz de a consolida armata germană și de a oferi ajutor „nelimitat” Ucrainei

Sâmbătă, 31 mai 2025, ora 05:00 CEST

La câteva zile după ce Rusia a lansat invazia pe scară largă a Ucrainei în 2022, Olaf Scholz a anunțat o Zeitenwende, sau „punct de cotitură” istoric. Cancelarul german de atunci a promis o transformare a securității prin creșterea cheltuielilor pentru apărare, trimiterea de ajutor suplimentar Ucrainei, adoptarea unei abordări mai dure față de statele autoritare și reducerea rapidă a dependenței Germaniei de energia rusă.

A fost un moment de cotitură psihologic pentru o țară bântuită de trecutul nazist, dar care acum era așteptată să ia atitudine – în calitate de cea mai mare putere economică din Europa – față de o amenințare la adresa continentului.

Cu toate acestea, doi ani mai târziu, Consiliul German pentru Relații Externe a publicat un raport în care afirma că transformarea inițiată de Scholz nu a adus încă „schimbări semnificative”.

Germania și Ucraina ajung la un acord privind producția de arme cu rază lungă de acțiune. Citește mai mult

Deci, cu un nou cancelar, poate fi Zeitenwende reală de data aceasta? Nu lipsesc nici acțiunile, nici retorica. De la preluarea mandatului, în urmă cu trei săptămâni, Friedrich Merz a promis că Germania va avea cea mai puternică armată convențională din Europa, l-a primit la Berlin pe președintele ucrainean Volodymyr Zelenskyy, a vizitat Kievul și a participat la ceremonia de prezentare a trupelor germane în Lituania, prima staționare permanentă a trupelor germane pe teritoriu străin de la al Doilea Război Mondial. Un aspect esențial este că a eliminat frâna datoriei, eliberând astfel fondurile atât de necesare pentru Bundeswehr, armata germană.

În discursul său de inaugurare în funcția de cancelar, el a promis că va furniza toate resursele financiare necesare în acest sens. Aliații Germaniei se așteaptă la acest lucru, a declarat Merz în declarația sa guvernamentală, „de fapt, ei practic o cer”. El și-a anunțat intenția de a transforma Germania dintr-o „putere medie latentă într-una de prim rang”. El s-a adaptat deja cu ușurință la acest rol.

În Lituania, el a declarat că „protecția Vilniusului este protecția Berlinului. Iar libertatea noastră comună nu se oprește la o linie geopolitică – ea se oprește acolo unde încetăm să o apărăm”. Aceasta dintr-o țară care, încă în 2011, a văzut cum președintele federal a demisionat în urma criticilor pentru că a sugerat că ar putea fi necesară o acțiune militară în caz de urgență pentru a „proteja interesele noastre”.

Dar nu totul merge ca pe roate. Luni, Merz a anunțat că nu mai există restricții privind armele furnizate Ucrainei de Marea Britanie, Franța, Germania și SUA și că Ucraina poate acum să efectueze „focuri de artilerie la distanță”. Implicația era că rachetele Taurus cu o rază de acțiune de 500 km, atât de apreciate de Germania, urmau să fie în sfârșit puse la dispoziție, așa cum promisese Merz în timpul mandatului său în opoziție. Acest lucru însemna că Moscova era vulnerabilă la aceste bombe capabile să distrugă buncărele, la fel ca și podurile strategice din Crimeea.

Răspunsul Moscovei a fost imediat. Serghei Lavrov, ministrul rus de externe, a declarat: „Este destul de simptomatic să auzim de la actualul lider german că Germania își va recâștiga poziția de putere militară lider în Europa, imediat după ce am sărbătorit 80 de ani de la înfrângerea lui Hitler. Se pare că istoria nu îi învață nimic pe acești oameni”.

Fostul președinte rus Dmitri Medvedev a reamintit lumii trecutul nazist al tatălui lui Merz și a avertizat încă o dată asupra amenințării unui al treilea război mondial.

Realitatea a ceea ce Merz oferă Ucrainei este ceva mai complexă, la fel ca și ceea ce poate face pentru a răspunde cererilor mai largi ale NATO privind extinderea armatei germane.

A doua zi după angajamentul său „fără limite”, el a fost nevoit să-și nuanțeze declarația, afirmând că acest lucru era valabil de mult timp, și apoi a evitat să răspundă dacă va respecta promisiunea făcută opoziției de a furniza arme Taurus. Se suspectează că ministrul de finanțe, Lars Klingbeil, din Partidul Social-Democrat – partenerul de coaliție al lui Merz – l-a blocat pe Merz. Episodul amintește de paralizia care a afectat guvernul de coaliție anterior.

Este posibil ca, odată ajuns în funcție, Merz să fi devenit mai conștient de complexitatea situației, inclusiv de necesitatea ca ucrainenii să urmeze o pregătire de șase luni pentru utilizarea acestor arme și de implicațiile faptului că soldații germani vor oferi instruire în Ucraina. Guvernul a adoptat acum o poziție strategică ambiguă cu privire la ceea ce va face și s-a concentrat pe oferirea Ucrainei un parteneriat pentru construirea în comun de rachete.

Aliații lui Merz au declarat că episodul nu a fost în totalitate inutil. Thomas Röwekamp, din Uniunea Creștin-Democrată, care este președintele comisiei de apărare a Bundestagului, a declarat pentru ziarul Frankfurter Allgemeine Zeitung că, prin respingerea limitărilor de rază, Merz a „eliminat un argument care împiedica livrarea rachetelor Taurus”. Nu este încă un «angajament» pentru livrarea rachetelor Taurus, dar motivul refuzului anterior a fost „eliminat”.

Riscul mai mare pentru Merz este că retorica sa nu corespunde realității a ceea ce poate realiza, iar reconstrucția armatei germane după decenii de neglijare va dura mulți ani.

De exemplu, în 2021, Germania a acceptat să furnizeze NATO, până în 2030, 10 brigăzi – unități care cuprind de obicei aproximativ 5 000 de soldați. În prezent, are opt brigăzi și construiește a noua în Lituania, care va fi gata din 2027.

În total, are aproximativ 182.000 de soldați în serviciu, plus, potrivit ministrului apărării, Boris Pistorius, 60.000 de rezerviști disponibili. În comparație, în timpul războiului rece, până la 500.000 de soldați au servit în Bundeswehr, care avea acces la aproximativ 800.000 de rezerviști. Până în 2031, numărul soldaților activi va crește la 203.000.

Cu toate acestea, indiferent de cât timp va dura și indiferent de greșelile comise, partenerii Germaniei s-au adaptat deja mental la revenirea Germaniei ca forță militară principală în Europa.

,,,, https://www.theguardian.com/world/2025/may/31/germany-vow-step-up-militarily-rhetoric-struggle-match-reality

Pete Hegseth solicită Asiei să crească cheltuielile militare în fața amenințării „iminente” din partea Chinei

În cadrul Dialogului Shangri-la din Singapore, secretarul american al apărării a prezentat o serie de noi proiecte comune în regiune

Helen Davidson în Singapore

Sâmbătă, 31 mai 2025, ora 04:40 CEST

Secretarul american al apărării a solicitat țărilor asiatice să își mărească cheltuielile militare pentru a spori capacitatea de descurajare regională împotriva Chinei, care „se pregătea pentru acțiune” în ceea ce privește preluarea controlului asupra Taiwanului.

Pete Hegseth, care a luat cuvântul sâmbătă la Dialogul Shangri-la din Singapore, a reiterat angajamentele de a spori prezența SUA în Indo-Pacific și a prezentat o serie de noi proiecte comune, printre care extinderea accesului la reparații militare pentru nave și avioane, inclusiv în Australia.

„Aliații SUA din Indo-Pacific pot și trebuie să-și îmbunătățească propriile sisteme de apărare”, a afirmat Hegseth.

„Trebuie să fie clar pentru toți că Beijingul se pregătește în mod credibil să recurgă la forța militară pentru a modifica echilibrul de putere în Indo-Pacific… Nu are rost să ascundem adevărul. Amenințarea pe care o reprezintă China este reală și ar putea fi iminentă.”

Președintele Taiwanului face apel la pace și dialog cu China pe fondul intensificării activității militare. Citește mai mult

El a afirmat că administrația Donald Trump a presat țările europene să-și mărească cheltuielile pentru apărare, asumându-și o „povară” mai mare în ceea ce privește răspunsul la conflictele din regiunea lor, și că este timpul ca țările asiatice să facă același lucru.

Hegseth, despre care s-a dezvăluit în martie că ar fi declarat într-o discuție de grup pe Signal că Europa este „patetică” și «parazită» în ceea ce privește sprijinul de securitate acordat de SUA în regiune, a declarat la conferința de la Singapore că este „greu de crezut” că spune acum acest lucru, dar că țările asiatice ar trebui „să se uite la aliații din Europa ca la un exemplu nou”.

„Descurajarea nu este ieftină… timpul este esențial.”

Un nou studiu realizat de organizația care organizează evenimentul din Singapore, Institutul Internațional pentru Studii Strategice din Londra, a constatat că cheltuielile asiatice pentru arme și cercetare sunt în prezent în creștere, pe lângă ceea ce a fost considerat o medie anuală relativ constantă de 1,5% din PIB.

Hegseth a afirmat că reorientarea atenției europene asupra regiunii sale – în special războiul dintre Rusia și Ucraina – a permis Statelor Unite să-și concentreze atenția asupra „teatrului prioritar” din Indo-Pacific.

Hegseth a afirmat că SUA nu intenționează să „presioneze” țările asiatice să „adopte politici sau ideologii”, ci doresc să „colaboreze cu ele acolo unde interesele comune sunt aliniate pentru pace și prosperitate”.

„Nu suntem aici pentru a vă ține predici despre schimbările climatice sau problemele culturale”, a spus el. “Dar se conturează o amenințare.

Nu căutăm conflictul cu China comunistă. Nu vom încerca să instigăm, să subjugăm sau să umilim China. Președintele Trump și SUA au un respect imens pentru China și civilizația sa. Dar nu ne vom lăsa alungați din această regiune critică.„

În discursul său, Hegseth a criticat și absența oricărui delegat chinez de rang înalt la conferința din acest an. ”Noi suntem aici în această dimineață și, în mod remarcabil, altcineva nu este”, a spus el.

Hegseth pare să facă referire și la comentariile președintelui francez, Emmanuel Macron, la conferința de vineri, potrivit cărora „senzația că promisiunea [SUA] nu este atât de fermă dă naștere unei noi instabilități”.

„O alianță nu poate fi de fier dacă, în realitate sau în percepție, este unilaterală”, a declarat Hegseth sâmbătă. „Împărțind povara între aliați, ne putem concentra mai mult pe Indo-Pacific, zona noastră prioritară.”

El a afirmat că SUA vor efectua „primul test cu foc real al sistemului său de capacitate de rază medie în Australia” în lunile următoare și că au extins cooperarea și exercițiile comune. De asemenea, vor fi instituite programe de reparare și capacitate în regiune, inclusiv pentru sistemele radar P-8 din Australia pentru SUA și aliații săi, în paralel cu extinderea contractelor pentru repararea navelor regionale.

Discursul lui Hegseth a reiterat în mare parte poziția administrației Trump în materie de apărare și securitate – dând vina pe administrația anterioară pentru probleme, promițând să consolideze armata SUA și să securizeze frontiera SUA împotriva imigrației nereglementate, repetând în același timp planurile de „recuperare a canalului Panama”.

El a afirmat că Trump va cheltui 1.000 de miliarde de dolari – o creștere de 13% – pentru apărare în anul viitor, citând planuri privind arme avansate, inclusiv controversatul Golden Dome.

Vorbind la Singapore după discursul lui Hegseth, senatoarea democrată americană Tammy Duckworth a declarat reporterilor – inclusiv celor de la Guardian – că comentariile sale privind rămânerea SUA în regiunea Indo-Pacific sunt binevenite, dar că a considerat cuvintele sale „condescendente față de prietenii noștri din Indo-Pacific în special”.

„Trebuie să spun că ideea lui că vom înconjura țara voastră – nu avem nevoie de un astfel de limbaj. Trebuie doar să rămânem uniți”, a spus Duckworth.

„SUA nu le cere oamenilor să aleagă între SUA și [China] … Dar ne vom asigura că normele internaționale sunt respectate și le vom cere prietenilor noștri să ne ajute să le respectăm”.

Duckworth, care conduce o delegație bipartidă care a vizitat și Taiwanul, a afirmat că administrația Trump „acționează foarte rapid, dar foarte incompetent”.

„Ce vreau să subliniez în această călătorie este că nu este vorba doar de secretarul Hegseth și de administrația Trump”, a spus ea. „Sprijinul bipartid pentru Indo-Pacific în legislativ este, de fapt, în creștere.”

,,,,, https://www.theguardian.com/us-news/2025/may/31/pete-hegseth-calls-on-asia-to-boost-military-spending-in-face-of-imminent-threat-from-china-us-defence-secretary

Europa și Asia ar trebui să formeze o „nouă alianță pozitivă”, afirmă Macron la Singapore

Președintele francez susține principiile comune și cooperarea în domeniul securității și comerțului pentru a contracara superputerile

Helen Davidson în Singapore

Vineri, 30 mai 2025, ora 18:44 CEST

Țările europene și asiatice ar trebui să formeze o „nouă alianță pozitivă” bazată pe principii comune, securitate, apărare și comerț, departe de superputerile aflate în conflict, SUA și China, a declarat Emmanuel Macron.

În cadrul dialogului privind securitatea de la Shangri-La, care a avut loc vineri la Singapore, președintele francez a afirmat că diviziunea dintre SUA și China reprezintă cea mai mare amenințare la adresa lumii în acest moment, dar a avertizat și asupra amenințării reprezentate de Rusia și Coreea de Nord. El a afirmat că este esențial ca țările aliate să acționeze împreună pentru a-și menține credibilitatea în fața agresorilor.

„Trăim într-o perioadă de criză și avem nevoie de noi modalități de cooperare”, a declarat el în discursul său principal. “Principala noastră provocare este menținerea păcii, stabilității și prosperității în contextul actual.

„Ne confruntăm cu provocarea reprezentată de țările revizioniste care doresc să impună – sub pretextul sferelor de influență – sfere de coerciție. Țări care doresc să controleze zone de la marginea Europei până la arhipelagurile din Marea Chinei de Sud… care doresc să se aproprie de resurse, fie că este vorba de pescuit sau minerale, și să-i excludă pe ceilalți în beneficiul propriu.”

Macron a avertizat împotriva „divizării între cele două superputeri și a instrucțiunii adresate tuturor celorlalți de a alege o tabără”. El a declarat: „Dacă facem acest lucru, distrugem ordinea mondială… toate instituțiile create după al doilea război mondial pentru a menține pacea.”

Discursul incisiv al lui Macron a afirmat că Franța a fost și va rămâne un prieten și aliat al SUA, dar că nu dorește să fie dependentă sau afectată „de deciziile unei singure persoane”.

„Trăim într-o perioadă de erodare a alianțelor de lungă durată”, a spus el. „Sentimentul că promisiunile lor ar putea să nu fie atât de solide dă naștere unei noi instabilități. Vedem asta în fiecare zi”.

Cu toate acestea, el a spus că solicitarea administrației Trump ca alte națiuni să preia o parte mai mare din povară este «justă» și că „europenii trebuie să facă mult mai mult pentru ei înșiși”.

În public, la discursul lui Macron, se afla și secretarul american al apărării, Pete Hegseth, care în martie a acuzat Europa că este „patetică” și «parazită», într-o conversație pe Signal cu alți oficiali ai administrației Trump, care a fost publicată ulterior.

Discursul lui Macron a avertizat, de asemenea, că eșecul Europei și al SUA de a pune capăt războiului din Ucraina, precum și standardele duble aplicate în cazul Gazei, care au dat Israelului „carte albă”, riscă să distrugă credibilitatea rămasă a Occidentului.

„Miza este ordinea globală și credibilitatea noastră de a proteja ordinea globală”, a spus el.

Discursul lui Macron a dublat comentariile anterioare din aceeași zi, în care solicita țărilor europene să „își întărească poziția colectivă” față de Israel dacă nu se înregistrează îmbunătățiri ale situației umanitare din Gaza, unde ONU a declarat că întreaga populație este expusă riscului de foamete.

Israelul l-a acuzat pe Macron de „cruciadă împotriva statului evreu” pentru declarațiile sale. Ministrul apărării, Israel Katz, a declarat că Israelul s-a angajat să construiască un „stat evreu israelian” în Cisiordania ocupată, într-un „mesaj clar adresat lui Macron și asociaților săi”.

Dialogul Shangri-La reunește înalți oficiali din guverne și armate din întreaga lume pentru trei zile de discursuri, mese rotunde și discuții cu ușile închise. Hegseth urmează să ia cuvântul sâmbătă.

Istoric, conferința a găzduit întâlniri bilaterale importante, inclusiv una anul trecut între Lloyd Austin, pe atunci secretar al apărării al SUA, și omologul său chinez, Dong Jun. Cu toate acestea, anul acesta Beijingul a trimis un singur delegat, de la Universitatea Națională de Apărare a Armatei Populare. Este pentru prima dată din 2019 când China nu trimite ministrul apărării.

Relațiile dintre China și SUA s-au deteriorat din nou de la preluarea mandatului de către Trump în acest an, iar multe canale de comunicare între armate au fost suspendate.

Unii analiști au sugerat că absența lui Dong este o ocazie ratată pentru China, care ar putea folosi conferința pentru a consolida și mai mult legăturile cu țările care sunt poate mai suspicioase față de SUA. Alții au remarcat că, la conferințele anterioare, China a fost criticată în cadrul tuturor panelurilor.

Zhou Bo, un colonel în rezervă al armatei chineze care a participat la conferință, a declarat pentru The Guardian că absența nu este neobișnuită, întrucât China a trimis miniștri ai apărării doar de cinci ori în trecut.

Zhou a spus că nu știe de ce China a trimis o delegație mai mică, dar a respins zvonurile potrivit cărora ministrul ar fi implicat în anchete de corupție, menționând că Dong se află în călătorie în străinătate.

„Se va schimba mult lumea pentru că ministrul chinez al apărării nu va veni? Sau nu există alte ocazii pentru China să-și exprime propriile opinii? Da, există”, a spus el.

,,,, https://www.theguardian.com/world/2025/may/30/europe-and-asia-should-form-positive-new-alliance-says-macron-in-singapore

Atacuri aeriene israeliene vizează obiective din vestul Siriei, ucigând, potrivit relatărilor, o persoană

Atacul survine după anunțarea unor discuții indirecte între Damasc și Israel, menite să reducă tensiunile dintre cei doi adversari de lungă durată

Agence France-Press în Damasc

Vineri, 30 mai 2025, ora 23:59 CEST

Atacuri aeriene israeliene au lovit vestul Siriei, au anunțat armata israeliană și mass-media de stat siriană, iar un civil ar fi fost ucis în primul atac de acest fel asupra țării în aproape o lună.

La începutul acestei luni, Damascul a anunțat discuții indirecte cu Israelul pentru a calma tensiunile, iar SUA a cerut un „acord de neagresiune” între cele două țări, care se află tehnic în război.

„Un atac al aviației israeliene de ocupație a vizat obiective din apropierea satului Zama, în zona rurală Jableh, la sud de Latakia”, a declarat televiziunea de stat.

Agenția de știri de stat Sana a raportat că un civil a fost ucis „în urma unui atac aerian al ocupației israeliene care a vizat zona din apropierea localității Zama”.

Armata israeliană a declarat că a „lovit depozite de arme care conțineau rachete de coastă care reprezentau o amenințare la adresa libertății navigației maritime internaționale și israeliene, în zona Latakia din Siria”.

De ce au intensificat Israelul atacurile asupra Siriei după căderea lui Assad? – explicație video

„În plus, au fost lovite componente ale rachetelor sol-aer”, a precizat armata israeliană, adăugând că „va continua să acționeze pentru a menține libertatea de acțiune în regiune, în vederea îndeplinirii misiunilor sale, și va lua măsuri pentru a elimina orice amenințare la adresa statului Israel și a cetățenilor săi”.

Observatorul Sirian pentru Drepturile Omului a raportat între timp că avioane care ar fi israeliene au lovit obiective militare la periferia orașelor Tartus și Latakia.

Siria și Israelul se află tehnic în război din 1948. Israelul a ocupat Înălțimile Golan din Siria în 1967 și a efectuat sute de atacuri și mai multe incursiuni de la răsturnarea liderului sirian Bashar al-Assad în decembrie.

Israelul afirmă că atacurile sale au scopul de a împiedica ajungerea armelor sofisticate la noile autorități siriene, pe care le consideră jihadiste.

,,,, https://www.theguardian.com/world/2025/may/30/israeli-airstrikes-target-sites-in-western-syria

Trump și trimisul special Witkoff vor culege roadele afacerilor oficiale

Afacerea cu criptomonede cu Abu Dhabi ar putea aduce milioane celor doi, iar democrații spun că conflictul de etică este „evident”

Doyle McManus

Vineri, 30 mai 2025, ora 12:00 CEST

Președintele Trump a atras atenția în această lună când a acceptat cu bucurie un Boeing 747 în valoare de 400 de milioane de dolari din partea emiratului Qatar din Golful Persic.

„Numai un PROAST nu ar accepta acest cadou în numele țării noastre”, a scris Trump pe rețelele de socializare.

Dar Trump și prietenul său de golf, devenit negociator special, Steve Witkoff, au obținut un cadou mult mai mare în această lună, care probabil îi va îmbogăți și mai mult: o investiție de 2 miliarde de dolari în noua lor afacere cu criptomonede din emiratul Abu Dhabi.

Investiția unei firme controlate de fondul suveran de investiții al Abu Dhabi va merge către World Liberty Financial, o firmă de criptomonede ai cărei principali beneficiari sunt familiile Trump și Witkoff.

Datorită achiziționării de către Abu Dhabi a „monedei stabile” a acestora, familiile Trump și Witkoff vor încasa comisioane substanțiale și ar putea obține sute de milioane de dolari din plăți de dobânzi.

Acordul nu este la fel de mediatizat ca avionul Qatarului, dar este mult mai valoros. A fost cea mai mare achiziție unică de criptomonede a World Liberty până în prezent – o injecție imensă de venituri în schema personală cea mai profitabilă a lui Trump.

Nimic din toate acestea nu este normal. Președinții nu dețin de obicei afaceri private care vând instrumente de investiții liderilor străini care caută favoruri din partea Statelor Unite. Nici nu își numesc partenerii de afaceri privați ca reprezentanți diplomatici pentru a negocia cu aceiași lideri despre război și pace.

Dar Trump și Witkoff au găsit o modalitate extrem de profitabilă de a trece linia dintre serviciul public și profitul privat.

Abu Dhabi este cel mai bogat și mai puternic membru al Emiratelor Arabe Unite, o federație bogată în petrol formată din șapte emirate din Golful Persic. După ce Abu Dhabi a investit 2 miliarde de dolari în moneda stabilă Trump-Witkoff, Trump a acceptat să permită EAU să cumpere semiconductori AI mai avansați de la companii americane. „Este un contract foarte mare”, a observat președintele.

În 2023, administrația Biden a restricționat drastic exporturile de cipuri avansate către EAU din cauza temerilor că o parte din tehnologie ar putea ajunge în China, care are legături economice profunde cu emiratele.

„Am învățat meseria de la el”

Witkoff și Trump s-au cunoscut în anii 1980, când Witkoff era avocat și lucra la una dintre tranzacțiile imobiliare ale lui Trump în Manhattan. Witkoff spune că l-a luat pe Trump ca model; „Am învățat meseria de la el”, i-a spus lui Tucker Carlson în martie. De-a lungul timpului, cei doi negociatori au devenit prieteni de golf, prieteni și parteneri de afaceri. După ce Trump a pierdut Casa Albă în 2020, Witkoff a devenit unul dintre cei mai fideli apărători ai săi și a depus mărturie ca martor de caracter la procesul lui Trump din 2024 din New York, acuzat de fraudă în afaceri.

Witkoff a fost cel care l-a informat pe Trump despre oportunitatea de a prelua o firmă de criptomonede înființată recent, pe care fiii lor o descoperiseră, World Liberty Financial.

Cele două familii au negociat participații în cadrul acestei întreprinderi, care îl prezintă acum pe Trump pe site-ul său web ca „principalul susținător al criptomonedelor”. Witkoff este menționat ca „cofondator”. O fotografie eroică a lui Trump domină site-ul web.

O filială a familiei Trump deține 60% din World Liberty și are dreptul la 75% din veniturile nete din vânzările de monede, potrivit site-ului web. O firmă a familiei Witkoff are dreptul la 12,5%. Firma susține că a vândut „jetoane” de criptomonede în valoare de peste 550 de milioane de dolari în primele cinci luni de activitate, generând sume nedivulgate din comisioane și profituri pentru familiile Trump și Witkoff. Cea mai mare parte a vânzărilor a avut loc după alegerea lui Trump.

Înainte de inaugurarea lui Trump, când era trimisul personal al președintelui ales pentru Gaza, Witkoff a promovat World Liberty la o conferință a investitorilor în criptomonede din Dubai. Organizatorii întâlnirii l-au prezentat atât ca cofondator al World Liberty, cât și ca omul cheie al viitorului președinte pentru Orientul Mijlociu.

În aceeași perioadă, Witkoff s-a întâlnit, în calitate de diplomat, cu Mohammed bin Salman din Arabia Saudită, Mohamed bin Zayed din Emiratele Arabe Unite și Tamim bin Hamad din Qatar, toți având în subordine fonduri suverane enorme.

După inaugurarea lui Trump, Witkoff a ajutat la negocierea ofertei Qatarului de a dona președintelui un avion 747 de rezervă, potrivit New York Times.

Witkoff avea o vastă experiență în afaceri în Golf. Îi cunoștea pe șefii mai multor fonduri suverane de investiții din tranzacții imobiliare anterioare.

Un fond controlat de Emiratele Arabe Unite a investit în achiziționarea hotelului Park Lane din New York în 2013; în 2016, fondul qatarez a preluat proprietatea cu probleme.

Când Vladimir Putin, președintele Rusiei, a trimis un emisar special la Washington pentru a discuta cu Witkoff despre Ucraina, acesta nu era un diplomat, ci Kirill Dmitriev, șeful fondului suveran de investiții al Rusiei.

Odată ce Witkoff a obținut funcția guvernamentală de negociator de pace al lui Trump, pare să se fi retras din implicarea activă în World Liberty.

Un purtător de cuvânt al lui Witkoff la Departamentul de Stat, Edgar Vasquez, a declarat că trimisul „nu discută despre WLF [World Liberty Financial] sau orice alte afaceri personale în timpul îndeplinirii atribuțiilor sale oficiale”.

În locul său, fiul său, Zach Witkoff, a preluat funcția de director de vânzări internaționale al firmei.

Faptul că tatăl lui Zach este unul dintre cei mai apropiați confidenți ai lui Trump pare să fi contribuit la deschiderea unor uși. Când Zach Witkoff a vizitat Pakistanul luna trecută, s-a întâlnit cu puternicul șef al armatei și cu prim-ministrul țării, un nivel de acces neobișnuit pentru o firmă obscură de criptomonede. Biroul prim-ministrului a menționat într-un comunicat de presă referitor la întâlnire că Zach este „fiul lui Steve Witkoff”.

O Casă Albă „deschisă pentru afaceri”

Nu există un precedent modern pentru un trimis diplomatic american atât de profund implicat în interesele private ale unui președinte.

„Nu-mi vine în minte niciun precedent”, a declarat Robert Dallek, istoric pensionat de la UCLA, autor al biografiilor lui Franklin D. Roosevelt, John F. Kennedy și Lyndon B. Johnson.

Președinții au trimis emisari speciali în străinătate încă de la începuturile republicii. George Washington l-a trimis pe Gouverneur Morris, delegat la convenția constituțională, la Londra în 1789 pentru a negocia pacea cu Marea Britanie. Roosevelt l-a trimis pe bancherul de investiții Averell Harriman la Moscova în 1941 pentru a discuta cu Stalin. Dar istoricii spun că nu pot găsi niciun caz în care un trimis special să fi fost și partenerul președintelui într-o afacere privată profitabilă.

În istoria mai recentă, secretarul de stat Hillary Clinton a fost criticată după ce donatori străini au făcut donații importante către Fundația Clinton, ceea ce a dus la acuzații că familia amesteca interesele publice cu cele private.

Trump și alți republicani au denunțat acest aranjament ca fiind imoral.

„Este o întreprindere criminală – Arabia Saudită dă 25 de milioane de dolari, Qatar”, a declarat Trump în 2016. „Aceștia sunt oameni care ucid femei și le tratează îngrozitor. Și totuși voi le luați banii.”

„Scopul meu este să țin banii străini departe de politica americană”, a declarat Trump.

De data aceasta, senatorii democrați sunt cei care trag semnalul de alarmă.

„Casa Albă este deschisă pentru afaceri, iar familia Trump anunță cu mândrie lumii întregi unde să trimită cecurile”, a declarat Chris Murphy din Connecticut pentru The Guardian.

„Familiile Trump și Witkoff fac afaceri împreună, câștigând bani din funcțiile lor guvernamentale”, a spus el. „Este clar ca lumina zilei.”

Murphy a acuzat că anunțul administrației privind relaxarea restricțiilor asupra exporturilor de semiconductori către EAU, o schimbare pe care emiratele o doreau de mult timp, este o „contrapartidă” pentru investiția Abu Dhabi în afacerea cu criptomonede Trump-Witkoff.

„Nu ai investi în moneda stabilă a lui Trump dacă nu ai vrea ceva de la el”, a spus Murphy.

„Totul se reduce la a obține acces la Trump și, în cele din urmă, la obținerea unei politici favorabile din partea Statelor Unite.”

Murphy și alți democrați acuză, de asemenea, că odată ce emiratele vor avea aceste cipuri, va fi dificil pentru Statele Unite să împiedice unele dintre ele să ajungă în China, care are, de asemenea, legături strânse cu emiratele.

„China va fi acolo, așteptând să pună mâna pe această tehnologie”, a avertizat el.

„Fără conflicte de interese”

Pentru oficialii responsabili cu etica din administrațiile anterioare, participațiile lui Trump și Witkoff în World Liberty ridică semnale de alarmă.

Prin obținerea de venituri din vânzările de criptomonede ale firmei, atât Trump, cât și Witkoff par să încalce clauza privind remunerațiile din Constituția SUA, care interzice funcționarilor federali să accepte plăți de la guverne străine, au afirmat aceștia.

„Dacă Witkoff deține o participație în World Liberty și există o investiție a unui fond controlat de Emiratele Arabe Unite în World Liberty, este probabil o încălcare a clauzei privind remunerațiile”, a declarat Richard W Painter, cel mai înalt oficial în materie de etică al Casei Albe în timpul administrației George W Bush, într-un mesaj de e-mail. „Intențiile sale nu contează.”

Witkoff este, de asemenea, supus reglementărilor administrative aplicate de biroul de etică al guvernului, au menționat Painter și alți foști oficiali.

„Un angajat nu poate folosi funcția publică pentru câștig personal, pentru promovarea oricărui produs, serviciu sau întreprindere… sau pentru câștigul personal al prietenilor, rudelor sau persoanelor cu care angajatul are legături”, prevăd regulile OGE.

Reglementările avertizează, de asemenea, angajații să „se asigure că îndeplinirea atribuțiilor oficiale nu dă naștere la aparența utilizării funcției publice în scopuri personale”.

Witkoff spune că a început demersurile pentru a renunța la participația sa în World Liberty, transferând-o fiilor săi adulți.

Dar această mișcare, pe care nu a finalizat-o încă, s-ar putea să nu-l protejeze pe deplin de legile privind etica. El a obținut deja câștiguri substanțiale din participația sa în World Liberty. Și chiar și după renunțare, dacă fiii săi vor obține profituri datorită funcției sale diplomatice, acest lucru ar constitui o încălcare a regulamentelor OGE.

Trump este scutit de toate reglementările privind conflictul de interese, deoarece Congresul a decis cu mult timp în urmă că restricționarea autorității unui președinte din cauza intereselor sale financiare ar fi atât impracticabilă, cât și o încălcare a Constituției.

Trump se întâlnește cu Mohammed bin Salman, prințul moștenitor al Arabiei Saudite, la Riad, la începutul lunii mai. Fotografie: Brian Snyder/Reuters

Casa Albă afirmă că Trump și Witkoff nu au făcut nimic greșit.

„În ciuda afirmațiilor necinstite ale democraților, nu există conflicte de interese”, a declarat adjunctul secretarului de presă Anna Kelly într-o declarație scrisă.

„Trimisul special Steve Witkoff se retrage din toate activele sale, inclusiv WLF, și nu are niciun rol operațional în companie. Acest tip de acuzații nefondate nu servesc decât să distragă atenția de la toată munca sa incredibilă în serviciul țării.”

Același lucru este valabil și pentru Trump, a spus ea.

„Activele președintelui se află într-un fond administrat de copiii săi” – o recunoaștere indirectă că Trump, spre deosebire de mulți dintre predecesorii săi recenți, nu și-a cedat și nici nu și-a plasat activele într-un fond fiduciar. „Nu există conflicte de interese”, a repetat ea.

Dar „nu există conflicte de interese” nu corespunde cu faptele. World Liberty folosește în mod deschis asocierea sa cu președintele pentru a genera profit pentru familiile Trump și Witkoff.

Senatorul Murphy a respins apărarea Casei Albe ca fiind „absurdă la prima vedere”.

„Toată lumea poate vedea ce se întâmplă”, a spus el.

În ceea ce privește activitatea zilnică a lui Witkoff – negocierea păcii în Gaza, încheierea războiului din Ucraina și încheierea unui acord cu Iranul – nu pare să meargă prea bine.

În Gaza, Witkoff a contribuit la încheierea acordului de încetare a focului al lui Biden în ianuarie, subliniind că Trump dorea acest lucru și asigurându-se că Netanyahu a acceptat – pentru scurt timp. Dar a eșuat în mai multe încercări de a prelungi sau reînnoi armistițiul. A obținut eliberarea unui ostatic israeliano-american ocolind pe Netanyahu, dar nu și a celor 20 de ostatici israelieni care se crede că sunt încă în viață; încearcă să negocieze un alt armistițiu temporar care ar elibera aproximativ jumătate dintre captivi. El și Trump par să fi judecat greșit cât de încăpățânat va fi Netanyahu în dorința sa de a continua războiul.

În Ucraina, Witkoff a încercat să câștige încrederea lui Putin susținând preventiv unele dintre principalele cereri ale Rusiei, inclusiv revendicarea a cinci regiuni ucrainene, printre care Crimeea. Acest lucru nu a fost suficient; Putin pare în continuare hotărât să-și urmărească obiectivul de a controla întreaga Ucraina. Într-o convorbire telefonică de două ore, pe 19 mai, Trump a încercat să-l convingă pe Putin să accepte un armistițiu, dar liderul rus s-a limitat la a accepta să poarte mai multe discuții – în timpul cărora intenționează să continue războiul.

În ceea ce privește Iranul, Witkoff a dat inițial greș prin înmuierea publică a politicii SUA, afirmând că Iranul ar putea menține programul de îmbogățire a uraniului atâta timp cât nu se îndreaptă spre capacitatea de a produce arme. După o furtună de proteste din partea aripii dure a SUA, el a dat înapoi și a revenit la cererea ca Iranul să-și demonteze întregul program de îmbogățire. Trump a stabilit ca termen limită pentru negocierile dintre SUA și Iran mijlocul lunii iunie, dar este puțin probabil ca acest termen să fie suficient pentru a se ajunge la un rezultat. Fostul secretar de stat John Kerry a avut nevoie de 20 de luni pentru a negocia acordul din 2015, pe care Trump l-a anulat, și asta după ani de pregătiri.

„Nu știe nimic”

Ce a mers prost? Răspunsul multor experți în politică externă este că Witkoff, un dezvoltator imobiliar fără experiență diplomatică, este depășit de situație.

„Nu știe nimic despre Rusia, nu știe nimic despre Ucraina, nu știe nimic despre Iran, nu știe nimic despre arme nucleare”, a declarat John Bolton, care a ocupat funcția de consilier pentru securitate națională timp de 18 luni în timpul primului mandat al lui Trump. „Ce ar putea merge prost?”

Witkoff recunoaște fără ezitare că a fost naiv când a început.

„Desigur că nu am înțeles dimensiunile conflictului”, a spus el despre conflictul din Gaza. „Acum le înțeleg.”

Witkoff spune că este pe deplin dedicat misiunii sale de pace și o consideră mai importantă decât orice a realizat în cariera sa în domeniul imobiliar. „Munca este atât de valoroasă”, a declarat el pentru Atlantic.

Trump i-a ridiculizat de mult timp pe diplomații americani, calificându-i drept negociatori incompetenți, și i-a lăudat pe antreprenori, considerându-i maeștri ai negocierilor.

Luna aceasta, la ceremonia de învestire tardivă a lui Witkoff, Trump i-a acordat prietenului său cel mai mare compliment din lexiconul său din lumea afacerilor: „Este un ucigaș”.

Witkoff a declarat pentru Atlantic că s-a documentat intens despre diplomația tradițională citind cărți și vizionând documentare pe Netflix. „Am vizionat o mulțime de materiale despre Henry Kissinger”, a spus el.

Dar Kissinger nu a încercat niciodată să negocieze trei acorduri complexe în același timp. Negocierile lui Kissinger pentru retragerea trupelor americane din Vietnam au durat mai mult de trei ani. Discuțiile sale pentru redeschiderea relațiilor SUA cu China au durat mai mult de un an. Acordurile sale de retragere între Israel și Egipt au durat aproximativ 20 de luni.

Witkoff ocupă această funcție de doar patru luni – șase, dacă luăm în calcul și perioada în care a fost trimisul lui Trump în Gaza înainte de inaugurare. Și lucrează pentru un președinte ale cărui decizii de politică externă par adesea haotice.

Așadar, câștigarea premiului Nobel pentru pace, așa cum a făcut Kissinger, este probabil o sarcină dificilă. Dar Trump și Witkoff vor avea cel puțin o consolare: la sfârșitul mandatului lui Trump, familiile lor vor fi mult mai bogate.

,,,, https://www.theguardian.com/us-news/2025/may/30/trump-steve-witkoff-envoy

Știrile despre Trump pe scurt: Dublarea surprinzătoare a tarifelor la oțel riscă să provoace din nou turbulențe pe piața mondială

Președintele SUA le-a spus muncitorilor din industria siderurgică că intenționează să dubleze tarifele la 50%. Știrile politice importante din SUA de vineri, 30 mai, pe scurt

Echipa Guardian

Sâmbătă, 31 mai 2025, ora 03:25 CEST

Donald Trump a declarat vineri, în cadrul unui miting organizat pentru a sărbători acordul de „parteneriat” între US Steel și Nippon Steel din Japonia, că va dubla tarifele la oțelul importat, până la 50%.

În fața unei audiențe formate din muncitori siderurgici, președintele SUA a declarat: “Vom impune o creștere de 25%. Vom crește de la 25% la 50% tarifele la oțelul importat în Statele Unite ale Americii, ceea ce va consolida și mai mult industria siderurgică din Statele Unite„.

Anunțul surprinzător, care nu a conținut alte detalii, a fost aplaudat de mulțimea adunată la o fabrică US Steel din West Mifflin, Pennsylvania. Trump a adăugat: ”Nimeni nu va putea ocoli această măsură”.

El a vorbit după închiderea piețelor americane pentru weekend. Dar creșterea, care urmează să intre în vigoare săptămâna viitoare, va crea probabil noi turbulențe economice.

Iată principalele știri ale zilei:

Trump anunță tarife de 50% pentru oțel

Președintele SUA a anunțat că va dubla tarifele pentru importurile de oțel din străinătate la 50%, în timp ce sărbătorea un acord „senzațional” pentru investiții ale companiei japoneze Nippon Steel în US Steel, în cadrul unui miting în Pennsylvania.

Înconjurat de bărbați cu căști de protecție portocalii, Donald Trump a dezvăluit creșterea tarifelor în timpul discursului său la o fabrică US Steel din West Mifflin, declarând că această creștere dramatică va „asigura și mai mult” industria siderurgică americană.

Nu a fost clar imediat cum va afecta acest anunț acordul comercial cu Marea Britanie, negociat la începutul acestei luni, care prevedea reducerea la zero a tarifelor la oțelul și aluminiul din Marea Britanie.

_{Citiți articolul complet}

Trump își ia rămas bun de la Musk – dar nu chiar

Președintele i-a luat rămas bun lui Elon Musk de la Casa Albă vineri, când șeful Tesla și-a încheiat mandatul de peste patru luni la conducerea așa-numitului departament pentru eficiența guvernamentală, care a realizat mult mai puține economii decât se aștepta.

Alături de Trump în Biroul Oval, Musk – care se confrunta cu o limită de 130 de zile în mandatul său de angajat special al guvernului, care se încheiase cu două zile înainte – a promis că plecarea sa „nu este sfârșitul” lui Doge.

_{Citiți articolul complet}

Musk ar fi consumat multe droguri în timp ce îl consilia pe Trump

Elon Musk a consumat droguri în cantități mari în timp ce era unul dintre cei mai apropiați consilieri ai lui Trump, luând ketamină atât de des încât i-a provocat probleme la vezică și călătorind cu o rezervă zilnică de aproximativ 20 de pastile, potrivit afirmațiilor făcute pentru New York Times.

_{Citiți articolul complet}

Golden Dome nu va fi gata până la sfârșitul mandatului lui Trump

Așa-numitul program de apărare antirachetă Golden Dome al președintelui – care va include arme spațiale pentru a intercepta atacurile împotriva SUA – nu se așteaptă să fie gata înainte de sfârșitul mandatului său, în ciuda previziunilor sale că va fi finalizat în următorii trei ani.

_{Citiți articolul complet}

Trump o concediază pe directoarea National Portrait Gallery

Donald Trump a anunțat că o concediază pe prima femeie director al National Portrait Gallery, care a publicat o legendă referitoare la atacul asupra Capitoliului SUA comis de susținătorii săi la începutul anului 2021.

_{Citiți articolul complet}

Vizitatorii Universității Harvard vor fi supuși unui control al rețelelor sociale

Administrația Trump a ordonat consulatelor SUA din întreaga lume să efectueze un control obligatoriu al rețelelor sociale ale tuturor solicitanților de viză care doresc să călătorească la Universitatea Harvard, iar funcționarii au primit instrucțiuni să examineze conturile private ca potențiale semne de „evazivitate”.

_{Citiți articolul complet}

Curtea Supremă permite Casei Albe să revocă statutul de protecție al migranților

Curtea Supremă a Statelor Unite a anunțat vineri că va permite administrației Trump să revocă statutul juridic temporar al sute de mii de migranți venezueleni, cubanezi, haitieni și nicaraguani care trăiesc în SUA, sprijinind astfel eforturile președintelui republican de a intensifica deportările.

_{Citiți articolul complet}

Ce s-a mai întâmplat astăzi:

Departamentul de Stat intenționează să creeze un „Birou de Remigrare”, ca parte a restructurării serviciului diplomatic american, pentru a facilita politicile anti-imigrație ale lui Trump.
FBI investighează un aparent impostor care s-a dat drept șefa de cabinet a Casei Albe, Susie Wiles, în mesaje și apeluri către contactele acesteia, inclusiv către personalități republicane proeminente.

,,, https://www.theguardian.com/us-news/2025/may/31/trump-administration-news-updates-today

Informare privind războiul din Ucraina: Zelensky acuză Moscova că face „tot ce poate” pentru a sabota negocierile de pace

Președintele nu s-a angajat ca Ucraina să participe la întâlnirea de luni cu Rusia la Istanbul, afirmând că Moscova trebuie mai întâi să prezinte propunerile sale. Ce știm în ziua 1.193

Vezi toată acoperirea noastră privind războiul din Ucraina

Personalul Guardian și agenții

Sâmbătă, 31 mai 2025, ora 03:14 CEST

Ucraina a declarat că nu se așteaptă la niciun rezultat din negocierile cu Rusia din Turcia, cu excepția cazului în care Moscova prezintă în prealabil condițiile sale de pace, acuzând Kremlinul că face „tot ce poate” pentru a sabota potențiala întâlnire. Moscova a declarat că va trimite o echipă de negociatori la Istanbul pentru o a doua rundă de negocieri luni, dar Kievul nu a confirmat încă dacă va participa. „De peste o săptămână, rușii nu au fost în măsură să prezinte așa-numitul memorandum”, a declarat Volodymyr Zelenskyy vineri, referindu-se la un document pe care Rusia susține că l-a pregătit și care prezintă condițiile sale pentru pace. „Pentru ca o întâlnire să aibă sens, agenda ei trebuie să fie clară, iar negocierile trebuie pregătite corespunzător”, a adăugat președintele ucrainean. „Din păcate, Rusia face tot ce poate pentru a se asigura că următoarea potențială întâlnire nu va aduce niciun rezultat.” Rusia afirmă că va prezenta memorandumul în persoană la negocierile de luni. Ucraina suspectează însă că acesta va conține cererile maximaliste pe care Kievul le-a respins deja.
Zelenskyy a declarat că el și președintele turc, Recep Tayyip Erdoğan, au discutat vineri condițiile în care Ucraina ar participa la întâlnirea de la Istanbul propusă de Rusia. “Trebuie să existe un armistițiu pentru a avansa spre pace. Uciderea oamenilor trebuie să înceteze”, a scris Zelenskyy pe Telegram. Deși nu s-a angajat în privința participării Ucrainei, el a spus că, în cadrul convorbirii telefonice, el și Erdogan au discutat despre posibilitatea organizării unei întâlniri în format quadrilaterală cu liderii Ucrainei, Rusiei, Turciei și SUA. Erdogan a declarat că este important ca Rusia și Ucraina să trimită delegații puternice la Istanbul, adăugând că o înâlnire a liderilor ar putea contribui la procesul de pace, a afirmat președinția turcă.
Un senator american de frunte a avertizat Moscova că va fi „lovită puternic” de noi sancțiuni americane. Republicanul Lindsey Graham a declarat, în timpul unei vizite la Kiev, că Senatul SUA ar urma să adopte săptămâna viitoare un proiect de lege privind sancțiunile împotriva Rusiei. Graham, care s-a întâlnit cu Zelenskyy în capitala ucraineană, a declarat într-o conferință de presă că a discutat cu Trump înainte de călătoria sa și că președintele american așteaptă acum acțiuni concrete din partea Moscovei. Graham l-a acuzat pe președintele rus, Vladimir Putin, că încearcă să tragă de timp în procesul de pace și a declarat că se îndoiește că întâlnirea de la Istanbul va fi mai mult decât o „farsă rusă”.
Trump, între timp, a declarat vineri că atât Putin, cât și Zelenskyy sunt încăpățânați și că a fost surprins și dezamăgit de bombardamentele rusești din Ucraina în timp ce încerca să organizeze un armistițiu.
Site-urile pro-Kremlin intensifică campania de dezinformare împotriva refugiaților ucraineni din Polonia, folosind conținut generat de inteligența artificială pentru a alimenta resentimentele înaintea alegerilor prezidențiale de duminică, au avertizat experții. Conturile aliniate Rusiei au „inflamat sentimentele negative față de ucraineni”, numindu-i „porci” și acuzându-i că planifică atacuri armate, a declarat vineri Institutul pentru Dialog Strategic din Londra într-un raport. Polonia, aliată a Ucrainei, găzduiește aproximativ un milion de refugiați ucraineni – în majoritate femei și copii – iar imigrația a fost o problemă cheie pentru alegători.
Ucraina a condamnat la 15 ani de închisoare un bărbat de 21 de ani, acuzat că a ghidat atacuri cu rachete pentru Rusia. Serviciul de securitate SBU a declarat vineri că, la ordinul unui ofițer al serviciilor speciale ruse, bărbatul a călătorit în capitala Ucrainei și în împrejurimile acesteia, fotografiind în secret locațiile trupelor ucrainene. Acesta a afirmat că rezidentul din Kiev, al cărui nume nu a fost dezvăluit, pregătea, de asemenea, atacuri în oraș în numele Rusiei și a fost prins în flagrant în timp ce „spiona” în apropierea unei instalații militare.

,,,, https://www.theguardian.com/world/2025/may/31/ukraine-war-briefing-zelenskyy-accuses-moscow-of-doing-everything-it-can-to-sabotage-peace-talks

14.000 de soldați, 100 de rachete balistice și milioane de muniții: Ce a trimis Coreea de Nord Rusiei, potrivit unui raport

De Jessie Yeung, CNN

4 minute de citit

Publicat la 4:07 AM EDT, vineri, 30 mai 2025

Doi gardieni stau sub portretele liderului nord-coreean Kim Jong Un și ale președintelui rus Vladimir Putin în timpul unei ceremonii de bun venit cu ocazia vizitei lui Putin la Phenian, pe 19 iunie 2024.

Gavriil Grigorov/AFP/POOL/Getty Images

Coreea de Nord a trimis soldați și milioane de muniții, inclusiv rachete și rachete, în Rusia în ultimul an, potrivit unui nou raport al unui organism internațional de supraveghere, care detaliază măsura în care Phenianul a ajutat Moscova să „terorizeze” populația Ucrainei în timpul războiului de trei ani.

Raportul a fost publicat joi de Echipa de monitorizare a sancțiunilor multilaterale (MSMT), o inițiativă formată din 11 membri ai Organizației Națiunilor Unite, constituită după ce Rusia a forțat dizolvarea unui grup anterior al ONU care monitoriza punerea în aplicare a sancțiunilor împotriva Coreei de Nord.

Deși unele dintre concluziile echipei sunt bine documentate – cum ar fi trimiterea de trupe de către Coreea de Nord pentru a lupta pentru Rusia –, raportul prezintă amploarea și dimensiunea uimitoare a armamentului trimis de Phenian de la invazia Rusiei în Ucraina.

Acestea includ până la 9 milioane de cartușe de artilerie și muniție în 2024; peste 11.000 de soldați anul trecut și alți 3.000 de soldați în primele luni ale acestui an; lansatoare de rachete, vehicule, tunuri autopropulsate și alte tipuri de artilerie grea; și cel puțin 100 de rachete balistice „care au fost ulterior lansate în Ucraina pentru a distruge infrastructura civilă și a teroriza zone populate precum Kiev și Zaporizhzhia”, se arată în raport, citând statele participante.

„Aceste forme de cooperare ilegală între (Coreea de Nord) și Rusia au contribuit la capacitatea Moscovei de a intensifica atacurile cu rachete împotriva orașelor ucrainene, inclusiv lovituri țintite împotriva infrastructurii civile critice”, se arată în raport.

În schimb, Rusia a furnizat Coreei de Nord diverse echipamente militare și tehnologii valoroase, inclusiv echipamente de apărare aeriană, rachete antiaeriene, sisteme de război electronic și petrol rafinat, se arată în raport.

O emisiune de știri din Seul, Coreea de Sud, care arată o instalație militară rusă folosită, potrivit unor informații, ca teren de antrenament pentru trupele nord-coreene trimise să ajute în războiul împotriva Ucrainei.

Kim Jae-Hwan/SOPA Images/SIPAPRE/AP

Moscova a furnizat, de asemenea, date privind rachetele balistice ale Phenianului, contribuind la îmbunătățirea performanțelor de ghidare a rachetelor, se arată în raport.

Aceste acțiuni „permit Coreei de Nord să finanțeze programele sale militare și să dezvolte în continuare programele sale de rachete balistice, care sunt interzise în temeiul mai multor rezoluții ale Consiliului de Securitate al ONU, și să dobândească experiență directă în războiul modern”, se arată în raport.

Raportul precizează că concluziile sale se bazează pe informații furnizate de statele participante la MSMT și citează dovezi din Open Source Centre (OSC), o organizație non-profit cu sediul în Marea Britanie care utilizează informații accesibile publicului pentru cercetare, și Conflict Armament Research (CAR), o organizație de cercetare cu sediul în Marea Britanie.

Atât Rusia, cât și Coreea de Nord încalcă embargoul ONU asupra armelor și transferă arme și echipamente militare prin intermediul unor actori și rețele care eludează sancțiunile, se afirmă în raport. Cele două țări vor continua probabil cooperarea militară „cel puțin în viitorul previzibil”, se adaugă în raport.

Într-o declarație comună, țările membre ale MSMT – Australia, Canada, Franța, Germania, Italia, Japonia, Țările de Jos, Noua Zeelandă, Coreea de Sud, Regatul Unit și Statele Unite – au îndemnat Coreea de Nord să „se angajeze într-o diplomație semnificativă”.

Guvernele occidentale sunt din ce în ce mai îngrijorate de implicațiile pe termen lung ale ceea ce pare a fi o parteneriat strategic tot mai profund între cele două națiuni.

În ultimele luni, SUA au avertizat că Rusia ar putea fi pe punctul de a împărtăși tehnologie spațială și satelitară avansată cu Coreea de Nord în schimbul sprijinului continuu pentru războiul din Ucraina.

Președintele rus Vladimir Putin a recunoscut în aprilie, pentru prima dată, că soldați nord-coreeni au participat la luptele pentru recuperarea teritoriului rus după incursiunea Ucrainei în regiunea Kursk, anul trecut. Coreea de Nord a confirmat, de asemenea, prezența trupelor sale acolo pentru prima dată în aprilie.

Deși trupele nord-coreene fuseseră dislocate în Kursk cel puțin din noiembrie, acestea s-au retras de pe linia frontului în ianuarie, după ce au fost raportate victime în masă, au declarat oficiali ucraineni.

Ambele țări au negat că Phenianul furnizează arme Moscovei, în ciuda dovezilor copleșitoare. Cu toate acestea, în cadrul unui pact de apărare istoric încheiat anul trecut, ambele părți s-au angajat să utilizeze toate mijloacele disponibile pentru a acorda asistență militară imediată în cazul în care una dintre ele este atacată.

Putin a avertizat că va furniza arme Phenianului dacă Occidentul continuă să înarmeze Ucraina.

În ultimele săptămâni, aliații Ucrainei au ridicat interdicția impusă Kievului de a lansa rachete cu rază lungă de acțiune asupra Rusiei, după ce Rusia a bombardat capitala ucraineană și alte regiuni cu atacuri aeriene masive și în contextul în care SUA sunt din ce în ce mai frustrate de Putin din cauza lipsei unui acord de pace.

,,, https://edition.cnn.com/2025/05/30/asia/north-korea-russia-ukraine-weapons-report-intl-hnk

Rachetele hipersonice rusești Oreshnik se îndreaptă spre Belarus în 2025 – 29 mai 2025

Pe 28 mai 2025, un înalt oficial belarus a anunțat că Rusia intenționează să desfășoare sistemele sale avansate de rachete balistice cu rază medie de acțiune Oreshnik în Belarus până la sfârșitul anului, o mișcare care ar putea modifica semnificativ dinamica securității în Europa de Est.

Alexander Volfovich, secretarul de stat al Consiliului de Securitate al Belarusului, a făcut declarația în timpul unui summit internațional de securitate găzduit de Moscova, semnalând o aprofundare a alianței militare dintre Moscova și Minsk. Această evoluție, confirmată de presa de stat rusă, vine pe fondul tensiunilor sporite cu NATO și al agresiunii rusești în curs de desfășurare în Ucraina, ridicând îngrijorări cu privire la escaladarea într-o regiune deja la limită.

Anunțul urmează unui acord din decembrie 2024 între președintele rus Vladimir Putin și președintele belarus Alexander Lukașenko, care a citat prezența militară a NATO și utilizarea de către Ucraina a armelor furnizate de Occident ca justificări pentru desfășurare. Pentru Statele Unite și aliații săi, mișcarea reprezintă un pas provocator care ar putea pune la încercare stabilitatea regională și ar putea testa răspunsul NATO.

Racheta Oreshnik, descrisă de oficialii ruși ca o armă hipersonică, cu capacitate nucleară, a fost folosită pentru prima dată în luptă pe 21 noiembrie 2024, vizând o instalație de apărare din Dnipro, Ucraina. Acel atac, despre care autoritățile ruse au susținut că a fost un răspuns la utilizarea de către Ucraina a rachetelor ATACMS furnizate de SUA și a rachetelor britanice Storm Shadow pe teritoriul rus, a arătat potențialul rachetei de a furniza o putere distructivă semnificativă.

Volfovici a subliniat că locurile de desfășurare din Belarus au fost deja selectate, afirmând: “Locațiile pentru Oreshnik din Belarus au fost determinate”. El a respins scepticismul Ucrainei și al națiunilor occidentale, afirmând că cei care se îndoiesc de desfășurare “se amăgesc cu speranțe”. Cu toate acestea, serviciile de informații ucrainene au pus la îndoială aceste afirmații.

Oleg Ivashchenko, șeful Serviciului de Informații Externe al Ucrainei, a declarat într-un interviu publicat de Ukrinform pe 26 mai 2025 că, deși Belarus găzduiește sisteme de livrare precum avioane și complexe de rachete Iskander, nu sunt prezente în prezent focoase nucleare sau rachete Oreshnik, adăugând: “Aceasta este o iluzie prezentată ca realitate”.

Racheta Oreshnik, despre care se pare că este un derivat al programului de rachete balistice intercontinentale RS-26 Rubezh, reprezintă o completare semnificativă a arsenalului strategic al Rusiei. Cu o rază estimată de 1.000 până la 5.500 de kilometri, poate lovi ținte din Europa și din Asia.

Capacitățile hipersonice ale rachetei, care depășesc Mach 5, îi permit să călătorească cu viteze de aproximativ 6.175 de kilometri pe oră, ceea ce face dificilă interceptarea sistemelor convenționale de apărare aeriană. Surse rusești, inclusiv analistul militar Igor Korotchenko, susțin că Oreshnik poate transporta mai multe vehicule de reintrare care pot fi țintite independent, permițându-i să lovească mai multe ținte simultan cu focoase convenționale sau nucleare.

În timpul atacului de la Dnipro, o singură rachetă Oreshnik a desfășurat 36 de submuniții inerte, demonstrând potențialul său de a provoca daune pe o suprafață mare. Președintele rus Vladimir Putin s-a lăudat că puterea distructivă a rachetei, chiar și cu focoase convenționale, rivalizează cu cea a armelor nucleare, declarând într-un discurs din noiembrie 2024: “Oreshnik nu este doar o armă hipersonică eficientă. Puterea sa de lovire, mai ales atunci când este folosită în masă, este comparabilă cu armele strategice”.

Designul rachetei se bazează pe eforturile Rusiei de a-și moderniza arsenalul după prăbușirea Tratatului privind forțele nucleare cu rază intermediară de acțiune în 2019, care a interzis rachetele terestre cu raze de acțiune cuprinse între 500 și 5.500 de kilometri. RS-26 Rubezh, testat pentru prima dată în 2011, a fost dezvoltat inițial ca o rachetă balistică intercontinentală, dar a fost abandonat din cauza constrângerilor tehnice și bugetare.

Oreshnik pare a fi o versiune reconfigurată, optimizată pentru misiuni cu rază intermediară. Este o rachetă cu combustibil solid, de 40 de tone, lansată de obicei de pe un transportor-erector-lansator mobil, care îi îmbunătățește capacitatea de supraviețuire permițând repoziționarea rapidă.

Belarus a contribuit la această capacitate, producând lansatoare precum MZKT-7930 Astrolog, folosit și pentru sistemul Iskander al Rusiei. Oficialii belaruși, inclusiv Lukașenko, au confirmat că țara produce lansatoare suplimentare pentru Oreshnik, Lukașenko menționând pe 13 martie 2025: “În afară de racheta în sine, totul trebuie produs și o facem în Belarus”.

Motivul strategic pentru desfășurarea rachetelor Oreshnik în Belarus își are rădăcinile în poziția sa geografică. Împărțind o graniță de 673 de mile cu Ucraina și învecinându-se cu Polonia, Lituania și Letonia, Belarus servește drept bază avansată pentru operațiunile militare ale Rusiei.

Poziționarea Oreshnik în Belarus ar reduce timpii de zbor către potențiale ținte din Ucraina, cum ar fi Kievul, la doar câteva minute, complicând eforturile de apărare. De asemenea, ar plasa capitalele NATO precum Varșovia și Vilnius la distanță de lovitură, sporind postura de descurajare a Rusiei.

Volfovici a subliniat acest lucru, afirmând că desfășurarea are ca scop “asigurarea securității popoarelor noastre – Rusia și Belarus”. Mișcarea se bazează pe cooperarea militară existentă, deoarece Belarus găzduiește arme nucleare tactice rusești din 2023, în urma unui acord din mai 2023. Lukașenko a susținut că orice utilizare a acestor arme ar necesita consimțământul său personal, o declarație pe care a reiterat-o în octombrie 2024.

Anunțul a stârnit răspunsuri variate din partea oficialilor occidentali și ucraineni. NATO a condamnat escaladarea, dar nu a prezentat contramăsuri specifice, cu o reuniune a Consiliului NATO-Ucraina convocată la cererea Kievului pentru a discuta implicațiile.

Oficialii americani din domeniul apărării, vorbind sub anonimat pentru The New York Times în decembrie 2024, au descris Oreshnik ca fiind “o modalitate costisitoare de a livra nu atât de multă distrugere” atunci când este folosit în mod convențional, sugerând că valoarea sa principală constă în potențialul său nuclear. Pentagonul a remarcat că racheta rămâne experimentală, cu doar un număr limitat în arsenalul Rusiei.

Un oficial american a declarat pentru The Kyiv Independent că Moscova deține probabil “doar o mână” de rachete Oreshnik, iar producția în serie nu este încă pe deplin stabilită. Oficialii din domeniul apărării din Estonia și Marea Britanie, citați în rapoartele de la începutul anului 2025, au caracterizat desfășurarea ca fiind mai degrabă un “semnal de intenție” decât o amenințare imediată, subliniind obiectivul Rusiei de a proiecta puterea psihologic.

Debutul în luptă al lui Oreshnik în Dnipro oferă un context critic pentru înțelegerea capacităților și limitărilor sale. Lovitura din noiembrie 2024 a vizat complexul de producție de rachete Pivdenmash, o instalație implicată istoric în producerea de rachete intercontinentale și lansatoare spațiale din epoca sovietică.

Autoritățile ucrainene au raportat că atacul, care a implicat Oreshnik alături de rachete Kinzhal și Kh-101, a avariat o instalație industrială, două case, nouă garaje și un centru de reabilitare, rănind doi civili.

În timp ce submunițiile erau inerte, energia cinetică a impactului hipersonic a provocat daune semnificative, evidențiind potențialul rachetei chiar și fără focoase explozive. Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a descris atacul ca fiind o “escaladare clară”, menționând momentul său politic, care ar putea viza influențarea politicii SUA sub viitoarea administrație Trump.

Din punct de vedere istoric, Rusia a folosit Belarus ca teren de pregătire pentru ambițiile sale militare. În timpul Războiului Rece, rachete sovietice cu rază intermediară de acțiune, cum ar fi SS-20 Pioneer, au fost desfășurate în Belarus, o mișcare care a determinat NATO să desfășoare rachete Pershing II în Europa de Vest, ceea ce a dus la Tratatul INF.

Desfășurarea actuală reflectă această strategie, Rusia folosind Belarus pentru a contracara prezența NATO în Europa de Est. De la anexarea Crimeei în 2014 și invazia Ucrainei în 2022, Belarus a devenit din ce în ce mai integrat în cadrul militar al Rusiei prin acordul de stat al Uniunii.

Aceasta a inclus exerciții comune, staționarea trupelor ruse și transferul de sisteme Iskander cu capacitate nucleară. Desfășurarea Oreshnik ar cimenta și mai mult rolul Belarusului ca proxy rusesc, ridicând semne de întrebare cu privire la suveranitatea Minskului și capacitatea sa de a controla în mod independent astfel de arme.

Comparativ, Oreshnik împărtășește asemănări cu alte sisteme globale de rachete. Capacitățile sale hipersonice și designul mai multor focoase seamănă cu racheta balistică antinavă DF-21D a Chinei, care are o rază de acțiune de aproximativ 1.500 de kilometri și este concepută pentru a evita apărarea navală americană.

Spre deosebire de DF-21D, care acordă prioritate preciziei împotriva țintelor în mișcare, Oreshnik pare optimizat pentru a lovi infrastructura fixă, cum ar fi bazele aeriene sau centrele de comandă. În schimb, arsenalul de rachete al NATO, inclusiv rachetele americane SM-6 și Tomahawk, se concentrează pe versatilitate și integrare cu platformele aeriene și navale.

SUA intenționează să desfășoare rachete terestre cu rază intermediară de acțiune în Europa până în 2026, o mișcare citată de Rusia și Belarus ca justificare pentru desfășurarea Oreshnik. Aceste sisteme americane, totuși, sunt în primul rând convenționale, lipsite de capacitatea nucleară a Oreshnik, ceea ce subliniază dependența Rusiei de descurajarea nucleară.

Implicațiile tactice ale desfășurării rachetelor Oreshnik în Belarus sunt semnificative. Timpul scurt de zbor al rachetei către ținte din Ucraina și țările NATO ar pune la încercare sistemele de apărare aeriană existente. Sistemul Patriot fabricat în SUA, desfășurat în Polonia și Ucraina, se luptă să intercepteze ținte hipersonice din cauza vitezei și altitudinii lor.

Sisteme mai avansate, cum ar fi Arrow 3 sau SM-3 Block IIA, ar putea contracara Oreshnik, dar inventarele lor limitate le restricționează eficiența.

Apărarea aeriană a Ucrainei, susținută de sprijinul occidental, a interceptat cu succes rachetele rusești Iskander și Kinzhal, dar focoasele multiple și viteza hipersonică ale Oreshnik reprezintă o provocare unică. Justin Crump, CEO al Sibylline, a declarat pentru BBC Verify în noiembrie 2024 că Oreshnik “crește amenințarea la adresa apărării aeriene a Ucrainei cu un ordin de mărime”.

Din punct de vedere logistic, desfășurarea Oreshnik în Belarus prezintă provocări. Infrastructura militară a Belarusului, deși capabilă să susțină sistemele Iskander, ar putea necesita modernizări pentru a găzdui lansatoarele și sistemele de comandă mai mari ale Oreshnik.

Lukașenko a susținut că Belarus păstrează zeci de site-uri din epoca sovietică potrivite pentru desfășurarea de rachete, dar modernizarea acestor facilități ar putea afecta resursele. Un fost inginer rus de apărare, vorbind cu The Moscow Times în decembrie 2024, a remarcat că producția în masă a lui Oreshnik ar putea dura ani din cauza ineficienței birocratice și a întârzierilor tehnologice din sectorul de apărare al Rusiei.

Rolul Belarusului în producerea lansatoarelor atenuează unele dintre aceste probleme, dar instruirea personalului și integrarea sistemelor cu Forțele Strategice de Rachete ale Rusiei vor necesita o coordonare semnificativă.

Desfășurarea ridică, de asemenea, întrebări cu privire la intențiile strategice mai largi ale Rusiei. Designul cu capacitate dublă al lui Oreshnik îi permite să servească atât ca armă tactică, cât și ca descurajare strategică. Într-un conflict convențional, ar putea viza bazele aeriene NATO, cum ar fi cele din Polonia sau Lituania, perturbând superioritatea aeriană a alianței.

F-35, o piatră de temelie a forțelor aeriene ale NATO, se bazează pe baze sofisticate care sunt vulnerabile la submunițiile lui Oreshnik, care pot acoperi zone mari cu efecte devastatoare. O analiză a politicii externe din martie 2025 a remarcat că un atac în masă cu rachete convenționale Oreshnik ar putea “lăsa NATO în mișcare” fără a recurge la arme nucleare.

Cu toate acestea, capacitatea nucleară a rachetei îi amplifică rolul de instrument de coerciție, aliniindu-se la doctrina nucleară actualizată a Rusiei, care își extinde umbrela nucleară în Belarus.

Răspunsurile occidentale la desfășurarea Oreshnik au fost prudente, dar ferme. Rețeaua de apărare antirachetă multistratificată a NATO, inclusiv sistemele Aegis Ashore din România și Polonia, este concepută pentru a contracara amenințările balistice, dar eficacitatea sa împotriva rachetelor hipersonice rămâne netestată în luptă.

SUA au pus accentul pe sistemele de avertizare timpurie, cum ar fi sateliții și aeronavele AWACS, pentru a detecta lansările și a permite răspunsuri rapide. Capabilitățile de război cibernetic și electronic ar putea, de asemenea, să perturbe sistemele de comandă și control ale Oreshnik, deși integrarea rachetei de către Rusia cu rețelele de apărare aeriană S-400 și S-500 complică astfel de eforturi.

Institutul pentru Studiul Războiului, într-un raport din decembrie 2024, a susținut că desfășurarea lui Oreshnik în Belarus “nu crește semnificativ amenințarea imediată”, având în vedere arsenalul existent al Rusiei, dar servește ca instrument psihologic pentru a amplifica proiecția de putere a Moscovei.

Paralelele istorice cu criza eurorachetelor din timpul Războiului Rece sunt izbitoare. În anii 1970, desfășurările sovietice SS-20 au determinat NATO să negocieze Tratatul INF, care a stabilizat cursa înarmărilor. Astăzi, acțiunile Rusiei par să aibă ca scop forțarea unor negocieri similare, dar prăbușirea Tratatului INF și tensiunile continue din Ucraina fac ca un astfel de rezultat să fie puțin probabil.

O analiză a Carnegie Endowment din noiembrie 2024 a descris atacul de la Oreshnik asupra Dniproului ca fiind “o nouă formă de șantaj al Kremlinului”, menită să preseze Occidentul să facă concesii asupra Ucrainei. Spre deosebire de rachetele Pershing II din anii 1980, care erau cu capacitate nucleară și se potriveau cu sistemele sovietice, rachetele occidentale actuale precum ATACMS și Storm Shadow sunt convenționale și limitate în raza de acțiune, subminând pretențiile Rusiei de echivalență.

Limitările lui Oreshnik sunt la fel de semnificative. Costul și complexitatea ridicată îl fac o alegere ineficientă pentru utilizarea convențională pe scară largă. Jeffrey Lewis de la Institutul Middlebury a declarat pentru Reuters în decembrie 2024 că Oreshnik este “complex și inexact”, mai potrivit pentru teroare decât pentru lovituri de precizie.

Bilanțul de luptă al rachetei este mixt, cu un eșec de lansare raportat care vizează Kievul în februarie 2025, deși Consiliul Național de Securitate și Apărare al Ucrainei a clarificat ulterior că nu a avut loc o astfel de lansare.

Afirmația Rusiei privind producția în serie, anunțată de Putin în noiembrie 2024, a fost pusă la îndoială de serviciile de informații occidentale, care estimează că doar un număr mic de rachete sunt disponibile în prezent. Aceste constrângeri sugerează că desfășurarea lui Oreshnik în Belarus ar putea fi mai mult o semnalizare decât un impact militar imediat.

Contextul geopolitic al desfășurării este modelat de războiul în curs al Rusiei în Ucraina și de eforturile sale de a contracara expansiunea NATO. De la invazia din 2022, Belarus a servit drept rampă de lansare pentru operațiunile rusești, găzduind trupe și echipamente. Desfășurarea Oreshnik ar formaliza acest rol, poziționând Belarus ca un nod critic în strategia nucleară și convențională a Rusiei.

Retorica lui Lukașenko, inclusiv pretenția sa de a controla selecția țintelor, urmărește să proiecteze autonomia, dar analiștii sugerează că deciziile militare ale Belarusului sunt puternic influențate de Moscova. Acordul unional-stat, stabilit în anii 1990 și consolidat din 2014, a adâncit această dependență, ridicând îngrijorări cu privire la capacitatea Belarusului de a acționa independent.

Pentru Statele Unite, desfășurarea reprezintă o dilemă strategică. Consolidarea flancului estic al NATO cu apărare antirachetă suplimentară sau rachete terestre ar putea escalada tensiunile, în timp ce lipsa de acțiune riscă să încurajeze Rusia. Desfășurarea planificată de SUA a rachetelor cu rază intermediară de acțiune în Europa până în 2026, anunțată în iulie 2024, a fost citată de Rusia ca o provocare, sugerând o dinamică tit-for-tat.

Cu toate acestea, sistemele americane nu sunt cu capacitate nucleară, limitând echivalența lor strategică cu Oreshnik. Îmbunătățirea capacităților de informații, supraveghere și recunoaștere, alături de investițiile în tehnologiile de apărare hipersonică, ar putea atenua amenințarea fără a declanșa o cursă mai largă a înarmării.

Dintr-o perspectivă mai largă, desfășurarea de la Oreshnik reflectă dependența Rusiei de tactici hibride, combinând pozițiile militare cu războiul informațional. Mass-media rusă a amplificat capacitățile rachetei, publicând grafice care estimează timpii de zbor către capitalele europene, o tactică care amintește de propaganda Războiului Rece.

Acest război psihologic urmărește să semene frică și diviziune între aliații NATO, mai ales că instabilitatea politică din Europa și tranziția SUA către o nouă administrație creează vulnerabilități. Cu toate acestea, constrângerile economice și tehnologice ale Rusiei, exacerbate de sancțiunile occidentale, îi limitează capacitatea de a susține un program de rachete la scară largă, punând la îndoială fezabilitatea desfășurărilor pe scară largă ale Oreshnik.

În concluzie, planul Rusiei de a desfășura rachete Oreshnik în Belarus până la sfârșitul anului 2025 marchează o escaladare semnificativă a competiției sale strategice cu Occidentul. Capacitățile hipersonice și nucleare ale rachetei reprezintă o amenințare teoretică pentru NATO și Ucraina, dar impactul său practic este temperat de limitările de producție și contramăsurile defensive.

Desfășurarea servește atât ca o manevră militară, cât și ca un semnal politic, menit să descurajeze sprijinul occidental pentru Ucraina și să consolideze influența Rusiei asupra Belarusului. Pentru factorii de decizie din SUA, provocarea constă în echilibrarea unui răspuns robust cu nevoia de a evita escaladarea inutilă. Pe măsură ce NATO își recalibrează apărarea, rămâne întrebarea: se va dovedi Oreshnik a fi un schimbător de joc sau doar un alt instrument în arsenalul de intimidare al Rusiei?

Sursa, foto și video: aici

Rachetele S-400 au “doborât” avioanele de luptă F-16, spune expertul IAF în timp ce soldații ruși primesc premii în bani pentru vânătoarea avioanelor ucrainene – 30 mai 2025

Ucraina a recunoscut public pierderea a trei avioane F-16 Fighting Falcon în conflictul în curs, dar nu și în fața unei rachete rusești. Între timp, militarii ruși au primit premii în bani pentru doborârea șoimilor de luptă ucraineni.

Serghei Șmotev, directorul general al Fores, a declarat pentru TASS că 12 soldați ruși care au ajutat la doborârea primului avion de luptă F-16 din zona “operațiunii militare speciale” au primit 15 milioane de ruble (195.000 de dolari). Ceremonia de decernare a premiilor a avut loc pe 29 mai într-o zonă de frontieră, în prezența comandanților.

“Doisprezece militari implicați în doborârea țintei au primit certificate de bani”, a declarat compania într-un anunț oficial.

Veteranul Forțelor Aeriene Indiene și comentatorul militar, liderul de escadrilă Vijainder K. Thakur (retd) a declarat că acordarea de premii în bani la 12 militari validează teoria că un F-16 ucrainean a fost doborât de un sistem rusesc de apărare aeriană S-400, referindu-se la numărul de membri ai echipajului care operează de obicei sistemul. Expertul a atras atenția și asupra speculațiilor anterioare că un Su-35S ar fi fost responsabil pentru doborâre.

“Anterior, au existat speculații că un avion de vânătoare Su-35S ar fi putut furniza informații de țintire sistemului S-400 pentru a facilita doborârea. Se credea că altitudinea mică a F-16 și distanța mare față de S-400 l-ar fi plasat în afara anvelopei de angajare a sistemului. Cu toate acestea, absența oricăror piloți Su-35S printre premianți sugerează că F-16 a fost detectat, urmărit și angajat exclusiv de sistemul S-400”, a spus Thakur.

În special, directorul general al Fores, Shmotyev, a declarat pentru TASS în decembrie 2024: “Plata pentru F-16 doborât este contribuția noastră pentru a-i sprijini pe cei care își riscă viața în fiecare zi pentru securitatea patriei. Suntem mândri de eroismul armatei noastre și vom continua să le oferim asistență cuprinzătoare”.

Fores este o companie rusă specializată în echipamente de foraj petrolier. Compania a oferit anterior stimulente pentru distrugerea tancurilor occidentale, primul tanc ucis primind 5 milioane de ruble (48.000 de dolari) și tancurile succesive primind 500.000 de ruble (5.000 de dolari).

Vorbind în marja Forumului Economic Internațional de la Sankt Petersburg, Serghei Șmotiev a spus: “Am plătit 5 milioane de ruble pentru primul tanc, 500 de mii de ruble pentru următorii. Recompensa merge la luptătorii care apără țara”.

De data aceasta, însă, distribuirea premiilor ar putea fi ciudată pentru Kiev.

Ucraina a pierdut trei avioane de luptă F-16 până acum – în august 2024, în aprilie 2025 și, mai recent, pe 16 mai. În timp ce toate aceste accidente au fost anunțate aproape instantaneu, Ucraina nu a recunoscut că a pierdut un F-16 din cauza focului rusesc.

Primul accident a avut loc la doar câteva săptămâni după ce Ucraina a primit primul său F-16 și a luat viața pilotului. În timp ce accidentul a fost inițial atribuit unei defecțiuni tehnice sau unei erori a pilotului, un raport al Wall Street Journal a lansat ulterior posibilitatea unui foc prieten de la un sistem de apărare antirachetă ucrainean Patriot.

Al doilea accident al unui F-16 a avut loc în aprilie 2025, ucigând din nou pilotul. Inițial, au fost lansate mai multe teorii, inclusiv cea a unei lupte aer-aer între Rusia și Ucraina, precum și a focului prieten. Cu toate acestea, Rusia a susținut ulterior că F-16 a fost doborât de un sistem de apărare aeriană.

Al treilea accident a fost atribuit unei “urgențe necunoscute”. Anunțând incidentul, Forțele Aeriene Ucrainene au declarat că pilotul F-16 a distrus trei ținte aeriene rusești și a folosit un tun de avion pentru a ataca o a patra atunci când a apărut o urgență necunoscută și Forțele Aeriene au pierdut contactul cu pilotul. Pilotul a condus avionul departe de așezarea peste care zbura și s-a ejectat cu succes.

Serviciul nu a oferit informații despre locația sau circumstanțele pierderii, ceea ce a dus la speculații că o rachetă sol-aer rusească sau un foc prietenos ar fi putut doborî aeronava.

Șeful escadrilei Vijainder K. Thakur (retd), a declarat pentru EurAsian Times la acea vreme: “A fi doborât este o urgență, nu-i așa?” Astfel, făcând aluzie la o posibilă lovitură rusească”.

În timp ce de atunci au continuat să se învârtă afirmații despre rachetele sol-aer rusești care au doborât F-16, Ucraina a rămas discretă în această chestiune.

F-16-urile ucrainene nu schimbă jocul

Ucrainei i s-au promis 85 de avioane F-16 operaționale, inclusiv 24 din Olanda, 19 din Danemarca și 12 din Norvegia (plus încă 10 care vor fi folosite ca piese de schimb), în timp ce Belgia s-a angajat să furnizeze 30.

Dintre acestea, unele aeronave sunt folosite pentru a învăța piloții ucraineni, mai ales la Centrul European de Instruire F-16 (EFTC) din România, și nu vor fi expediate în Ucraina prea curând. SUA au trimis recent câteva aeronave în Ucraina, dar acestea nu sunt operaționale și pot fi folosite doar ca rezerve, în cel mai bun caz.

Aceasta înseamnă că Ucraina are un număr foarte mic de astfel de avioane de luptă F-16 avansate în flota sa. Ultima dată când Ucraina a asigurat livrarea avioanelor F-16 promise a fost în martie anul acesta. Potrivit unor estimări, are în prezent între 10 și 14 F-16.

Forțele aeriene ucrainene folosesc în principal F-16 pentru patrulele de apărare aeriană. Aeronava a fost folosită pentru a intercepta amenințările aeriene rusești, inclusiv rachete de croazieră, drone și avioane de luptă. Aceste avioane de origine occidentală au fost cruciale în contracararea atacurilor majore rusești, care vizează în principal infrastructura țării. Anterior, un pilot ucrainean de F-16 a susținut că peste 80% din rachetele lansate de F-16 și-au lovit țintele, inclusiv drone și rachete.

Cu toate acestea, nu sunt un glonț magic pentru Ucraina, în principal pentru că nu poate ajuta Kievul să obțină superioritatea aeriană, despre care se spune că este decisivă în luptă.

Forțele aeriene ucrainene desfășoară F-16 pentru misiuni de luptă, dar loviturile lor sunt limitate la linia frontului, deoarece Rusia folosește un sistem de apărare aeriană S-400 de ultimă generație care poate neutraliza Fighting Falcons.

Aceste avioane de luptă efectuează misiuni de recunoaștere de rutină în timpul cărora piloții cartografiează și identifică emisiile radar rusești pe baza sistemelor de autoapărare ale aeronavei, care includ sistemul de management al războiului electronic Terma. Aceste informații sunt apoi folosite pentru a lansa lovituri ulterioare. Pentru a viza radarele inamice și sistemele de apărare aeriană, F-16 folosesc racheta AGM-88 HARM. Spre deosebire de bombele de alunecare, HARM este o armă puternică, de mare viteză, care accelerează până la peste Mach 2 în câteva secunde de la lansare.

Cu toate acestea, aceste misiuni pun adesea F-16 în pericol semnificativ. Mai mult, F-16 ucrainean poate fi ușor amenințat de o rachetă rusească cu rază lungă de acțiune lansată într-un atac din siguranța spațiului aerian rusesc.

Vorbind despre cel mai recent accident, pro-rus Sputnik News a scris anterior pe X: “F-16-urile ucrainene s-au transformat în rațe așezate pentru Rusia”.

Agenția pro-rusă l-a citat pe expertul militar rus Andrey Krasnoperov spunând că F-16 au devenit fier vechi din cauza superiorității rachetelor Rusiei, a desfășurării de-a lungul liniei frontului și a trecerii piloților de luptă ucraineni de la avioanele din epoca sovietică la F-16 occidentale.

Cu toate acestea, F-16 sunt cele mai sofisticate avioane de luptă din arsenalul ucrainean și rămân cruciale, în special pentru că Rusia și-a intensificat atacurile aeriene împotriva Ucrainei și nu se întrevede o încetare a focului.

Sursa: aici

Trupele ruse prind 195 de mii de dolari pentru doborârea primului avion F-16 al Ucrainei – 30 mai 2025

Pe 29 mai 2025, doisprezece militari ruși au primit 15 milioane de ruble pentru rolul lor în distrugerea primului avion de luptă F-16 furnizat de americani în conflictul în curs din Ucraina, denumită de Rusia “operațiunea militară specială”.

Ceremonia a avut loc într-o zonă de frontieră din apropierea zonei de conflict, la care au participat comandanți militari ruși, potrivit unui comunicat al companiei ruse Fores, după cum a raportat agenția de știri de stat TASS.

Plata a îndeplinit o promisiune făcută de Fores de a stimula forțele ruse să vizeze echipamente militare avansate furnizate de Occident. Distrugerea F-16 marchează un moment semnificativ în conflict, evidențiind eforturile continue ale Rusiei de a contracara capacitățile aeriene consolidate ale Ucrainei și implicațiile geopolitice mai largi ale sprijinului militar occidental.

Promisiunea unei recompense pentru doborârea unui F-16 a fost anunțată pentru prima dată de Serghei Shmotyev, directorul executiv al Fores, în marja Forumului Economic Internațional de la Sankt Petersburg din iunie 2024. Shmotyev a declarat public că compania va plăti 15 milioane de ruble pentru primul F-16 distrus în zona de conflict.

El a reiterat, de asemenea, istoricul lui Fores de a oferi stimulente financiare pentru distrugerea altor echipamente furnizate de Occident, inclusiv tancuri. Potrivit TASS, în decembrie 2024, Shmotyev a reafirmat angajamentul companiei față de recompensa F-16, semnalând intenția sa de a crește moralul militar rus și eficiența împotriva tehnologiei occidentale avansate.

Fores a plătit anterior recompense pentru distrugerea tancurilor occidentale, cum ar fi germanul Leopard 2 și americanul M1 Abrams, cu recompense cuprinse între 5 și 10 milioane de ruble pe unitate, în funcție de valoarea strategică a țintei.

De la începutul conflictului în februarie 2022, Fores a plătit 237,7 milioane de ruble [aproximativ 2,9 milioane de dolari] pentru a sprijini forțele rusești, inclusiv fonduri pentru echipamente, dispozitive de comunicații, sisteme de război electronic, dispozitive de termoviziune, consumabile medicale și echipamente de evacuare, potrivit declarației companiei pentru TASS.

Detaliile despre doborârea F-16 ucrainean rămân limitate, deoarece nici autoritățile ruse, nici cele ucrainene nu au publicat rapoarte cuprinzătoare despre incident. Potrivit raportului TASS, F-16 a fost distrus în zona de conflict. Cu toate acestea, locația și circumstanțele exacte nu au fost dezvăluite.

Surse militare rusești, citate de TASS, susțin că avionul a fost vizat de o combinație de sisteme de apărare aeriană de la sol, care implică probabil sisteme avansate de rachete sol-aer, cum ar fi S-400 sau Buk-M3, care sunt capabile să angajeze ținte de mare altitudine și de mare viteză.

Operațiunea a implicat eforturi coordonate din partea celor doisprezece militari, care au fost recunoscuți pentru rolurile lor în urmărirea, țintirea și neutralizarea aeronavei. Surse ucrainene au confirmat pierderea unui F-16.

Distrugerea F-16 se leagă de o discuție mai amplă despre rolul armamentului occidental avansat în conflictul din Ucraina. Din 2022, țările NATO, în frunte cu Statele Unite, au furnizat Ucrainei miliarde de dolari în ajutor militar, inclusiv tancuri, artilerie și sisteme de apărare aeriană. F-16, un avion de luptă versatil și avansat, reprezintă o escaladare semnificativă a sprijinului occidental, menit să consolideze capacitatea Ucrainei de a contesta superioritatea aeriană rusă.

Incidentul subliniază provocările cu care se confruntă Ucraina în integrarea și protejarea acestor active de mare valoare împotriva apărării aeriene robuste a Rusiei. De asemenea, evidențiază impactul psihologic și strategic al unor astfel de pierderi, deoarece Rusia încearcă să-și demonstreze capacitatea de a contracara tehnologia occidentală.

Pentru Ucraina, pierderea chiar și a unui singur F-16 are o greutate semnificativă. Țara a primit un număr limitat de astfel de avioane de la aliații NATO, inclusiv Olanda, Danemarca și Belgia, ca parte a eforturilor de modernizare a forțelor sale aeriene îmbătrânite.

Fiecare F-16 reprezintă un atu critic pentru efectuarea loviturilor de precizie, interceptarea avioanelor rusești și sprijinirea operațiunilor terestre. Distrugerea unui avion, deși nu este catastrofală, ar putea pune la încercare capacitățile aeriene limitate ale Ucrainei și ar ridica semne de întrebare cu privire la sustenabilitatea operării aeronavelor occidentale avansate într-un mediu cu amenințări ridicate.

Piloții ucraineni, dintre care mulți au fost supuși unui antrenament accelerat în țările NATO, se confruntă cu provocarea de a opera aceste avioane împotriva sistemelor de apărare aeriană stratificate ale Rusiei, care includ rachete cu rază lungă de acțiune și capabilități de război electronic concepute pentru a perturba tehnologia standard NATO.

Doborârea F-16 se încadrează într-un model al capacității în evoluție a Rusiei de a contracara echipamentul militar occidental. La începutul conflictului, forțele ruse s-au luptat cu sisteme avansate precum tancul german Leopard 2, tancul britanic Challenger 2, tancul american M1 Abrams și racheta anglo-franceză Storm Shadow.

De exemplu, tancurile Leopard 2, livrate pentru prima dată Ucrainei la începutul anului 2023, s-au dovedit inițial formidabile datorită blindajului avansat și sistemelor de control al focului. Cu toate acestea, forțele ruse s-au adaptat prin desfășurarea de rachete antitanc îmbunătățite, cum ar fi Kornet, și prin utilizarea loviturilor de artilerie ghidate de drone. Primul Leopard 2 a fost distrus în iunie 2023, potrivit declarațiilor Ministerului rus al Apărării, deși detaliile au fost rare.

În mod similar, Challenger 2, cunoscut pentru blindajul său greu, s-a confruntat cu provocări din partea câmpurilor minate rusești și a dronelor Lancet, prima pierdere confirmată fiind în septembrie 2023, după cum au raportat analiștii de informații open-source de pe X. M1 Abrams, livrat la sfârșitul anului 2023, a fost vizat de forțele ruse folosind o combinație de drone și rachete ghidate, prima distrugere fiind revendicată în februarie 2024, potrivit presei ruse.

Racheta Storm Shadow, o rachetă de croazieră ascunsă, a fost inițial dificil de interceptat, dar Rusia a dezvoltat sisteme de război electronic pentru a-și bruia ghidarea GPS, prima interceptare reușită fiind raportată în mai 2023, potrivit TASS. Aceste exemple ilustrează adaptarea Rusiei prin actualizări tehnologice, schimbări tactice și integrarea dronelor și a războiului electronic pentru a contracara sistemele occidentale.

F-16, o piatră de temelie a puterii aeriene occidentale, este un avion de luptă multirol proiectat de General Dynamics [acum Lockheed Martin] în anii 1970. Rămâne una dintre cele mai avansate și versatile aeronave din lume, cu peste 4.500 de unități construite și operate de peste 25 de țări.

F-16 furnizate Ucrainei sunt probabil variantele Block 50/52 sau Block 70/72, care dispun de avionică avansată, sisteme radar și compatibilitate cu o gamă largă de armament. Aceste avioane sunt propulsate de un singur motor, fie Pratt & Whitney F100, fie General Electric F110, oferind o viteză maximă de Mach 2 și o rază de luptă de aproximativ 340 de mile.

Avioanele F-16 ucrainene sunt echipate cu un amestec de arme adaptate nevoilor conflictului, inclusiv rachete aer-aer AIM-120 AMRAAM pentru atacarea avioanelor inamice, rachete anti-radiații AGM-88 HARM pentru sisteme radar de țintire și muniții ghidate cu precizie, cum ar fi bomba cu diametru mic GBU-39 pentru lovituri la sol.

Avioanele transportă, de asemenea, contramăsuri electronice, cum ar fi pleava și distribuitoarele de rachete de semnalizare, pentru a evita amenințările cu rachete. În comparație cu omologii ruși precum Su-35, F-16 oferă agilitate și avionică superioare, dar este mai puțin puternic înarmat, ceea ce îl face bazat pe abilitățile pilotului și pe sprijinul tactic.

Avioanele F-16 ale Ucrainei sunt probabil echipate cu sisteme de comunicații standard NATO, permițând coordonarea cu serviciile de informații occidentale și platformele AWACS [Airborne Warning and Control System].

Versatilitatea F-16 îl face un atu critic pentru Ucraina, dar vulnerabilitatea sa la apărarea aeriană a Rusiei evidențiază provocările operării aeronavelor avansate într-un mediu contestat. Secțiunea radar a avionului, deși redusă în modelele ulterioare, rămâne detectabilă de sistemele rusești avansate, cum ar fi S-400, care are o rază de acțiune de până la 250 de mile și poate angaja mai multe ținte simultan.

Forțele ruse au desfășurat, de asemenea, interceptoare MiG-31 înarmate cu rachete aer-aer R-37M, care au o rază de acțiune de aproape 200 de mile, reprezentând o amenințare pentru F-16 care operează la distanțe lungi. Integrarea acestor sisteme cu capabilități de război electronic, cum ar fi sistemul de bruiaj Krasukha-4, complică capacitatea Ucrainei de a-și proteja avioanele. Pierderea unui F-16, dacă va fi confirmată, ar sublinia necesitatea unor măsuri îmbunătățite de instruire, întreținere și protecție pentru a susține operațiunile aeriene ale Ucrainei.

Contextul mai larg al distrugerii F-16 indică escaladarea cursei înarmării tehnologice în conflictul din Ucraina. Capacitatea Rusiei de a viza sistemele occidentale avansate reflectă investiția sa în modernizarea armatei sale de la conflictul din Georgia din 2008, cu accent pe apărarea aeriană, războiul electronic și loviturile de precizie.

Între timp, Ucraina se bazează pe sprijinul occidental pentru a reduce decalajul față de vecinul său mai mare, dar oferta limitată de avioane F-16 – estimată la mai puțin de 50 de avioane la începutul anului 2025, potrivit analiștilor din domeniul apărării – îi restricționează capacitatea de a obține superioritatea aeriană. Pierderea unui singur avion, deși nu este decisivă, ar putea afecta moralul și planificarea operațională, mai ales că Ucraina încearcă să contracareze bombele rusești și atacurile cu rachete.

Dintr-o perspectivă istorică, doborârea F-16 este un ecou al cazurilor din trecut în care Rusia s-a adaptat la tehnologia occidentală. Leopard 2, Challenger 2, Abrams și Storm Shadow au prezentat provocări inițiale, dar dezvoltarea de către Rusia a unor noi tactici și sisteme – cum ar fi utilizarea pe scară largă a dronelor Lancet și a sistemelor de rachete modernizate – demonstrează capacitatea sa de a evolua.

Acest model sugerează că, deși pierderea F-16 este un regres pentru Ucraina, ar putea determina sprijin occidental suplimentar, cum ar fi avioane suplimentare sau sisteme de apărare aeriană îmbunătățite, pentru a contracara capacitățile Rusiei.

Distrugerea F-16 ridică întrebări cu privire la sustenabilitatea ajutorului militar occidental într-un conflict prelungit. În timp ce capacitățile avansate ale avionului oferă Ucrainei un avantaj calitativ, costul ridicat al fiecărei aeronave – aproximativ 20-30 de milioane de dolari pe unitate, excluzând întreținerea și muniția – face ca pierderile să fie deosebit de costisitoare.

Pentru Rusia, incidentul servește ca o victorie propagandistică, întărind narațiunea sa de rezistență împotriva tehnologiei occidentale. Pentru Ucraina, subliniază necesitatea unei apărări aeriene robuste și a securității operaționale pentru a-și proteja activele limitate. Pe măsură ce conflictul continuă, echilibrul dintre superioritatea tehnologică și avantajul numeric va modela traiectoria războiului aerian.

Poate Ucraina să-și adapteze strategiile pentru a-și proteja avioanele F-16 sau evoluția apărării Rusiei va continua să erodeze capacitățile aeriene ale Kievului? Răspunsul poate depinde de capacitatea Occidentului de a oferi sprijin susținut în fața provocărilor tot mai mari.

Sursa, foto și video: aici

Domul de Aur al lui Trump amenință tratatul spațial din 1967! De ce SUA și Rusia au convenit să nu arunce niciodată o bombă nucleară în spațiu? – 30 mai 2025

După Rusia și China, Coreea de Nord s-a alăturat acum în trenul în a critica proiectul propus Golden Dome, spunând că scutul de apărare antirachetă bazat pe spațiu ar putea “transforma spațiul cosmic într-un potențial câmp de război nuclear”.

Anterior, China și Rusia au descris mișcarea ca fiind “profund destabilizatoare în natură”. Într-o declarație, cele două țări au declarat că Golden Dome este “o respingere completă și finală pentru a recunoaște existența interrelației inseparabile dintre armele ofensive strategice și armele defensive strategice”.

Între timp, China a avertizat că programul va alimenta o cursă a înarmării spațiale.

“Proiectul va crește riscul de a transforma spațiul într-o zonă de război și de a crea o cursă a înarmării spațiale și va zgudui securitatea internațională și sistemul de control al armelor”, a declarat purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe, Mao Ning, într-un briefing de presă.

În timp ce îngrijorările cu privire la o cursă a înarmării spațiale par valide, sunt exagerate amenințările cu privire la un război nuclear în spațiu? Ne împinge Domul de Aur într-un teritoriu neexplorat în care războiul nuclear în spațiu nu mai este teoretic, ci o posibilitate reală? Este SUA singura țară care face mișcări nucleare în spațiu și ce se va întâmpla dacă o bombă nucleară explodează în spațiu?

De când președintele american Donald Trump și-a anunțat proiectul Golden Dome cu un calendar ambițios pentru 2029, aceste întrebări nu se mai limitează la domeniul dezbaterii academice abstracte, ci au devenit probleme geopolitice reale care merită discuții serioase.

Dar pentru o înțelegere realistă a pericolelor cu care este plină această cale, este vital să înțelegem ce se întâmplă dacă o bombă nucleară explodează în spațiu.

Ce se întâmplă dacă o bombă nucleară explodează în spațiu

O explozie nucleară în spațiu ar putea să nu ducă la același tip de devastare ca pe Pământ. Cu toate acestea, rezultatele vor fi catastrofale și de lungă durată.

Mulți oameni din această generație poate că au uitat, dar comunitatea mondială este conștientă de ce este capabilă o explozie nucleară în spațiu. Motivul este că nu a existat una, ci peste o duzină de explozii nucleare în spațiu între 1958 și 1962.

Aceste explozii nu au făcut parte dintr-un război nuclear spațial; în schimb, au fost explozii controlate efectuate de SUA și Uniunea Sovietică pentru a studia tocmai această întrebare: ce se întâmplă dacă o bombă nucleară explodează în spațiu?

O astfel de explozie controlată a avut loc în spațiu deasupra Hawaii în noaptea de 8 iulie 1962. Explozia a avut loc la 250 de mile deasupra suprafeței Pământului, la o altitudine pe orbita joasă a Pământului ca majoritatea sateliților moderni.

Operațiunea s-a numit Starfish Prime. Explozia a generat o supratensiune deasupra Oceanului Pacific care a stins aproximativ 300 de lumini stradale de pe insula Oahu și a distrus aproximativ o treime din cele aproximativ două duzini de sateliți aflați atunci pe orbită.

În acea noapte, locuitorii din Hawaii au văzut aurore pe cer, strălucitoare ca lumina zilei, estompându-se în verde, galben și apoi portocaliu.

Aceasta a fost ultima explozie nucleară în spațiu, deoarece în 1967, SUA și Uniunea Sovietică au semnat Tratatul privind spațiul cosmic, interzicând punerea pe orbită a armelor de distrugere în masă.

Acum, la mai bine de 60 de ani de la acea explozie nucleară în spațiu, pericolele unui război nuclear în spațiu sunt din nou reale.

Pe Pământ, consecințele unei explozii nucleare sunt bine documentate. Există o minge de foc inițială care arde totul în raza sa, urmată de o undă de șoc rezultată din schimbarea bruscă a presiunii aerului și a temperaturii – o undă de șoc care poate distruge clădirile în câteva secunde. Acesta este urmat de un nor distinctiv în formă de ciupercă, eliberând radiații radioactive mortale. Milioane de oameni pot muri în câteva secunde. Efectele ulterioare pot persista zeci de ani.

O explozie nucleară în spațiu este destul de diferită. Nu există minge de foc, nici nor de ciuperci; mai degrabă, toată energia este eliberată sub formă de radiații electromagnetice, inclusiv raze gamma și raze X. Sateliții din linia de vedere vor fi eliminați imediat.

Cu toate acestea, particulele foarte încărcate vor rămâne pe orbită de-a lungul câmpului magnetic al Pământului ani de zile, dăunând electronicii din sateliți timp de mulți ani.

Erau aproximativ două duzini de sateliți pe orbită în 1962 în timpul Operațiunii Starfish Prime. Astăzi, sunt peste 10.000. Mai important, depindem de acești sateliți pentru numeroasele noastre funcții de zi cu zi. Pentru comunicații, internet, predicții meteo și servicii GPS.

Mai mult, o explozie nucleară în spațiu ar putea declanșa un război nuclear pe Pământ.

Mișcări nucleare în spațiu

Domul de Aur este doar unul dintre numeroșii pași făcuți în ultimii ani care au estompat granițele dintre descurajarea convențională și cea nucleară.

În 2019, SUA s-au retras din Tratatul privind forțele nucleare cu rază intermediară de acțiune (INF).

Acordul, semnat în decembrie 1987 de președintele american Ronald Reagan și secretarul general sovietic Mihail Gorbaciov, a limitat ambele națiuni de la lansarea de rachete balistice terestre cu rază scurtă de acțiune și “cu rază medie de acțiune”, rachete de croazieră și lansatoare de rachete care ar putea fi folosite pentru a găzdui încărcături nucleare sau convenționale.

În 2020, SUA s-au retras din Tratatul Cer Deschis, care a fost semnat în 1992. A dat țărilor dreptul de a efectua supravegheri aeriene neînarmate pe teritoriul altora.

Tratatul urmărea să sporească transparența și să reducă riscul de calcule greșite care ar putea duce la conflicte.

În mod similar, în 2023, Rusia a suspendat Noul Tratat START. Noul Tratat de reducere a armelor strategice (New START) este ultimul acord major de control al armelor nucleare între SUA și Rusia. A limitat fiecare parte la 1.550 de focoase nucleare strategice desfășurate, 700 de sisteme de lansare desfășurate (ICBM, SLBM și bombardiere grele) și 800 de lansatoare în total (desfășurate și nedesfășurate). Acesta a inclus măsuri de verificare solide, cum ar fi inspecții la fața locului și schimburi de date.

Tratatul urmează să expire pe 5 februarie 2026.

În octombrie 2024, SUA au susținut că Rusia dezvoltă încă un nou tip de armă nucleară, special concepută pentru a ataca sateliții. După ce a fost lansat, ar putea rămâne pe orbită mult timp. Când ar fi detonat, ar provoca distrugeri “fără discernământ” asupra sateliților care orbitează cel mai aproape de Pământ.

SUA au susținut că satelitul rusesc Cosmos 2553 (lansat în 2022) servește drept platformă de testare care poartă un focos fals.

La începutul acestei luni, SUA au susținut că Rusia lucrează la o rachetă aer-aer cu vârf nuclear.

În luna mai a anului trecut, comandantul operațiunilor spațiale ale SUA, Chance Saltzman, a acuzat Rusia că a desfășurat un satelit (Cosmos 2576) capabil de “manevre agresive” și potențial de a acționa ca o armă cinetică pe orbită, ridicând îngrijorări cu privire la capacitatea sa de a viza sateliții americani.

Anul trecut, Rusia a lansat o rachetă balistică hipersonică cu rază intermediară de acțiune (IRBM) cu capacitate nucleară asupra Ucrainei. Racheta a fost numită Oreshnik.

În aprilie 2024, Rusia s-a opus unei rezoluții a Consiliului de Securitate al ONU sponsorizată de SUA și Japonia pentru a reafirma interzicerea armelor nucleare în spațiu din 1967, ridicând îngrijorări cu privire la planurile Rusiei.

China și-a dezvoltat propriile sisteme de arme anti-satelit și lucrează, de asemenea, la sistemul de bombardament orbital fracționat (FOBS). Aceste rachete orbitale ar putea transporta și focoase nucleare.

Acum, cu Golden Dome, SUA plănuiesc să-și plaseze senzorii și interceptoarele de rachete în spațiu.

Când are succes, Golden Dome al SUA poate compensa avantajele tactice pe care țări precum Rusia, China și chiar Coreea de Nord le-au obținut în ceea ce privește armele hipersonice și FOBS. Acest lucru ar putea împinge aceste țări să dezvolte noi sisteme de arme care pot ocoli Domul de Aur american. Mai mult, acest lucru ar putea stimula aceste țări să se întoarcă la armele nucleare pentru a compensa avantajul pe care SUA îl vor avea după desfășurarea Domului de Aur.

Cumulativ, toți acești pași din ultimul deceniu au intensificat cursa înarmării spațiale și au estompat granițele dintre războiul nuclear și convențional și descurajare.

Cu toate acestea, în ciuda protestelor puternice din Coreea de Nord, China și Rusia, este clar că nicio țară și niciun program de armament nu este responsabil pentru această situație precară.

Amenințarea unui război nuclear în spațiu este cu siguranță mult mai mare astăzi decât acum un deceniu și multe țări împart vina pentru asta.

Sursa: aici

În “7 ore”, Israelul ar putea lovi instalațiile nucleare ale Iranului, spune NYT! Mass-media americană blufează pentru a constrânge Teheranul? – 29 mai 2025

În septembrie anul trecut, Wall Street Journal a raportat că Israelul a trimis “mesaje clare” Iranului prin canale secrete, avertizând că orice atac asupra teritoriului israelian ar provoca un răspuns, vizând potențial instalațiile nucleare ale Iranului.

Mai mult, în octombrie, USA Today și Forbes au raportat că Israelul își cântărește răspunsul la atacul cu rachete al Iranului din 1 octombrie, cu situri nucleare printre țintele potențiale.

În februarie anul acesta, Wall Street Journal și The Washington Post au raportat încă o dată că oficialii serviciilor de informații americane au concluzionat în ultimele zile ale administrației Biden că Israelul ia în considerare lovituri semnificative asupra siturilor nucleare iraniene în 2025, cu scopul de a profita de slăbiciunea Iranului.

Luna trecută, New York Times a raportat că Israelul a planificat un atac comun asupra instalațiilor nucleare ale Iranului cu sprijinul SUA încă din mai 2025, dar președintele Trump a blocat planul în favoarea discuțiilor diplomatice.

Aceste rapoarte frecvente și regulate din mass-media occidentală dau impresia că un atac israelian asupra instalațiilor nucleare iraniene, cu sau fără sprijinul SUA, este iminent și poate avea loc oricând.

Se pune atunci întrebarea, de ce Israelul nu a lansat aceste lovituri până acum, în ciuda presupusei “slăbiciuni” a Iranului în acest moment?

Se pune întrebarea dacă aceste rapoarte media, toate bazate pe oficiali anonimi ai serviciilor de informații, apar în mass-media la intervale regulate sub o agendă specifică.

Această întrebare capătă și mai multă importanță atunci când este privită în contextul multiplelor oportunități pe care Israelul le-a avut de a ataca siturile nucleare iraniene în ultimul an.

Se pune atunci întrebarea, de ce Israelul nu a lansat aceste lovituri până acum, în ciuda presupusei “slăbiciuni” a Iranului în acest moment?

Se pune întrebarea dacă aceste rapoarte media, toate bazate pe oficiali anonimi ai serviciilor de informații, apar în mass-media la intervale regulate sub o agendă specifică.

Oportunități ratate?

În 2024, Israelul a lansat atacuri aeriene asupra Iranului de două ori.

În primul rând, în aprilie 2024, Israelul a lansat atacuri aeriene limitate care au vizat un radar de apărare aeriană la o bază aeriană de lângă Isfahan, Iran. Atacul a fost ca represalii pentru atacurile cu drone și rachete ale Iranului asupra Israelului din 13 aprilie 2024. Loviturile din Isfahan au provocat pagube minime, fără a fi raportate lovituri asupra instalațiilor nucleare sau petroliere, și au fost descrise ca un efort calibrat pentru a evita escaladarea.

Apoi, în octombrie anul trecut, Israelul a efectuat o serie mai mare de atacuri aeriene, cu numele de cod “Operațiunea Zile de Pocăință”, vizând site-uri militare din Iran, inclusiv instalații de producție de rachete și sisteme de apărare aeriană în provincii precum Teheran, Khuzestan și Ilam. Operațiunea a implicat peste 100 de avioane, inclusiv avioane de luptă stealth F-35, și a fost un răspuns la atacul cu rachete al Iranului asupra Israelului din 1 octombrie.

Cu toate acestea, chiar și în timpul loviturilor din octombrie, Israelul a evitat cu grijă infrastructura nucleară și petrolieră iraniană pentru a preveni o escaladare mai largă.

De două ori în ultimul an, Israelul a avut oportunitatea și justificarea de a lansa un atac total asupra siturilor nucleare iraniene. Cu toate acestea, în ambele ocazii, Israelul a evitat cu grijă siturile nucleare.

Acest lucru arată că, în ciuda retoricii israeliene și a rapoartelor mass-media din presa occidentală, Israelul vrea să evite un război la scară largă cu Iranul fără sprijinul explicit al SUA.

Este demn de remarcat faptul că Israelul a dorit sprijinul explicit al SUA chiar și pentru a aborda amenințarea Houthi în Marea Roșie. Miliția Houthi este susținută doar indirect de Iran. Nu au bani din petrol sau arme de ultimă generație.

Cu toate acestea, chiar și împotriva Houthi, operațiunile combinate americane și israeliene au avut doar un succes limitat. La începutul acestei luni, New York Times a raportat că SUA și-au abandonat operațiunile împotriva Houthi fără a-și atinge obiectivele, deoarece Trump se temea de un război lung și prelungit în Orientul Mijlociu.

Israelul înțelege că atunci când nu poate aborda Houthi fără sprijinul SUA, intrarea într-un război la scară largă cu Iranul fără sprijinul SUA ar putea fi o greșeală costisitoare.

Cu toate acestea, la intervale regulate, apar rapoarte în mass-media occidentală, bazate pe surse anonime de informații, care susțin că Israelul ar putea lansa un atac asupra instalațiilor nucleare iraniene în câteva luni și chiar fără sprijinul SUA.

Astfel de rapoarte au apărut mai frecvent de când Trump și-a anunțat dorința de a implica Iranul în discuții nucleare.

Este de înțeles că Israelul se opune în totalitate oricărui acord nuclear iranian.

Luna trecută, opunându-se negocierilor nucleare iraniene, Netanyahu a spus: “Singurul ‘acord bun’ ar fi unul modelat după acordul pe care Libia l-a convenit în 2003, conform căruia întregul program nuclear al Teheranului, atât militar, cât și civil, ar fi complet dezmembrat”.

El a mai susținut că “un acord prost este mai rău decât niciun acord”, subliniind cererea sa pentru îmbogățirea zero a uraniului și includerea programului de rachete balistice al Iranului în negocieri.

Într-o astfel de atmosferă, în care Israelul se simte marginalizat de SUA, astfel de rapoarte media ar putea ajuta eforturile Tel Aviv de a sabota discuțiile dintre SUA și Iran prin crearea unei atmosfere de neîncredere între cele două părți.

Este un secret deschis faptul că Israelul are o influență profundă asupra organizațiilor media din SUA prin angajarea unei serii de grupuri de lobby, organizații non-profit și foști oficiali guvernamentali americani.

Nu ar fi surprinzător să găsim aceste grupuri de lobby care lucrează în culise pentru astfel de rapoarte media.

Deocamdată, Trump rămâne optimist că un acord nuclear iranian este la îndemână.

Trump a declarat duminică că ar putea exista “ceva bun” în efortul său de a limita programul nuclear al Iranului în “următoarele două zile”.

Rămâne de văzut dacă Israelul va lovi Iranul sau va ajunge la o înțelegere cu SUA!

Sursa: aici

Marina Regală a reperat nava de spionaj rusă Yuri Ivanov în largul coastei Scoției – 30 mai 2025

Deocamdată, Statul Major al Forțelor Armate [EMA] nu a spus niciun cuvânt despre asta. Dar, potrivit fotografiilor circulate pe rețelele de socializare, clădirea experimentală “Dupuy de Lôme”, înființată în numele Direcției de Informații Militare (DRM), a fost la Helsinki în ultimele zile. A priori, urmează să fie angajată în operațiunea Baltic Sentry, desfășurată în Marea Baltică sub egida NATO, pentru a preveni actele de sabotaj împotriva infrastructurii subacvatice.

Potrivit raportului de operațiuni publicat de EMA la 22 mai, Baltic Sentry a mobilizat o fregată, vânătorul de mine tripartit [CMT] Andromède și un avion de patrulare maritimă Atlantique 2 al Marinei Franceze. Fără îndoială că va menționa prezența “Dupuy de Lôme” în următoarea sa actualizare a situației…

Reamintim că această navă de 3.600 de tone are la bord optzeci de specialiști și analiști responsabili de exploatarea informațiilor obținute prin mijloacele sale puternice de interceptare și ascultare. Misiunea sa va fi probabil să urmărească “flota din umbră” de petroliere operate de Rusia pentru a ocoli sancțiunile asupra exporturilor sale de hidrocarburi, precum și asupra navelor Flotei Baltice Ruse.

La rândul său, Rusia face același lucru. În timpul exercițiului naval “Formidable Shield 25”, organizat în largul coastei Scoției de către NATO, Marina Regală a anunțat că a instruit “distrugătorul” Type 45 HMS Dragon să urmărească îndeaproape nava de informații rusă Yuri Ivanov, care se afla în apropiere de Hebridele Exterioare, care este relativ aproape de baza navală Faslane. care găzduiește submarinele cu rachete balistice cu propulsie nucleară de tip Vanguard ale descurajatorului britanic [SSBN].

“HMS Dragon a monitorizat nava rusă de informații Yuri Ivanov în timp ce naviga în largul Hebridelor Exterioare după încheierea exercițiului important al NATO Formidable Shield, care a avut loc în apropiere”, a declarat Marina Regală pe 29 mai.

El a adăugat că distrugătorul și-a decolat elicopterul Merlin “pentru a aduna informații” până când nava rusească “s-a îndreptat spre nord, spre portul său de origine din Arctica”.

“Yuri Ivanov” a spionat exercițiul Formidable Shield? Marina Regală nu spune. Nu că ar fi explicat schimbarea de curs a navei rusești, deoarece supravegherea efectuată de un elicopter Merlin nu era probabil să-i întrerupă misiunea atât de brusc.

În plus, se pare că nu s-a considerat util să se solicite un avion de patrulare maritimă P-8A Poseidon al Royal Air Force, cu capacități mult mai mari decât un elicopter Merlin, pentru a monitoriza sau chiar vâna nava de spionaj rusă. Cu excepția cazului în care niciun dispozitiv de acest tip nu era disponibil la momentul faptelor.

Reamintim că Yuri Ivanov sunt cele două nave de informații din Proiectul 18280 [cealaltă fiind Ivan Khurs]. Cu un deplasament de 4.000 de tone și o lungime de 95 de metri, este echipat cu senzori care îi permit să colecteze informații despre semnale electromagnetice. Adus în serviciu activ în 2015, este cunoscut de Marina Regală pentru că a monitorizat îndeaproape portavionul HMS Queen Elizabeth, în timpul exercițiului Strike Warrior, organizat în 2021 în largul coastei Scoției.

Sursa: aici

Alseamar colaborează cu Hanwha Ocean pentru a-și consolida sistemele submarine – 29 mai 2025

IMM-ul francez Alseamar (ALCEN Group) a semnat oficial un memorandum de înțelegere (MoU) cu Hanwha Ocean, unul dintre cei mai mari constructori navali din lume, pentru a dezvolta și integra soluții de radiocomunicații și robotică subacvatică în viitoarele programe de apărare navală. Această cooperare în domeniul apărării franco-sud-coreean marchează o nouă schimbare strategică, Coreea de Sud fiind acum unul dintre cei mai mari zece exportatori de arme din lume.

O demonstrație pe mare care prefigurează cooperarea

Înainte de semnare, echipele Hanwha Ocean au fost invitate pe coasta mediteraneană pentru a participa la o demonstrație în lumea reală a inovațiilor dezvoltate de Alseamar:

Black Bird : O dronă ușoară și compactă, Black Bird se desfășoară de pe un submarin în imersiune profundă, fără a-și compromite discreția. Acesta transmite imagini și date acustice în timp real printr-o antenă de releu scufundată, permițând submersibilului să rămână ascuns, având în același timp o vedere largă a suprafeței și a împrejurimilor. Prezentat la Euronaval 2024, este încă în faza de testare, dar promite deja să ghideze revenirea submarinului datorită fluxurilor sale vizuale.
SeaExplorer : Acest planor subacvatic autonom evoluează în funcție de profilurile “V”, alternând scufundări și ascensiuni prin simpla reglare a flotabilității. Cu o lungime de 2 m (56 cm cu aripioare), un diametru de 25 cm și o greutate de 59 kg, transportă 15 L de sarcini utile modulare (CTD, senzor acustic AURIS, detector de metan etc.). Capabil să se scufunde până la 1.000 m, oferă o autonomie de 125 de zile pentru a parcurge 2.700 km la 1 nod, cu posibilitatea de hibernare la fund și alarmă prin semnal acustic. Deja adoptat în peste 20 de țări pentru oceanografie și explorare energetică, acesta a măsurat recent scurgerile de metan pe conductele de gaz Nord Stream, dezvăluind o poluare cu 14% mai răspândită decât se aștepta.
Moray eel : Un vehicul pentru înotătorii de luptă, Moray Eelgrass optimizează stealth și manevrabilitatea sub apă. Acesta ia scafandri și echipamente la bord, transportându-i în cele mai sensibile zone de intervenție. Ușoară și ușor de implementat de pe orice navă submersibilă sau de suprafață, este o platformă mobilă dedicată operațiunilor speciale.

Moray, vehiculul subacvatic ALSEAMAR dedicat înotătorilor de luptă

O dinamică franco-sud-coreeană consolidată

Această cooperare face parte dintr-un context în care securitatea maritimă și războiul antisubmarin necesită sisteme mai discrete, autonome și interconectate. Prin combinarea ingineriei franceze – lider mondial în spumă sintactică, planoare și antene radio specializate – cu capacitatea industrială și comercială a Hanwha Ocean, parteneriatul își propune să accelereze industrializarea și producția în masă a acestor tehnologii.

Coreea de Sud, ale cărei exporturi de arme au crescut cu 4,9% între 2020-2024, este al 10-lea cel mai mare exportator din lume, alături de puterile consacrate. Această fuziune ilustrează dorința Parisului și a Seulului de a-și uni forțele pentru a oferi forțelor navale aliate sisteme submarine de ultimă generație care să răspundă provocărilor geopolitice actuale.

Sursa: aici

Prezența navală a Rusiei în Marea Mediterană se clatină: amiralul Grigorovici se întoarce la Tartus – 30 mai 2025

Pentru prima dată în săptămâni, fregata amiral Grigorovici a Marinei ruse a fost văzută ancorată la baza navală operată de ruși din Tartus, Siria. Întoarcerea navei, confirmată de imaginile din satelit Sentinel-2 și PlanetScope din 29 mai 2025, marchează o prezență rară în ceea ce a fost cândva principalul centru logistic al Rusiei în estul Mediteranei.

De la începutul anului 2025, forțele navale ruse au abandonat în mare parte utilizarea regulată a Tartus, un contrast puternic cu anii precedenți, când portul a servit ca punct de ancorare strategic pentru operațiuni susținute în regiune. Baza – singura bază navală oficială a Moscovei în afara fostei Uniuni Sovietice – a înregistrat o scădere dramatică a traficului și a activității.

Această absență prelungită pare să reflecte dificultățile logistice și operaționale crescânde cu care se confruntă Marina rusă, care, fără acces la o bază operațională avansată stabilă, s-a străduit să mențină o prezență continuă și eficientă în Marea Mediterană. Porturile alternative din Algeria sau Libia, folosite ocazional în trecut, s-au dovedit inconsecvente și nesigure din punct de vedere politic.

Scurta reapariție a amiralului Grigorovici în Tartus ar putea indica o rotație temporară, o reaprovizionare tehnică sau o scurtă oprire de întreținere, dar nu face prea mult pentru a masca declinul mai larg al posturii maritime rusești în zonă. Având în vedere că forțele NATO și marinele aliate mențin desfășurări robuste în întreaga regiune, prezența limitată și sporadică a Rusiei evidențiază un echilibru în schimbare în puterea navală mediteraneană.

Rămâne de văzut dacă acest lucru semnalează o utilizare reînnoită a Tartus sau pur și simplu un eveniment izolat pe fondul provocărilor strategice mai largi.

Sursa: aici

Avioanele RAF sprijină HMS Prince of Wales în Marea Roșie – 29 mai 2025

În ultimele ore, mai multe avioane ale Royal Air Force (RAF) au fost urmărite desfășurând operațiuni deasupra regiunii Mării Roșii în sprijinul Carrier Strike Group (CSG) din Marea Britanie condus de HMS Prince of Wales, desfășurat în prezent în zonă.

Imaginea arată o gamă impresionantă de mijloace britanice pe cer:
două avioane de realimentare aeriană Airbus KC.2 Voyager (ZZ330 și ZZ343), care operează în coordonare pentru a sprijini operațiunile aeriene extinse.

Un Eurofighter Typhoon FGR.4 (ZK437) identificat ca fiind “BULLDO13” care se întorcea la RAF Akrotiri după o misiune la Marea Roșie.

O aeronavă de patrulare maritimă Boeing P-8A Poseidon a participat, de asemenea, la misiune, oferind probabil supraveghere maritimă și sprijin pentru războiul antisubmarin.

Prezența mai multor active RAF confirmă ritmul operațional ridicat din jurul desfășurării CSG, care include exerciții comune și operațiuni de securitate maritimă într-o regiune extrem de strategică, dar din ce în ce mai volatilă.

HMS Prince of Wales a intrat în Marea Roșie la începutul acestei săptămâni după ce a tranzitat Canalul Suez. Desfășurarea sa, care include și nave de război aliate, are ca scop consolidarea cooperării navale, securizarea apelor internaționale și descurajarea potențialelor amenințări în regiunea extinsă a Orientului Mijlociu și a Indo-Pacificului.

Această activitate aeriană subliniază capacitatea Marii Britanii de a proiecta putere la nivel global și de a menține operațiuni navale și aeriene susținute departe de bazele de origine, o componentă cheie a strategiilor de descurajare ale NATO și ale aliaților în climatul geopolitic actual.

Sursa: aici

Arctica: un spațiu extrem de strategic – 28 mai 2025.

Fundația Mediteraneană pentru Studii Strategice (FMES) este un centru de cercetare care descifrează problemele geopolitice și strategice ale zonei care acoperă bazinul mediteranean și Orientul Mijlociu, precum și recompozițiile dintre actorii globali. Pascal Orcier, conferențiar universitar de geografie, medic, cartograf, autor și coautor al mai multor cărți.

De ce Donald Trump, care nu ezită să-și uimească partenerii și rivalii deopotrivă pentru a impune acorduri avantajoase pentru Statele Unite, a destabilizat în mod deliberat Danemarca (UE) și Canada, încercând în același timp să ajungă la un acord cu Rusia? Un răspuns cu o hartă comentată de echipa de management FMES.

Declarațiile făcute de Donald Trump cu privire la dorința sa de a anexa Canada și Groenlanda, dincolo de provocarea asumată, ilustrează natura extrem de strategică a Arcticii pe trei niveluri ilustrate de această hartă.

Hartă. Arctica: un spațiu extrem de strategic

Orcier/FMES

În primul rând, la nivel strategic în contextul descurajării nucleare, deoarece spațiul arctic rămâne cea mai scurtă și, prin urmare, cea mai eficientă rută pentru ca rachetele intercontinentale să ajungă în inima teritoriului inamic (Rusia-China pe de o parte, Statele Unite pe de altă parte), fie că se bazează pe uscat sau la bordul submarinelor cu rachete balistice care operează în Atlanticul de Nord sau în Arctica . Această reprezentare “polară” arată clar acest lucru, spre deosebire de reprezentările clasice ale lui Mercator. Prin urmare, însușirea insulelor sau a terenurilor care permit identificarea, urmărirea și interceptarea cât mai curând posibil a unor astfel de rachete balistice este de o importanță crucială. Precum și construirea de căi ferate care permit accesul la Cercul Arctic.

Donald Trump și Pentagonul nu caută o confruntare cu Rusia, dar vor să extindă cât mai mult posibil scutul antirachetă al Statelor Unite către Rusia și China, făcând în același timp prezența în Arctica a bazelor americane legate de același scut parte pe termen lung.

În al doilea rând, la nivel economic legat de problemele de suveranitate, deoarece zona arctică este bogată în resurse de hidrocarburi offshore, dar și în pământuri rare și minerale strategice. În timp ce Rusia și Norvegia au convenit asupra delimitării maritime și a partajării hidrocarburilor, iar Canada și Danemarca au ajuns la un acord privind delimitarea maritimă și accesul la resursele unora dintre insulele vecine ale Groenlandei, rămân dispute între Canada și Statele Unite cu privire la Pasajul de Nord-Vest. Statele riverane (Rusia, Norvegia, Danemarca, Canada și Statele Unite) își împing pretențiile în direcția Polului Nord. Rusia consideră Oceanul Arctic ca fiind un imens “lac rusesc”; și-a plantat steagul sub stâlp la o adâncime de 4.267 de metri, a înființat infrastructură militară permanentă pe unele insule și a înființat baze temporare pe banchiza de gheață. Se pregătește să desfășoare un cablu de comunicații submarin (Polar Express) care leagă Vladivostok de Murmansk.

În 2000, Franța a obținut statutul de observator în Consiliul Arctic și a adoptat o strategie pentru Arctica.

În cele din urmă, la nivel maritim, două rute concurente traversează spațiul arctic pentru a conecta Europa și coasta de est a Americii cu Asia de Nord prin cea mai scurtă rută maritimă. Ruta Mării Nordului se întinde de-a lungul coastelor Norvegiei și Rusiei, în timp ce Pasajul de Nord-Vest se întinde de-a lungul coastelor Groenlandei, Canadei și Alaska. Pe termen lung, odată cu încălzirea globală, topirea stratului de gheață ar putea face posibilă o rută maritimă directă și mai scurtă vara prin Polul Nord. Aceste trei rute converg la Strâmtoarea Bering, care ar putea deveni în cele din urmă o strâmtoare la fel de râvnită ca Strâmtoarea Ormuz, atât pentru Statele Unite și Rusia, care controlează accesul, cât și pentru China, care își propune să o securizeze în scopuri comerciale și strategice.

În timp ce companiile de transport maritim rusești și chineze folosesc din ce în ce mai mult aceste rute maritime, marile companii occidentale au anunțat că abandonează ruta arctică pe termen scurt și mediu, invocând dificultăți de navigație: șase luni peste noapte, lipsa porturilor și a infrastructurii pentru a repara daunele grave sau pentru a trata membrii echipajului în caz de urgență.

Prin urmare, este mai ușor de înțeles de ce Donald Trump, care nu ezită să-și amețească partenerii și rivalii deopotrivă pentru a impune acorduri avantajoase pentru Statele Unite, a destabilizat în mod deliberat Danemarca (UE) și Canada, încercând în același timp să ajungă la un acord cu Rusia.

Sursa: aici

Retrogradarea securității Trump

Trump încearcă să creeze o revoluție în afacerile externe ale SUA și, fără îndoială, va găsi unii membri vechi ai NSC și structura NSC în contradicție cu viziunea sa.

Prof. Josef Mahoney a fost intervievată de Kawala Xie de la South China Morning Post SCMP pentru articolul ei despre reducerea personalului #nsc și impactul său potențial asupra securității naționale și a #china SUA.

Comentarii complete:

Asociat cu reducerile NSC, am auzit o serie de puncte de discuție familiare ale lui Trump care justifică aceste schimbări, inclusiv spectrul unui stat paralel care trebuie eradicat și guvernul federal este umflat, costisitor și ineficient.

NSC tinde să se umfle în timp. O mare parte din personal sunt detailisti, ceea ce inseamna ca lucreaza pentru alte parti ale guvernului. Aparent, mulți vor fi trimiși înapoi la locurile lor de muncă principale și pot fi rechemați în orice moment. Este probabil ca orice lucru pe care l-au făcut cu NSC să continue în locurile lor de muncă principale, așa că nu ar trebui să presupunem că aceste funcții sau expertiză au fost pierdute.

După unele relatări, Trump încearcă să creeze o revoluție în afacerile externe ale SUA și fără îndoială că unii membri vechi ai NSC și structura NSC sunt în contradicție cu viziunea sa. Organizații precum NSC se investesc în narațiuni și viziuni asupra lumii, iar ofițerii lor sunt adesea dedicați acestora în mod militant. Aceste viziuni asupra lumii determină tipurile de informații colectate și interpretările lor și este rezonabil să bănuim că acestea au rămas în afara abordărilor lui Trump.

Speculația că NSC trece de la un model de jos în sus la unul de sus în jos este probabil corectă. Asta ar însemna că șeful politic al NSC, actualul secretar de stat Marco Rubio, ar spune personalului ce vrea, spre deosebire de modelul de lungă durată în care NSC colectează și analizează informații de jos în sus, unde ideile și valorile nu sunt conduse în primă instanță de calcule politice.

Nu cred că acest lucru face SUA mai puțin sigure, în sine. Pe de o parte, SUA au suprapuneri substanțiale ale aparatului de securitate și informații. Reducerea unui NSC presupus umflat ar putea oferi îmbunătățiri. Pe de altă parte, nu contează cât de mare este NSC. Ceea ce contează este modul în care președintele folosește informațiile și tipul de politici pe care președintele le implementează.

Pentru moment, șoimii chinezi par să fie relativ bine înrădăcinați în general. S-ar putea spune că o abordare de sus în jos permite ideologilor să conducă analize de securitate care pot deveni din ce în ce mai separate de realitatea materială. Acesta este un risc, în măsura în care ar putea duce la neînțelegeri grave cu privire la ceea ce face sau vrea să facă China, ceea ce ar putea duce la greșeli de calcul strategic și la diverse consecințe negative.

Cu toate acestea, dacă Trump este atât de devotat evitării conflictului pe cât sugerează, poate că scuturarea unei mentalități de mașină de război despre care mulți cred că este sufletul NSC ar putea oferi o nouă cale de urmat pentru o lume multipolară, genul pe care chiar și Rubio, un șoim convins al Chinei, recunoaște că este deja o realitate.

Sursa: aici

Guvernul se gândește să crească prețurile la gaze: veniturile din Europa nu mai acoperă costul – 30 mai 2025

Guvernul (rus) discută o creștere de 10% a prețurilor la benzină de două ori pe an pentru toți consumatorii, cu excepția populației. Veniturile din exporturile de gaze către Europa nu mai acoperă costurile subevaluate, spun experții.

“Chiar ieri, au sosit informații de pe umărul Ministerului Energiei: se discută o creștere a prețului gazelor la prețul FAS cu un factor de 1,1, adică cu 10%, în primul și al patrulea trimestru al fiecărui an”, a declarat directorul Consiliului Producătorilor de Energie, Dmitri Bologzhanin, la o ședință a Comisiei RSPP pentru Energie. Raportează Interfax.

Surse din agenție au confirmat că ideea este în discuție și vorbim despre o posibilă creștere a prețurilor pentru toate categoriile, cu excepția populației.

Alexey Grivach, director adjunct al Fondului Național de Securitate Energetică (NWF), notează că creșterea propusă este peste rata oficială a inflației, dar corespunde aproximativ creșterii reale a prețurilor.

“Acest lucru se datorează pierderii veniturilor din exporturile către Europa, care au făcut posibilă menținerea prețurilor scăzute la gaze pe piața internă. În plus, creșterea prețurilor se reflectă și în deducerile la buget pentru taxa de extracție minerală și TVA”, spune directorul adjunct al FNEB.

Pentru consumatori, desigur, acest lucru este neplăcut, notează Alexey Grivach, mai ales având în vedere că toată lumea este obișnuită cu faptul că prețurile la benzină cresc mult mai lent decât inflația.

“Acesta este probabil un compromis între o reducere dură a cheltuielilor sociale și de investiții și o creștere bruscă a prețurilor la gaze la un nivel rezonabil din punct de vedere economic”, crede directorul adjunct al FNEB.

Prețul mediu al gazului pentru consumatorii industriali din Rusia este în medie de 6,5 mii de ruble pe mia de metri cubi – aproximativ 83 USD. În Statele Unite, potrivit biroului de informații al Ministerului Energiei al țării (EIA), întreprinderile au cumpărat combustibil în februarie anul acesta la o medie de 204 USD, iar în 2024 prețul mediu lunar minim a fost de 110 USD în august. Costul depinde de cotațiile de gaz de la bursa Henry Hub.

După cum a raportat EADaily, din 2021, Gazprom a redus exporturile către Europa de cinci ori din cauza sancțiunilor și contra-sancțiunilor. După oprirea tranzitului ucrainean de la 1 ianuarie 2025, livrările vor scădea și mai mult. Compania mizează pe o întoarcere spre est. Exporturile “Puterii Siberiei” către China sunt în creștere. În câțiva ani, va fi lansată “ruta Orientului Îndepărtat” către China. Dar acest lucru nu este suficient pentru a compensa pierderile exporturilor către Europa, care a fost întotdeauna o piață premium pentru compania rusă.

Sursa: aici

Petrolier sancționat cu petrol din Rusia a pornit transmițătorul: Siria a primit indulgențe americane

Petrolierul și-a schimbat deja multe nume. Ultimul este Mitzel. Foto: Marjan Stropnik/marinetraffic.com

Washingtonul a suspendat sancțiunile împotriva Siriei timp de șase luni. Petrolierele cu petrol rusesc care merg acolo nu mai ascund destinația finală. Chiar dacă ei înșiși sunt sub restricțiile actuale din SUA.

După cum a raportat EADaily, petrolierele cu produse petroliere rusești și petrol livrează mărfuri în Siria. În ce condiții, nu se știe. Se știe că până de curând ascundeau destinația finală. Dar după ce Washingtonul a suspendat sancțiunile împotriva Siriei, petrolierele au încetat să mai facă acest lucru.

Cel puțin, petrolierul Mitzel transportă până la 160 de mii de tone de petrol de la Murmansk și indică portul Banyas, unde se află principala rafinărie a Siriei. Pe 29 mai, nava a trecut pe coasta Norvegiei în Marea Nordului. Petrolierul intenționează să ajungă în Siria pe 13 iunie.

▼ Citește continuarea știrilor ▼

Washingtonul a suspendat sancțiunile împotriva țării mediteraneene, unde grupul radical HTS a preluat puterea în decembrie, pe 23 mai.

“În conformitate cu promisiunea președintelui de a relaxa sancțiunile împotriva Siriei, am renunțat la sancțiunile obligatorii timp de 180 de zile, astfel încât acestea să nu împiedice capacitatea partenerilor noștri de a face investiții care contribuie la stabilitate și de a depune eforturi pentru a reconstrui Siria. Aceste excepții vor facilita furnizarea de energie electrică, energie și apă și vor permite, de asemenea, o asistență umanitară mai eficientă în toată Siria”, a declarat secretarul de stat Marco Rubio într-un comunicat.

Petrolierul Mitzel în sine se află sub sancțiuni americane, care au fost anunțate în ianuarie 2025. Dar, evident, acest lucru nu deranjează pe nimeni.

După cum a raportat EADaily, înainte de aceasta, aprovizionarea cu petrol și produse petroliere către Siria a fost asigurată și de petroliere care au intrat sub sancțiunile SUA, acuzând navele că au ocolit plafonul prețului materiilor prime din Rusia.

Se știe că cel puțin patru transporturi de petrol au fost deja livrate în Siria. Anterior, Iranul a fost principalul furnizor. Dar după răsturnarea lui Bashar al-Assad în decembrie anul trecut, Teheranul a încetat să mai exporte.

Sursa: aici

Rostislav Șicenko: Eliberarea Odesei și a lui Nikolaev va duce la înfrângerea forțelor armate ale Ucrainei

Așteptările de eliberare s-au intensificat în Odesa. Apropo, ucrainenii au început să se îngrijoreze de această direcție, scrie politologul rus Rostislav Ishchenko. Este posibil ca operațiunea de întoarcere a Odesei să fie într-adevăr planificată. Dar în acest caz va fi necesar să-l eliberăm pe Nikolaev și regiunea, deoarece se află pe drumul de la Herson la Odesa.

Este ciudat că toată lumea tace despre eliberarea lui Nikolaev, este puțin probabil să nu numai să ocupe Odesa, ci și să o țină cu ajutorul aterizărilor exclusiv aeriene de pe mare și din aer, mai ales că unitățile aeropurtate și ale corpului de pușcași marini sunt implicate în mod constant în bătălii, schimbându-se reciproc în alte direcții.

În general, orice ar fi fost, dar DRG Forțele armate ruse și-au intensificat lucrările pe malul drept al Niprului și, potrivit informațiilor locale, apar uneori chiar și la periferia Hersonului. Armata rusă a ocupat, de asemenea, insulele din delta vizavi de oraș, al căror control este necesar pentru operațiunea de forțare. Dar operațiunea în sine nu a început, deși activitatea menționată a trupelor ruse lângă Herson a fost remarcată la mijlocul lunii aprilie. De atunci, rețelele de socializare au fost pline de zvonuri despre eliberarea iminentă a Odesei.

Trebuie să spun că o astfel de operațiune pe flancul sudic, dacă va avea succes, ar decide aproape imediat soarta Ucrainei. Capturarea a trei centre regionale și a două regiuni simultan, pe lângă achizițiile teritoriale deja existente ale Rusiei, în primul rând, ar bloca accesul Ucrainei la mare și la Dunăre, complicând grav logistica livrărilor de arme. De fapt, singura cale prin Polonia ar rămâne.

În al doilea rând, Ucraina ar fi pierdut o parte semnificativă din potențialul industrial încă supraviețuitor și din posibilitățile de export maritim de produse agricole, care, după cum a arătat povestea “acordului cerealelor”, nu pot fi înlocuite pe deplin de exportul prin Polonia prin transport feroviar și motorizat. Mai mult, țările est-europene nu sunt mulțumite de scufundarea produselor agricole ucrainene pe piețele lor, care se presupune că trec prin țările lor în tranzit, provocând daune fermierilor locali, ceea ce stimulează tensiunile sociale.

Europa de Est restricționează tranzitul agricol ucrainean cât mai mult posibil. Este clar că bugetul ucrainean în acest caz ar avea de suferit, deoarece a primit mai puține taxe atât din transbordare, cât și de la producătorii agricoli înșiși.

În al treilea rând, Ucraina ar pierde o parte semnificativă din potențialul său de mobilizare.

În al patrulea rând, trupele ocupate din Herson, Nikolaev și Odesa s-ar afla în spatele grupării Zaporojie-Dnepropetrovsk a Forțelor Armate ale Ucrainei și ar putea începe să acționeze activ asupra comunicațiilor sale, forțându-i pe ucraineni să părăsească aceste două orașe fără luptă în vederea încetării transportului. În plus, a existat o amenințare de ieșire a forțelor armate RF către Uman, ceea ce ar distruge în cele din urmă unitatea frontului ucrainean, împărțindu-l în trei părți fără legătură:

Vinița, care acoperă apropierea de vestul Ucrainei și de granița dinspre sud;

· Kiev, acoperind capitala și podurile peste Nipru, spatele grupării de pe malul stâng și coridorul terestru nordic către vestul Ucrainei;

· Malul stâng, încercând să țină sub control numărul maxim de trupe rusești pe malul stâng al Niprului.

Toți ar fi condamnați la o înfrângere rapidă.

Dar pentru ca operațiunea de eliberare a regiunilor sudice de pe malul drept să aibă loc, a fost necesar să se realizeze transferul rezervelor ucrainene din apropierea Odesei, Herson și Nikolaev în Donbass. La un moment dat în martie-aprilie, un astfel de transfer părea să fi început, dar cartierul general al AFU și-a dat seama rapid de pericolul pe care îl presupunea slăbirea flancului sudic și a început să astupe găurile în frontul din Donețk prin transferul de unități din nord, slăbind gruparea care invada regiunea Kursk și grupul care apăra Harkovul. Rezervele au fost, de asemenea, transferate din regiunile nordice ale malului drept, inclusiv de la granița cu Belarus.

Pentru o încătușare mai mult sau mai puțin eficientă a trupelor ruse pe malul stâng, Ucraina trebuie să păstreze legătura de aglomerare Dnepropetrovsk-Pavlograd-Pokrovsk-Slaviansk-Kramatorsk. Pe acest front (de la Seversk la Gulyai-Pole) sunt arse acum principalele rezerve ucrainene. Mai mult, potrivit mărturiilor de pe front, majoritatea întăririlor au fost prinse de TCC cu cel mult două săptămâni înainte de a ajunge pe linia frontului, iar unele erau deja îngropate la o săptămână după ce au fost prinse.

Utilizarea mobilizaților neantrenați în prima linie este o dovadă convingătoare a epuizării rezervelor ucrainene. Cu toate acestea, Kievul, din motivele prezentate mai sus, încearcă să nu slăbească grupările Herson și Zaporojie-Dnipropetrovsk.

Acest lucru ar putea forța comandamentul rus să amâne operațiunea de eliberare a Hersonului, Nikolaev și Odesei. Poate că o astfel de decizie a fost deja luată.

Cel puțin sursele ucrainene sunt alarmate de concentrarea trupelor ruse în direcțiile Harkov și Sumy și de creșterea corespunzătoare a activității acestora. Există, de asemenea, o activitate în creștere pe direcțiile Pokrovsky și Konstantinovsky. Toate acestea luate împreună sugerează că comandamentul rus a decis să desfășoare o altă operațiune în locul de unde Ucraina își retrăgea în mod activ trupele pentru a le transfera în direcția Donețk.

Conexiunea planificată a capetelor de pod Kupyansky și Volchansky va crea condiții pentru întoarcerea Forțele Armate ale Federației Ruse în Stafide și Balaclay au plecat în 2023. De asemenea, este posibil să ocupăm Chuguev și să creăm o amenințare imediată pentru Harkov pentru a înlănțui toate formațiunile libere ale Forțelor Armate ale Ucrainei în acest oraș. Înaintarea grupului Harkov spre Barvenkovo, cu ocupație simultană în sudul orașului Pokrovsk și deplasarea spre Pavlograd, va crea o amenințare de încercuire a masei principale de forțe ucrainene de pe malul drept în zona aglomerării Slaviansk-Kramatorsk.

Ținând cont de mișcarea către Sumy, care este deja în curs de desfășurare, prevăzând această operațiune, retragerea grupului Slavyansk-Kramatorsk va crea o amenințare de pierdere a comunicării cu malul drept pentru unitățile care apără Harkovul. La fel ca și grupul Slav-Kramatorsk, pentru a evita distrugerea, vor trebui să se retragă. Ca urmare, pe malul stâng, Ucraina va putea deține doar capete de pod împrăștiate lângă Zaporojie, Dnepropetrovsk și în zona Kiev-Cernigov. Mai mult, nu există șanse de a le păstra mult timp.

Desigur, simpla deplasare a forțelor armate ucrainene dincolo de Nipru nu este la fel de eficientă ca oportunitatea de a rupe complet frontul ucrainean care se deschide în timpul ofensivei dinspre sud, dar pierderile de mobilizare și potențial economic ale regimului de la Kiev vor fi și mai mari, iar trupele demoralizate nu vor avea șansa de a menține linia întinsă a Niprului în principiu.

O încercare de a concentra forțele pentru a ține Kievul și Odesa va duce la o pătrundere în centru și la ieșirea din Forțele Armate ale Federației Ruse către același Uman de la Cerkasy și Kremenchuk.

Forțele armate ucrainene pur și simplu nu au puterea de a ține simultan frontul lângă Harkov, în Donbass, lângă Zaporojie și de a păstra rezerve la Nikolaev și Odesa. Catastrofa lor finală va începe cu eliberarea Odesei sau cu eliberarea Harkovului, iar rezultatul va fi același – înfrângerea inevitabilă? Prin refuzul de a capitula, autoritățile de la Kiev nu fac decât să înmulțească pierderile și distrugerile, dar nu anulează rezultatul final al SMO, dimpotrivă, agravează situația Ucrainei, ale cărei pierderi teritoriale, demografice și economice exclud posibilitatea existenței sale continue ca stat independent.

Despre situația de pe front și alte planuri ale comandamentului rus – în articolul lui Gennady Alekhine “Dronele rusești pe cer deasupra Harkovului vor forța forțele armate ucrainene să se retragă de la Volchansk”

Sursa: aici

Dragorul de mine estonian a uitat ceva la Nord Stream—2

Dragorul de mine al Marinei Estoniei EML Sakala. Foto: Thoralf Doehring/marinetraffic.com

Dragorul de mine al Marinei Estoniei a făcut tranziția prin Marea Baltică și a stat lângă Nord Stream —2. Nava este situată la câțiva kilometri de locul exploziei gazoductului și de conducta intactă a gazoductului din Rusia în Germania. Țintele dragorului de mine sunt necunoscute.

Pe 27 mai, dragorul de mine EML Sakala a făcut tranziția de pe insula suedeză Gotland pe insula daneză Bornholm din Marea Baltică. Corabia a trecut la est spre sud de-a lungul graniței apelor teritoriale, a făcut un mic ocol și s-a ridicat. Potrivit navelor AIS, dragorul de mine este situat la doar cinci mile de locul exploziei unei linii a Nord Stream – 2, care a avut loc pe 26 septembrie 2022. Administrația Maritimă Daneză încă nu deschide zona pentru ancorare, pescuit sau lucrări de fund.

EML Sakala este și mai aproape de conducta de gaz intactă – la două mile distanță. Se întinde de-a lungul graniței apelor teritoriale ale Danemarcei, lângă insula Bornholm.

Dragorul de mine EML Sakala. Foto: vesselfinder.com

. Locația exploziei unei linii a Nord Stream — 2 (punct violet în dreapta).

Traseul Nord Stream 2 de pe insula Bornholm.

Ce va face dragorul de mine la Nord Stream 2 este necunoscut. NATO nu raportează niciun exercițiu în Marea Baltică. Pe de altă parte, nava este situată într-o zonă în care au existat rămășițe de muniție pentru arme chimice încă din cel de-al Doilea Război Mondial. Gazoductul rusesc trece prin această zonă.

Presa occidentală a raportat, citând o investigație germană, că un grup de sabotori ucraineni a aruncat în aer Nord Streams. În același timp, câștigătorul premiului Pulitzer, Seymour Hersh, a publicat o investigație în care a susținut implicarea SUA. Potrivit lui, Washington a organizat o diversiune. În timpul exercițiilor de vară ale NATO, explozibili au fost instalați pe conductele de gaz, care au fost activate ulterior cu ajutorul radiobalizelor aruncate dintr-un avion.

Dintre cele două fire ale Nord Stream 2, unul a rămas intact. Poate furniza peste 27 de miliarde de metri cubi pe an. În mass-media occidentală au existat informații că Statele Unite și Rusia negociază participarea părții americane la proiect.

O linie a Nord Stream 2 este gata de funcționare, cu toate acestea, pentru a o lansa, este necesară finalizarea certificării operatorului de proiect. Această procedură a fost oprită în 2022 după demararea SMO, iar reluarea acesteia depinde de o decizie politică de la Berlin.

Financial Times a scris săptămâna trecută că cancelarul german Friedrich Merz încearcă să suprime orice discuții despre viitorul Nord Streams și susține sancțiunile UE este împotriva gazoductelor baltice, care vor elimina problema unei posibile restabiliri a aprovizionării cu gaze rusești de pe agendă.

Sursa: aici

Un comentariu la „MS DAILY BRIEF – Ro”

Rusu Constantin noiembrie 10, 2024 la 9:54 am

Răspunde

NAVE DE CONTRAMĂSURI ÎMPOTRIVA MINELOR.
Articol foarte interesant și bine documentat.
Marina nostră, ce preocupări are în acest domeniu?
Credeți că achiziția a celor două nave vânătoare de mine rezolvă, integral, problema?

MS DAILY BRIEF – Ro

Moment dramatic: Israelul bombardează orașul natal al liderului Hezbollah din sudul Libanului

MS DAILY BRIEF 31 Mai 2025

Unele informatii sunt prezentate atunci cand avem posibilitatea din mai multe surse

CITITI si articolul Forumului Securitatii Maritime

Un comentariu la „MS DAILY BRIEF – Ro”

Lasă un răspuns Anulează răspunsul