| Forumul Securității Maritime are plăcerea de a vă pune la dispoziție un produs de sinteza zilnic, sub forma unui newsletter, prin care vă prezentăm cele mai relevante evenimente și informații referitoare problematica domeniului naval, cu preponderență cele legate de securitatea maritima dar și alte domenii conexe. Acesta dorește să prezinte o evaluare clară și concisă a celor mai recente și relevante știri despre spațiul menționat, cu trimiteri la sursele de informare. Sperăm că acest newsletter se va dovedi a fi o sursă utilă pentru dumneavoastră, oferind o perspectivă cuprinzătoare despre contextul complicat al domeniului, atât pentru specialiști, cât și pentru oricine este interesat de dinamica evenimentelor din domeniu securității navale. |
MS Daily brief – 31 Decembrie 2025
Contents
Noutăți din Ucraina | Dezastrul economic al Rusiei este deja aici și se va agrava. 1
Rusia susține că a mutat un sistem de rachete cu capacitate nucleară în Belarus. 1
O pană de curent în tunelul Canalului Mânecii perturbă mii de călătorii 8
Biroul președintelui israelian neagă afirmația lui Trump că Netanyahu va fi grațiat „în curând” 11
India aprobă încă două drone MQ-9B Sea Guardian pentru a întări supravegherea navală. 20
Distrugătorul Marinei Chineze testează racheta balistică antinavă hipersonică pe mare. 42
Thales va construi centre AI de război împotriva minelor pentru Marina Regală. 43
Secretarul Armatei SUA a fost informat despre planurile marinei hibride britanice. 46
Planul de pace pentru Ucraina “ne sperie de moarte”, spun oficialii 48
Nava De Luptă Litorală A Marinei Arată Valoare Împotriva Houthi 52
Drumul Italiei pentru licitația distrugătoarelor DDX începe acum.. 53
Petroliere din Azerbaidjan și Turcia s-au ciocnit în largul coastei Istanbulului 56
ȘTIRI DE ULTIMĂ ORĂ: Iranul ar dezvolta arme CHIMICE; Trump SPRIJINĂ ISRAELUL să atace Iranul | TBN Israel
Noutăți din Ucraina | Dezastrul economic al Rusiei este deja aici și se va agrava
Rusia susține că a mutat un sistem de rachete cu capacitate nucleară în Belarus
Afirmația vine după ce Kremlinul a acuzat Ucraina că a atacat palatul lui Vladimir Putin din Novgorod
Marți, 30 decembrie 2025, ora 19:15 CET
Rusia a declarat că cel mai recent sistem de rachete cu capacitate nucleară a fost amplasat în Belarus, la o zi după ce Moscova a afirmat că Ucraina a lansat un atac cu drone la scară largă asupra reședinței lui Vladimir Putin.
Imaginile difuzate de Ministerul Apărării din Rusia au arătat noua rachetă Oreshnik traversând o pădure înzăpezită. Soldații au fost văzuți camuflând vehicule de luptă cu plase verzi și arborând un steag la o bază aeriană din estul Belarusului, aproape de granița cu Rusia.
Videoclipul părea să facă parte dintr-o încercare orchestrată de a intimida Europa și de a pregăti rușii pentru o escaladare suplimentară a războiului deja brutal împotriva Ucrainei. Dacă este adevărată, desfășurarea ar reduce simbolic timpul necesar unei rachete rusești pentru a lovi o capitală a UE.
Președintele Belarusului, Alexander Lukashenko, a declarat că 10 sisteme Oreshnik vor fi staționate în țara sa. Putin a anunțat că acestea vor intra în serviciul activ în cadrul unei reuniuni de luni cu generalii săi, unde și-a reafirmat intenția de a captura mai mult teritoriu ucrainean, inclusiv orașul Zaporizhzhia din sud.
Anterior, ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, a avertizat că vor fi întreprinse „represalii” împotriva Kievului și că țintele sunt deja pregătite. Acestea au urmat ceea ce el a numit un atac duminică seara, în care au fost implicate 91 de drone ucrainene asupra palatului președintelui rus din regiunea Novgorod.
Kremlinul nu a prezentat dovezi care să susțină acuzațiile sale. Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al lui Vladimir Putin, a declarat marți că nu vor fi prezentate dovezi, deoarece toate rachetele au fost doborâte. El a spus că nu poate comenta lipsa resturilor.
Locuitorii din zonă au declarat că nu au auzit explozii sau sunete de focuri antiaeriene, potrivit mass-media independentă rusă Sota. Nu a fost emisă nicio alertă de raid aerian și nici nu au fost distribuite online clipuri filmate cu telefoane mobile care să arate fum și flăcări, o caracteristică tipică a loviturilor confirmate.
Marți, ministrul de externe al Ucrainei, Andrii Sybiha, a declarat că Rusia a inventat povestea și a îndemnat alte țări să o ignore. „A trecut aproape o zi, iar Rusia încă nu a furnizat nicio dovadă plauzibilă pentru acuzațiile sale. Și nici nu o va face. Pentru că nu există nicio dovadă. Nu a avut loc un astfel de atac”, a postat el pe X.
El nu l-a criticat pe Donald Trump, care luni a susținut cu furie versiunea Rusiei și a spus că Putin i-a povestit despre atac într-o convorbire telefonică. „Una e să fii ofensiv, pentru că ei sunt ofensivi. Altceva este să-i ataci casa. Nu este momentul potrivit să faci asta”, a spus președintele SUA.
Sybiha și-a exprimat iritarea față de India, Pakistan și Emiratele Arabe Unite, după ce acestea au declarat că sunt îngrijorate de rapoarte. „Astfel de reacții la afirmațiile manipulative și nefondate ale Rusiei nu fac decât să joace în favoarea propagandei rusești și să încurajeze Moscova să comită și mai multe atrocități și minciuni”, a remarcat el.
Comandanții ucraineni au declarat că dronele kamikaze rusești survolau în mod regulat palatul guvernamental folosit de Zelenskyy în drumul lor spre capitală. Un ofițer, șeful unității de apărare teritorială 112, a declarat că echipa sa a doborât sâmbătă două drone deasupra reședinței de stat din Koncha-Zaspa, la sud de Kiev.
„Ori de câte ori au loc atacuri la scară largă, ele zboară în zona noastră. Întotdeauna sunt martiri. Destul de des le doborâm în acest loc”, a declarat soldatul pentru Guardian. El a distribuit un videoclip în care se vede o dronă inamică zburând la joasă altitudine pe cerul alb al iernii.
Ucrainenii doresc să se concentreze în continuare pe eforturile diplomatice pentru a pune capăt conflictului, după întâlnirea de două ore dintre Zelenskyy și Trump, duminică, în Florida. Cei doi lideri au discutat un plan de pace în 20 de puncte, în baza căruia SUA ar oferi Kievului garanții de securitate postbelice votate de Congres.
Nu s-au înregistrat progrese în ceea ce privește viitorul regiunii Donbas din est, care, potrivit lui Putin, trebuie cedată Rusiei. Zelenskyy a exclus cedarea de teritorii către Rusia. El a propus o zonă demilitarizată, care ar putea fi confirmată printr-un referendum dacă Rusia acceptă un armistițiu de cel puțin 60 de zile.
Zelenskyy a afirmat că rușii răspândesc „știri false” din cauza „conversației și întâlnirii destul de reușite” pe care le-a avut cu Trump în weekend și a progreselor înregistrate în ultimele săptămâni de delegațiile SUA și Ucrainei. Rusia a făcut acuzații pentru că nu dorea „niciun rezultat pozitiv pentru nimeni în acest format”, a adăugat el.
Președintele Ucrainei urmează să se întâlnească cu aliații europeni pe 6 ianuarie în Franța, la o conferință găzduită de Emmanuel Macron. Liderii vor discuta despre contribuția Europei la o operațiune de menținere a păcii. Este probabil să aibă loc o întâlnire ulterioară între șefii de stat europeni și Trump și echipa sa de la Casa Albă, la Washington.
Comentatorii au afirmat că promisiunile SUA în materie de securitate nu au niciun sens dacă Trump este dispus să accepte tot ceea ce îi spune președintele rus. „Dacă monitorizarea potențialului armistițiu va fi realizată de aceleași persoane care cred acum ceea ce spune Rusia, vom avea mari probleme”, a declarat Phillips O’Brien, profesor de studii strategice la Universitatea din St Andrews.
Informare privind războiul din Ucraina: „Atac asupra securității alimentare globale” în contextul în care Rusia lovește navele și porturile de grâu
SUA au verificat că atacul pretins asupra reședinței lui Putin este fals, spune Zelenskyy; liderii aliaților Ucrainei se vor întâlni în Franța săptămâna viitoare. Ce știm în ziua 1.407
Warren Murray și agenții
Miercuri, 31 decembrie 2025, 02:42 CET
- Rusia a lansat valuri de drone pentru a ataca porturile Pivdennyi și Chornomorsk din Marea Neagră, două nave civile fiind lovite în momentul în care soseau pentru a încărca grâu, au declarat marina ucraineană și oficialii guvernamentali. Navele civile Emmakris III și Captain Karam, sub pavilion panamez, au fost lovite, a declarat marina, adăugând că atacurile de marți „amenință viața civililor și subminează securitatea alimentară globală. Atacurile țintite asupra obiectivelor civile sunt o crimă de război deliberată”. Ucraina este un important producător și exportator agricol. Au fost lovite și rezervoare de stocare a petrolului, a declarat Oleksiy Kuleba, viceprim-ministrul ucrainean, care a adăugat că ambele porturi continuă să funcționeze.
- Atacurile continue și tot mai intense ale Rusiei asupra Ucrainei sunt „un act de sfidare” împotriva planului SUA de a pune capăt războiului din Ucraina, a declarat marți o sursă prezidențială franceză. În plus, acuzațiile Moscovei privind un atac cu drone ucrainene asupra reședinței lui Vladimir Putin nu sunt susținute „de nicio dovadă solidă, inclusiv după verificarea încrucișată a informațiilor cu partenerii noștri”, a spus sursa.
- Președintele ucrainean, Volodymyr Zelenskyy, a declarat: „În ceea ce privește atacul asupra [reședinței lui Putin din] Valdai, echipa noastră de negociatori a luat legătura cu echipa americană, au analizat detaliile și înțelegem că este o informație falsă. Și, desigur, partenerii noștri pot verifica întotdeauna, datorită capacităților lor tehnice, că este falsă.”
Un atac cu drone ucrainene a avariat infrastructura portuară și o conductă de gaz în portul rus Tuapse de la Marea Neagră, a declarat miercuri administrația regională, adăugând că nu au fost raportate victime. Tuapse și rafinăria sa constituie unul dintre principalele puncte de ieșire ale Rusiei la Marea Neagră pentru produsele petroliere pe care Ucraina le vizează, deoarece acestea sunt exportate pentru a finanța războiul sau utilizate direct pentru a alimenta armata rusă. Portul și rafinăria au fost lovite în repetate rânduri de atacuri cu drone ucrainene.
Ucraina a lansat, de asemenea, marți atacuri cu drone care au vizat Moscova, părți din vestul Rusiei și Crimeea anexată, rănind o persoană în apropierea capitalei, au declarat autoritățile ruse.
Zelenskyy a declarat că Ucraina va convoca o reuniune cu liderii aliaților Kievului marți, 6 ianuarie, în Franța, pe măsură ce eforturile diplomatice pentru a pune capăt conflictului s-au intensificat. Summitul va fi precedat de o reuniune a consilierilor lor de securitate, planificată pentru sâmbătă, 3 ianuarie, în Ucraina.
Germania a acceptat 10 milioane de euro pentru a renunța la ancheta asupra miliardarului rus Alisher Usmanov pentru presupuse încălcări ale sancțiunilor UE, au declarat marți procurorii. Acordul a fost încheiat pe baza „prezumției de nevinovăție”, au spus procurorii. Usmanov este un aliat apropiat al lui Putin și șeful Federației Internaționale de Scrimă. El a fost acuzat că a folosit fonduri înghețate în cadrul sancțiunilor UE pentru a plăti două proprietăți în Germania care urmau să fie monitorizate de o companie de securitate. Într-o anchetă separată, procurorii din Frankfurt l-au acuzat pe Usmanov de spălare de bani. Cazul a fost soluționat în noiembrie, după ce Usmanov a plătit 4 milioane de euro.
Între timp, SUA au ridicat sancțiunile împotriva Alexandrei Buriko, fostul director financiar al băncii de stat ruse Sberbank, potrivit unei postări pe site-ul web al Departamentului Trezoreriei SUA. Buriko se număra printre directorii executivi și directorii care au demisionat din Sberbank, sancționată de Occident, la scurt timp după invazia Rusiei în Ucraina în 2022. Buriko s-a adresat instanței în decembrie 2024 pentru a solicita ridicarea sancțiunilor, argumentând că a rupt legăturile cu Sberbank. Se știa că ea și guvernul SUA se ,,,,aflau în negocieri pentru soluționarea cazului.
A vizat Ucraina reședința lui Putin sau afirmația Rusiei este o stratagemă pentru a-l influența pe Trump?
Ucraina a negat afirmația și a acuzat Rusia că încearcă să submineze progresul diplomatic – deci cine crede ce?
Shaun Walker în Varșovia
Marți, 30 decembrie 2025, ora 13:35 CET
Rusia susține că Ucraina a încercat să lovească reședința lui Vladimir Putin într-un atac masiv cu drone luni. Ministrul de externe, Serghei Lavrov, a declarat că apărarea aeriană rusă a doborât 91 de drone, calificând atacul drept un act de „terorism de stat”.
Ucraina a negat acuzația, iar Volodymyr Zelenskyy l-a acuzat pe Lavrov că răspândește „minciuni tipic rusești” pentru a încerca să submineze progresul diplomatic dintre Kiev și Washington, după o întâlnire bilaterală cu Donald Trump la Mar-a-Lago, în Florida, duminică.
Afirmația Rusiei, ca și o mare parte din geopolitica din 2025, pare să fi fost îndreptată în primul rând către un singur destinatar, Trump, iar acesta pare să o fi acceptat. „Una este să fii ofensiv, pentru că ei sunt ofensivi. Alta este să-i ataci casa. Nu este momentul potrivit pentru a face asta”, a declarat Trump luni.
Acuzația vine într-un moment diplomatic delicat, în care Trump insistă că acordul de pace între Rusia și Ucraina este „finalizat în proporție de 95%”. Zelenskyy încearcă disperat să-l mențină pe președintele SUA de partea sa, în timp ce Rusia l-a convins pe Trump că este gata pentru negocieri, dar pare să nu fie dispusă să renunțe la obiectivele sale maximaliste de război.
Ce dovezi a furnizat Moscova?
Absolut niciuna, iar marți purtătorul de cuvânt al lui Putin, Dmitri Peskov, a declarat că nu vor fi furnizate dovezi. „Nu cred că ar trebui să existe dovezi dacă se desfășoară un atac masiv cu drone, care, datorită coordonării eficiente a sistemului de apărare aeriană, a fost doborât”, a declarat el jurnaliștilor într-o convorbire telefonică.
Adesea, când are loc un atac cu drone ucrainene, rușii care locuiesc în apropiere postează pe rețelele de socializare videoclipuri cu explozii, dar nu există imagini cu acest presupus atac, iar locuitorii din Valdai, localitate situată în apropiere, au declarat pentru mass-media independentă rusă că nu au auzit explozii luni.
Se poate avea încredere în Moscova?
Pe scurt, nu. Kremlinul și Ministerul Apărării fac adesea afirmații fantastice despre războiul din Ucraina. Moscova insistă în continuare că nu vizează niciodată civilii în raidurile sale cu drone și rachete asupra Ucrainei, în ciuda dovezilor regulate care demonstrează contrariul. Autoritățile ruse au o lungă istorie de povești fictive despre Ucraina, care datează din 2014, de la anexarea Crimeei, când Putin a afirmat că forțele speciale ruse care au anexat peninsula erau, de fapt, localnici.
Asta înseamnă că atacul cu drone nu a avut loc cu siguranță?
Este greu de spus cu certitudine. Ucraina are cu siguranță o istorie de atacuri în interiorul Rusiei, inclusiv asasinarea unor personalități militare, atacuri cu drone asupra rafinăriilor de petrol și, cel mai spectaculos, Operațiunea Spiderweb, în care drone camuflate lansate de pe camioane au distrus numeroase bombardiere strategice rusești în interiorul Rusiei.
Cu siguranță, reședința lui Putin ar fi considerată de planificatorii ucraineni ca o țintă legitimă și tentantă. Totuși, ar fi o alegere ciudată să se facă această mișcare tocmai într-un moment cheie al negocierilor cu Trump, iar lipsa mărturiilor coroborate ale martorilor de la fața locului face ca afirmațiile să pară mai puțin plauzibile.
Dacă este o afirmație falsă, care este scopul?
Există câteva posibilități. Zelenskyy a afirmat că acuzația este o poveste de acoperire pentru a permite Moscovei să lovească clădiri guvernamentale din Kiev, mai ales că Lavrov a spus că „țintele de represalii” au fost deja selectate. Dar, așa cum arată ultimii patru ani, Moscova nu are nevoie de povești de acoperire pentru a lovi tot felul de ținte în Ucraina.
Un scenariu mai probabil ar fi că Putin, conștient de teoria conform căreia Trump este adesea influențat de ultima persoană cu care a vorbit, era îngrijorat de vizita personală a lui Zelenskyy la Mar-a-Lago și de ceea ce s-ar putea obține în cadrul discuțiilor. Acuzând ucrainenii de escaladare, atât public, cât și la telefon cu Trump, Putin ar fi putut spera să schimbe încă o dată calculele din mintea președintelui american și să amâne orice decizie pe care Kremlinul ar considera-o prea prietenoasă față de Kiev.
Trump a crezut-o?
Primele indicii arată că Trump a crezut afirmația și s-a supărat pe presupusele acțiuni ale Ucrainei.
Când un reporter a sugerat că afirmația ar fi putut fi fabricată, Trump părea să ia în considerare această posibilitate pentru prima dată. „Spuneți că poate atacul nu a avut loc? Cred că și asta este posibil. Dar președintele Putin mi-a spus azi dimineață că a avut loc”, a spus el.
CIA ar putea probabil să-i ofere lui Trump o analiză decentă cu privire la veridicitatea afirmației, dar rapoartele sugerează că președintele ignoră adesea concluziile propriilor agenții de informații.
Mai crede cineva în afirmațiile rușilor?
În capitalele europene, afirmațiile au fost întâmpinate cu un scepticism enorm, dar în alte părți există semne că acuzația a avut ecou. Prim-ministrul Indiei, Narendra Modi, a scris pe X în engleză și rusă că este „profund îngrijorat” de rapoarte. „Îndemnăm toate părțile implicate să rămână concentrate pe aceste eforturi și să evite orice acțiuni care le-ar putea submina”, a adăugat el.
Ministrul de externe al Ucrainei, Andrii Sybiha, a scris marți pe X: „Am fost dezamăgiți și îngrijorați să vedem declarațiile părților din Emiratele Arabe Unite, India și Pakistan, care și-au exprimat îngrijorarea cu privire la atacul care nu a avut loc niciodată”. El a spus că niciuna dintre cele trei părți nu a emis o declarație când o rachetă rusă a lovit o clădire a guvernului ucrainean în septembrie.
,,,, https://www.theguardian.com/world/2025/dec/30/did-ukraine-target-putin-residence-russian-claim-trump
Rusia continuă să importe anvelope Michelin pentru aviație în ciuda sancțiunilor, sugerează înregistrările
Exclusiv: Vânzările prin intermediul companiilor intermediare par să continue în ciuda încercărilor Michelin de a întrerupe comerțul
Daniel Boffey Reporter șef
Marți, 30 decembrie 2025, ora 17:00 CET
Rusia a continuat să utilizeze companii intermediare, inclusiv una aparent cu sediul în Marea Britanie, pentru a importa anvelope de aviație fabricate de firma franceză Michelin, în ciuda încercărilor de a opri comerțul, sugerează înregistrările vamale.
În ciuda sancțiunilor impuse vânzării de anvelope către Rusia, care depinde în mod critic de furnizorii străini, o analiză a înregistrărilor indică faptul că un număr semnificativ continuă să treacă.
The Guardian a raportat în septembrie 2024 că în 2023 au fost primite livrări de anvelope Michelin în valoare de 28 de milioane de dolari, în ciuda faptului că firma a încetat toate exporturile către Rusia din martie 2022, după invazia pe scară largă a Ucrainei.
Noile date sugerează că vânzările au continuat, deși în cantități reduse, în ciuda încercărilor repetate ale Michelin de a opri comerțul prin adaptarea sistemelor sale de monitorizare a deturnării produselor sale.
Între octombrie 2024, după publicarea raportului The Guardian, și martie 2025, Rusia a primit 2.687 de anvelope Michelin în valoare de peste 7 milioane de dolari (5,2 milioane de lire sterline), indică înregistrările analizate de Consiliul de Securitate Economică al Ucrainei.
Analiza întregului an 2024 sugerează că vânzările au fost facilitate de intermediari, niciunul dintre aceștia nefiind clienți ai Michelin. Nu există nicio sugestie de încălcare a legii din partea Michelin, care și-a închis toate activitățile comerciale și industriale în Rusia.
Livrările par să fi fost trimise de companii cu sediul în Turcia, Spania, Arabia Saudită, India și o firmă aparent britanică numită General Trade Solutions (Marea Britanie). Nu există nicio firmă înregistrată cu acest nume la Registrul Comerțului din Marea Britanie.
Cel mai mare importator rus de anvelope Michelin în 2024, Melaris LLC, era un furnizor al complexului militar-industrial rus.
Un purtător de cuvânt al Michelin a declarat că compania „se angajează să respecte cu strictețe sancțiunile economice și financiare aplicabile în ceea ce privește Rusia” și că „a stabilit procese interne și o organizare dedicate pentru a asigura această conformitate”.
Compania a declarat că niciunul dintre anvelopele Michelin aparent exportate în Rusia nu era destinat uzului militar și că și-a consolidat recent programul de conformitate prin „implementarea unor controale îmbunătățite, în plus față de măsurile existente, pentru a reduce și mai mult riscul de deturnare”.
Purtătorul de cuvânt a adăugat: „Adaptarea programului nostru de conformitate la riscul de deturnare a redus semnificativ cazurile de eludare, așa cum indică cifrele dvs. recente.
„Cu toate acestea, rămânem vigilenți în ceea ce privește calitatea datelor furnizate de astfel de rapoarte, deoarece nu există nicio garanție că anvelopele menționate sunt într-adevăr produse ale Grupului Michelin, în special din cauza riscului de contrafacere și de declarații false.
„În plus, este important de menționat că industria anvelopelor pentru aviație este unică, cu compatibilitate standard a unei anvelope pentru aviație pentru toate exemplarele aceluiași model de aeronavă și un lanț comercial complex care implică mai mulți distribuitori și revânzători.”
Roman Steblivskyi, expert în politici la Consiliul de Securitate Economică al Ucrainei, a declarat: „Aviația rusă – atât civilă, cât și militară – rămâne dependentă de anvelopele de aviație occidentale datorită calității lor superioare. Prin urmare, Michelin ar trebui să adopte o abordare mai proactivă în prevenirea reexportului ilicit al produselor sale către Rusia prin țări terțe.
„Cadrele de obligații de diligență ale Michelin se referă la urmărirea originii anumitor minerale în secțiunea „drepturile omului”; cu toate acestea, ele nu abordează monitorizarea sau prevenirea furnizării produselor Michelin către state autoritare precum Rusia.
„Această lacună ridică întrebări cu privire la alinierea standardelor de diligență ale companiei la mediul geopolitic actual și la riscurile asociate evitării sancțiunilor.”
Legea franceză privind obligația de diligență (vigilență) impune marilor companii franceze să elaboreze și să publice un plan pentru identificarea, prevenirea și atenuarea riscurilor pentru drepturile omului, sănătate, siguranță și mediu în cadrul propriilor operațiuni, filiale și lanțuri de aprovizionare.
Un purtător de cuvânt al Michelin a declarat că riscurile legate de controlul exporturilor și sancțiuni nu sunt ceva ce legislația franceză le impune să abordeze, dar că „chiar dacă nu este menționat în mod explicit în ultimul nostru plan de obligație de diligență, Grupul Michelin a implementat și a revizuit și consolidat în mod constant politica sa de control al exporturilor și de conformitate cu sancțiunile, adaptând măsurile și controalele sale pentru a aborda riscurile de deturnare”.
O pană de curent în tunelul Canalului Mânecii perturbă mii de călătorii
Inginerii încă se luptă să restabilească serviciul feroviar complet marți seara, în timp ce pasagerii autoturismelor se confruntă cu întârzieri de șapte ore
Juliette Garside, Aneesa Ahmed și Jane Clinton
Marți, 30 decembrie 2025, ora 19:13 CET
O pană de curent în tunelul Canalului Mânecii a perturbat mii de călătorii înainte de sărbătorile de Anul Nou, toate trenurile de pasageri și vehicule fiind suspendate timp de câteva ore, în timp ce inginerii se grăbeau să repare defecțiunea.
Deoarece plecările pasagerilor Eurostar către continent au fost mai întâi întârziate, apoi anulate, holurile gării St Pancras International din Londra s-au umplut de călători blocați care așteptau noutăți. La Folkestone, în Kent, s-au format cozi de mașini, deoarece șoferii care sperau să prindă naveta s-au confruntat cu întârzieri de șapte ore.
Marți seara, inginerii încă se străduiau să restabilească serviciul complet, operatorul tunelului Canalului Mânecii, Getlink, afirmând că trenurile circulau doar pe una dintre cele două linii ale tunelului, în direcții alternate.
Problema tehnică a început luni seara, potrivit Getlink, cu „un incident legat de alimentarea cu energie electrică a trenurilor”.
În declarațiile de marți dimineață, Eurostar a indicat că întreruperea a dus la defectarea unui tren operat de LeShuttle, care transportă mașini și vehicule de marfă prin tunel. Compania a declarat că trenul a fost în cele din urmă scos din tunel.
La St Pancras, Jack Slater și iubita lui nu au avut altă opțiune decât să anuleze călătoria de Anul Nou la Paris, o surpriză pe care o planificaseră încă din vară.
„Ni se recomandă să rezervăm din nou pentru mâine, dar toate trenurile sunt deja rezervate, așa că singura opțiune ar fi să trecem la un loc la clasa întâi, ceea ce înseamnă o sumă suplimentară de bani”, a spus el.
Matt Orien venise din Seattle, SUA, împreună cu familia, sperând să ajungă la Paris după ce petrecuse câteva zile la Londra. „Este dezamăgitor, dar avem un prieten care ne ajută cu formalitățile administrative, așa că sperăm să găsim o soluție pentru a ajunge acolo”, a spus el. „Suntem bine și vom găsi o modalitate de a ne distra… Ne pare rău pentru oamenii care sunt blocați în tren, în tunel.”
Betty Ndukaeze, care călătorea împreună cu familia, spera să ajungă la Paris pentru a sărbători. Călătoria a început cu o întârziere, trenul de la ora 7:01 plecând cu o oră întârziere, înainte de a se opri. După o lungă așteptare, au fost trimiși înapoi la St Pancras, a declarat ea pentru BBC.
„A fost haos din momentul în care am ajuns aici”, a spus Ndukaeze.
„Anunțau în continuu că era o problemă cu trenul din fața noastră și spuneau că încercau să o rezolve.
„Tocmai ne-am întors aici. Călătoria de întoarcere de la locul unde eram blocați a durat doar 20 de minute.”
Marți după-amiază, Eurostar a anunțat că va relua serviciile către și dinspre Londra în jurul orei 18:00, dar a recomandat „insistent” pasagerilor să-și amâne călătoriile. Actualizările live ale serviciului arătau că toate plecările spre Paris din 30 decembrie erau anulate, cu excepția a două trenuri la 18:01 și 19:01. În cealaltă direcție, doar trenurile de la 18:12 și 19:12 erau listate ca fiind programate să plece spre Londra.
„Deoarece problemele legate de alimentarea cu energie electrică în tunelul Canalului Mânecii persistă, doar o singură linie este disponibilă pentru circulația trenurilor”, a declarat operatorul. „Aceasta înseamnă că în această seară vor continua să existe întârzieri și durate de călătorie mai lungi decât de obicei. Prin urmare, continuăm să recomandăm clienților noștri să își reprogrameze călătoria pentru o altă zi, dacă este posibil, cu schimburi gratuite disponibile.
De asemenea, recomandăm clienților să nu se prezinte la stațiile noastre dacă trenurile lor au fost deja anulate.”
O fotografie a unui șofer, distribuită BBC, arăta cabluri electrice aeriene împrăștiate pe șine.
Eurostar, care transportă pasageri, și LeShuttle, care transportă vehicule și este deținut de Getlink, împart cele două linii ale tunelului, care în mod normal circulă doar într-o singură direcție.
Împreună, aceste servicii transportă mii de pasageri pe zi în perioada Crăciunului.
Într-o actualizare trimisă marți la ora 15:00, Getlink a declarat că serviciul de navetă „a fost reluat foarte gradual pe o linie puțin înainte de ora 15:00 CET [ora 14:00 în Marea Britanie]” și că trenurile circulau „alternativ în ambele direcții, cu întârzieri semnificative”.
Vor fi adăugate navete suplimentare de marți seara până miercuri dimineața, iar timpii de așteptare vor fi ajustați pe parcursul zilei, a precizat compania. Actualizările în timp real pentru navetă au avertizat pasagerii: „Întârziere de aproximativ șase ore față de ora rezervată, vă rugăm să vă înregistrați conform planului”.
La Folkestone, capătul de linie al navetei, șoferii blocați în coloane de mașini care așteptau să urce la bord și-au împărtășit frustrarea pe rețelele de socializare. „Suntem pe punctul de a urca la bordul navetei cu plecare la 08:25, care ar trebui să sosească la 15:05!!!”, a scris Spike pe X, sugerând că unele vehicule au avut o întârziere de șapte ore.
Kate din Woking a spus că șoferilor din Folkestone li s-au dat bonuri de masă, cărți de joc și chipsuri. „Personalul de la terminal a făcut tot posibilul, dar nu a putut promite prea multe.”
Stephanie Roberts, din Ashford, se întorcea acasă după o vacanță de două săptămâni în Le Touquet, împreună cu soțul ei, Simon, și buldogul francez în vârstă de 18 luni, Dempsey.
Mașini blocate în trafic, așteptând să urce la bordul unui serviciu LeShuttle de la Folkestone la Calais. Fotografie: Dean Pallant
„Am început să stăm la coadă în Calais, în Eurotunel, la ora 10.30, ora Franței”, a spus ea. „În final, am așteptat mai mult de cinci ore înainte de a putea urca la bordul trenului.
Nu aveam mâncare sau apă, dar, din fericire, adusesem o baghetă cu noi, așa că am putut să mâncăm din ea. Am cumpărat o sticlă mică de apă de la un automat cu 3 euro pentru Dempsey. Nu prețul este problema, ci principiul.”
Unii șoferi britanici cu trenuri mai târzii au spus că au deviat spre Dover pentru a lua feribotul.
Portul Dover i-a îndemnat pe șoferii blocați să ia în considerare trecerea la transportul maritim, spunând că operatorii care circulă între Dover și Calais au capacitate pentru pasageri suplimentari.
Compania feroviară LNER, care operează pe linia principală de pe coasta de est, a răspuns oferind pasagerilor transport gratuit până acasă. Aceasta a declarat că „toți clienții care au fost nevoiți să renunțe la călătoria lor din Londra King’s Cross pot reveni la gara de origine cu următorul serviciu LNER disponibil, fără costuri suplimentare”.
Clienții LNER care aleg să amâne călătoria cu Eurostar pentru o altă zi pot utiliza biletul LNER existent pentru a călători în aceeași zi, a adăugat compania.
Rory Boland, redactorul Which? Travel, a declarat: „Cei cărora le-a fost anulat trenul au opțiunea de a schimba rezervarea sau de a solicita o rambursare sau un voucher electronic Eurostar. În cazul întârzierilor, călătorii au dreptul la despăgubiri.
„Dacă aveți o întârziere peste noapte, aveți dreptul să fiți cazați la un hotel sau să vi se ramburseze costul cazării”.
Eurostar a declarat că clienții pot schimba biletul neutilizat pentru o altă dată în aceeași clasă de călătorie, pot primi o rambursare sau un voucher electronic valabil 12 luni. Pasagerii blocați pot solicita, de asemenea, cazare la hotel în valoare de până la 150 GBP pe cameră, împreună cu 50 GBP pentru costurile de taxi și 35 GBP pentru cheltuieli cu mâncarea și băuturile.
Biroul președintelui israelian neagă afirmația lui Trump că Netanyahu va fi grațiat „în curând”
Purtătorul de cuvânt al lui Isaac Herzog spune că acesta nu a vorbit cu Trump de când președintele SUA i-a scris pentru a-l îndemna să oprească procesul
Jason Burke în Ierusalim
Marți, 30 decembrie 2025, ora 16:21 CET
Biroul președintelui israelian, Isaac Herzog, a negat afirmația lui Donald Trump potrivit căreia Benjamin Netanyahu, care este judecat pentru acuzații de corupție, ar urma să primească în curând o grațiere.
Cu puțin timp înainte de întâlnirea din Florida cu prim-ministrul israelian, luni seara, Trump a declarat că Herzog i-a spus că grațierea este „pe cale să fie acordată”.
„Cum să nu o faci?”, a spus Trump. „Este un prim-ministru de război, un erou. Cum să nu-i acorzi grațierea?”
Trump a adăugat că „a vorbit cu [Herzog] și acesta i-a spus că grațierea este pe cale să fie acordată. Nu se poate mai bine de atât, nu-i așa?”
Netanyahu, primul prim-ministru israelian în funcție acuzat de o infracțiune, neagă acuzațiile de luare de mită, fraudă și abuz de încredere aduse în 2019. Susținătorii săi au respins procesele sale ca fiind motivate politic.
În vârstă de 76 de ani, Netanyahu ar putea fi trimis la închisoare dacă va fi condamnat, iar o interdicție îndelungată de a ocupa funcții publice ar face parte din orice sentință. Având în vedere vârsta lui Netanyahu, acest lucru i-ar pune capăt carierei politice, spun analiștii israelieni.
Trump a ridicat în repetate rânduri perspectiva grațierii lui Netanyahu, în postări pe rețelele de socializare și în timpul unui discurs ținut în fața Adunării Naționale a Israelului în octombrie. O lună mai târziu, președintele SUA a scris o scrisoare oficială către Herzog, îndemnându-l să acorde clemență și descriind cazul ca fiind „o urmărire penală politică și nejustificată”.
Întrebat luni despre remarca lui Trump, biroul lui Herzog a declarat că președintele israelian nu a mai avut nicio conversație cu Trump de când a primit scrisoarea în noiembrie.
„Nu a mai avut loc nicio conversație între președintele Herzog și președintele Trump de când a fost depusă cererea de grațiere”, a declarat biroul lui Herzog într-un comunicat emis la câteva minute după comentariile lui Trump.
Răspunzând la cererea anterioară, biroul lui Herzog a declarat că președintele israelian apreciază „sprijinul neclintit al lui Trump pentru Israel, contribuția sa imensă la returnarea ostaticilor, transformarea Orientului Mijlociu și a Gazei și protejarea securității Israelului”, dar a subliniat că „orice persoană care solicită grațierea trebuie să depună o cerere în conformitate cu procedurile stabilite”.
Mulți în Israel au fost indignați de intervenția lui Trump, spunând că aceasta încalcă suveranitatea națională.
Biroul lui Herzog a declarat că președintele israelian a vorbit atunci cu un reprezentant al lui Trump și i s-a explicat că orice decizie va fi luată în conformitate cu procedurile stabilite.
Jared Kushner, ginerele lui Trump, s-ar fi întâlnit cu Herzog la începutul acestui an pentru a discuta anularea procesului lui Netanyahu. Herzog a ținut un lung discurs în care a explicat de ce acest lucru nu era în puterea sa, a relatat un editorialist al Jerusalem Post.
„Procesele se desfășoară într-un ritm extrem de lent, dar se apropie de inculpat. Prin urmare, este necesară o grațiere. De fapt, nu o grațiere. Pentru a obține o grațiere, trebuie să recunoști și să demisionezi. În ceea ce-l privește pe Netanyahu, procesul trebuie anulat. Cu orice preț”, a scris Ben Caspit.
Netanyahu însuși a depus o cerere oficială de grațiere către Herzog pe 30 noiembrie, argumentând că frecventele audieri în instanță îi afectează capacitatea de a guverna și că clemența servește interesului național, contribuind la „calmarea spiritelor și promovarea unei reconcilieri ample”.
Cererea fostului prim-ministru, care a ocupat această funcție de șase ori, a stârnit critici vehemente din partea oponenților, care au afirmat că grațierea lui în timpul procesului ar constitui o încălcare flagrantă a statului de drept.
Experții spun că, deși puterile prezidențiale de grațiere pot fi exercitate cu o oarecare flexibilitate, ele sunt destinate a fi utilizate după condamnarea unei persoane și nu există precedent pentru anularea unui proces în curs, așa cum cer Netanyahu și Trump.
Netanyahu și soția sa, Sara, sunt acuzați într-un caz de acceptarea unor bunuri de lux în valoare de peste 260.000 de dolari (198.000 de lire sterline), precum trabucuri, bijuterii și șampanie, de la miliardari, în schimbul unor favoruri politice. El este, de asemenea, acuzat de încercarea de a negocia o acoperire mediatică mai favorabilă din partea a două instituții media israeliene în alte două cazuri.
,,, https://www.theguardian.com/world/2025/dec/30/israeli-president-office-trump-claim-netanyahu-pardon
Tensiunile dintre Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite cu privire la viitorul Yemenului ating punctul culminant
Patrick WintourRedactor diplomatic
Disputa poate duce la izbucnirea unui război civil în sudul Yemenului și la extinderea conflictului în țările vecine
Marți, 30 decembrie 2025, ora 18:19 CET
Tensiunile dintre Emiratele Arabe Unite și Arabia Saudită cu privire la viitorul Yemenului și posibilitatea iminentă a declarării unui stat independent în sudul țării au atins punctul culminant, Arabia Saudită acuzând efectiv EAU că îi amenință securitatea viitoare.
Disputa are potențialul de a declanșa un război civil în sudul Yemenului și de a se extinde și la alte dispute, inclusiv în Sudan și Cornul Africii, unde cele două țări se găsesc adesea în tabere opuse. Yemenul ar putea deveni doar unul dintre teatrele în care cele două state extrem de bogate din Golf se luptă pentru influență politică, controlul rutelor maritime și acces comercial.
EAU se implică în Yemen de ani de zile, datorită sprijinului acordat Consiliului de tranziție separatist din sud.
Mulți observatori, inclusiv diplomați din Riad, au presupus că EAU – adesea considerată partenerul junior, dar mai ideologic – va da înapoi și va cere STC să amâne sau să renunțe la planul său de a declara independența și să se mulțumească în schimb cu negocieri pentru o autonomie mai mare sau mai multe locuri în organismul guvernamental de coaliție al Yemenului, Consiliul Prezidențial de Conducere (PLC).
Arabia Saudită a considerat întotdeauna Yemenul ca fiind teritoriul său, încercând mai întâi să învingă rebelii Houthi susținuți de Iran în nord printr-o campanie de bombardamente foarte criticată în 2015 și apoi, sub presiunea internațională, revenind la diplomație pentru a încerca să reconcilieze Houthi cu guvernul recunoscut de ONU din Aden.
Însă, în ultima lună, Emiratele Arabe Unite au încălcat multe linii roșii presupuse în Yemen, ceea ce a dus la bombardarea saudită a vehiculelor care acostau în portul yemenit Mukalla. Riadul a afirmat în mod clar că vehiculele fuseseră trimise pentru a fi utilizate de STC și proveneau dintr-un port emiratez.
Arabia Saudită a declarat: „Regatul subliniază că orice amenințare la adresa securității sale naționale este o linie roșie, iar regatul nu va ezita să ia toate măsurile necesare pentru a face față și a neutraliza orice astfel de amenințare”.
Captură de ecran dintr-un videoclip care arată fumul ridicându-se după un atac aerian al coaliției conduse de Arabia Saudită în portul Mukalla din sudul Yemenului, marți. Fotografie: Sabaa Tv/Reuters
Însă EAU analizează în tăcere de ani de zile oportunitățile comerciale din Yemen. Profitând de dorința sinceră și populară de a restabili independența de care se bucura sudul înainte de unificarea cu nordul în 1990, EAU a ales STC ca vehicul.
A fost un pariu inteligent. STC a fost în cele din urmă recunoscut ca un actor autentic în 2019, când i s-au acordat locuri în PLC.
După ani de marginalizare în eforturile de pace ale ONU, liderul STC, Aidarous al-Zubaidi, a câștigat încet recunoașterea occidentală și i s-a permis să participe la evenimente precum Adunarea Generală a ONU.
Dar STC, alimentat de nemulțumirile culturale și economice de lungă durată față de nord, nu s-a mulțumit niciodată cu soluțiile federaliste și a simțit oricum că a fost marginalizat în PLC.
În această lună, STC a profitat de ocazie, trimițând forțele sale în Hadramaut, cea mai mare guvernorate din sud.
Odată cu expansiunea sa bruscă spre est, STC a controlat aproape întreg teritoriul fostului stat Yemenul de Sud, inclusiv cele mai productive câmpuri petroliere.
După cucerirea Hadramautului, a fost relativ ușor să cucerească al-Mahra, cea mai estică guvernorate.
Acesta a fost un șoc puternic pentru Arabia Saudită, care de atunci a exercitat presiuni diplomatice asupra Abu Dhabi pentru a cere retragerea STC.
Într-o bătălie diplomatică feroce, Riyadh a încercat să izoleze EAU și STC, clarificând că, chiar dacă STC își menține poziția, sudul Yemenului nu va progresa niciodată dincolo de statutul de microstat lipsit de recunoaștere internațională.
Până în prezent, EAU nu cedează. Retragerea celor câteva forțe antiteroriste ale EAU rămase în Yemen, anunțată marți, nu are nicio semnificație, deoarece sprijinul EAU pentru STC rămâne.
Abdulkhaleq Abdulla, un politolog emiratez, descrie apărarea STC de către EAU aproape ca un test decisiv al caracterului EAU. El a scris pe X: „EAU nu își dezamăgește și nu își abandonează aliații. Îi susține cu generozitate și cu resurse politice și militare abundente. Nu îi lasă la jumătatea drumului să își înfrunte soarta fără sprijin. Este clară în politicile și măsurile sale. Nu fuge și nu evită confruntarea. Are o viziune clară asupra responsabilității sale naționale și umanitare și o îndeplinește cu cea mai mare atenție.”
Declarații la fel de patriotice apar și din Riad. Farea al-Muslimi, cercetător în domeniul Yemenului și al Golfului Persic la think-tank-ul Chatham House, nu are nicio îndoială cu privire la gravitatea situației.
„După ani de concurență indirectă prin intermediari locali, disputa pare să se îndrepte acum către o confruntare mai directă, Arabia Saudită acuzând public EAU de acțiuni care amenință securitatea națională de-a lungul frontierei sale sudice”, a spus el.
„Conflictul reflectă dezacordurile fundamentale dintre Riad și Abu Dhabi cu privire la viitoarea structură politică a Yemenului și echilibrul de influență în cadrul acesteia. În mod deosebit, EAU – în ciuda distanței geografice mai mari – a urmărit o abordare mai intervenționistă și experimentală pe teren.
„Tensiunile dintre cele două țări se acumulează de ani de zile. Aceste acțiuni sugerează că situația intră într-o fază deosebit de periculoasă. Această evoluție evocă, de asemenea, paralele îngrijorătoare cu criza din Golf din 2017 care a implicat Qatarul, când Arabia Saudită și EAU au coordonat o ruptură diplomatică majoră care a destabilizat relațiile regionale timp de ani de zile.”
Muslimi a adăugat că Houthi „vor considera probabil ca un avantaj considerabil diviziunea crescândă dintre doi dintre principalii lor adversari, observând cum foștii parteneri de coaliție – care au luptat împreună și nu au reușit să îi învingă – se întorc acum unul împotriva celuilalt”.
Guvernele occidentale, urmând exemplul Washingtonului, au arătat în Sudan puțină dorință de a critica Emiratele Arabe Unite în public, iar în Yemen simpatia lor va fi de partea Arabiei Saudite și a menținerii unui stat unitar.
,,,, https://www.theguardian.com/world/2025/dec/30/saudi-arabia-uae-tension-future-yemen-boiling-point
Știrile despre Trump pe scurt: schimbarea numelui Centrului Kennedy de către președinte este o notă amară pentru acești artiști
Tot mai mulți artiști muzicali se retrag din spectacole după ce Trump și-a pus numele pe clădire – știrile politice importante din SUA din 30 decembrie pe scurt
Echipa Guardian
Miercuri, 31 decembrie 2025, ora 02:00 CET
Lista artiștilor muzicali care anulează concertele la Kennedy Center, pe care Donald Trump a încercat să-l redenumească „Trump-Kennedy Center”, în Washington DC, continuă să crească.
O a doua trupă de jazz s-a retras dintr-un concert de Revelion, anunțând acest lucru cu doar două zile înainte de data la care urma să aibă loc evenimentul.
Săptămâna aceasta a fost vorba de Cookers, descrisă ca un septet de muzicieni legendari de jazz post-bop, nominalizat la Grammy. Grupul nu a dat un motiv explicit pentru decizia sa, dar într-o declarație publicată pe site-ul său web a spus: „Jazzul s-a născut din luptă și din insistența neîncetată asupra libertății: libertatea de gândire, de exprimare și a vocii umane depline”.
Decizia trupei de a se retrage din concertul de Revelion Jazz vine după ce consiliul de administrație al Centrului John F. Kennedy pentru Arte Performative a votat la începutul acestei luni să redenumească instituția în Centrul Trump-Kennedy.
Decizia a provocat proteste – și contestații legale – iar firma de afară a centrului de arte din Washington DC a fost rapid modificată cu numele lui Trump. La scurt timp după aceea, bateristul și vibrafonistul Chuck Redd a anulat un concert de Ajunul Crăciunului.
Richard Grenell, președintele Kennedy Center și numit de Trump, a amenințat că îl va da în judecată pe Redd pentru daune în valoare de 1 milion de dolari pentru ceea ce el a numit „o manevră politică”.
Alte spectacole sunt anulate la Centrul Kennedy după schimbarea numelui în Trump
Cea mai recentă anulare a unui concert de jazz vine după ce cântăreața folk Kristy Lee a anunțat că a anulat un concert programat pentru luna viitoare la centru. Lee a declarat pe rețelele de socializare că „când istoria americană începe să fie tratată ca ceva ce poți interzice, șterge, redenumi sau rebrandui pentru ego-ul altcuiva, nu pot sta pe scena aceea și dormi liniștită noaptea”.
Judecătorul spune că administrația Trump trebuie să continue finanțarea organismului de supraveghere a consumatorilor
Biroul pentru Protecția Financiară a Consumatorilor (CFPB), care, potrivit susținătorilor, protejează consumatorii americani de prejudiciile financiare cauzate de bănci, creditori și corporații puternice, riscă să se prăbușească după ce Donald Trump a promis să îl închidă de când s-a întors la putere în acest an.
Judecătorul suspendă încetarea statutului de protecție temporară pentru imigranții din Sudanul de Sud
Judecătorul districtual american Angel Kelley din Boston a aprobat o cerere de urgență din partea mai multor cetățeni sud-sudanezi și a unui grup pentru drepturile imigranților, pentru a împiedica expirarea statutului de protecție temporară care le-a fost acordat, așa cum era prevăzut, după 5 ianuarie.
Hotărârea reprezintă o victorie temporară pentru susținătorii imigranților și un eșec pentru eforturile mai ample ale administrației Trump de a reduce programul umanitar.
Biroul președintelui israelian neagă afirmația lui Trump privind grațierea lui Netanyahu
Biroul președintelui israelian, Isaac Herzog, a negat afirmația lui Donald Trump că Benjamin Netanyahu, care este judecat pentru acuzații de corupție, va primi în curând o grațiere.
Cu puțin timp înainte de întâlnirea sa din Florida cu prim-ministrul israelian, luni seara, Trump a declarat că Herzog i-a spus că grațierea este „pe cale să fie acordată”.
Iranul îl îndeamnă pe Trump să-l sfideze pe Netanyahu în privința negocierilor nucleare
Donald Trump ar trebui să-l sfideze pe Benjamin Netanyahu și să realizeze că reluarea negocierilor cu Iranul privind programul nuclear al acestuia este o opțiune mai bună și are mai multe șanse de succes datorită sprijinului mai puternic din regiune pentru un rezultat pozitiv, afirmă ministrul iranian de externe, Abbas Araghchi, într-un articol publicat în The Guardian. El sugerează, de asemenea, că baza republicană a lui Trump dorește un acord și nu alte războaie inutile.
Trump „nu este îngrijorat” de exercițiul militar cu foc real al Chinei în Taiwan
Donald Trump a declarat că nu este îngrijorat de exercițiile militare cu foc real ale Chinei în jurul Taiwanului și că are o relație excelentă cu liderul chinez, Xi Jinping, care „nu mi-a spus nimic despre asta”.
Comentariile președintelui SUA au venit în contextul unei mari simulări de atac surpriză de două zile, lansată de Armata Populară de Eliberare (PLA) luni și marți, pe care China a numit-o „Misiunea Justiție 2025”.
Ce mai citim astăzi:
- Bărbatul acuzat că a plasat bombe artizanale în fața sediilor Comitetelor Naționale Democrat și Republican în noaptea dinaintea insurecției din 6 ianuarie de la Capitoliul SUA a comparut marți în fața unui judecător federal în cadrul unei audieri privind detenția.Citiți raportul complet: Suspectul în cazul bombelor artizanale din Washington DC compară la audierea privind detenția după presupusa mărturisire
Găzduindu-l pe Benjamin Netanyahu pentru a cincea oară de la revenirea la Casa Albă în urmă cu 11 luni, Donald Trump a oferit luni o reprezentație care a ilustrat disprețul său obișnuit față de protocolul de politică externă.Citiți analiza completă: Trump arată disprețul său obișnuit față de protocol, în timp ce Netanyahu îl privește impasibilTatiana Schlossberg, nepoata celui de-al 35-lea președinte al SUA, John F. Kennedy, a murit marți, după ce în noiembrie a dezvăluit că a fost diagnosticată cu o formă rară de leucemie. Avea 35 de ani.Citiți raportul complet: Tatiana Schlossberg, nepoata lui JFK, moare după ce a fost diagnosticată cu o formă rară de leucemieElon Musk a afirmat că va conduce un „departament de eficiență guvernamentală” (Doge) cu „transparență maximă”, care se va ocupa de economisirea a 2 trilioane de dolari din risipă și de expunerea fraudelor masive. Dar, cu Musk în afara Casei Albe, Doge reducând doar o mică parte din risipa promisă și zeci de procese judiciare pentru încălcarea legilor privind confidențialitatea și transparența, mare parte din ceea ce a făcut agenția rămâne un mister. Citiți articolul complet: Încă nu știm cu adevărat ce a făcut Doge-ul lui Elon MuskO ceremonie de cetățenie americană organizată la Boston la începutul acestui an ar fi trebuit să fie marcată de bucuria depășirii unui proces de verificare care a durat ani de zile. În schimb, participanții din țările incluse pe lista interdicțiilor de călătorie anunțată de Donald Trump vara trecută au fost excluși de la participare, punând capăt visului lor american.Citiți raportul complet: Disperare pentru viitorii cetățeni americani, al căror vis american a fost blocat de Trump
- În timp ce zeci de mii de newyorkezi vor fi în Times Square pentru numărătoarea inversă până în 2026, primarul ales al orașului, Zohran Mamdani, a declarat că va depune jurământul într-o ceremonie privată subterană, la miezul nopții, într-o stație de metrou abandonată, construită în epoca de aur.Citiți raportul complet: Mamdani va depune jurământul ca primar al New York-ului într-o stație de metrou abandonată
,, https://www.theguardian.com/us-news/2025/dec/31/trump-administration-news-updates-today
Serviciile de informații estoniene au dezvăluit planurile Rusiei de a perturba reînarmarea Europei
În prezent, nu există semne că Rusia ar intenționa să atace statele baltice sau NATO în ansamblu, dar scopul principal al Moscovei rămâne să perturbe reînarmarea Europei.
Acest lucru a fost afirmat de Directorul General al Departamentului de Informații Externe al Estoniei, Kaupo Rozin, scrie GuildHall referindu-se la ERR.
Rusia încearcă să limiteze întărirea apărării europene folosind tactici de “discuție liniștitoare” despre pace și răspândind mesaje conform cărora cheltuielile militare ar lua fonduri din sfera socială. Potrivit șefului serviciilor de informații, Kremlinul este serios îngrijorat de ritmul întăririi Europei, deoarece în câțiva ani țările occidentale ar putea câștiga în sfârșit această cursă a înarmărilor.
Kaupo Rozin a remarcat că Rusia respectă NATO și încearcă să evite conflictele deschise. Aceasta a fost rezultatul răspunsului adecvat al Occidentului la incidente trecute, cum ar fi deteriorarea cablurilor subacvatice sau încălcarea spațiului aerian. Acum, avioanele rusești deasupra Mării Baltice urmează rutele cu o precizie dureroasă, iar traiectoriile dronelor se schimbă pentru a minimiza riscurile coliziunilor accidentale. având în vedere nivelul ridicat al activității militare și războiul în curs din Ucraina.
În interviu, s-a abordat subiectul atacurilor hibride, dar Rozin a îndemnat să renunțe la acest termen, considerându-l prea blând. Este convins că acțiuni precum sabotajul și atacurile cibernetice ar trebui numite cu numele lor proprii și, în unele cazuri, ar trebui clasificate drept terorism de stat. au loc cu aprobarea conducerii ruse. În același timp, Moscova încearcă să-și acopere urmele cât mai mult posibil, deși acest lucru nu reușește întotdeauna, așa cum au arătat operațiunile recente din Polonia și România.
Serviciile de informații estoniene acordă o atenție specială flotei umbră ruse din Marea Baltică. Pentru Rusia, menținerea libertății de mișcare a acestor nave este prioritatea numărul unu, deoarece exporturile de petrol reprezintă principalele venituri din buget. Rozin a subliniat că presiunea asupra acestei flote și menținerea sancțiunilor în totalitate sunt esențiale. Limitarea accesului la piețele financiare și reducerea veniturilor din energie subminează treptat mașinăria militară rusă. fiecare dolar de scădere a prețului petrolului privează Rusia de fondurile uriașe de care are nevoie pentru a continua lupta.
În ceea ce privește situația internă din Rusia, serviciile de informații notează militarizarea treptată a societății. Întoarcerea veteranilor de pe front afectează deja rata criminalității în regiuni, iar numărul mare de răniți are un impact psihologic asupra cetățenilor obișnuiți. Rozin consideră că retorica militară este necesară pentru ca regimul aflat la putere să se păstreze. Chiar dacă există un armistițiu în Ucraina, riscurile pentru regiunea baltică ar putea crește dacă Rusia se simte mai încrezătoare și arogantă sarcina Estoniei și a întregii alianțe NATO rămâne să-și dezvolte propriile capacități de apărare, astfel încât Rusia să continue să respecte granițele alianței peste zece ani.
Sursa: aici
Marina SUA plănuiește achiziția pentru anul fiscal 2026 a 12 rachete de apărare antiaeriană SM-3 Block IIA pentru navele de război Aegis
Bugetul de achiziții pentru anul fiscal 2026 al Pentagonului poziționează Sistemul de Arme Sea-Based Aegis al Marinei SUA ca un pilon central al Sistemului de Apărare Antirachetă. Această măsură subliniază urgența tot mai mare de a contracara amenințările cu rachete balistice, de croazieră și hipersonice din partea competitorilor aproape de același nivel, consolidând totodată apărarea aliată și a teritoriului național.
Bugetul de achiziții pentru anul fiscal 2026 al Departamentului Apărării, publicat la începutul anului 2025, prezintă Sistemul de Arme Sea-Based Aegis al Marinei SUA ca un element decisiv al arhitecturii americane de apărare antirachetă, potrivit documentelor de justificare bugetară și a informărilor Pentagonului. Oficialii descriu Aegis ca un scut desfășurat în avans, dovedit în luptă, care operează la bordul crucișătoarelor, distrugătoarelor și siturilor Aegis Ashore, capabil să apere atât forțele desfășurate, cât și teritoriile strategice împotriva unui spectru tot mai extins de amenințări cu rachete.
Un interceptor Standard Missile-3 Block IIA este lansat de pe distrugătorul USS McCampbell (DDG 85) din clasa Arleigh Burke al Marinei SUA, în timpul unui test în largul Pacific Missile Range Facility. (Sursa imaginii: US DoD)
Aegis Ballistic Missile Defense se bazează pe sistemul de armament Aegis al Marinei de lungă durată, integrând radare cu antefază de mare putere, software de comandă și control și interceptori cinetici într-un singur sistem de luptă. Navele actuale capabile BMD se bazează în principal pe radarul SPY-1D(V), noile distrugătoare Flight III introducând radarul SPY-6 pentru apărare antiaeriană, care oferă o sensibilitate, discriminare și capacitate de urmărire semnificativ mai mari împotriva seturilor complexe de amenințări. Acești senzori transmit date în timp real sistemului de luptă Aegis, permițând operațiuni simultane de apărare aeriană și antirachetă, menținând în același timp capacitatea de a detecta interceptoare pe spații vaste de luptă.
În centrul efortului de modernizare pentru anul fiscal 2026 se află evoluția continuă a familiei Standard Missile-3, în special interceptorul SM-3 Block IIA. Dezvoltat împreună cu Japonia, Block IIA dispune de un propulsor și un vehicul de ucidere cu diametru mai mare decât variantele anterioare, extinzându-și acoperirea de angajare împotriva rachetelor balistice cu rază intermediară. Călătorind la viteze ce depășesc Mach 10 și bazându-se pe energie cinetică hit-to-kill, nu pe explozibili, interceptorul este proiectat să distrugă ținte în faza de mijloc exo-atmosferic. Oficiali ai Pentagonului familiarizați cu programul au declarat pentru Army Recognition că această capacitate rămâne neegalată în domeniul naval și este esențială pentru apărarea atât a forțelor desfășurate în avans, cât și a activelor de mare valoare, cum ar fi Guam.
Profilul misiunii prezentat în bugetul pentru anul fiscal 2026 subliniază flexibilitatea Aegis BMD. Sistemul este necesar să detecteze, să urmărească și să angajeze rachete de toate razele de acțiune în toate fazele zborului, inclusiv angajamentele terminale în scenarii regionale de apărare. Desfășurarea sa pe mare permite comandanților să repoziționeze dinamic senzorii și interceptoarele, reducând golurile în acoperire și adaptându-se la schimbarea axelor amenințării, în timp ce instalațiile Aegis Ashore oferă protecție continuă pentru regiunile cheie fără a depinde de prezența navală a țării gazdă.
Detaliile de finanțare din bugetul de achiziții dezvăluie amploarea acestui efort. Resursele discreționare din anul fiscal 2026 susțin achiziția a 12 interceptoare SM-3 Block IIA și integrarea lor în Sistemul de Arme Aegis, alături de dezvoltarea continuă a software-ului Aegis Baseline BMD 6.0, aliniat cu configurația Aegis Baseline 10.0.1. Această aliniere software este mai mult decât administrativă. Aceasta permite o fuziune îmbunătățită a senzorilor, timpi de angajare mai rapizi și o discriminare sporită a momelii și contramăsurilor, toate acestea fiind esențiale atunci când se confruntă cu amenințări balistice și hipersonice din ce în ce mai sofisticate.
Bugetul evidențiază și rolul în expansiune al Aegis BMD dincolo de apărarea antirachetă balistică tradițională. Documentația programului menționează explicit evoluția sistemului pentru a aborda amenințările cu rachete de croazieră și hipersonice, valorificând radare modernizate, gestionarea îmbunătățită a traseelor și integrarea cu senzorii comuni și aliați. Oficialii apărării notează că, în timp ce SM-3 rămâne concentrat pe ținte balistice, Aegis oferă coloana vertebrală de comandă și control pentru apărarea stratificată, coordonând cu interceptoarele SM-6 și alte resurse pentru a contracara amenințările la altitudini mai joase și manevre.
Un motor strategic major pentru aceste investiții este inițiativa Apărarea Guamului. Finanțarea pentru anul fiscal 2026 avansează îmbunătățirile Aegis adaptate special arhitecturii de apărare stratificată a Guamului, integrând interceptoare maritime cu sisteme terestre pentru a proteja insula de armele balistice, de croazieră și hipersonice emergente. În cadrul Pentagonului, Guam este tot mai mult privit ca un test de stres pentru concepte integrate de apărare aeriană și antirachetă, care ar putea fi ulterior aplicate altor regiuni avansate.
Finanțarea obligatorie în planul pentru anul fiscal 2026 marchează începutul dezvoltării SM-3 Underlayer, menită să completeze interceptoarele existente în cadrul Arhitecturii de Apărare Guam. Aceasta include lucrări timpurii la o variantă expediționară SM-3 Block IIA echipată cu o infrastructură de angajare de generație următoare, precum și investiții pentru extinderea capacității anuale de producție SM-3 Block IIA de la 24 la 36 de rachete. Surse din industrie au declarat pentru Army Recognition că această creștere reflectă îngrijorarea tot mai mare cu privire la nivelurile de stocuri de interceptoare, pe fondul cererii susținute de desfășurare globală.
Pe măsură ce amenințările cu rachete devin mai rapide, cu rază mai lungă și mai complexe, Aegis Sea-Based Missile Defense nu mai este privită doar ca un strat defensiv, ci ca un instrument activ de descurajare. Prin negarea adversarilor de încrederea în capacitatea lor de a efectua lovituri eficiente pe distanțe lungi, sistemul modelează calculele strategice cu mult înainte de începerea conflictului. Pentru cititorii Army Recognition, bugetul de achiziții pentru exercițiul fiscal 2026 arată clar că Aegis rămâne în fruntea eforturilor SUA de a adapta puterea navală la realitățile războiului antirachetă modern.
Sursa: aici
India aprobă încă două drone MQ-9B Sea Guardian pentru a întări supravegherea navală
India a aprobat închirierea a două drone suplimentare MQ-9B Sea Guardian pentru Marina Indiană, extinzând astfel capacitatea sa de supraveghere maritimă pe distanțe lungi în întreaga regiune a Oceanului Indian. Această mișcare consolidează acoperirea persistentă ISR într-o perioadă în care desfășurările navale chineze cresc în apropierea rutelor maritime critice.
Rețeaua de supraveghere maritimă a Indiei se pregătește pentru o extindere semnificativă, întrucât Consiliul pentru Achiziții de Apărare (DAC), prezidat de ministrul apărării Rajnath Singh, a aprobat închirierea a două drone MQ-9B Sea Guardian suplimentare din Statele Unite. Așa cum a raportat Times of India pe 29 decembrie 2025, acordul, evaluat la 1.600 crore Rs, are scopul de a consolida capacitățile persistente de informații, supraveghere și recunoaștere (ISR) ale Marinei Indiene în întreaga regiune a Oceanului Indian, în special în contextul creșterii activității navale chineze.
India a aprobat închirierea a două drone MQ-9B Sea Guardian suplimentare pentru Marina Indiană, extinzând supravegherea maritimă cu durată lungă în Oceanul Indian, pe fondul unei activități navale regionale intensificate (Sursa imaginii: General Atomics)
Contractul de închiriere vine ca o continuare a introducerii anterioare a două MQ-9B în 2020 în cadrul achiziției de urgență, care au zburat ulterior peste 12.000 de ore în misiuni operaționale, conform evaluărilor oficiale. Noua pereche de drone va aduce flota totală închiriată la patru, permițând supraveghere aeriană non-stop asupra rutelor maritime strategice, punctelor de blocaj și Zonelor Economice Exclusive (ZEE). Operate de la Stația Aeriană Navală Rajali din Tamil Nadu, dronele vor rămâne sub control indian, în timp ce contractorul asigură suport tehnic și de întreținere, reflectând un model lease-operate care s-a dovedit eficient încă de la implementarea inițială.
MQ-9B Sea Guardian este o variantă optimizată pentru transport maritim a General Atomics MQ-9 Reaper , având o autonomie maximă de peste 40 de ore și o autonomie ce depășește 6.000 de mile marine. Proiectat pentru misiuni ISR cu autonomie lungă și altitudine mare, Sea Guardian este propulsat de un motor turbopropulsor Honeywell TPE331-10 și poate circula la viteze peste 310 km/h, menținând în același timp plafone operaționale de până la 40.000 de picioare. Suita sa de supraveghere maritimă pe arie largă include radar cu apertură sintetică (SAR), SAR invers, senzori electro-optici/infraroșii (EO/IR) și receptoare pentru Sistemul Automat de Identificare (AIS) pentru urmărirea traficului maritim.
Așa cum este evidențiat în raportul Times of India, actualul contract de închiriere susține nevoia Marinei de acoperire ISR în zone cu trafic și tensiune intensă, precum Marea Arabiei, Golful Bengal și zonele din jurul insulelor Andaman și Nicobar. Acestea sunt regiuni în care submarinele și navele de suprafață chineze au fost detectate operând mai frecvent în ultimii ani, ceea ce a determinat o reevaluare a posturii de conștientizare a situației maritime a Indiei.
Din punct de vedere tehnologic, Sea Guardian reprezintă un salt înainte pentru capacitățile ISR ale Indiei. Este echipat cu un radar de căutare la suprafață maritimă, de obicei Leonardo Seaspray 7500E AESA sau SeaVue XMC de la Raytheon, oferind detectarea, clasificarea și urmărirea în timp real a navelor în condiții meteorologice variate și de stare a mării. Turela EO/IR oferă imagini de înaltă definiție și funcții de achiziție a țintelor pentru medii de lumină slabă și de lumină slabă, în timp ce comunicațiile prin satelit permit un control fluid și retransmiterea datelor în timp real de la mii de kilometri distanță.
Deși platformele actuale sunt neînarmate, MQ-9B este structural capabil să transporte un echipament complet de luptă în alte configurații, inclusiv AGM-114 Hellfire și bombe ghidate de precizie. Se așteaptă ca India să urmărească achiziția a până la 31 de drone MQ-9B înarmate în cadrul unui program de Vânzări Militare Externe (FMS) aprobat de guvernul SUA în 2023, un acord care ar include 15 pentru Marina și restul împărțite între Armată și Forțele Aeriene. Contractul actual de închiriere este văzut pe scară largă ca o măsură temporară pe măsură ce această achiziție pe termen lung avansează.
Modelul de închiriere oferă Indiei un avantaj operațional fără a aștepta încheierea unui ciclu complex de achiziții. Platforma a demonstrat deja interoperabilitate cu active indiene precum Boeing P-8I Neptune și s-a integrat în rețeaua mai largă de ISR maritim a Marinei. Transmisiunile în timp real de la MQ-9B au fost folosite pentru a monitoriza navele suspecte, a asista la exerciții navale și a oferi supraveghere în timpul misiunilor HADR.
Această evoluție vine într-un moment în care India intensifică coordonarea operațională comună cu parteneri precum SUA, Japonia și Australia, în cadrul Quad. MQ-9B, cu capabilitățile sale persistente de supraveghere, joacă un rol esențial în aceste eforturi, alimentând arhitecturile combinate de conștientizare a domeniului maritim.
Prin avansarea acestui contract de închiriere, New Delhi semnalează nu doar intenția sa de a contrabalansa creșterea asertivității maritime a adversarilor, ci și alinierea strategică cu Statele Unite în protejarea liniilor maritime critice ale Indo-Pacificului. Noile Sea Guardian aprobate sunt așteptate să intre în desfășurare operațională la începutul anului 2026, extinzând flota fără pilot a Indiei într-un moment de fluctuație geopolitică tot mai mare pe teatrul maritim.
Sursa: aici
Fregata Marinei Olandeze HNLMS Evertsen efectuează exerciții de apărare aeriană cu foc real împotriva amenințărilor de roiuri de drone
Marina Regală a Țărilor de Jos a finalizat un exercițiu de apărare aeriană și de suprafață cu foc real de trei zile cu HNLMS Evertsen în largul coastei Țării Galilor, devenind primul aliat NATO care participă la exercițiul Sharpshooter. Această etapă de hotar evidențiază integrarea tot mai mare a aliaților, pe măsură ce marinele se adaptează la amenințarea tot mai mare a sistemelor fără pilot și a atacurilor complexe, multidirecționale.
Potrivit informațiilor publicate de QinetiQ și Marina Regală a Țărilor de Jos la 19 decembrie 2025, fregata olandeză de apărare aeriană HNLMS Evertsen a finalizat cu succes un exercițiu avansat de foc real la poligonul de testare al Ministerului Apărării din Marea Britanie, Aberporth. Desfășurat pe parcursul a trei zile, evenimentul a plasat fregata și echipajul său într-un scenariu operațional extrem de realist, conceput pentru a replica amenințările aeriene și de suprafață moderne, inclusiv sisteme aeriene fără pilot și profiluri de atac coordonate, tot mai frecvente în conflictele contemporane.
HNLMS Evertsen este o fregată de apărare aeriană din clasa De Zeven Provinciën, cu un deplasament de aproximativ 6.000 de tone și proiectată special pentru a proteja activele navale de mare valoare împotriva atacurilor de saturație (Sursa imaginii: QinetiQ)
Operând la aproximativ 20 de mile de coasta Țării Galilor, HNLMS Evertsen s-a confruntat cu atacuri simulate coordonate de roi, implicând atât amenințări aeriene, cât și de suprafață. QinetiQ a desfășurat ținte drone aeriene Banshee Whirlwind, capabile să reproducă sisteme aeriene fără pilot de mare viteză și semnătură scăzută, alături de vehiculul de suprafață fără echipaj Hammerhead, conceput pentru a simula atacatori de suprafață rapizi și agresivi. Aceste amenințări reale au fost integrate cu injecții sintetice reprezentând rachete de croazieră, rachete balistice și aeronave ostile, creând un spațiu de luptă aglomerat menit să streseze sistemul de luptă al navei de la detectarea timpurie până la angajamentul final.
HNLMS Evertsen este o fregată de apărare aeriană din clasa De Zeven Provinciën, cu un deplasament de aproximativ 6.000 de tone și proiectată special pentru a proteja activele navale de mare valoare împotriva atacurilor de saturație. Elementul central al performanței sale în timpul Sharpshooter a fost arhitectura avansată de senzori și management al luptei, construită în jurul radarului de supraveghere aeriană cu rază lungă SMART-L și radarului APAR activ cu matrice fazată. Această combinație de senzori permite navei să detecteze, să urmărească și să clasifice simultan mai multe amenințări aeriene, inclusiv drone mici și ținte balistice de mare altitudine, oferind conștientizarea situațională necesară în scenarii complexe de roi.
În timpul exercițiului, Evertsen a urmărit și neutralizat cu succes cinci ținte aeriene și a angajat două vehicule de suprafață fără pilot Hammerhead, ambele fiind lovite și scufundate. Oficialii Marinei Olandeze au confirmat că angajamentele au testat conceptul complet de apărare stratificată al navei, combinând indicarea radarului, luarea deciziilor de comandă și control și utilizarea coordonată a armamentului. Armamentul fregatei, care include sistemul de lansare verticală Mk 41 capabil să tragă rachete SM-2 și ESSM, un tun principal de 127 mm și sisteme de armament de apropiere, a fost exercitat în conformitate cu reguli realiste de angajare menite să reflecte condițiile de luptă în ape disputate.
Scenariul de amenințare a fost dezvoltat de Inzpire, un specialist în instruire tactică deținut de QinetiQ, cu accent pe apărarea infrastructurii maritime critice și a grupurilor de lucru aliate. Amenințările reale și sintetice au fost combinate deliberat pentru a copleși operatorii de senzori și echipele de comandă, forțând prioritizarea rapidă și deciziile de angajare. Surse familiarizate cu exercițiul au menționat că ritmul susținut pe parcursul mai multor zile a fost un obiectiv cheie al antrenamentului, reflectând cerințele de anduranță așteptate în timpul operațiunilor navale prelungite, unde amenințările fără echipaj pot fi lansate repetat la costuri reduse de către adversari.
Comandantul Marcel Keveling din Marina Regală a Țărilor de Jos a subliniat că natura imersivă a exercițiului aduce o valoare operațională concretă. El a afirmat că tragerea cu arme reale împotriva țintelor realiste, menținând în același timp o stare de pregătire sporită pe parcursul mai multor zile, a oferit lecții care vor influența direct viitoarele desfășurări. De asemenea, a subliniat că acest antrenament este esențial, deoarece războiul naval modern implică tot mai mult amenințări asimetrice, în care dronele și navele de suprafață fără pilot pot provoca chiar și nave de apărare aeriană foarte capabile.
Din partea Regatului Unit, QinetiQ a subliniat importanța strategică a Sharpshooter ca platformă multinațională de instruire. Will Blamey, Director General al Apărării Marii Britanii la QinetiQ, a remarcat că interoperabilitatea între marinele aliate devine critică pe măsură ce sistemele de amenințare evoluează mai rapid și devin mai conectate în rețea. El a subliniat că combinarea mediilor live cu cele sintetice permite echipelor să antreneze luarea deciziilor sub presiune, împărtășind tactici și perspective operaționale peste granițele naționale.
Rolul QinetiQ ca piatră de temelie a testelor și evaluării militare britanice a fost central pentru exercițiu. În baza Acordului de Parteneriat pe Termen Lung cu Ministerul Apărării din Regatul Unit, compania operează 16 locații la nivel național, susținând instruire complexă în domeniile terestru, maritime și aeriene. Exercițiul Sharpshooter face parte dintr-un efort mai amplu de validare a conceptelor NATO de apărare aeriană și antirachetă împotriva amenințărilor emergente observate în conflictele recente, în special utilizarea pe scară largă a roiurilor de drone pentru a sonda și satura sistemele de apărare.
Participarea Marinei Olandeze urmează unei serii de exerciții recente Sharpshooter și conexe care au implicat Marina Regală și forțele aliate. La începutul anului 2025, HMS Dauntless a contracarat roiurile de drone înainte de desfășurarea sa cu Grupul de Atac al Portavionului din Marea Britanie. QinetiQ a susținut, de asemenea, exercițiul Med Strike în Marea Mediterană și exercițiul de amploare Formidable Shield în largul Scoției, unde 11 națiuni aliate au răspuns colectiv la amenințări ce variau de la sisteme fără pilot la rachete balistice și supersonice.
Pentru Marina Regală Olandeză, performanța de succes a HNLMS Evertsen în timpul exercițiului Sharpshooter întărește relevanța operațională a designului clasei De Zeven Provinciën în mediul actual al amenințărilor. Pe măsură ce sistemele fără pilot se înmulțesc și adversarii se bazează tot mai mult pe tactici de saturație, capacitatea fregatelor avansate de apărare aeriană de a integra senzori, arme și rețele aliate va rămâne o piatră de temelie a securității maritime NATO.
Sursa: aici
Marina SUA comandă Leonardo UK BriteCloud pentru momeală antirachetă pentru autoprotecția avionului de vânătoare F-35 .
Marina SUA a acordat oficial Leonardo UK un contract cu o sursă unică pentru a echipa F-35 Lightning II cu BriteCloud Active Expendable Decoy, denumit AN ALQ 260(V). Decizia consolidează supraviețuirea avioanelor de vânătoare ale Marinei împotriva rachetelor ghidate prin frecvență radio din ce în ce mai capabile și confirmă negocierile care au fost în desfășurare de mai bine de un an.
Comandamentul Sistemelor Aeriene Navale al SUA a confirmat pe 23 decembrie 2025 că Leonardo UK a primit un contract de sursă unică pentru a furniza BriteCloud Active Expendable Decoy pentru integrare în flota F-35 Lightning II a Marinei. Desemnat de armata SUA ca AN ALQ 260(V), sistemul este destinat să contracareze amenințările avansate de rachete ghidate prin frecvență radio și marchează un reper semnificativ după discuțiile extinse dintre Marină și industrie pe parcursul anilor 2024 și 2025, potrivit oficialilor apărării familiarizați cu programul.
Introducerea unui momeală activă de sacrificiu adaugă un strat extern critic sistemului defensiv al F-35, extinzând supraviețuirea odată ce avantajele stealth încep să se erodeze (Sursa imaginii: US DoD)
Contractul a fost dezvăluit printr-o notificare oficială de achiziții a Guvernului SUA datată 23 decembrie 2025, care acoperă achiziția unui număr nedezvăluit de Active Expendable Decoys, împreună cu cartușe de impuls de rezervă inițiale, echipamente de testare și resurse de sprijin dedicate necesare pentru susținerea operațiunilor flotei. Structurat ca un an de bază cu până la un an opțional, acordul nu dezvăluie public valoarea totală sau cantitățile sale. Totuși, oficiali ai apărării familiarizați cu planificarea internă a Marinei au declarat pentru Army Recognition că proiecțiile anterioare indicau o posibilă nevoie de până la 6.000 de momeli, o scară compatibilă cu operațiunile susținute ale escadrilei aeriene F-35C și expediționare cu F-35 cu desfășurările
NAVAIR a justificat natura de sursă unică a premiului menționând peste 14 ani de cercetare, dezvoltare, integrare și testare comună desfășurate împreună cu Leonardo UK, în strânsă cooperare cu Ministerul Apărării din Marea Britanie. Notificarea contractuală prevede că atribuirea programului oricărui furnizor alternativ ar duce la o întârziere inacceptabilă de aproximativ opt ani. Experții în domeniul Marinei au evaluat că un nou intrant ar avea nevoie de cel puțin patru ani pentru a atinge nivelul necesar de maturitate tehnică, trei ani suplimentari pentru a finaliza separarea în siguranță, validarea software-ului și testarea eficacității pe F-35 și încă un an pentru a stabili pregătirea de fabricație pentru producția inițială la ritm redus. În contextul accelerării proliferării rachetelor și al evoluției contramăsuri electronice, NAVAIR a concluzionat că Leonardo UK este singura sursă responsabilă capabilă să respecte termenele operaționale fără a perturba programele de desfășurare a flotei.
Din punct de vedere operațional, decizia reflectă o recunoaștere clară a unei limitări recunoscute de mult timp în arhitectura de autoprotecție a F-35. F-35 combină o formă cu vizibilitate redusă, transportul intern al armamentului și fuziunea avansată a senzorilor, alimentată de radarul său AN-APG-81 AESA și Sistemul de Apertură Distribuită, toate gestionate printr-un sistem de misiune extrem de automatizat, conceput pentru a reduce volumul de muncă al piloților. Totuși, deși aeronava este echipată cu sistemul de război electronic BAE Systems ASQ-239, capabil de detectare a amenințărilor, geolocalizare și atac electronic, nu utilizează pachete convenționale de tip chaff. Conceptul său defensiv se bazează în mare măsură pe atacuri electronice la bord și pe un inventar limitat de momeli tractate cu fibră optică ALE-70, care pot limita autonomia în timpul angajamentelor repetate în medii dense de amenințare.
Introducerea unui momeală activă de sacrificiu adaugă un strat exterior critic sistemului defensiv al F-35, extinzând supraviețuirea odată ce avantajele de stealth încep să se erodeze. Într-un scenariu de conflict de nivel înalt, unde aeronava poate fi expusă mai multor zone de angajare în timpul unui atac adânc, suprimării apărării aeriene inamice sau misiunilor de proiecție a puterii de pe portavion, disponibilitatea BriteCloud oferă un mijloc suplimentar de a rupe blocarea rachetei și de a păstra profilul observabil jos al aeronavei, fără a se baza doar pe bruiaj continuu la bord.
Sistemul selectat se aliniază cu varianta BriteCloud 218, o variantă compactă a proiectilului original BriteCloud de 55 mm al lui Leonardo. Măsurând 2 inch pe 1 inch pe 8 inch, BriteCloud 218 este proiectat să fie compatibil cu distribuitoare standard de contramăsuri fabricate în SUA, precum AN-ALE-47, permițând o punere rapidă în teren fără modificări majore ale aeronavelor. Momeala îndeplinește cerințele Marinei pentru programabilitatea completă a misiunii sub controlul guvernului SUA, a demonstrat eficacitatea contramăsurătorilor pe frecvență radio la nivelul de pregătire tehnologică 9 și la nivelul de pregătire pentru producție 9, confirmând performanța dovedită în condiții operațional relevante și capacitatea de producție stabilită la rată redusă.
Programul de Testare Comparativă în Străinătate al Gărzii Naționale Aeriene a SUA a jucat un rol esențial în validarea tehnologiei pentru serviciul american. În urma testelor reușite pe aeronavele F-16 Fighting Falcon în 2022, Garda a emis o recomandare formală de angajare, confirmând atât eficacitatea momeala împotriva amenințărilor reprezentative, cât și povara sa minimă de integrare. Oficialii Marinei au declarat pentru Army Recognition că aceste rezultate au oferit un grad ridicat de încredere că sistemul poate trece la F-35 cu actualizări software limitate și fără modificări structurale ale structurii, păstrând caracteristicile caracteristici de management ale aeronavei.
Din punct de vedere tehnic, BriteCloud reprezintă o diversiune activă de a doua generație, de consumat. Spre deosebire de momealele tractate tradiționale, care rămân conectate fizic la aeronavă printr-un cablu pentru a primi alimentarea și datele, BriteCloud este un bruiaj complet autonom, alimentat cu baterii, instalat în același mod ca un cartuș convențional de semnalizare sau cheie. Odată ejectat, acesta creează rapid o separare spațială față de aeronava gazdă, prezentându-se ca o țintă mai atractivă pentru rachetele care vin. Procesorul său de la bord analizează semnalele radar primite, le încrucișează cu o bibliotecă de amenințări preîncărcată și generează o țintă falsă extrem de realistă prin manipularea parametrilor Doppler, distanței și vitezei.
Inginerii Leonardo subliniază că capacitatea momealului de a oferi simultan o acțiune și o viteză de tip pull-off este esențială împotriva rachetelor moderne echipate cu contramăsuri electronice avansate, inclusiv căutătoare home-on-bruiaj concepute să exploateze emisiile tradiționale de bruiaj. Prin simularea unei semnături ținta care se apropie sau depășește pe cea a aeronavei, BriteCloud atrage racheta complet departe, asigurându-se că atât interceptorul, cât și modelul său de fragmentare ratează platforma protejată.
Termenele de producție prevăzute în notificarea contractului indică faptul că livrările inițiale puteau începe chiar la patru luni după atribuirea contractului și cel târziu zece luni, toate momealele fiind livrate în termen de douăsprezece luni de la prima livrare pentru fiecare perioadă contractuală. Volumele anuale de achiziții sunt estimate să varieze între 3.000 și 6.000 de unități, susținute de componente de schimb, reparații și reprezentanți de service pe teren la fața locului. Deși F-35 a finalizat deja integrarea și testarea, ceea ce a dus la o decizie formală de implementare, o decizie separată privind integrarea pe flotele F-A-18E-F Super Hornet și EA-18G Growler este anticipată în jurul anului 2027.
Din punct de vedere strategic, premiul evidențiază recunoașterea Marinei SUA că stealth-ul singur nu mai este suficient împotriva radarurilor de înaltă frecvență proliferante și a sistemelor de rachete conectate în rețea. Prin combinarea unei observabilități scăzute, fuziune a senzorilor, războiului electronic avansat la bord, momealilor tractate și acum momealelor active de sacrificiu, F-35 este modelat într-o platformă de atac multi-domeniu mult mai rezistentă pentru conflicte de nivel înalt. Pentru Leonardo UK, contractul stabilește ferm BriteCloud ca un element central al autoprotecției aeropurtate occidentale, într-un moment în care războiul electronic revine la un factor decisiv în lupta aeriană modernă.
Sursa: aici
Deghizarea strategică a Chinei dezvăluită: PLARF deghizează lansatorul ICBM din seria DF ca o macara Zoomlion pentru a evita supravegherea prin satelit
Imagini open-source de la sfârșitul lunii decembrie 2025 arată că PLARF a deghizat lansatorul ICBM din seria Dongfeng ca o macara Zoomlion, complicând astfel ISR-ul inamic, suprimând ciclul decizional și consolidând credibilitatea contraatacului nuclear de etapă a doua al Chinei în Indo-Pacific.
Distribuie
(SECURITATEA APĂRĂRII ASIA) — Într-o eră în care sateliții monitorizează constant mișcarea activelor militare strategice, recunoașterea tiparelor bazate pe algoritmi și operează neîntrerupt platforme de informații, China a manifestat în tăcere o formă de deghizare strategică atunci când Forța de Rachete a Armatei Populare de Eliberare (PLARF) deghizează lansatorul său portabil de rachete balistice intercontinentale (ICBM) din seria Dongfeng (DF) ca o macara civilă de construcții. a fost emisă de compania Zoomlion Heavy Industry Science and Technology, o manevră care complică fundamental capacitățile de informații, supraveghere și recunoaștere (ISR) ale adversarului, consolidând în același timp credibilitatea capacităților de contraatac nuclear în etapa a doua ale Beijingului.
Această strategie de deghizare a ieșit la iveală pentru prima dată prin imagini open-source și analize la sfârșitul lunii decembrie 2025, care au arătat Transporter-Erector-Launcher (TEL) de rachete ICBM din seria DF încapsulate într-o carcasă galbenă detașabilă, completată cu branding în stil Zoomlion și o siluetă asemănătoare unei macarale, o metodă care a permis acestor sisteme de lansatoare de arme nucleare să dispară în vastul ecosistem logistic public al Chinei, exploatând în același timp saturația vizuală utilaje grele de construcții în toată țara.
Această abordare este o logică doctrinară înrădăcinată de mult timp în cultura strategică a Chinei, deoarece o analiză a apărării afirmă că o astfel de mișcare “are scopul de a ascunde mișcarea și locațiile de parcare ale lansatoarelor de rachete, complicând astfel recunoașterea vizuală și supravegherea forțelor strategice mobile ale Chinei”, o afirmație care rezumă modul în care elemente de înșelăciune, mobilitate și ambiguitate sunt încorporate deliberat în gramatica operațională PLARF.
Implicațiile depășesc simpla mascare, deoarece aceste tactici contestă presupunerile vechi despre vizibilitatea forțelor nucleare, stabilitatea avertizării timpurii și verificările controlului armamentului în Asia, subliniind totodată modul în care China își adaptează capacitățile de descurajare nucleară pentru a supraviețui și a opera sub cele mai intruzive condiții de supraveghere pe care le-a experimentat vreodată în istoria armamentului strategic.
Prin absorbția activelor nucleare strategice în țesătura vizuală și logistică a economiei publice chineze, Beijingul a transformat efectiv normalitatea însăși într-o armă, a transformat mișcările industriale zilnice în scuturi împotriva țintelor sensibile și a comprimat ciclul decizional de cealaltă parte într-o atmosferă de incertitudine profundă.
Această abordare exploatează o slăbiciune critică a arhitecturilor moderne ISR, unde sistemele de recunoaștere a tiparelor bazate pe învățare automată încă se bazează pe indicatori vizuali ai probabilității, seturi de date comerciale și presupuneri contextuale care pot fi intenționat “otrăvite” prin imitarea platformelor publice susținute de stat.
Din punct de vedere strategic, acest TEL, deghizat în macara, întărește garanția Chinei privind un contraatac în a doua etapă nu prin simpla extindere a numărului, ci prin creșterea costurilor operaționale și politice ale acțiunii preventive la un nivel care riscă să declanșeze calcule greșite și escaladare catastrofală.
Privite în ansamblu, aceste tactici de deghizare semnalează maturitatea filosofiei chineze de descurajare nucleară, care prioritizează tot mai mult viabilitatea prin ambiguitate și fricțiuni sistemice în detrimentul transparenței, remodelând astfel echilibrul strategic în domeniul Indo-Pacific, caracterizat de supraveghere constantă, dar cu certitudine în scădere.
Familia rachetelor Dongfeng și logica mobilității
Familia de rachete Dongfeng, al cărei nume înseamnă “Vântul de Est”, formează coloana vertebrală a descurajării nucleare terestre a Chinei și reprezintă cel mai rezistent pilon al triadei nucleare în evoluție a țării, cu sisteme mobile moderne pe drumuri concepute special pentru a anula încrederea adversarilor în succesul loviturilor preventive.
În centrul acestei forțe se află DF-41, cea mai avansată rachetă balistică intercontinentală a Chinei, evaluată cu o rază de acțiune de peste 12.000 de kilometri, plasând astfel Statele Unite continentale și mare parte din Europa în raza de acțiune, permițând totodată lansarea de la distanță în interiorul Chinei, dincolo de vectorul atacurilor maritime sau aeriene.
Importanța strategică a DF-41 este întărită și mai mult de capacitatea vehiculelor de reintrare (MIRV) cu țintire independentă multiplă, estimările sugerând că poate transporta până la 10 focoase nucleare, fiecare cu putere explozivă măsurată în sute de kilotone, permițând astfel unui singur lansator să amenințe mai multe ținte întărite sau să distrugă sistemele de apărare antirachetă prin saturație.
Montat pe un lansator mare cu mai multe axe, DF-41 se poate deplasa rapid pe o rețea rutieră, se poate desfășura dintr-un loc nepregătit și poate trece de la modul de mișcare la pregătirea pentru lansare în câteva minute, o caracteristică care transformă adâncimea geografică și infrastructura civilă într-o componentă activă a prevenirii.
Completând DF-41 se află familia DF-31, incluzând variantele DF-31A și DF-31AG, care oferă o autonomie cuprinsă între aproximativ 8.000 și 11.000 kilometri și păstrează aceleași caracteristici de bază de viabilitate, precum propulsia cu combustibil solid, mobilitatea rutieră și capacitățile de lansare rapidă.
Aceste sisteme sunt operate de brigăzi PLARF dispersate, care găzduiesc de obicei între șase și 12 lansatoare fiecare, susținute de o rețea de tuneluri subterane, capace întărite și situri de lansare pre-cartogărite, care formează ceea ce analiștii descriu adesea ca un “joc de obuze” al rachetelor strategice.
Accentul pus de China pe mobilitate nu este o coincidență, ci reflectă mai degrabă lecțiile din perioada Războiului Rece despre vulnerabilitatea silozurilor fixe, precum și evaluările contemporane conform cărora sistemele de atac convenționale ghidate cu precizie, armele hipersonice și ISR-urile cibernetice au erodat viabilitatea forțelor nucleare statice.
Estimările occidentale estimează acum stocul operațional al focoaselor nucleare ale Chinei la peste 350, cu proiecții care ar putea ajunge la 1.000 până în 2030, o traiectorie care face ca viabilitatea fiecărui lansator să fie nu doar o problemă tactică, ci un pilon cheie al stabilității strategice.
Deghizarea publică ca armă strategică
Decizia de a deghiza TEL din seria DF ca macara de construcții Zoomlion reflectă exploatarea planificată a vastului și dens mediu industrial al Chinei, unde utilajele grele circulă în mod obișnuit pe autostrăzi, zone industriale și suburbii fără a atrage atenția publicului sau a sistemelor automate de supraveghere.
Zoomlion, cu sediul în Changsha, provincia Hunan, este unul dintre cei mai mari producători de echipamente de construcții din lume, producând o gamă largă de macarale pentru tot terenul și vehicule grele care seamănă vizual ca scară, număr de axe și masă structurală cu lansatoarele de rachete din seria DF.
Unul dintre principalele produse ale companiei, macaraua ZAT24000H teren, folosește un șasiu cu nouă osii și este capabil să ridice până la 2.400 de tone, dimensiuni aproape egale cu proporțiile unor ICBM-uri TEL mari și oferă un analog civil rezonabil pentru astfel de vehicule pe drumurile publice.
Camuflajul observat la lansatoarele din seria DF constă într-o carcasă galbenă detașabilă, concepută să imite structura superioară a macaralei, completată cu o cabină de operator forjată, forme de balast, semne de avertizare și logo-uri industriale care transformă un sistem de livrare nucleară într-ceea ce pare a fi echipamente de construcții de rutină.
Un detaliu subtil, dar revelator constă în schema de culori, deoarece macaralele pure Zoomlion sunt de obicei vopsite în verde sau albastru, în timp ce aceste TEL-uri camuflate sunt afișate în galben industrial strălucitor, o opțiune pe care analiștii o consideră optimizată nu pentru observatorii umani, ci pentru a păcăli algoritmii de recunoaștere a imaginilor satelitare antrenați folosind seturi globale de date care asociază utilaje de construcții cu galbenul.
Dintr-o perspectivă de sus sau de la distanță, în special prin sateliți electro-optici sau radare cu apertură sintetică care efectuează căutări pe arii extinse, aceste lansatoare camuflate se integrează cu zgomotul logisticii civile, crescând astfel dramatic timpul și efortul analitic necesar pentru a le identifica ca active militare.
La distanță mică, această înșelătorie este mult mai puțin convingătoare, deoarece șasiul armatei verde închis, elementele structurale întărite și absența unui punct real de articulație a macaralei devin evidente, însă această limitare subliniază scopul real al tacticii, care este de a învinge detectarea rapidă în loc să reziste inspecțiilor detaliate.
Este important de menționat că aceste gazde pot fi eliminate rapid, permițând TEL să treacă de la modul de tranzit mascat la configurația de lansare fără întârzieri semnificative, asigurând că ascunderea nu afectează răspunsul sau pregătirea.
Kren Zoomlion
Expunerea la aceste tactici sub acoperire nu provine din scurgeri de informații regizate, ci mai degrabă din puterea tot mai mare a informațiilor open-source, când imaginile și videoclipurile distribuite pe platformele chineze de social media la sfârșitul anului 2025 au atras atenția analiștilor independenți care au detectat inconsistențe cu modelele publice cunoscute de macarale.
Imaginile de înaltă rezoluție dezvăluie vehicule cu un șasiu extraordinar de întărit, distanță atipică a osii și proporții corespunzătoare TEL-urilor cunoscute din seria DF, în loc de echipamente comerciale de construcții, ceea ce determină o comparație detaliată laterală cu configurațiile certificate de lansatoare de rachete.
Imaginile satelitare confirmă și mai mult această constatare, arătând vehicule similare acoperite cu acoperire galbenă în interiorul bazei PLARF și de-a lungul rutelor cunoscute de tranzit cu rachete, inclusiv zone împădurite și semi-rurale unde plase suplimentare de camuflaj sporesc protecția împotriva senzorilor optici și infraroșii.
Într-o secvență notabilă, un lansator deghizat în macara este observat parcat lângă o zonă împădurită, cu gazda sa galbenă parțial protejată de frunziș, demonstrând cum camuflajul public poate fi combinat cu o mască de teren natural pentru a crea o învelitoare de înșelăciune multi-domenii.
Imagini video care circulă online arată acest convoi de vehicule circulând pe drumuri publice, complet cu semne de avertizare și modele de escortă compatibile cu transportul industrial greu, consolidând astfel imaginea activităților publice de rutină, nu a mișcărilor strategice ale forțelor.
Precedentele anterioare arată că aceasta nu este o inovație izolată, deoarece camuflaj similar a fost folosit pe vehicule blindate încă din 2020, semnalând o doctrină deliberată și în evoluție, mai degrabă decât o anomalie experimentală.
Aceste evoluții ilustrează modul în care China își rafinează sistematic tehnicile de înșelăciune, integrând lecții din tendințele globale de supraveghere și adaptându-le la realitatea tot mai transparentă a câmpului de luptă.
Impactul strategic asupra prevenției și stabilității regionale
Prin absorbția celor mai sensibile active nucleare în tiparele de trafic civil, China complică semnificativ calculul țintirii adversarului, deoarece sarcina de a distinge în timp real între lansatoarele de rachete și macarale devine o chestiune de probabilitate, nu de certitudine.
În scenarii de criză, cum ar fi confruntarea legată de Taiwan, aceste TEL-uri camuflate au potențialul de a supraviețui unui val inițial de atacuri convenționale sau nucleare, de a păstra capacitatea Chinei de a executa contra-lansări și astfel de a consolida credibilitatea doctrinei doctrinei de primă utilizare prin garantarea unui contraatac în a doua etapă.
Din perspectiva Statelor Unite și a aliaților săi, această tactică subminează încrederea în dominația ISR, deoarece chiar și constelațiile sofisticate de sateliți și analizele bazate pe inteligență artificială pot avea dificultăți în a distinge activele civile autentice de armele strategice mascate la scară largă.
Riscul de calcul greșit crește, de asemenea, atunci când adversarul este forțat să presupună cel mai rău scenariu, ceea ce poate duce la supra-țintire sau la planificarea unui atac mai amplu, ceea ce crește riscul de escaladare în timpul conflictului.
Actorii regionali, inclusiv Japonia, India și Coreea de Sud, trebuie acum să ia în considerare postura nucleară mai opacă a Chinei, unde viabilitatea lansatoarelor este sporită nu doar prin geografie și consolidare, ci și prin fuziune deliberată cu viața publică.
În ceea ce privește controlul armamentului și eforturile de consolidare a încrederii, o astfel de ascundere ridică provocări serioase, deoarece regimul de verificare s-a bazat tradițional pe diferențe observabile între sistemele militare și cele civile, diferențe care acum sunt în mod deliberat ascunse de această abordare.
Un cercetător internațional de rang înalt în domeniul apărării a caracterizat odată cultura strategică a Chinei ca fiind una care prioritizează surpriza și ascunderea, menționând că “accentul Chinei pe înșelăciune și surpriză are rădăcini în cultura sa strategică, unde ascunderea capacităților până în momentul determinării este cheia victoriei”, o perspectivă care se aliniază strâns cu utilizarea observată a camuflajului cu macarale.
Coaliția militar-civilă și economia deghizării
Utilizarea camuflajului în stil Zoomlion este un exemplu clar al strategiei de coaliție militar-civilă a Chinei, în care industria, tehnologia și infrastructura civilă sunt folosite pentru a crește eficiența militară fără militarizare evidentă.
Scara Zoomlion oferă un fundal deosebit de eficient pentru astfel de escrocherii, compania raportând venituri de aproximativ 45,5 miliarde de yuani, echivalentul a aproximativ 6,4 miliarde USD sau 30,1 miliarde RM, o cifră care subliniază prevalența echipamentelor sale în peisajul industrial al Chinei.
Într-un astfel de mediu, prezența vehiculelor galbene cu mai multe axe de dimensiuni mari nu atrage atenția, permițând ca mișcările militare să fie ascunse nu prin pur secret, ci prin normalitate statistică.
Totuși, această combinație implică propriile riscuri, deoarece ascunderea identităților civile și militare are potențialul de a, într-o situație de război, să extindă gama de active considerate ținte legitime, punând astfel în pericol echipamentele și infrastructura civilă reală.
Criticii susțin că astfel de practici erodează vechile norme menite să protejeze comerțul public, în timp ce susținătorii subliniază că, într-o eră a supravegherii riguroase, supraviețuirea necesită adaptare creativă.
Din punct de vedere tehnologic, integrarea semnalelor de design civil în platformele militare accelerează, de asemenea, inovația, așa cum se vede în noul concept TEL care include un tren motopropulsor electric, un sistem avansat de suspensie și o mobilitate off-road îmbunătățită, inspirată de ingineria vehiculelor comerciale grele.
Sursa: aici
CCA și UCAV ale Marinei Chineze dezvăluie cea mai clară imagine și semnalează începutul unei noi ere a războiului maritim cu drone
Imaginile de înaltă rezoluție din Shanghai arată cum China accelerează integrarea dronelor de luptă de pe nave pentru a remodela echilibrul de putere maritim în Indo-Pacific.
Distribuie
(SECURITATEA APĂRĂRII ASIA) — Apariția celor mai clare și apropiate imagini de până acum ale machetelor avioanelor Cooperative Combat Aircraft (CCA) și Unmanned Combat Aerial Vehicle (UCAV) ale Chinei marchează un punct de cotitură strategic crucial în evoluția puterii aeriene maritime, dovezile vizuale deschizând o fereastră extraordinară asupra modului în care Beijingul construiește structural și sistematic un viitor câmp de luptă care va fi dominate de sisteme autonome, conceptul de distrugere distribuită, precum și războiul cu drone de pe portavioane, toate fiind concepute pentru a remodela echilibrul puterii militare în întregul Indo-Pacific.
Imaginile de înaltă rezoluție, filmate la șantierul naval Hudong-Zhonghua din Shanghai și care s-au răspândit rapid pe diverse platforme chineze de social media înainte de a se răspândi la nivel global, arată mai multe schelete de drone cu capabilități de invizibilitate staționate în zona docului, la distanță de lovitură de cea mai nouă navă de asalt amfibie a Marinei Armatei Populare de Eliberare (PLAN), Tipul 076 Sichuan.
Transmite un semnal clar că China a ieșit din faza de experiment conceptual către faza de testare a operațiunilor de luptă fără pilot bazate pe punte.
“Aceasta este cea mai apropiată și clară imagine de până acum a acestui nou model Sea CCA și UCAV,” conform unei observații analitice, în timp ce o altă declarație a descris dezvoltarea ca “o altă surpriză… au fost publicate imagini noi cu machete ale CCA și UCAV ce vor fi testate la bordul Type 076”, o serie de declarații care susțin colectiv că programul de zbor maritim fără echipaj al Chinei a trecut acum de la o evaluare speculativă la o realitate deschis observabilă.
Imaginile dezvăluie cel puțin șase modele diferite ale categoriei CCA, pe lângă ceea ce pare a fi o variantă a Wing Loong care a fost evaluată, cu aranjamentul, orientarea și poziția fizică foarte apropiate de infrastructura punții de zbor, sugerând puternic că aceste platforme sunt pregătite pentru integrare pe o navă clar proiectată ca un portavion hibrid pentru drone. în loc de nave de asalt amfibii convenționale.
Per ansamblu, aceste fotografii nu reprezintă doar o fotografie de rutină a activităților industriei construcțiilor navale, ci servesc mai degrabă ca un semnal strategic că China accelerează eforturile de a obține dominația maritimă fără echipaj, într-un moment în care tensiunile din Marea Chinei de Sud, Strâmtoarea Taiwan, precum și din restul regiunii Pacificului de Vest rămân structural nerezolvate și tot mai încărcate de elemente militare.
Decizia Chinei de a permite circularea unor astfel de imagini — fie prin scurgeri controlate, fie prin toleranțe calculate strategic — reflectă, de asemenea, un nivel tot mai mare de încredere în foaia de parcurs a zborului maritim fără echipaj al țării, vizibilitatea fiind folosită ca instrument strategic de comunicare vizat către concurenții regionali și puterile externe din regiune.
Proximitatea fizică a acestui model față de Type 076 Sichuan semnifică nu doar pregătirea tehnică, ci și maturitatea organizației în cadrul PLAN, unde proiectarea navei, dezvoltarea aeronavei și formarea doctrinelor operaționale se dezvoltă acum în paralel și integrat, mai degrabă decât în etape și izolat.
Prin coordonarea deschisă a unui CCA și UCAV cu profil vizibil alături de un portavion amfibiu echipat cu capabilități de zbor cu aripi fixe, Beijingul transmite un semnal clar despre conflictul doctrinar dintre controlul maritim, negarea mării și atacul expediționar, care comprimă practic granița tradițională dintre grupurile de luptă ale portavioanelor și forțele de debarcare amfibie.
Acest conflict de doctrine sugerează că viitoarele operațiuni PLAN se vor baza tot mai mult pe sisteme fără pilot pentru a produce o prezență constantă, dominație a senzorilor și adâncime a atacului, reducând în mod deliberat riscurile politice și operaționale asociate cu pierderea piloților în scenarii de conflict de mare intensitate sau operațiuni în zone gri.
Din punct de vedere al descurajării strategice, aceste imagini servesc drept un memento subtil, dar puternic, că modernizarea navală a Chinei nu se mai limitează la numărul de carene sau stocuri de rachete, ci a pășit decisiv în domeniul autonomiei în rețea și al puterii aeriene maritime desfășurabile în masă.
În cele din urmă, claritatea acestor imagini subliniază o realitate profundă care bântuie acum ordinea de securitate din Indo-Pacific, și anume că era dronelor maritime experimentale se apropie de sfârșit, iar o nouă eră a războiului fără pilot de pe portavioane — proiectat, construit și desfășurat masiv de China — a început deja.
De la UAV-uri experimentale la active de luptă conectate în rețea: evoluția doctrinei dronelor marine din China
Ascensiunea rapidă a Chinei în dezvoltarea sistemelor aeriene fără pilot reflectă o schimbare doctrinară pe termen lung care datează de la începutul anilor 2000, când Armata Populară de Eliberare a identificat platformele autonome ca un instrument asimetric critic pentru a echilibra avantajele tehnologice și cantitative ale puterii aeriene și maritime occidentale care operează în teatrul Pacificului.
Programul timpuriu de UAV al Chinei s-a concentrat în principal pe misiuni de recunoaștere și achiziție a țintelor, însă investițiile continue ale țării, combinate cu un ecosistem industrial larg și o cultură a prototipării repetitive, au produs o generație de drone de luptă optimizate pentru informații, supraveghere și recunoaștere (ISR), război electronic, atacuri de precizie și operațiuni colaborative cu aeronave pilotate.
Apariția publică a UCAV GJ-11 “Sharp Sword” la parada militară din 2019 a marcat un moment de schimbare majoră, dezvăluind că China a stăpânit formațiunile de invizibilitate, purtarea armelor pe uscat și integrarea cu profil scăzut a gazelor de eșapament — capacități anterior monopolizate de câteva dintre marile puteri aerospațiale ale lumii.
Până în 2024, imaginile din satelit care arată o machetă asemănătoare cu GJ-11 lângă șantierul de construcții Type 076 oferă indicii timpurii că Beijingul intenționează să-și extindă operațiunile invizibile UCAV dincolo de aeroporturile terestre în domeniul maritim, în linie cu efortul general al PLA spre ceea ce numește “rotația” războiului.
Conceptul CCA aflat în prezent în realizare seamănă, dar nu replică pe deplin, programul “loyal wingman” al Occidentului, punând accent pe cantitate, costuri accesibile și modularitate, cu designuri chineze care ar fi optimizate pentru operațiuni subsonice, transportul muniției ghidate cu precizie intern și flexibilitatea misiunii, mai degrabă decât performanța exotică de mare profil.
Indiciile observabile de proiectare de pe cea mai recentă machetă — inclusiv aripi lambda, planuri de formă în formă de zmeu cu manivelă, admisia dorsală a motorului și suprafața înclinată a cozii — arată o preferință clară față de reducerea secțiunii radar și gestionarea semnăturilor în infraroșu, semnalizând că aceste platforme sunt concepute să supraviețuiască și să funcționeze în medii de apărare aeriană contestate.
Opțiuni de încărcătură utilă neconfirmate, dar larg evaluate, includ munițiile ghidate de precizie ale Chinei, precum seria FT-8, armele planatoare cu diametru mic și pachetele electronice de atac, permițând CCA-urilor să servească ca multiplicatori de atac, momeli sau noduri de senzori în arhitectura mai largă a rețelei de distrugere.
Logica strategică din spatele acestei abordări este clară, deoarece platformele fără pilot permit Chinei să crească rapid masa de luptă la o fracțiune din costul aeronavelor pilotate, estimările sugerând că UCAV-urile avansate pot fi produse la un cost mult sub 10 milioane USD pe unitate, echivalentul a aproximativ 47 milioane RM, comparativ cu peste 80 de milioane USD (aproximativ 375 milioane RM) pentru avioanele moderne de vânătoare de generație 4+.
Tip 076 “Sichuan”
Type 076 Sichuan : Portavionul hibrid cu drone al Chinei și rescrierea războiului amfibiu
În nucleul operațional al acestui val de zbor fără pilot se află Type 076 Sichuan , o platformă care cântărește aproximativ 44.000 de tone și care redefinește fundamental rolul navelor de atac amfibii prin includerea unor capacități de zbor cu aripă fixă asociate anterior doar portavioanelor.
Lansat în august 2024 și pus în serviciu în noiembrie 2025, Tipul 076 este echipat cu un sistem de ejecție electromagnetică, precum și cu echipamente de reținere pentru aterizare, permițând lansarea și recuperarea dronelor cu aripă fixă alături de elicoptere și, potențial, aeronave cu rotor înclinat cu echipaj.
Imagini recente cu vehicule de testare cu praștie, marcaje pe punte, precum și machete de drone plasate pe puntea de zbor, confirmă că Sichuan a fost configurată încă de la început ca o platformă de zbor centrată pe drone, nu ca un activ secundar de aviație.
Puntea de zbor spațioasă a navei, structura super biinsulară și spațiul interior al misiunii par a fi optimizate pentru operațiuni fără echipaj, inclusiv noduri de comandă și control, centre de fuziune de date, precum și facilități de mentenanță adaptate pentru rate ridicate de generare a misiunilor cu drone.
Această configurație permite PLAN să depășească constrângeri de lungă durată în capacitățile de transport maritim și disponibilitatea portavioanelor, prin desfășurarea unei platforme capabile să susțină operațiuni aeriene în scenarii ce variază de la criza Taiwanului, patrule forțate în Marea Chinei de Sud până la proiecția puterii în Oceanul Indian.
Cu un deplasament de greutate aproape egal America cu cel al navelor de asalt din clasa America ale Marinei Statelor Unite, Type 076 face efectiv legătura între flota în creștere a portavioanelor a Chinei și forțele amfibii ale țării, oferind totodată unelte flexibile pentru operațiuni în zona gri care reduc riscul de escaladare, dar mențin o prezență constantă.
Prin integrarea zborurilor cu drone în fuselajul amfibiu, Beijingul a dobândit capacitatea de a proiecta putere aeriană fără a risca portavioane de mare valoare, păstrându-și astfel activele flattop pentru conflicte de mare intensitate, folosind în același timp platforme fără pilot pentru stresul strategic zilnic.
Mock-up anatomic: Filozofie de proiectare, navalizare și rolul operațiunilor
Această machetă acum expusă dezvăluie o familie de platforme fără pilot, nu un singur design, semnalând o abordare modulară în care diferite structuri de avion îndeplinesc roluri specifice în ecosistemele bazate pe portavioane.
Macheta principală CCA pare să aibă un fuselaj de dimensiuni medii, aripi lambda înclinate spre spate, precum și două aripioare de coadă înclinate spre exterior, cu un raport de formă care sugerează o misiune axată pe anduranță versus interceptarea la viteză mare.
Conturul vizibil sub capacul protector arată trenuri de aterizare întărite, precum și posibila integrare a cârligelor de reținere, confirmând că aceste platforme sunt proiectate pentru decolare folosind o praștie și aterizarea pe bază de reținere, nu doar la sol.
A fost identificat și un design mai mare, fără coadă, care seamănă foarte mult cu varianta UCAV marină GJ-21, cu un plan invizibil optimizat pentru lovituri maritime cu penetrare adâncă, ISR de mare valoare și misiuni de război electronic.
Prezența a ceea ce pare a fi o variantă evaluată a Wing Loong sugerează că China explorează, de asemenea, operarea unei drone de altitudine medie pe termen lung de la Type 076, pentru a asigura supraveghere continuă, marcarea țintelor și funcții de retransmisie a comunicațiilor în spațiul maritim disputat.
Se crede că autonomia avansată este în centrul acestui design, cu inteligență artificială care permite zborul în formație, distribuția dinamică a sarcinilor, precum și coordonarea în timp real cu active umane precum avionul de vânătoare invizibil J-20 și avionul de avertizare timpurie aeriană KJ-500.
În contextul operațiunilor, aceste drone pot servi drept senzori frontali, transportoare de arme sau momeală sacrificială, sufocând apărarea inamicului și permițând aeronavelor pilotate să lanseze atacuri de la distanță cu risc mai mic.
Accentul pus de China pe producția la scară largă înseamnă că, spre deosebire de programele occidentale care sunt limitate de costuri și cicluri de achiziție, aceste CCA-uri maritime ar putea fi implementate în număr mare, învingând apărarea adversarilor prin avantaj de masă, nu prin superioritatea individuală a platformei.
Implicațiile strategice ale Indo-Pacific și viitorul puterii aeriene maritime
Integrarea CCA și UCAV la bordul Tipului 076 are implicații profunde pentru securitatea regională, în special în Marea Chinei de Sud, unde revendicările maritime ale Chinei se suprapun cu unele țări ASEAN.
Operațiunile cu drone de pe portavioane vor permite Beijingului să mențină o acoperire aeriană continuă a zonelor disputate, să desfășoare misiuni de supraveghere și intimidare și să sprijine operațiuni amfibii fără a expune piloții la risc.
În scenariul de criză al Taiwanului, aceste platforme ar putea oferi sprijin ISR în stadii incipiente, război electronic și lovituri, facilitând astfel operațiuni de blocadă sau invazie, complicând în același timp planificarea apărării Taipei și a partenerilor săi.
Pentru Statele Unite și aliații săi, impulsul Chinei către zborul maritim fără pilot contestă presupuneri vechi despre vulnerabilitatea portavioanelor și rata de generare a misiunilor, forțând o reevaluare a strategiilor de apărare aeriană, anti-UAS și război electronic.
Actorii regionali precum Japonia, Australia și India sunt susceptibili să accelereze programele lor autonome, precum și să aprofundeze cooperarea în domeniul securității ca răspuns, declanșând potențial o nouă fază de competiție tehnologică centrată pe autonomie, rețea și reziliență.
Pe termen lung, capacitatea Chinei de a desfășura drone de scară largă și accesibile pe portavioane are potențialul de a eroda avantajele calitative deținute tradițional de marinele avansate, schimbând balanța competiției către părți capabile să integreze masă, inteligență și autonomie într-un singur sistem de operare coerent.
Apariția acestor imagini marchează nu doar o realizare tehnologică, ci și un punct de cotitură strategic care subliniază că războiul maritim cu drone trece acum de la o fază experimentală la o realitate operațională, cu implicații care vor rezona în arhitectura de securitate a Indo-Pacific pentru deceniile ce vor urma.
Sursa: aici
AYYILDIZ 2025: Comandamentele maritime de elită ale Turciei și Pakistanului întăresc cooperarea în operațiuni maritime speciale, pe fondul tensiunilor indo-mediteraneene
Acest exercițiu de operațiuni speciale de mare intensitate reflectă unificarea strategică a Ankarei și Islamabadului în fața amenințărilor maritime hibride de la Marea Arabiei până în estul Mediteranei.
Distribuie
(SECURITATE DE APĂRARE ASIA) — În aerul rece de iarnă al Istanbulului, pe măsură ce Strâmtoarea Bosfor se îngustează într-un punct strategic natural de blocaj care leagă Marea Neagră de Marea Mediterană, comando-uri navale de elită din Turcia și Pakistan au încheiat un exercițiu comun de intensitate înaltă de 12 zile numit AYYILDIZ 2025.
A fost un eveniment care a depășit exercițiile bilaterale și a devenit o demonstrație planificată a consolidării operațiunilor, semnalizării strategice și aprofundării alinierii securității maritime între cele două mari puteri musulmane care operează la capătul spectrului de securitate indo-mediteranean.
Exercițiul AYYILDIZ 2025 a reunit comanda de elită a Su Altı Taarruz (SAT) din Turcia și Grupul Special de Servicii (SSGN) al Marinei Pakistaneze.
Desfășurat între 15 și 26 decembrie 2025 la Baza de Comandă pentru Operațiuni Speciale (SAT) a Marinei Turkie din Istanbul, exercițiul a reunit comandamentul de elită Su Altı Taarruz (SAT) al Turciei și Grupul de Servicii Speciale (SSGN) al Marinei Pakistaneze.
Aceasta reunește două dintre cele mai secrete și experimentate forțe maritime de operațiuni speciale din lume într-un program de instruire bine conceput pentru a îmbunătăți operabilitatea comună, a perfecționa executarea misiunilor comune și a rafina doctrina operațiunilor comune pentru a face față situațiilor maritime cu risc și complexitate ridicată.
Pe măsură ce vectorul amenințărilor maritime regionale continuă să evolueze — de la activități de pirați și operațiuni în zona gri din Marea Arabiei, la război maritim, dispute privind infrastructura energetică, precum și terorism maritim în estul Mediteranei — concluzia AYYILDIZ 2025 subliniază modul în care forțele de operațiuni speciale sunt tot mai mult poziționate ca prima linie de răspuns în medii de coastă și mării albastre disputate, unde puterea maritimă convențională este din ce în ce mai inadecvată.
Exercițiul a avut loc și într-un context geopolitic tot mai incert, Turcia confruntându-se cu dispute energetice tot mai intense și competiție maritimă în estul Mediteranei, în timp ce Pakistanul se confruntă în același timp cu amenințări maritime continue din partea statelor non-statale, proliferarea submarinelor și competiția strategică de-a lungul coastei Mării Arabiei, poziționând astfel AYYILDIZ 2025 ca mai mult decât un simplu exercițiu tactic. ci ca un exercițiu strategic Raptai pentru viitoarele operațiuni combinate de securitate maritimă.
Prin integrarea operatorilor de elită, platformelor și celulelor de planificare din ambele marine într-un ecosistem operațional unificat, AYYILDIZ 2025 transmite un mesaj clar că Ankara și Islamabad investesc activ într-un parteneriat militar pe termen lung, bazat pe încredere ridicată, capabil să genereze un impact operațional real pe mai multe teatre maritime.
Combinând realismul, secretul și presiunea operațională, exercițiul demonstrează cum două marine geografic separate, dar strategic aliniate, își coordonează capacitățile operaționale speciale pentru a face față amenințărilor hibride care estompează tot mai mult linia de demarcație dintre pace și conflict pe mare.
AYYILDIZ 2025: Obiective, proiectare operațională și evoluția principalului cadru bilateral de operațiuni speciale
AYYILDIZ, care înseamnă “Semilună și Stea” în turcă — o referință simbolică la emblema națională împărtășită de Turcia și Pakistan — a crescut de la înființarea sa la sfârșitul anilor 1990, devenind una dintre cele mai durabile și operațional relevante serii bilaterale de instruire a forțelor speciale în afara cadrului NATO.
Ediția din 2025 marchează maturizarea semnificativă a acestui exercițiu, bazându-se pe decenii de experiență operațională acumulată, integrând în același timp lecții din zonele maritime contemporane de conflict, inclusiv Marea Neagră, Marea Roșie, Marea Arabiei și Marea Mediterană de Est.
Organizat la Baza de Comandă SAT a Turciei, exercițiul a valorificat infrastructura de instruire maritimă de ultimă generație, inclusiv medii simulate de navă, facilități de atac bazate pe containere “Ship-in-a-Box”, poligoane de tragere reală pentru ținte, precum și un coridor integrat de infiltrare aer-maritimă conceput să imite presiunile operaționale reale întâlnite în misiunile de descurajare maritimă și combatere a terorismului.
Obiectivele de bază ale AYYILDIZ 2025 sunt formulate intenționat pentru a consolida interoperabilitatea SAT-SSGN, a rafina procedurile comune de planificare și execuție, a schimba cele mai bune practici tactice în domeniul operațiunilor speciale maritime, precum și pentru a verifica compatibilitatea comenzii și controlului în scenarii de misiune bazate pe informații și presiuni de timp stricte.
Participanții au participat la o serie de activități de mare intensitate, inclusiv exerciții de foc de luptă, operațiuni cu lunetiști, misiuni de vizitare, abordare, căutare și confiscare (VBSS), infiltrare cu elicoptere folosind tehnici de coardă rapidă pe nave în mișcare, operațiuni de scafandri de luptă subacvatice, precum și scenarii integrate de contraterorism maritim implicând mai mulți vectori de infiltrare.
Fiecare modul de instruire este conceput pentru a testa nu doar abilitățile individuale ale operatorului, ci și coeziunea unității, disciplina de comunicare și capacitatea rapidă de luare a deciziilor în situația de amenințare slabă, care reprezintă o caracteristică cheie a operațiunilor moderne de securitate maritimă.
O caracteristică definitorie a AYYILDIZ 2025 este integrarea deliberată a forței mixte de atac turco-pakistaneze, o abordare metodologică care obligă operatorii să opereze dincolo de doctrinele lor naționale respective, bazându-se totodată pe tactici influențate de NATO, proceduri uniforme de manipulare a armelor și principii universale de operațiuni speciale.
Punctul culminant al exercițiului a fost o demonstrație de mare profil a operațiunilor coordonate VBSS implicând nave de suprafață, aeronave cu aripi rotative și bărci de infiltrare de mare viteză, validând astfel capacitatea unităților SAT și SSGN de a opera fără întreruperi în domeniile aeriene, de suprafață și subacvatice în spații complexe de luptă maritimă.
Deși nu au fost dezvăluite cifre oficiale de alocare, analiștii din domeniul apărării estimează că 12 zile de exerciții bilaterale de operațiuni speciale de mare profil la această scară — implicând focuri reale, resurse aviatice, platforme maritime specializate și personal de elită — depășesc conservator 6 până la 8 milioane USD, echivalentul a aproximativ 28 milioane RM până la 37 milioane RM, subliniind astfel valoarea strategică pe care ambele guverne o acordă acestui parteneriat.
Exercițiul AYYILDIZ 2025 a reunit comanda de elită a Su Altı Taarruz (SAT) din Turcia și Grupul Special de Servicii (SSGN) al Marinei Pakistaneze.
Proiectat pentru elită: Profilul strategic al Comandamentului SAT al Turciei și al Marinei Pakistaneze SSGN
În centrul operațiunilor AYYILDIZ 2025 se află două unități maritime speciale de elită, ale căror reputații s-au construit prin decenii de secretomanie, canale de antrenament de înaltă intensitate cu rate ridicate de abandon, precum și misiuni operaționale în unele dintre cele mai periculoase medii de securitate din lume.
Su Altı Taarruz (SAT) Türkiye, înființată în 1963 și adesea comparată cu SEAL-urile Marinei SUA, reprezintă principalele capacități ofensive de operațiuni maritime speciale ale Marinei Turcii, specializându-se în distrugere subacvatică, recunoaștere, acțiune directă, combatere a terorismului și misiuni maritime sub acoperire.
Operând sub o doctrină modelată de confruntările maritime din era Războiului Rece și rafinată prin conflictele regionale post-Război Rece, comando-urile SAT sunt instruite să desfășoare operațiuni de înaltă precizie în Marea Egee, Marea Neagră, Marea Mediterană de Est și dincolo de acestea, adică în medii caracterizate de acoperire densă de senzori, coaste disputate și sensibilități politice complexe.
Operatorii SAT trec prin unele dintre cele mai dificile regimuri de selecție și antrenament dintre forțele aliate ale NATO, inclusiv parașutarea HALO/HAHO, scufundările avansate de luptă, lupta apropiată, operațiunile de lunetist și descurajarea maritimă, rezultând astfel o singură forță optimizată pentru misiuni cu risc ridicat unde negarea politică și acuratețea operațională sunt critice.
Completând SAT-ul se află Su Altı Savunma (SAS), responsabil pentru operațiunile defensive subacvatice, precum rezistența la mine și protecția porturilor, formând împreună un ecosistem cuprinzător de operațiuni maritime speciale, cu capabilități ofensive și defensive.
Pe partea pakistaneză, Grupul Special de Servicii (SSGN) al Marinei (SSGN), înființat în 1966 după războiul India-Pakistan din 1965, servește drept principala forță de război maritim neconvențional a Marinei Pakistaneze, cu mandate care acoperă infiltrarea sub acoperire, operațiunile VBSS, combaterea terorismului maritim și recunoașterea strategică.
Având sediul la PNS Iqbal, Karachi și raportând la Comandamentul Forțelor Strategice Navale, SSGN își urmărește originea instituțională în metodologia de antrenament a SEAL-ilor Marinei SUA, integrând în același timp instruirea operațiunilor locale din teatrele de conflict din Asia de Sud și Asia de Vest.
Canalele de antrenament SSGN sunt cunoscute pentru rigoarea lor excepțională, ratele de cădere fiind raportate depășind 80%, reflectând un accent pus pe rezistența fizică, rezistența psihologică și disciplina operațională absolută.
În ceea ce privește operațiunile, SSGN a acumulat o vastă experiență de luptă, de la apărarea portuară și operațiuni de contrainsurgență în timpul conflictului din 1971, la misiuni antiteroriste împotriva elementelor legate de al-Qaeda, precum și apărarea infrastructurii marine critice precum PNS Mehran și PNS Zulfiquar.
Adesea denumită “Echipele Iqbal”, SSGN reflectă nevoia strategică a Pakistanului de a-și asigura abordarea maritimă, de a proteja rutele de comunicații maritime și de a contracara amenințările hibride din partea actorilor statali și non-statali din Marea Arabiei.
Asocierea dintre SAT și SSGN la AYYILDIZ 2025 nu este doar o colaborare simbolică, ci unificarea a două culturi ale operațiunilor maritime speciale care sunt experimentate în luptă și modelate de nevoi strategice diferite, dar complementare.
Exercițiul AYYILDIZ 2025 a reunit comanda de elită a Su Altı Taarruz (SAT) din Turcia și Grupul Special de Servicii (SSGN) al Marinei Pakistaneze.
Fundația strategică: Relațiile de apărare Turkie–Pakistan și dimensiunea maritimă a parteneriatului de șapte decenii
AYYILDIZ 2025 este cel mai bine înțeles ca o manifestare tactică a relației strategice mult mai profunde dintre Turcia și Pakistan, un parteneriat de apărare care datează de la stabilirea relațiilor diplomatice în 1947 și este consolidat prin interese geopolitice comune, compatibilitate ideologică și provocări de securitate tot mai concentrate.
Formalizată prin Tratatul de Prietenie și Cooperare din 1954 și consolidată în timpul Războiului Rece prin cadre precum CENTO, această relație bilaterală a evoluat într-un parteneriat multidimensional de apărare ce cuprinde cooperarea pe mare, aer, terestră și industria de apărare.
Cooperarea navală a fost mult timp un pilon al acestei relații, începând cu seria de exerciții Turgutreis din anii 1960 și progresând progresiv către exerciții de război antisubmarin din ce în ce mai complexe, descurajare maritimă și operațiuni speciale.
Un reper major în ultimii ani este programul de corvete MILGEM al Turkiei, în valoare de 1,5 miliarde USD, pentru Pakistan — echivalentul a aproximativ 7,0 miliarde RM — care rămâne cel mai mare export de apărare din istoria Turciei și un exemplu de referință de cooperare în industria de apărare, transfer de tehnologie și construcție comună de nave.
Programul, care implică construirea a patru corvete din clasa MILGEM, două construite la Istanbul și două la Karachi, a îmbunătățit semnificativ capacitățile Marinei Pakistaneze de război de suprafață și operațiuni bazate pe rețea, integrând totodată filosofia de design naval a Turciei în arhitectura viitoare a flotei pakistaneze.
Cooperarea de zbor și instruire consolidează, de asemenea, acest parteneriat, Pakistanul oferind sprijin de instruire pentru F-16 piloților turci, iar ambele părți explorând colaborarea la programul de vânătoare de nouă generație al TAI TF Kaan Türkiye.
Exercițiile multinaționale recente precum Doğu Akdeniz-2025 și participarea Pakistanului la exercițiul AMANs în Marea Arabiei ilustrează modul în care Ankara și Islamabad operează tot mai mult în cadrul cadrelor multilaterale de securitate suprapuse, crescând astfel greutatea strategică a alinierii bilaterale.
Acordarea Legiunii de Merit a Turciei Șefului Marinei Pakistanului, amiralul Naveed Ashraf, în august 2025, subliniază de asemenea profunzimea politică și instituțională a acestei relații, reflectând angajamentul continuu al celor mai înalte niveluri față de cooperarea în domeniul apărării.
În acest context, AYYILDIZ 2025 nu apare ca un eveniment izolat, ci ca un nod critic într-o arhitectură strategică pe termen lung, concepută pentru a coordona proiectarea puterii maritime, a răspunsului la crize și a capacităților operaționale speciale Turcia-Pakistan într-un teatru interconectat.
Implicații strategice și direcția viitoare a colaborării SAT–SSGN
Implicațiile strategice ale AYYILDIZ 2025 depășesc exercițiile militare bilaterale, poziționând aceste exerciții ca un contributor semnificativ la stabilitatea maritimă regională de-a lungul arcului care se întinde de la Marea Mediterană de Est până la Marea Arabiei.
Pentru Turcia, aprofundarea cooperării pentru operațiuni speciale cu Pakistanul extinde aria sa strategică în regiunea Oceanului Indian, echilibrând izolarea diplomatică în anumite părți ale Mediteranei și consolidând rolul Ankarei ca furnizor de securitate dincolo de aria sa geografică imediată.
Pentru Pakistan, angajamentul continuu cu forțele de operațiuni speciale ale Turciei completează eforturile sale de modernizare militară, îmbunătățește interoperabilitatea cu standardele aproape NATO ale NATO și consolidează capacitatea de a contracara amenințările maritime hibride.
La nivel sistemic, interoperabilitatea crescută a SAT–SSGN contribuie la securitatea rutelor globale de comunicații maritime, a rutelor de tranzit energetic și a punctelor critice de blocaj maritim care sunt din ce în ce mai amenințate de pirați, terorism și activități din zona gri sponsorizate de stat.
Pe măsură ce războiul hibrid evoluează pentru a include sisteme fără pilot, sabotaj maritim cibernetic și operațiuni informaționale, exerciții precum AYYILDIZ oferă o platformă flexibilă pentru adaptarea doctrinelor de operațiuni speciale la noi vectori de amenințare.
Pe viitor, ediția viitoare a AYYILDIZ este așteptată să includă sisteme de suprafață și subacvatice fără echipaj, integrare cibernetică-maritimă, precum și o participare extinsă a multinaționalelor, sporind astfel relevanța strategică a acestui exercițiu.
După cum a subliniat un oficial al apărării, astfel de exerciții sunt esențiale pentru a asigura “o coordonare eficientă și rapidă” în operațiunile comune, în timp ce Marina Pakistanului a insistat constant că scopul său este “să construiască sinergii, să întărească legăturile militare și să îmbunătățească interoperabilitatea între Forțele de Operațiuni Speciale”.
Într-o eră definită de competiția dintre superputeri, mări disputate și amenințări hibride continue, AYYILDIZ 2025 reprezintă o dovadă clară că Turcia și Pakistanul nu doar că practică împreună, ci formează activ o arhitectură comună de securitate maritimă bazată pe încredere, capacitate și pregătire operațională.
Luna semilună și stelele, unite sub cerul de iarnă al Istanbulului, aruncă acum o umbră strategică mai lungă asupra celor mai controversate ape ale lumii.
Sursa: aici
Distrugătorul Marinei Chineze testează racheta balistică antinavă hipersonică pe mare
YJ-20 lansat de pe un distrugător cu rachete ghidate Type-55. Imagine PLA
Navele de luptă de suprafață ale Chinei urmează să primească o nouă capacitate de rachetă balistică antinavă hipersonică (ASBM) după testele finale ale YJ-20 de pe un distrugător al Marinei Armatei Populare de Eliberare (PLAN).
Lansarea noii rachete hipersonice a avut loc la bordul distrugătorului din clasa 055 CS Wuxi (104). Mass-media de stat chineză a susținut că YJ-20 a lovit cu succes o țintă maritimă la o distanță nespecificată.
Când va fi deservită, flota tot mai mare de distrugătoare cu rachete ghidate a PLAN va avea acces la o rachetă de atac maritimă cu rază lungă de acțiune și dificil de interceptat, care poate menține în pericol forțele navale americane și pe cele ale aliaților Washingtonului în Indo-Pacific.
Dezvăluit oficial la parada militară a Chinei din 2025, YJ-20 a fost unul dintre mai multe sisteme de rachete dedicate misiunilor de atac de precizie pe distanțe lungi și anti-nave prezentate de Beijing. Un Janes raport a subliniat anterior că designul hipersonic indica o capacitate de a fi transportat în celulele sistemului de lansare verticală (VLS) ale navelor de luptă de suprafață PLAN.
“Cu aceste caracteristici, YJ-20 va fi o piatră de temelie a doctrinei A2/AD a Chinei, datorită capacității sale de a penetra apărări stratificate și de a livra energie cinetică la viteze hipersonice, făcându-l excepțional de dificil de interceptat cu sistemele actuale de apărare antirachetă,” afirma raportul Janes .
Echipate cu 112 celule de lansare verticală, clasa Type 055 de 10.000 de tone se numără printre cele mai capabile distrugătoare cu rachete ghidate construite în Pacific. China plănuiește să înscrie în total 16 unități în serviciul PLAN. Sistemul său VLS, proiectat intern, poate suporta muniții lansate la rece și la cald, inclusiv rachetele sol-aer HHQ-9 și rachetele de croazieră antinavă YJ-18, și a fost folosit pe clasele de distrugătoare Type 055 și Type 052D.
Ben Lewis, fondatorul PLATracker, o organizație dedicată monitorizării activității și dezvoltării militare chineze, a declarat pentru USNI News că YJ-20 a demonstrat “progresul semnificativ pe care Beijingul l-a făcut în dezvoltarea și implementarea capabilităților avansate menite să amenințe forțele americane.”
“YJ-20 este o capacitate remarcabilă datorită capacității sale de a manevra la reintrare. Acest lucru face ca apărarea împotriva ei să fie mult mai complicată,” a spus Lewis. “Are o rază de acțiune între 1.500 și 2.000 km, ceea ce, combinat cu desfășurarea sa de pe nave de suprafață, va oferi PLAN capacitatea de a plasa atacuri adânc în Pacific.”
Totuși, Lewis a subliniat, de asemenea, că sistemele complexe de suport și supraveghere necesare pentru a opera eficient aceste hipersonice la distanțe extinse “rămân netestate în scenarii reale de luptă.”
YJ-20 se alătură flotei extinse a Chinei de arme de negare a zonei, care în ultimii ani a crescut pentru a include un număr tot mai mare de rachete hipersonice de manevră. ASBM-uri precum DF-21D și DF-26 sunt afișate de armata chineză ca fiind “ucigaș de portavioane” și “ucigaș de Guam
Raportul Pentagonului din acest an privind puterea militară a Chinei a dezvăluit oficial existența unui ASBM intercontinental de primă clasă, DF-27. Departamentul Apărării al SUA susține că racheta ar putea lovi ținte maritime la până la 8.000 de mile distanță.
Sursa: aici
Thales va construi centre AI de război împotriva minelor pentru Marina Regală
Thales a obținut un contract pentru a proiecta și livra o nouă generație de Centre autonome de Comandă la Distanță pentru Marina Regală, o mișcare menită să accelereze trecerea de la vânătorii de mine cu echipaj și să integreze inteligența artificială în centrul viitoarelor contramăsuri de mine.
Acordată de Defence Equipment and Support, faza inițială de 10 milioane de lire sterline este structurată pentru a ajunge la aproximativ 100 de milioane pe măsură ce capabilitățile se maturizează, făcând parte a tranziției guvernului către o marină hibridă.
Programul își propune să reorganizeze modul în care Regatul Unit identifică și neutralizează minele marine prin coordonarea activelor fără echipaj din hub-uri compacte, containerizate, de control găzduite pe nave, baze sau facilități de la uscat. Thales poziționează această capacitate ca piesă centrală a unui sistem de abordare sistemică în care navele de suprafață fără echipaj, vehiculele subacvatice autonome și pachetele de senzori sunt integrate printr-o imagine operațională comună, în loc de platforme și cusături software separate. Operatorii sunt așteptați să controleze și să monitorizeze mai multe active din domenii dintr-o singură suită, nu console fragmentate.
În centrul sistemului se află suita de management al misiunilor M-Cube, deja folosită de mai multe marine aliate. Acesta stă la baza planificării, sarcinilor și evaluării atât pentru deminarea autonomă, cât și pentru cea convențională. Configurația Royal Navy asociază M-Cube cu Mi-Map, un instrument de analiză activat de inteligență artificială conceput să comprime sarcinile de lucru prin filtrarea și clasificarea datelor de la senzori subacvatici la viteză. Mi-Map folosește învățarea automată pentru a rafina recunoașterea automată a țintelor prin utilizare operațională repetată, Thales argumentând că procesează inputurile senzorilor la o scară dincolo de capacitatea umană.
Acest stack AI este susținut de cortAIx, acceleratorul intern al Thales, care se bazează pe aproximativ 800 de specialiști în AI de sisteme critice, cyber și senzori avansați. Grupul afirmă că cortAIx este destinat să scurteze calea dintre cercetare, prototipare și capacitatea de implementare prin integrarea actualizărilor iterative, în loc să aștepte cicluri de reîmprospătare pe mai mulți ani. Acest lucru reflectă utilizarea de către Ministerul Apărării a achiziției spiralate pentru funcțiile de bază de teren la început, apoi adăugarea de funcționalități și integrări pe măsură ce tehnologia și feedback-ul impun.
Hardware-ul este livrat inițial sub formă de containere modulare gemene, cu opțiuni de extindere de la instalații la bordul navelor până la centre operaționale mai mari. Thales evidențiază capacitatea de a detașa personalul de punctul de amenințare: hub-urile izolate permit continuarea misiunilor cu marinarii evacuați fizic din apele minate, menținând prezența navală fără a expune echipajele la pericole explozive. Compania susține că acest lucru abordează direct riscul crescut pentru infrastructura maritimă și punctele de blocaj, care au devenit tot mai contestate pe măsură ce actorii statali și non-statali vizează infrastructura fundului mării și rutele maritime.
Paul Armstrong, Director General pentru Sisteme Subacvatice la Thales UK, a declarat: Thales este onorată să-și continue rolul central în furnizarea capacității de contramăsuri împotriva minelor Marinei Regale, bazându-se pe moștenirea noastră dovedită. Această nouă generație de centre autonome de comandă face parte dintr-o suită flexibilă de C2 autonome, de la soluții containerizate la centre de operațiuni pentru nave sau centre mari de operațiuni de pe uscat. Prin colaborarea pe întregul lanț de aprovizionare, ne angajăm să sprijinim Regatul Unit cu tehnologie de clasă mondială și să promovăm creșterea și locurile de muncă calificate de mare valoare în cadrul operațiunilor noastre din Regatul Unit.
Luke Pollard, ministrul pentru pregătire și industrie pentru apărare, a prezentat acordul atât ca o decizie de capacitate, cât și de cea economică. Prin adoptarea tehnologiei maritime autonome, Marina Regală este pionieră în inovație pentru a ajuta la menținerea siguranței marinarilor noștri pe mare. Acest lucru este susținut de o industrie britanică a apărării care oferă capabilități de clasă mondială ce exemplifică modul în care apărarea acționează ca motor al creșterii.
Mediul mai larg de amenințare invocat de Ministerul Apărării include activitatea rusă în jurul infrastructurii subacvatice, creșterea operațiunilor de proximitate în Atlanticul de Nord și necesitatea de a menține rutele comerciale vitale deschise sub presiune. Centrele izolate sunt descrise ca un instrument pentru păstrarea libertății de navigație fără a depinde de corpurile vechi, care devin din ce în ce mai costisitoare de întreținut și deținut.
Thales afirmă că munca va susține peste 200 de roluri calificate în locații din Somerset și Plymouth, pe lângă lanțul de aprovizionare al companiilor britanice implicate în autonomie, senzori, comunicații securizate și sisteme containerizate.
Sursa: aici
Un nou studiu baltic constată o escaladare semnificativă a interferențelor GNSS în apropiere de Kaliningrad
Un nou studiu tehnic a înregistrat o escaladare semnificativă a interferențelor GNSS în sudul Mării Baltice, măsurători pe nave indicând o trecere de la simpla bruiaj la activitate coordonată de falsificare–bruiaj aproape de granița maritimă a Kaliningradului.
Cercetarea ulterioară, împărtășită cu UK Defence Journal de către GPSPatron, extinde un proiect de monitorizare terestră despre care am raportat anul trecut. Faza anterioară, desfășurată împreună cu Universitatea Maritimă Gdynia, a documentat bruiajul persistent multi-constelație de la un senzor fix aflat la țărm. Această ultimă campanie de șase luni a plasat un sistem GP-Probe TGE2 la bordul unei nave de cercetare care opera din Portul Gdańsk între iunie și octombrie 2025, capturând interferențele exact așa cum afectează navele aflate în mișcare.
Rezultatele sugerează o schimbare semnificativă în mediul războiului electronic. Potrivit raportului, cele mai puternice evenimente combină acum semnale GPS false cu bruiaj simultan al GLONASS, Galileo și BeiDou. Autorii susțin că acest lucru impune dependența de intrări GPS falsificate, în timp ce refuză accesul la distanțe independente de sateliți. Au înregistrat disponibilitate GNSS de 83,5% în cea mai slabă perioadă și peste patru zile de falsificare pe parcursul lunilor iunie și iulie, inclusiv aproape 30 de ore continue într-o fereastră de 48 de ore.
Analiza spectrală indică mai mulți emițători, nu un singur sistem. Au fost identificate patru semnături distincte: un emițător de falsificare, două bruiatoare chirp în benzi diferite și un bruieur analogic broadband care acoperă întreaga bandă L1. Raportul afirmă că activarea aproape simultană a acestor componente implică o rețea centralizată coordonată, în timp ce amprentele spectrale diferite sugerează mai multe locații.
Profilul tehnic s-a schimbat și el. Studiul anterior a evidențiat bruiajul wideband, curat, potrivit constelațiilor asociat cu sistemele moderne. Noul set de date arată bruiaj chirp mai simplu la putere mai mare, combinat cu spoofing și hardware RF mai vechi cu instabilitate de frecvență. Această combinație, spun autorii, indică un mediu în care sistemele vechi de mare consum de energie și instrumentele noi de falsificare sunt folosite împreună.
Intensitatea interferenței crește brusc în larg. Semnalele care par slabe în Gdańsk devin semnificativ mai puternice în ape deschise, crescând cu până la 15 dB pe măsură ce nava se apropie de apele orientate spre Kaliningrad. Acest gradient spațial stă la baza concluziei lucrării că operatorii maritim suportă greul perturbării, cu mai puține efecte detectabile asupra infrastructurii de la uscat.
Stefan Majinovic de la GPSPatron ne-a spus că rezultatele oferă o “perspectivă rară, bazată pe date” asupra unui tablou de amenințare în continuă evoluție și că compania pune la dispoziție datele brute pentru o analiză suplimentară. Raportul complet, inclusiv spectrogramele și metodologia, este disponibil pe site-ul GPSPatron.
Sursa: aici
Secretarul Armatei SUA a fost informat despre planurile marinei hibride britanice
Marina Regală și-a prezentat planurile pentru o “marină hibridă” și a extins utilizarea sistemelor fără echipaj în timpul unei vizite a secretarului Armatei Statelor Unite, Daniel Driscoll, la Portsmouth.
Driscoll, care supraveghează modernizarea și alocarea resurselor pentru aproximativ un milion de militari ai Armatei SUA și 250.000 de civili, s-a întâlnit cu Primul Lord al Mării, generalul Sir Gwyn Jenkins, și lideri de rang înalt ai Marinei Regale. Discuțiile s-au concentrat pe modul în care Regatul Unit intenționează să-și adapteze structura forțelor, să integreze platforme autonome și să rămână “pregătit pentru război”, așa cum este prezentat în Strategic Defence Review.
Vizita a inclus un tur al navei experimentale Patrick Blackett, unde Marina a demonstrat echipamente și sisteme aflate în prezent în test. Aceasta a inclus quadricoptere Malloy T-150 folosite pentru reaprovizionarea navelor și locațiilor greu accesibile, avioane de supraveghere pilotate de la distanță Puma și modele la scară ale platformelor fără echipaj, precum submarinul XV Excalibur și drona cu aripă rotativă Proteus.
Avioanele Malloy au fost folosite operațional recent în Indo-Pacific, transferând provizii între HMS Dauntless și HMS Prince of Wales în timpul desfășurării grupului de atac pe portavioane din 2025.
Royal Marines și personalul 700X Naval Air Squadron au prezentat, de asemenea, delegația SUA despre utilizarea pe linia întâi a sistemelor mici fără echipaj și despre modul în care acestea modelează conceptele tactice.
Jenkins a declarat: “Este o onoare să-l întâmpinăm pe Secretarul Armatei SUA la sediul Marinei și să arătăm cum Marina Regală stimulează inovația și adoptă practici agile pentru a evolua într-o forță hibridă modernă. Marina Regală este mândră să stea umăr la umăr alături de partenerii noștri americani în conducerea inițiativelor revoluționare care modelează viitorul Armatei SUA.”
Sursa: aici
Atac asupra porturilor ucrainene de la Marea Neagră: Rusia vizează infrastructura critică și o navă civilă avariată în Odesa
Marți, Rusia a întreprins un atac asupra infrastructurii din regiunea Odesa, provocând avarii unei nave civile și unor instalații din porturile Pivdenni și Ciornomorsk la Marea Neagră, conform declarațiilor vicepremierului Oleksi Kuleba.
Kuleba a informat că o navă civilă, sub pavilion panamez și încârcată cu cereale, a fost avariată, în timp ce au fost lovite şi rezervoarele de stocare. O persoană a fost rănită, a adăugat el pe Telegram. „Acesta este încă un atac ţintit al Rusiei asupra infrastructurii portuare civile. Inamicul încearcă să perturbe logistica şi să complice transportul maritim”, a spus Kuleba. În pofida atacului, ambele porturi şi-au menţinut operaţionalitatea, a mai spus el.
Regiunea Odesa adăpostește porturi ucrainene de la Marea Neagră, esențiale pentru comerțul exterior al Ucrainei și economia sa, mai ales în timpul războiului. Ucraina este un producător și exportator global important de produse agricole. În cei aproape patru ani de conflict, rolul porturilor Odesa, Pivdenni și Ciornomorsk a crescut semnificativ, pe măsură ce alte porturi ucrainene au fost distruse sau ocupate de forțele ruse.
Recent, tensiunile maritime dintre Ucraina și Rusia au crescut. Ambele țări au desfășurat atacuri asupra țintelor navale și comerciale din Marea Neagră și dincolo de aceasta. Ucraina utilizează tot mai des drone maritime pentru a ataca navele conectate la flota neoficială a Rusiei, care transportă sub sancțiuni petrolice moscovit.
Între timp, Rusia a intensificat atacurile asupra orașului Odesa și a infrastructurii sale. Vladimir Putin vorbeşte din ce în ce mai mult despre obiectivul său de “eliberare a Novorossiei”, care i-ar permite să obțină controlul asupra gării Dunării, blocând accesul Ucrainei la Marea Neagră.
Sursa: aici
Rusia a atacat din nou infrastructura portuară a regiunii Odesa: o navă cu cereale a fost avariată
Rusia a atacat din nou infrastructura portuară a regiunii Odesa. O navă civilă cu cereale sub pavilionul Panama a fost avariată.
Potrivit CTS , acest lucru a fost anunțat de viceprim-ministrul pentru Reconstrucție – ministrul Dezvoltării Comunităților și Teritoriilor, Oleksiy Kuleba.
Ca urmare a atacului inamic, au fost înregistrate daune la facilitățile din porturile Pivdenny și Chornomorsk.
Conform informațiilor preliminare, o persoană a fost rănită. Salvatorii lucrează pe loc – eliminarea consecințelor continuă.
Rezervoarele de depozitare a petrolului ale uneia dintre întreprinderile industriale au fost avariate. O navă civilă cu cereale sub pavilionul Panama, care se afla pe teritoriul portului, a fost de asemenea avariată.
“Acesta este un alt atac țintit al Rusiei asupra infrastructurii portuare civile. Inamicul încearcă să perturbe logistica și să complice navigația. În ciuda bombardamentelor, porturile maritime continuă să funcționeze în conformitate cu cerințele de securitate”, a spus oficialul.
Sursa: aici
Planul de pace pentru Ucraina “ne sperie de moarte”, spun oficialii
KIEV, Ucraina — Un maxim de 800.000. Atât de mulți soldați ar fi autorizat armata Ucrainei să aibă în cadrul actualului cadru de pace în 20 de puncte — o reducere de 20% față de cei aproximativ un milion care sunt în prezent înarmați, dar o creștere semnificativă față de cei 600.000 inițial propuși.
Acest număr mai mare a fost o concesie câștigată de președintele ucrainean Volodimir Zelenski după săptămâni de rezistență. Dar tot este un plafon pentru o forță construită în aproape patru ani de război cu arme occidentale, antrenamente occidentale și informații occidentale.
Rusia nu se confruntă cu o limită echivalentă.
Acum aproape patru ani, Moscova se aștepta ca Kievul să cadă în trei zile. În schimb, Ucraina și-a îngropat morții în gropi comune de la Bucha la Izium, a urmărit cum apărătorii Mariupolului dispar în lagărele de filtrare rusești, a numărat zecile de mii de copii, potrivit Laboratorului de Cercetare Umanitară al Yale, care au fost duși peste graniță — și a continuat lupta.
Zelenskyy a spus că peste 45.000 de soldați ucraineni au fost uciși și 390.000 răniți într-un interviu din februarie cu Piers Morgan — aproximativ 1 din 20 de bărbați de vârstă de luptă din țară, potrivit The Economist.
Armata care a plătit pentru fiecare kilometru în trupuri este acum rugată să se micșoreze, să cedeze terenul pe care încă îl deține și să accepte garanții pe care nici aliații săi nu le pot explica.
Este unul dintre numeroasele puncte de blocaj care i-au hărțuit pe negociatori din noiembrie încoace — respins ca fiind neinițiat de ucraineni și tratat ca o cerere de bază de către Moscova. Cifra de 800.000 ar trebui să fie compromisul.
Însă cadrele actuale oferă puțin în ceea ce privește sufocarea ostilităților ruse, a declarat pentru Military Times locotenent-generalul în retragere, fost comandant al Armatei SUA în Europa și una dintre cele mai experimentate voci NATO pe flancul estic al alianței.
“Cine beneficiază de asta?” a declarat el pentru Military Times. “Rusia.”
Cadrul, predat Moscovei pe 24 decembrie, propune o zonă demilitarizată de-a lungul unei linii pe care Rusia nu a capturat-o pe câmpul de luptă, potrivit The Washington Post. Oferă garanții de securitate “asemănătoare Articolului 5”, a remarcat Hodges, pe care chiar și oficialii americani s-au chinuit să le explice.
De asemenea, cere Ucrainei să țină linia împotriva unui adversar al cărui răspuns la negocierile de pace actuale, potrivit lui Zelenskyy, a venit sub forma a aproape 500 de drone și 40 de rachete deasupra Kievului weekendul trecut, un atac care a ucis două persoane și a lăsat o treime din capitală fără probleme, potrivit Reuters Reuters. Liderul din timpul războiului a ajuns la Mar-a-Lago a doua zi.
“Reprezentanții ruși poartă discuții îndelungate”, a scris Zelenski sâmbătă, “dar în realitate, Kinzhalii și Shahed-ii [drone] vorbesc în numele lor.”
Tiparul a continuat luni, când ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, a susținut că Ucraina a atacat reședința lui Putin din Novgorod cu 91 de drone peste noapte — o acuzație pe care Zelenski a numit-o minciună și “o încercare de a submina negocierile de pace”, potrivit Reuters Reuters.
Ca răspuns, Lavrov a spus că Moscova își va “revizui” poziția de negociere și că țintele pentru atacuri de represalii au fost deja selectate.
Arhitectura securității rămâne și ea în schimbare. Președintele american, Donald Trump, a oferit Ukrainei o garanție de securitate pe 15 ani, ca parte a unui plan revizuit mai devreme în aceeași zi — un angajament pe care Zelenskyy l-a numit rapid “puternic”, dar pe care l-a prelungit la 30 sau 50 de ani, invocând aproape 15 ani de la anexarea Crimeei de către Rusia în 2014.
Dar oferta necesită ratificarea Congresului SUA și aprobarea Parlamentului European, potrivit NPR — un obstacol procedural care ar putea lăsa garanțiile nedefinite în practică.
Armata Rusiei nu a reușit să cedeze
Armata despre care Moscova se aștepta să se prăbușească în 72 de ore este acum una dintre cele mai testate forțe de luptă din lume.
Aproape un milion de ucraineni sunt în prezent înarmați, antrenați pe sistemele de arme NATO, integrați în rețelele occidentale de schimb de informații și întăriți de aproape patru ani de război convențional de mare intensitate.
Au absorbit mai multe lecții de pe câmpul de luptă despre tactici cu drone , contramăsuri electronice și comandă descentralizată decât a învățat orice armată NATO în ultimele decenii — și au făcut-o sub foc. Aceasta este forța pe care cadrul în 20 de puncte l-ar limita la 20% mai mică decât dimensiunea actuală.
Hodges, care a petrecut ani planificând un posibil conflict rusesc din cartierul său general din Wiesbaden, Germania, vede limita ca pe o cămașă de forță operațională.
“Ceea ce i se cere Ucrainei să facă este inacceptabil din punct de vedere politic și moral”, a declarat el pentru Military Times.
Limitele de forță nu țin doar de numărul de angajați, a explicat el. Acestea restricționează ciclurile de rotație, fluxul de instruire și capacitatea de mobilizare de creștere a capacității de care Ucraina ar avea nevoie dacă încetarea focului s-ar rupe.
O armată blocată la 800.000 de oameni nu se poate regenera așa cum are nevoie o forță de război — nu în timp ce menține un front de 600 de mile și apără orașele de bombardamentele nocturne de drone, în timp ce Rusia se construiește spre un obiectiv de recrutare pentru 2026 de 409.000 de soldați, a declarat șeful serviciilor de informații militare, Kyrylo Budanov, într-un interviu de la sfârșitul anului pentru Suspilne .
Cele mai recente informații despre discuțiile de pace din Ucraina conduse de SUA — și despre cum scurgerile, termenele limită și schimbările în proiecte deja remodelează planificarea pe câmpul de luptă.
Industria dronelor în plină expansiune din Ucraina face parte din ecuație, depășind deja alianța pe care o apără. Kievul revendică acum o capacitate de producție de patru milioane de drone cu vedere la persoana întâi anual — mai mult decât toate țările NATO la un loc, potrivit Bloomberg — dintre care 96% sunt construite pe plan intern, potrivit ministrului apărării Rustem Umerov.
Asimetria a fost evidentă în septembrie, când cel puțin 19 drone rusești au pătruns în spațiul aerian NATO deasupra Poloniei. F-35-urile olandeze și F-16-urile poloneze au fost decolate — susținute de o aeronavă italiană de avertizare timpurie, un petrolier belgian și baterii germane Patriot — pentru a doborî cu succes doar patru dintre cele 19, conform Air & Space Forces Magazine .
Ian Kelly, fost ambasador al SUA în Georgia și în Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa, vede clar tiparul.
“Nu poți trimite din greșeală 20 de rachete în Polonia,” a declarat el pentru Military Times. “Și nu a fost prima dată.”
Incidentul l-a determinat pe prim-ministrul polonez Donald Tusk să declare că Europa este deja prinsă într-un “nou tip de război”, potrivit The Guardian.
Deși versiunea revizuită cu 20 de puncte a mărit limita de trupe, nu a schimbat arhitectura. Armata care are mai multă experiență în lupta împotriva Rusiei moderne decât orice altă armată din NATO ar fi totuși blocată într-o structură de forțe proiectată de Moscova — în timp ce alianța din Atlanticul de Nord privește cum cea mai capabilă tampon avansată este decimată de inamicul pe care a fost construit să-l oprească.
O pauză care favorizează Moscova
O DMZ fără aplicare arată exact ca un nou front, potrivit lui Hodges. Iar garanțiile de securitate care sunt promovate acum nu explică cine răspunde când Rusia o testează — motiv pentru care mulți planificatori ucraineni și NATO, ca el, văd propunerile actuale ca pe o înghețare, nu ca pe un sfârșit.
Locotenent-generalul retras a arătat spre Dayton. Acest acord a înghețat liniile în Bosnia, trupele americane și NATO fiind autorizate să impună pacea prin acțiuni letale. Douăzeci și cinci de ani mai târziu, acest cadru încă este valabil.
Dar propunerile actuale pentru pace în Ucraina nu oferă un echivalent.
“Am avut Minsk-1 și Minsk-2,” a spus Hodges. “Ați avut armistițiu, ați avut observatori și rușii au trecut cu vederea peste toate acestea. Niciodată nu s-a ridicat la nivelul ei.
“Dacă va exista vreo zonă demilitarizată sau zonă de separare, așa cum am avut după Acordurile de Pace de la Dayton, va trebui să existe europeni și canadieni acolo cu o capacitate reală — care să aibă autoritatea să riposteze imediat când Rusia o încalcă.”
Cine, se întreba Hodges, va zbura apoi de recunoaștere peste zona tampon? Cine răspunde când Rusia sondează linia — sub ce autoritate și în ce termen? Și cu linia de contact care se schimbă zilnic chiar și acum, care poziții din ce zi se blochează?
“Dacă nu ai pe cineva acolo care să fie un factor de descurajare credibil, rușii nu vor respecta asta,” a adăugat el. “Și nu cred că vreo persoană serioasă crede că o vor face.”
Chiar dacă cerul devine liniștit, misiunea nu — oprirea temporară a războiului nu înseamnă că Ucraina se poate retrage. Frontul trebuie încă să fie supravegheat; Apărarea aeriană trebuie în continuare să acopere orașele și pozițiile avansate; muniția trebuie să continue să curgă; lanțurile medevac au rămas operaționale; ciclurile de rotație menținute.
Un diplomat european de rang înalt, căruia i s-a acordat anonimat de către Military Times pentru a discuta negocierile sensibile, a spus că, chiar și cu un armistițiu și DMZ, nevoile de securitate ale Cinei și Europei nu vor ceda. Rusia va continua să sondeze.
“Singurul motiv pentru care încă se numește război hibrid este pentru că am decis să-l numim hibrid,” a spus el.
Tiparul este deja clar: dronele au pătruns deja în spațiul aerian al NATO. Comploturi de sabotaj și atacuri cibernetice au fost descoperite pe tot continentul, iar anchetele americane ale Rusiei se opresc la limita declanșării Articolului 5.
“Când trece limita?” a adăugat el. “Când avem un moment Sarajevo?”
Garanțiile de securitate ar trebui să închidă aceste lacune de resurse și securitate, prevenind totodată revenirea la război — dar nu o fac, a spus diplomatul. Și toată lumea de la masa negocierilor știe asta.
“Crede cineva cu adevărat că această administrație ar răspunde unui atac cu dronă rusească asupra Ucrainei ca și cum ar fi un atac rusesc cu dronă asupra New York-ului sau Washingtonului?” a întrebat Hodges, referindu-se la garanțiile “platină” pe care oficialii americani le-au propus la începutul acestei luni.
“Desigur că nu.”
Cine plătește să țină linia
Chiar dacă garanțiile se mențin, matematica nu se leagă: Rusia își poate permite să-și prelungească invazia — Ucraina nu poate.
Datele Băncii Mondiale plasează PIB-ul Rusiei în 2024 la 2,17 trilioane de dolari; Ucraina este la 190,7 miliarde de dolari — un raport de 11 la 1.
Ucraina suportă cea mai mare povară militară din lume, peste o treime din PIB-ul său anual, conform unei SIPRI analize SIPRI. Dar Rusia poate bugeta pentru a-și menține mașina de război funcțională pe termen lung: Moscova a folosit aproximativ 7,2% din PIB pentru cheltuieli pentru apărare în 2025 — adică 15,5 trilioane de ruble, aproximativ întreaga producție economică anuală a Ukrainei.
Acest dezechilibru modelează tot ce urmează, inclusiv cât timp Rusia poate susține războiul și câți bani externi are nevoie Ucraina doar pentru a rămâne în luptă.
Dacă sancțiunile se vor relaxa în baza oricărui acord, baza industrială de apărare a Rusiei se va redresa într-un interval de timp pe care Ucraina nu îl poate egala. Banii sunt deja o luptă — UE a petrecut luni de zile încercând să deblocheze activele Rusiei înghețate, Belgia cerând garanții suplimentare care au blocat procesul, complicând eforturile UE de a transforma bogăția înghețată în sprijin la scară largă pentru Ucraina Politico.
Singurul lucru care schimbă matematica lui Putin este că războiul este prea costisitor pentru a continua.
“Așa se termină acest război, când Rusia nu poate plăti pentru ceea ce face”, a spus Hodges. “Și nu vom ajunge acolo omorând încă jumătate de milion de ruși. Putin nu-i pasă de asta.”
În opinia sa, asta înseamnă să facem ceea ce liderii europeni au amânat trei ani: să deblocheze banii din Belgia și să-i trimită la Kiev, să impună sancțiuni reale asupra Lukoil și Rosneft, să atace cumpărătorii secundari — Turcia, India și China — care mențin veniturile din petrol ale Rusiei.
Kelly a explicat că singurul “mesaj consecvent” de la Washington a fost “că nu mai există ‘prânz gratuit’, nu mai există pachete mari de miliarde de dolari.”
Astfel, aliații europeni dețin atât misiunea de descurajare, cât și legea de susținere, fără partenerul experimentat în jurul căruia și-au construit cea mai recentă postură de apărare.
Dacă SUA încetinește suficient finanțarea Ucrainei sau a cheltuielilor europene pentru apărare sau continuă să evite campania de sancțiuni împotriva Rusiei, povara revine Europei — aliaților care trebuie apoi să susțină Ucraina și să descurajeze Rusia în același timp, cu un tampon avansat mai slab decât aveau înainte de semnarea oricărui acord.
“Europenii au eșuat,” a spus Hodges, “motiv pentru care Putin îi numește pe liderii europeni ‘purcei’ — pentru că este destul de sigur că europenii nu vor face ceea ce este necesar.”
Dacă Occidentul dorește un plan de pace care să reziste, a adăugat el, trebuie să facă ceea ce cadrele actuale nu permit: să aplice încălcări în timp real, să mențină Ucraina înarmată și finanțată și să facă războiul insuportabil financiar pentru Moscova.
“Ceea ce am făcut până acum nu a dat roade,” a recunoscut diplomatul. “Deci, cum ne creștem sprijinul într-un mod care să influențeze calculul de la Moscova?”
Nimeni nu a răspuns încă la această întrebare. Ceea ce au ei este un cadru care limitează armata Ucrainei, lasă aplicarea legii nedefinită și cere aliaților să poarte o povară pe care nu și-a construit capacitatea să o ducă. Este mai puțin un plan de pace și mai mult un test de stres, spun oficialii, iar din perspectiva Europei, eșuează.
“Toți vedem încotro se îndreaptă asta,” a spus diplomatul. “Și ne sperie de moarte.”
Sursa: aici
Nava De Luptă Litorală A Marinei Arată Valoare Împotriva Houthi
Odată puternic criticată, nava de luptă Litoral își dovedește valoarea împotriva amenințărilor Houthi, prezentând o eficacitate neașteptată de luptă într-un mediu maritim provocator.
Războinicul discută cu generalul Forțelor Aeriene despre Sentinel ICBM
de Kris Osborn, războinic
Nava de luptă Litorală a Marinei a fost probabil cea mai criticată platformă de suprafață din istoria navală, deoarece nava a primit critici puternice, la nivel înalt, la începuturile sale și a fost ulterior ridiculizată și parțial înlocuită pentru că nu a fost suficient de supraviețuitoare.
Cu ani în urmă, fostul secretar al apărării Chuck Hagel a redus dimensiunea planificată a flotei cu aproximativ 1⁄3 în mare măsură, din cauza unui cor de îngrijorare că nava pur și simplu nu a fost suficient de „supraviețuitoare” pentru a sprijini tipul de provocări de război maritim „albastru” prevăzute de Marina care se confruntă cu amenințări de mare putere. Acesta a fost motivul pentru care Pentagonul și Marina au lansat programul FFG Frigate, descris ca un efort specific de a proiecta un tip mai “supraviețuitor” de LCS proiectat cu armură spațială, arme cu rază mai lungă de acțiune, rachete over-the-horizon și o cocă mai mare, mai puternic întărită.
LCS Prea Slab
În urmă cu câțiva ani, Marina și-a luat atât de serios ezitarea cu privire la LCS, încât fostul secretar al Marinei, Carlos Del Toro, a declarat Comisiei pentru credite a Camerei Reprezentanților – Apărare, încât un număr mare de nave LCS trebuie să fie retrase, deoarece pur și simplu nu pot rezista unei amenințări chineze din ce în ce mai avansate în Pacific.
„Problema cu care ne confruntăm cu privire la cele opt pe care intenționăm să le dezafectăm sunt problemele cu noile module ASW (Aexistarbare Warfare) de pe aceste nave. Navele au fost concepute pentru a face față unei amenințări diferite și va fi o provocare pentru aceste nave să contribuie la lupta de vârf”, a declarat Del Toro în fața Congresului în 2022.
Comentariile lui Del Toro au fost destul de semnificative, deoarece se referă direct la schimbarea conceptuală și strategică generală a Marinei, de la combaterea terorismului, contra-piraterie și Visit Board Search și Sessione de misiuni la pregătiri masive pentru un război de mare putere împotriva adversarilor avansați din mările deschise. Elementele cheie ale acestei misiuni și schimbări de pregătire bazate pe amenințări au fost susținute încă din 2015, când Marina și-a turat conceptul de “letalitate distribuită”. Acest efort a fost conceput pentru a consolida masiv întreaga flotă de suprafață pentru războiul de mare putere pe oceanul deschis. Nave precum LCS au primit noi generații de arme, drone și tehnologie anti-submarin, ca parte a unei inițiative strategice la nivel de flotă pentru a face flota de suprafață mult mai letală și capabilă să contribuie cu relevanță cheie pentru marele război al puterii.
LCS către Fregat
Nu la mult timp după lansarea programului FFG(X), dezvoltatorii de arme ale Marinei au căutat să planifice nava ca fiind mai mult decât un fel mai puternic de LCS, ci mai degrabă o navă mai puternic înarmată, capabilă să fie relevantă în războiul maritim de amploare “apă deschisă”. Există încă o mare nevoie de fregatei marine, mai ales având în vedere problemele asociate cu fregatele din clasa Constellation.
Cu toate acestea, este posibil ca secerătorul sumbru să fi ajuns prea devreme pentru LCS, cel puțin într-o oarecare măsură, deoarece nava nu numai că a devenit mai letală și mai supraviețuitoare, ci și concepută pentru a îndeplini anumite cerințe cheie pentru supraveghere, măsuri de contracarare, echipă cu echipaj cu echipaj uman și recunoaștere de coastă sau mai aproape, patrulare, operațiuni cu drone și curățarea minelor. În ceea ce privește supravegherea costieră, LCS a avut capacitatea de a ajunge la apele critice, cu risc ridicat, imposibil de operat pentru navele mai adânci. Acest lucru poate aduce capacitatea de a găsi și distruge mine, de a accesa porturile inaccesibile de nave de e-mail, de a lansa drone și de a efectua recunoașterea littorală mai aproape de coasta inamică.
LCS a reușit, de asemenea, să lanseze și să recupereze drone și elicoptere în timp ce încă lansa pachete de misiuni anti-submarin, război de suprafață și contraminează sau suite de tehnologie proiectate special pentru a se integra cu comanda și controlul pe bază de nave. Pachetele misiunii LCS s-au arătat, de asemenea, promițătoare, deoarece integrează sisteme altfel disparate într-un mod în rețea și coordonat pentru vânătoarea de submarine, implicarea inamicului de coastă și recunoașterea țărmului.
LCS Împotriva Lui Houthi
Controversatul și mult criticatul LCS pare să-și fi dovedit capacitatea de a adăuga un sprijin tactic și de război maritim substanțial operațiunilor de război în curs de desfășurare în Orientul Mijlociu, ceea ce este, desigur, relevant pentru gândirea continuă a Marinei în ceea ce privește planurile pentru flota sa LCS.
Un eseu interesant al Marinei SUA care descrie întoarcerea acasă a USS Indianapolis, o variantă de clasă liberă a LCS, descrie modul în care nava a efectuat funcții critice de luptă diplomatică, logistică, și navigație în timpul luptei marinei americane împotriva Houthi în zona de responsabilitate a 5-a flotă în Orientul Mijlociu.
Ca cal de muncă al Golfului Arabiei, Indy a executat misiunile de nivel inferior necesare pentru a menține relații diplomatice bune în Orientul Mijlociu, care au permis trăgătorilor de rachete standard să se repoziționeze pentru a face față actorilor răi din Marea Roșie. Cred că este destul de special că am reușit să-i oferim comandantului Flotei a V-a mai multe instrumente și opțiuni pentru a ajuta la fluxul liber de comerț printr-o cale navigabilă contestată”, cmd. Matthew Arndt, comandantul USS Indianapolis, a declarat într-un eseu al Marinei.
Sursa: aici
Drumul Italiei pentru licitația distrugătoarelor DDX începe acum
Italia a pus în mișcare procesul pentru două distrugătoare DDX/DDG de generație următoare — o investiție menită să reîmprospăteze stratul de escortă aeriană de top al Marinei, pe măsură ce amenințările mediteraneene continuă să evolueze.
În ultimele ore, Italia a pus oficial în mișcare mecanismele de achiziții pentru două distrugătoare de nouă generație — etichetate DDG în limba oficială și cunoscute pe scară largă ca DDX — prin publicarea unei notificări informative anterioare în Jurnalul Oficial al UE. Notificarea indică data de 18 februarie 2026 ca fiind momentul în care procedura propriu-zisă este așteptată să înceapă, cu un buget total de aproximativ 2,7 miliarde de euro (TVA exclus).
Aceasta nu este doar o altă linie de construcții navale. Prin semnalarea unei proceduri negociate desfășurate prin OCCAR și deja prezentând Orizzonte Sistemi Navali (OSN) ca echivalentul industrial inevitabil, Ministerul Apărării blochează efectiv guvernanța, arhitectura industrială și intenția strategică a următoarelor nave de luptă de suprafață “de top” ale Italiei.
Notificarea contează pentru că transformă ani de studii într-un calendar. OSN însăși urmărește programul până la un contract din 15 decembrie 2021, axat pe reducerea riscului și definirea proiectării pentru un “distrugător de nouă generație (DDG)”, împărțit într-o fază de fezabilitate și o fază de definire a proiectului. Pasul de astăzi este puntea de la proiectul conceptual la o achiziție care — esențial — include deja suport pe tot parcursul vieții și evoluția tehnologică pe tot parcursul duratei de viață a navelor, nu doar în construcție.
Continuitatea industrială este celălalt semnal cheie. Documentația prezentată în surse deschise descrie DDX ca o evoluție bazată pe baza FREMM EVO, OSN fiind evidențiată ca deținătorul drepturilor relevante de proprietate industrială și intelectuală care justifică o cale negociată fără o licitație deschisă tradițională. În practică, Roma pare să prioritizeze riscul de program și integrare în detrimentul concurenței — o abordare care poate avea sens atunci când scopul este de a desfășura un sistem de luptă complex pe un calendar operațional strâns.
Din punct de vedere strategic, programul întărește o realitate simplă: Italia dorește să păstreze un strat de escortă de top pentru grupurile de portavioane și amfibii și o capacitate credibilă de apărare aeriană de zonă pentru misiunile naționale și NATO într-o Mediterană care a devenit tot mai “în formă de rachetă” și saturată de drone. Cadrul DPP 2025–2027 discutat în rapoartele de apărare italiene indică, de asemenea, o traiectorie mai largă: primele două unități sunt menite să înlocuiască Durand de la Penne/Mimbelli, cu nave suplimentare planificate ulterior pentru a înlocui distrugătoarele din clasa Doria.
Sursa: aici
Spania confirmă comanda pentru 30 de avioane de antrenament turcești Hürjet în valoare de 2,6 miliarde €
În octombrie 2020, Airbus și-a anunțat intenția de a dezvolta o nouă aeronavă de antrenament, numită AFJT [de la Airbus Future Jet Trainer], pentru a înlocui F-5M Tiger folosite de Ejército del Aire y del Espacio pentru tranziția operațională a viitorilor săi piloți de vânătoare. Dar, în ciuda promisiunilor de beneficii economice, acest proiect nu a reușit, deoarece Ministerul Spaniol al Apărării a preferat o altă soluție.
De fapt, patru ani mai târziu, aceasta a semnat un memorandum de înțelegere cu Secretariatul Turc al Industriilor de Apărare pentru a dezvolta un “sistem avansat de instruire” bazat pe avionul de antrenament Hürjet, aflat atunci în dezvoltare la Turkish Aerospace Industries [TAI]
Apoi, cu ocazia ediției din 2025 a târgului de arme IDEF 25, desfășurat la Istanbul în iulie anul trecut, Airbus a încheiat o colaborare cu TAI, pentru a livra treizeci de Hürjet-uri către Ejército del Aire y del Espacio înainte de sfârșitul acestui deceniu. Și asta după ce a preluat conducerea unui consorțiu de companii spaniole [ITP Aero, INRA, Senet etc.] responsabile pentru dezvoltarea unui “sistem integrat de antrenament de luptă” [ITS-C]. Tot ce mai rămânea era să aștepte notificarea contractelor. Tocmai s-a întâmplat asta.
La 29 decembrie, Direcția Generală Spaniolă pentru Armament și Materiale a confirmat comanda pentru treizeci de aeronave Hürjet, acordând un contract în valoare de 2,6 miliarde de euro către Airbus Defence and Space, numit coordonator național al proiectului și TAI.
Apropo, cu excepția dronelor, aceasta este prima dată când o țară membră NATO și a Uniunii Europene achiziționează o aeronavă militară proiectată în Turcia.
În detaliu, acest contract include achiziția Hürjet-urilor, modernizarea lor la standardele spaniole, crearea unui centru de conversie a aeronavelor în Spania, renovarea centrului de instruire al Școlii de Vânătoare de la baza aeriană Talavera la Real și furnizarea unui “set integrat de servicii de operațiune și mentenanță”.
Acest program va avea loc în două faze. Hürjet-urile vor fi livrate pentru prima dată în configurația lor originală între 2028 și 2029. Aceste aeronave vor fi apoi modificate de Airbus conform cerințelor exprimate de Ejército del Aire y del Espacio. Aceste aeronave se vor alătura bazei Talavera la Real între 2031 și 2035.
“Acest program ambițios își propune să creeze un sistem de antrenament de luptă de ultimă generație în Spania, care să răspundă nevoilor imediate ale forțelor aeriene și spațiale. De asemenea, va stimula participarea industriei interne, rentabilitatea investițiilor și dezvoltarea capacităților, asigurând în același timp suveranitatea Spaniei pe tot parcursul procesului”, a comentat Jean-Brice Dumont, Director al Diviziei de Putere Aeriană la Airbus Defence and Space.
Ca o reamintire, Ejército del Aire y del Espacio folosește Pilatus PC-21 pentru antrenamentul piloților săi studenți, la fel ca omologul său francez. Dar, spre deosebire de acesta din urmă, nu a abandonat “reactorul” pentru tranziția lor operațională.
Sursa: aici
Petroliere din Azerbaidjan și Turcia s-au ciocnit în largul coastei Istanbulului
Din cauza vânturilor puternice de la ancoraj, lanțul ancorei petrolierului Kalbajar s-a prins de elicea de pe Alatepe, aflat în apropiere.
În largul coastei Istanbulului, două petroliere s-au ciocnit din cauza vânturilor puternice. Potrivit Ministerului Transporturilor și Infrastructurii din Turcia, vorbim despre nave sub pavilionul Azerbaidjanului și Turciei – Kalbajar și Alatepe, scrie ЦТСCTS.
Se specifică că incidentul a avut loc la ancoraj. O echipă de salvare și o remorcheră Kurtarma-9 au fost trimise imediat la fața locului.
Nu au existat decese sau răniți ca urmare a accidentului.
Reprezentanți ai Companiei de Navigație Caspică din Azerbaidjan (ASCO, parte a AZCON Holding) au raportat că, din cauza vânturilor puternice la ancoraj, lanțul ancorei petrolierului Kalbajar s-a prins de elicele unei nave din apropiere.
Autoritățile competente au fost imediat informate despre incident.
“Conform protocoalelor actuale de siguranță maritimă, specialiștii inspecției portuare au sosit prompt la locul incidentului pentru a evalua situația. În prezent, angajații serviciului efectuează lucrări tehnice adecvate pe ambele nave, iar măsurile sunt în curs pentru separarea în siguranță a ambarcațiunilor. La momentul accidentului, nu se afla marfă pe navă”, a declarat compania de transport maritim.
Sursa: aici
De la începutul anului 2025, au fost înregistrate 90 de lovituri combinate îndreptate împotriva infrastructurii portuare a Ucrainei
În 2025, intensitatea loviturilor asupra infrastructurii portuare a crescut semnificativ. Astfel, de la începutul anului 2025, au fost înregistrate 90 de greve combinate. Pentru comparație, aceasta este de două ori mai mare decât în aceeași perioadă a anului trecut.
Potrivit CTS , aproape 800 de sirene de raid aerian au fost apăsate doar în regiunea Odesa de la începutul anului, iar durata lor totală depășește 30 de zile, adică mai mult de o lună.
Având acest lucru în vedere, guvernul, împreună cu Autoritatea Porturilor Maritime Ucrainene și cu sprijinul partenerilor, continuă să extindă rețeaua de adăposturi mobile în toate porturile regiunilor Odesa și Mykolaiv. Peste 50 de facilități mobile au fost deja instalate pentru protejarea populației.
Numărul adăposturilor staționare crește, de asemenea, – astăzi există peste 30 în porturi maritime.
Potrivit lui Oleksiy Kuleba, viceprim-ministru pentru Reconstrucția Ucrainei – ministru al Comunităților și Dezvoltării Teritoriilor, este important ca operatorii portuari și companiile private care au dotat zeci de structuri de protecție proprii să se alăture acestei activități.
Separat, potrivit lui, guvernul lucrează și la consolidarea protecției porturilor în sine. Din motive de securitate, detaliile nu sunt dezvăluite, spune el, dar se desfășoară o muncă sistematică cu armata Forțelor de Apărare, în cooperare cu alte servicii și parteneri internaționali.
În ciuda terorii inamicului, bombardamentelor zilnice combinate, porturile funcționează, iar logistica este asigurată pe mare.
În fiecare zi, sute de muncitori portuari, ingineri energetici și specialiști asigură funcționarea infrastructurii logistice și stabilitatea rutelor de export maritim și procesează continuu mărfii.
Sursa: aici
NAVE DE CONTRAMĂSURI ÎMPOTRIVA MINELOR.
Articol foarte interesant și bine documentat.
Marina nostră, ce preocupări are în acest domeniu?
Credeți că achiziția a celor două nave vânătoare de mine rezolvă, integral, problema?
Materiale foarte interesante.
Felicitări realizatorilor.
Referitor la “Ocupația blândă”.
China nu uită că Stalin a ocupat Nordul Manciuriei “eliberând” teritoriul de ocupanții japonezi.