Analiză: Sunt navele purtătoare de rachete încă relevante în războiul modern? Autor: Dr. CONSTANTIN CIOROBEA
Navele purtătoare de rachete/ NPR – Asigură un efect la țintă deosebit, cu prețuri de construcție și mentenanță acceptabile, prin folosirea rachetelor antinavă.
Lansare rachete antinava de catre NPR si F-111 in urma cu ceva ani
Introducere
Navele purtătoare de rachete (NPR), care reprezintă în principiu, următorul pas după canoniere (nave de mici dimensiuni purtătoare de artilerie) și-au câștigat un loc important în rândul navelor militare prin succesele obținute în războiul dintre Egipt-Israel din 1967 și în războiul dintre India și Pakistan din 1971.
În OCT 1967, două nave purtătoare de rachete egiptene (rachete antinavă P-15), din clasa Komar, construite în URSS, au scufundat distrugătorul de clasă Z al marinei israeliene „Eilat” în Marea Mediterană. Navele egiptene au atacat din portul Port Said, iar aceasta este prima acțiune din istoria navală în care o rachetă antinavă a fost folosită pentru a scufunda o navă.
Privind acțiunile din timpul războiului indo-pakistanez din 1971, putem menționa „Operația Trident”, care a fost o operație ofensivă lansată de marina indiană asupra orașului-port Karachi din Pakistan. Operația Trident a reprezentat prima utilizare a navelor purtătoare de rachete (clasa Vidyut o variantă a clasei Osa I/URSS) în luptă, în regiune. Acțiunea a fost desfășurată în noaptea de 4–5 decembrie și a provocat lovirea navelor și instalațiilor portuare pakistaneze. În timp ce India nu a suferit nicio pierdere.
A urmat o dezvoltare fără precedent a navelor purtătoare de rachete, iar țările din întreaga lume au achiziționat sau au dezvoltat acest tip de navă, care era mică, dar foarte puternică.
Achiziția acestor nave de către țările cu bugete mai mici a asigurat obținerea unui avantaj, sau cel puțin echilibrarea situației comparativ cu țările care dispuneau de bugete mai mari. Dar astfel de nave au fost construite și de țările cu forțe navale puternice pentru că în acest fel se realiza un număr mai mare de nave cu bugete mai mici. Uniunea Sovietică, a dezvoltat primele tipuri de nave purtătoare de rachete și a continuat perfecționarea lor. În paralel a vândut astfel de nave în țări din întreaga lume, care au început să își dezvolte proiecte proprii, lucru ce a condus la schimbarea modului în care erau duse acțiunile pe mare.
Rolul principal al navelor mici purtătoare de rachete este de a acționa ca un lansator pentru rachetele antinavă sau pentru lovirea obiectivelor de la litoral. Viteza mare și dimensiunea lor mică reprezintă principalul atu al acestor nave, deoarece le permite să ajungă rapid în zona de acțiune, să lanseze rachetele și la fel de repede să iasă din zonă, fiind greu de detectat pe radar.
Nave purtătoare de rachete in lume
În zilele noastre, forțele navale ale unor state dezvoltă nave purtătoare de rachete pentru misiunile de apărare a litoralului dar și pentru a completa puterea de foc a navelor lor mai mari. Apariția unor rachete mai mici de croazieră a dat navelor purtătoare de rachete o nouă dimensiune a capabilităților. Platforme care erau concepute pentru a angaja ținte la 50 km distanță, având la bord 2 – 4 rachete, pot acum angaja ținte la 2500 km distanță, având la bord până la 8 rachete, dacă sunt echipate cu racheta potrivită.
NPR este un foarte bun multiplicator al puterii de lovire pentru forțele navale. Să considerăm o corveta sau o fregata care are 8 rachete de croazieră, aflată în misiune de apărare a litoralului. Dacă o astfel de navă este însoțită de 4 NPR, fiecare înarmată cu 4-8 rachete de croazieră, acestea folosind datele primite de la corvetă, fregată sau mijloace aeriene vor adăuga puterea de foc a încă cel puțin 2 corvete/ fregate.
Dimensiunile reduse permit NPR să se poată masca mai ușor în apropierea litoralului fiind mai greu de descoperit de către inamic.
Principalul dezavantaj al NPR este reprezentat de capabilitățile limitate de apărare antiaeriană și așa cum a demonstrat războiul din Ucraina, împotriva mijloacelor fără pilot. Unele NPR sunt echipate cu tunuri antiaeriene și rachete cu bătaie mică și foarte mică, dar acestea oferă apărare modestă împotriva rachetelor antinavă și mijloacelor fără pilot. Cu toate acestea, NPR noi au o apărare antiaeriană mai bună, ceea ce le permite să supraviețuiască unui atac din aer.
O altă limitare este reprezentată de faptul că NPR sunt proiectate sa aibă dimensiuni reduse și să acționeze aproape de țărm, ele au o rază mică de acțiune (10 zile sau 4000 Km). Acesta a fost unul dintre factorii determinanți din spatele apariției ambarcațiunilor cu rachete mai mari din categoria 700-1000 de tone, care oferă o performanță în ape semi-albastre (la distanțe mai mari de litoralul propriu).
Acțiunile NPR pot fi limitate și de capabilitățile de descoperire ale radarelor de la bord. Dar în astfel de situații, NPR pot beneficia de informații de la elicoptere, avioanele de patrulare maritimă și mijloace aeriene fără pilot/UAV-uri. NPR au această limitare când atacă nave de suprafață, dar pentru țintele terestre folosesc coordonate predefinite, iar radarul nu mai reprezintă o problemă.
În prezent în lume există mai multe țări care mențin în operativitate, modernizează sau chiar construiesc NPR. Cele mai multe dintre aceste nave au deplasamente în jur de 500 de tone, dar sunt capabile să lovească nave la distanțe de peste 100 km. Unele nave au și capacitatea de a lovi obiective la litoral.
Clasa „Houbei”/ Model – 22 – China: 60 nave în operativitate (în prezent încă se mai produc); Deplasament 220 t; L – 42,6 m; l – 12,2 m; rachete – 8 (YJ-83/ 200 km)
Clasa „Hayabusa” – Japonia: 6 nave în operativitate (ultima a intrat in operativitate în 2004); Deplasament 200 t; L – 50,1 m; l – 8,4 m; rachete – 4 (SSM-1B/ 200 km)
Clasa „Veer” – India: 7 nave în operativitate (ultima a intrat in operativitate în 2002); Deplasament 455 t; L – 56,1 m; l – 11,5 m; rachete – 8 (YJ-83/ 200 km)
Clasa „Tarantul: – nave în operativitate (diferite variante), Rusia:21; Bulgaria:1 navă; Egipt:1 navă; România: 3 nave; Vietnam: 4 nave; Turkmenistan: 3 nave; Nicaragua : 2 nave; Yemen: 2 nave; Deplasament 385 t; L – 56,2 m; l – 11 m; rachete – 4 (P-21/ P-22/ 80 km)
Clasa „Buyan-M” – Rusia: 13 nave în operativitate (în prezent producția a fost oprită pentru modernizare, ca urmare a lecțiilor identificate în războiul din Ucraina); Deplasament 950 t; L – 75 m; l – 11 m; rachete – 8 (Kalibr/ 1500 km)
Clasa „Visby” – Suedia: 5 nave în operativitate (ultima a intrat in operativitate în 2006; toate navele au intrat in proces de modernizare care se va finaliza in 2030); Deplasament 640 t; L – 72,7 m; l – 10,4 m; rachete – 8 (RBS15 Mk2/ 300 km)
Clasa „Skjold” – Norvegia: 6 nave în operativitate (ultima a intrat in operativitate în 2012; toate navele au intrat in proces de modernizare care se va finaliza in 2024); Deplasament 274 t; L – 47,5 m; l – 13,5 m; rachete – 8 (NSM/ 250 km)
Clasa „Tarantul IV/ Molniya” – Vietnam: 8 nave în operativitate (ultima a intrat in operativitate în 2017); Deplasament 563 t; L – 56,9 m; l – 10,5 m; rachete – 16 (Uran-E / 300 km)
Clasa „Hamina” – Finlanda: 4 nave în operativitate (ultima a intrat in operativitate în 2006; toate navele au finalizat procesul de modernizare in 2022); Deplasament 250 t; L – 51 m; l – 8,5 m; rachete – 8 (RBS-15 Mk2/ 300 km)/ după modernizare 8 (Gabriel Mk.5/ 400 km)
Clasa „Sa’ar 4.5” – Israel: 10 nave în operativitate (2 Mexic și 8 Israel) (ultima a intrat in operativitate în 2003); Deplasament 490 t; L – 61,7 m; l – 7,62 m; rachete – 4 (Gabriel/ 200 km); 4 sau 8 (Harpoon/140 Km)
Clasa „Ambassador” – Egipt: 4 nave în operativitate (ultima a intrat in operativitate în 2015); Deplasament 600 t; L – 63 m; l – 10 m; rachete – 8 (RGM-84 Boeing Harpoon / 140 km)
Clasa „Gumdoksuri” – Coreea de Sud: 12 nave în operativitate (ultima a intrat in operativitate în 2014); Deplasament 570 t; L – 63 m; l – 9 m; rachete – 4 (SSM-700K Hae Sung / 150 km)
Clasa „Tuo Chiang” – Taiwan: 3 nave în operativitate (ultima a intrat in operativitate în 2022/ proiect de 12 nave); Deplasament 570 t; L – 60,4 m; l – 14 m; rachete – 12 (Hsiung Feng III/ 400 km)
Clasa „FAK 55” – Turcia: în 2022 a început construcția prototipului; Deplasament 535 t; L – 62,7 m; l – 9,84 m; rachete – 8 (Harpoon / 140 km sau Atmaca/ 250 Km)
După cum se vede la nivel mondial NPR se află în dotarea mai multor forțe navale, unele țări au proiecte de modernizare a navelor avute în dotare (Finlanda, Suedia și Norvegia), iar altele cum este cazul Turciei intenționează construcția unei clase noi de nave rapide de atac Clasa „FAK 55”.
Este demn de menționat acordul semnat în OCT 2020, între Marea Britanie și Ucraina privind achiziția a 8 NPR (2 construite în Marea Britanie și 6 în Ucraina), programul se pare că a fost amânat în condițiile declanșării războiului din Ucraina. Aceste nave urmau să fie asemănătoare clasei „Barzan” aflate în dotarea Qatarului, deplasament de 380 de tone, o viteza maxima de 35Nd cu o raza de 1800 Mm. La nivel de armament: un tun rapid calibrul 76mm Oto Melara, un CIWS Goalkeeper, un lansator „Sandral” cu șase rachete aa „Mistral” și opt rachete anti-nava Excocet MM 40 in doua lansatore cvadruple (cu posibilitatea adaptării rachetelor ucrainene „Neptun”). Navele purtătoare de rachete ce urmau să fie construite în Scoția, pentru Ucraina, sunt prezentate mai jos.
Rolul important al navelor purtătoare de rachete este foarte bine prezentat și în articolul publicat de Comandorul (rtr) Andrii Ryzhenko[1], pe site-ul fundației „Jamestown’ (https://jamestown.org/), „Războiul din Peninsula Kinburn subliniază utilitatea marinei ucrainene în operațiunile din apropierea litoralului/ Warfare in Kinburn Spit Emphasizes Ukrainian Navy’s Utility in Coastal Combat Operations” publicat
„Pentru a avea succes pe lângă sprijinul cu foc terestru și aerian, raidurile amfibii asupra peninsulei Kinburn trebuie să fie susținute cu foc de pe platformele maritime. Nave de asalt rapide și manevriere dotate cu tunuri automate și rachete ar fi extrem de eficiente în sprijinirea acestor eforturi. …
Navele folosite în prezent de marina ucraineană, inclusiv clasele „Gurza-M”, „PO-2”, „Zhuk” și „SeaArk SeaArk Dauntless”, sunt semnificativ mai puțin puternice și manevrabile și vor avea o contribuție minimă la succesul unor astfel de operațiuni pe mare (The Drive, 24 iunie 2022[2]). Navele de luptă mai mari, cum ar fi corvete sau fregate, ar fi foarte utile, dar în apele închise din regiunea de nord-vest a Mării Negre, reprezintă ținte ușoare pentru un inamic mai puternic care domină în aer și pe mare. Cu toate acestea, navele purtătoare de rachete, care sunt rapide și au o bună putere de foc, pot interzice exercitarea controlului mării de către inamic, prin utilizarea combinată a manevrei și atacului cu rachete pentru a lovi și scufunda navele rusești în apele litorale care sprijină trupele terestre din teritoriile ocupate ale Ucrainei.”[3]
Modernizarea NPR ale Forțelor Navale Române
Situația de securitate la Marea Neagră devine tot mai complexă, în aceste condiții România trebuie să devină un pilon principal de securitate al NATO și EU în regiune. Iar în acest context definirea direcțiilor de acțiune pentru a face față provocărilor tot mai mari și complexe din regiune, dar și pentru a combate corespunzător amenințările din regiune, devine tot mai importantă.
În vara acestui an se vor împlini exact patru ani de când Ministerul Apărării Naționale a declarat Asocierea dintre gigantul francez Naval Group şi Şantierul Naval Constanţa drept câștigătoare a licitaţiei pentru programul „Corveta multifuncțională”. Iar luna ianuarie 2023 marchează 365 de zile de când, la începutul anului 2022, fostul ministru al Apărării Vasile Dîncu anunța că MApN, aflat în așteptarea ca Naval Group să semneze contractul, va tranșa problema până pe data de 31 ianuarie 2022.
Cu o licitație pentru furnizarea corvetelor și modernizarea fregatelor Tip 22 blocată, Forțele Navale Române suferă la capitolul dotări, iar capabilitățile de luptă pe mare sunt foarte reduse. În contextul războiului din Ucraina, cu o Rusie tot mai agresivă la Marea Neagră, dotarea cu mijloace de luptă moderne a Forțelor Navale Române întârzie nepermis de mult, iar situația poate ajunge la un moment dat chiar periculoasă. În condițiile în care contractul se va semna acum, prima navă ar fi gata în cel puțin trei ani, iar noi nu avem atâta timp când Marea Neagră fierbe.
Până la identificarea unei soluții privind programul corvete, trebuie făcut ceva. O posibilitate ar fi reprezentată de inițierea unui program de modernizare a celor trei nave purtătoare de rachete. Sunt nave mici, foarte rapide și care dotate cu rachete performate pot fi letale la Marea Neagră. Aceste nave au intrat în serviciu relativ recent, în anii 1990-1991, dar în acest moment sunt dotate cu radare și rachete sovietice, care nu mai sunt eficiente, mai ales în contextul actual.
În procesul de modernizare trebuie înlocuite sistemele comunicații și de radiolocație, iar masivele hangare pentru rachetele sovietice anti-navă vor fi înlocuite cu sisteme moderne de lansare adaptate tipului de rachetă navă-navă ce urmează să intre în dotarea acestor nave.
Modernizarea trebuie să țină cont și de unele lecții identificate din conflictul din Ucraina și aici subliniez lipsa unor sisteme eficiente de apărare antiaeriană la bordul navelor de patrulare ale Federației Ruse din clasa Proiect 22160 – „Vasily Bykov”. Acest lucru a permis atacul asupra lor cu rachete sau drone și a determinat ca aceste nave să nu poată acționa independent.
În aceste condiții este necesară completarea sistemelor de apărare antiaeriană existente cu niște sisteme antiaeriene performante, cum ar fi sistemul cu rachete ghidate „RAM/ Rolling Airframe Missile”. Acest sistem este cea mai modernă armă de apărare antiaeriană a navelor din lume și este conceput pentru a oferi o protecție excepțională navelor de toate dimensiunile. În prezent, se află în dotarea a peste 165 de nave din 11 țări, variind de la nave de atac rapid la portavioane de 95.000 de tone. Acest sistem asigură apărarea împotriva amenințărilor supersonice și subsonice, inclusiv rachete de croazieră, drone și elicoptere. Lucrările ar mai include de asemenea revizii la partea de propulsie și generatoaree de energie electrică.
Procesul de modernizare poate asigura ca aceste nave să rămână in serviciu încă cel puțin 15 ani. Oricum, până la deblocarea contractului pentru corvete și modernizarea fregatelor Tip 22 acesta poate reprezenta o variantă viabilă pentru a trece de acest hop al slabei dotări a Forțelor Navale Române cu nave de lovire.
Am putea lua de la Aliați nave din anii ’80, care sunt pe piață, dar și acestea ar necesita modernizare și dotare cu rachete performante, așa că mai bine modernizăm navele noastre. Cât despre dragoare sau vânătoare de mine, nave foarte necesare în actualul context existent la Marea Neagră, acestea sunt pe piaţă și pot fi relativ ușor identificate și achiziționate de la aliați.
Concluzii
La începutul anilor `70 elementul de noutate a fost reprezentat de navele purtătore de rachete care practic în timp au determinat schimbarea modului de ducere a acțiunilor pe mare. În epoca modernă se profilează o nouă schimbare în domeniul maritim determinată de apariția și dezvoltarea mijloacelor fără pilot destinate misiunilor de cercetare și pentru executarea atacului asupra unor obiective. În cazul acțiunilor terestre, vehiculele fără pilot (VFP) sunt tot mai eficiente, iar războiul dintre Armenia și Azerbaidjan din 2020, dar mai ales acțiunile defensive duse cu succes de Ucraina împotriva Rusiei din 2022, au marcat această schimbare a modului de ducere a luptei prin folosirea VFP.
În cazul acțiunilor navale chiar dacă au fost obținute unele victorii, atacul executat de Ucraina împotriva navelor ruse aflate în apropierea Sevastopolului din OCT 2022, putem considera ca aceste mijloace sunt încă în faza de dezvoltare iar tehnologia nu a finalizat etapa de testare. Războiul electronic și acțiunile cibernetice pot afecta în mod deosebit VFP iar fără un echipaj care să identifice existența bruiajul, ambarcațiunile fără pilot pot fi scoase din luptă relativ ușor.
Pornind de la aceste aspecte, consider că navele purtătore de rachete pot încă ocupa un loc important în sistemul național de apărare. Aceste nave modernizate cu sisteme de armament și tehnologie modernă reprezintă o modalitate rapidă și eficientă din punct de vedere al costurilor pentru creșterea puterii de lovire și pot reprezenta un mijloc eficient de descurajare. Aceste nave întrunesc principalele calități necesare ducerii acțiunilor de luptă moderne reprezentate de putere de lovire, viteză și manevrabilitate. Modernizarea NPR și poate achiziția de cel puțin încă trei nave ar permite Forțelor Navale să poată răspunde unei varietăți de provocări și amenințări prin creșterea numărului de nave de luptă disponibile cu astfel de platforme accesibile și letale.
Acțiunile desfășurate pe mare în timpul războiului din Ucraina a demonstrat necesitatea ca forțele angajate în luptă să fie greu de găsit, greu de nimicit și să dispună de capabilități de lovire superioare. Existența unor NPR și folosirea lor în luptă în cooperare cu rachetele de coastă ar putea asigura o capacitate de lovire corespunzătoare la prețuri relativ mici.
Pentru folosirea în luptă a NPR trebuie avut în vedere ca pe lângă sistemele de la bord, asigurarea informațiilor privind țintele pot fi ușor suplimentate cu date transmise de aeronave sau alte platforme aliate de cercetare care acționează în zona Mării Negre. O astfel de cooperare asigură NPR posibilitatea lansării rachetelor asupra navelor inamicului înainte ca acesta să descopere nava lansatoare.
NPR dotate cu rachete cu rază lungă de acțiune pot asigura României o poziție puternică în Marea Neagră. Pe lângă capabilitățile defensive aceste nave se pot strecura în apropierea litoralului advers și pot crea haos în porturile dar și în orașele inamicului.
Alături de corvete, respectiv modernizarea fregatelor și dotarea cu submarine, navele rapide purtătoare de rachete ar trebui să fie un obiectiv prioritar pentru Marina Română măcar și prin prisma faptului că printr-o investiție relativa mica am obține o forță de lovire considerabilă.
Bibliografie:
(Sursa:https://twitter.com/mahmouedgamal44/status/1451140463843491842/photo/3)
(Sursa:https://www.rumaniamilitary.ro/barzan-class)
(Sursa:https://www.globalsecurity.org/military/world//ukraine/balzan.htm)
(Sursa:https://en.wikipedia.org/wiki/Barzan-class_fast_attack_craft)
(Sursa:https://www.defenseromania.ro/au-trecut-365-de-zile-de-cand-romania-a-anuntat-ca-in-30-de-zile-va-transa-problema-corvetelor-romanesti-gowind-2500_620399.html)
(Sursa:https://jamestown.org/program/warfare-in-kinburn-spit-emphasizes-ukrainian-navys-utility-in-coastal-combat-operations/)
[1] Domnul Andrii Ryzhenko după ocuparea Crimeii, a contribuit la întocmirea noului pachet de documente strategice ale Ucrainei, iar în prezent este membru al Centrului pentru Strategii de Apărare (Centre for Defense Strategies /CDS) un think-tank ucrainean in domeniul securității
[2] https://www.thedrive.com/the-war-zone/these-are-the-riverine-patrol-boats-ukraine-is-getting-from-the-u-s
[3] Andrii Ryzhenko; Eurasia Daily Monitor Volume: 20 Issue: 10; 18 ianuarie 2023; Warfare in Kinburn Spit Emphasizes Ukrainian Navy’s Utility in Coastal Combat Operations; https://jamestown.org/program/warfare-in-kinburn-spit-emphasizes-ukrainian-navys-utility-in-coastal-combat-operations/